Trebuie sa asculte sotia de sotul ei ?
 

Am rasfoit multe topicuri si am intilnit nenumerate exemple in viata unde in familiile crestine partenerii se cofruntau cu problema ascultarii a unuia de celalalt. M-am intrebat astfel : este neaparat nevoie ca femeia(sotia)sa asculte sau cum se zice clasic sa fie supusa barbatului? De ce ? Cit de supusa,pina unde; cit timp. Supusa chiar asa cum arata Scriptura in termenii sai arhaici ! Pai si atunci cu egalitatea partenerilor cum ramine? Dar la urma urmei ...barbatul de cine sa asculte; el sa nu se supuna nimanui ? Sa fie supusa femeia barbatului,adica altfel spus sa asculte de acesta...pai ascultarea nu este numai in minastire? In casa mea de mirean sa fac minastire? Si daca eu ca femeie(sa zicem ipotetic) nu ascult ce mi se intimpla?

Ce sa cred la urma urmei ?

Din cat am inteles eu, Sf. Apostol Pavel compara legatura dintre barbat si femeie cu cea dintre Hristos si Biserica.
Femeia este deci datoare sa se supuna barbatului, asa cum si Biserica asculta de Hristos.
Iar barbatul este dator sa iubeasca femeia, asa cum Hristos a iubit Biserica si si-a dat viata pentru ea.

Eu cred ca in aceasta relatie, rolul dificil il are barbatul.

Altfel este foarte usor sa pretinzi ascultarea.. sa spui sotiei: esti datoare sa te supui. Dar nu uita barbatul ca din partea lui se asteapta iubire? Si nu orice fel de iubire, ci iubirea jertfelnica.

Ascultarea femeii se face intru Hristos (nu este barbatul mai presus de poruncile lui Hristos!).
De asemenea, eu am gasit opinia ca nu este femeia datoare sa se supuna acolo unde nu exista dragostea barbatului fata de ea. (Nu stiu ce sa spun despre aceasta.. dragostea vine si trece, mai ales daca barbatul nu este credincios.. Multe femei rezista eroic in casnicii fara dragoste).

Partenerii raman egali! Dumnezeu ne-a creat egali (ne-a creat una, de fapt, din cat am reusit sa inteleg, ceea ce este mai mult decat egalitatea. Egalitate inseamna sa-l respecti pe celalalt, sa nu te consideri mai mult sau mai putin decat el. Dar Dumnezeu ne-a facut astfel incat sa nu ne gasim implinirea decat in unitate cu celalalt, prin reunire cu celalalt).

La taina cununiei se spune că bărbatul şi femeia vor fi un trup.Dacă nu sunt legaţi prin credinţa vor fi un trup dar nu vor fi şi un suflet iar fiecare va merge pe drumul lui.Unul spre bucurii lumeşti, celălalt spre cele duhovniceşti.Sunt multe astfel de căsnicii în care neâţelegerea pleacă şi de la aceasta.
"Femeia trebuie să asculte de bărbat iar bărbatul de Dumnezeu".
Sigur,femeia trebuie să fie supusă dar atunci când şi bărbatul "nu va umbla în sfatul necredincioşilor"
Sunt mult femei care au slujbe mai bune,mai bine plătite,au mai multă pregătire au un statut social superior bărbatului sau şi mai grav, soţul subaltern.
Ce facem în această situaţie cu supunerea? Mai funcţionează ea?

Stii cum vad eu chestia...Dumnezeu a facut femeia din coasta lui Adam, da? Acum, prin Taina Cununiei barbatul si femeia devin un trup... Practic, din cate stiu eu, in corp creierul e ala care conduce... deci nu poti lasa pe mana coastei atributiile creierului...dar creierul, daca e destept si vrea sa functioneze organismul asculta si ia aminte la ce se intampla cu fiecare particica a corpului in parte...si ii da ceea ce are nevoie. Asa si in familie: barbatul e capul dar tine cont de faptul ca se sprijina pe gat, merge pe picioare, munceste cu mainile, etc etc si nu le neglijeaza si se preocupa de binele lor.
Si eu am observat o chestie: ascultarea sotiei de sot prmeste rasplata. Adica au fost situatii in care sotul meu decidea anumite lucruri. De cate ori o faceam pe-a desteapta cam iesea prost treaba, desi poate aveam dreptate. De cate ori am renuntat la pozitia de sef, chiar daca hotararea lui parea sa duca in rapa, pana la urma a iesit bine. Dar eu cred ca si ascultarea de sot, la fel ca cea de Duhovnic trebuie sa fie pentru Hristos. In sensul ca ascult de sotul meu pentru ca asa imi porunceste Hristos prin apostolul Lui. Insa ascult de el atata timp cat nu incalca poruncile si nu merge pe cai strambe.
Mie personal mi se pare tare greu sa faci ascultare de sot cand toata societatea si media te invata ca practic asta fac doar prostii care nu sunt in stare sa se descurce singuri si nu au "personalitate". Poate ca femeia a castigat multe pe plan social prin emanciparea ei, dar cu siguranta a pierdut multa plata de la Dumnezeu... si asta o spun in urma luptelor care se dau in mine intre cea care vrea sa fie femeie crestina si cea care vrea sa imbine crestinismul cu femeia moderna.
Eu cel putin nu prea am modele in viata mea de femei crestine. Deci Il rog pe Dumnezeu sa ma invete sa fiu asa cum m-a gandit El. Si probabil cel mai bine ne poate invata ce inseamna a fi femeie si ce inseamna ascultarea Maica Domnului.

Surorilor dragi ,ma-ti incurcat sau m-am incurcat singur citind postarile voastre. Voi spuneti ca in taina cununiei sotul si sotia devin un singur trup...si si un suflet sau ramin tot doua intr-un trup? Spuneti diferit ! Ce este de facut?
Atunci cind sotia este sefa ,la firma,eu cred ca sotul trebuie sa se supuna si sa faca ascultare dreapta(nefatarnica)pt. ca asa este rinduiala locului(a serviciului)si pt. ca nu poate periclita pozitia sotiei. Ce fac ei pe urma este altceva!

Camivero : mi-a atras atentia pozitia ta atit ca mod de formulare(nu mai vorbesc de exprimare)dar mai ales sa zic asa ca baza canonica:
- in primul si in primul rind spui de la inceput ca aceasta ierarhizare este buna atita timp cit este in Hristos,altfel poate duce pe cai gresite.Mi se pare ...lacrima !
- in consecinta imediata identifici ascultarea cu o porunca evanghelica si ii si arati roadele.
Pe mine ma atrage parerea ta ,mi se pare justa si cred ca trebuie urmata !

libertatea de a alege carui barbat i te poti supune
 

Sotia trebuie sa fie supusa sotului, asa ne invata Scriptura ca este sanatos si drept in fata Domnului. Tocmai de aceea consider ca femeia trebuie sa se roage Domnului pentru a-i scoate in cale barbatul potrivit caruia sa i se poata supune din tot sufletul, cu bucurie, astfel incat sa se simta ea insasi.

Consider ca de multe ori textul din Efeseni 5, 20-33, care reprezinta continutul Apostolului din cadrul Tainei Cununiei este interpretat intr-un mod arbitrar. In primul rand mie imi place foarte mult versetul 21 "Supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos", pentru ca numai daca este supunere in Hristos va fi si supunere unul fata de celalalt. Deci supunerea nu vine doar din partea femeii, ci si din partea barbatului.

Sfantul Ioan Gura de Aur - Cuvinte Alese
 

Nu stiu, Naephius. Presupun ca un preot stie mai multe..
Cred ca unde NU este dragoste nu poti sa te astepti la multe. Si atunci fiecare situatie este diferita: depinde cat este in stare fiecare femeie sa reziste!

(Eu imi amintesc un caz din familia mea. O matusa era bolnava de cancer, nu se mai putea da jos din pat. Sotul ei era betiv si aducea prostituate in casa.
Au mai fost si aici pe forum femei care au povestit lucruri cutremuratoare.. Evident ca o casatorie nu trebuie desfacuta din orice. Lipsa iubirii nu este un motiv! Dar cand nu exista iubire apar lucruri monstruoase).

Si acum, intrebarea de un milion, daca sotul se apuca de baut, de fumat, de curvit...ce faci ? Il asculti ?
In biblie frumoas mai spune, dar lumea in care traim tare gri arata ! ! !

Multumiri Melb26 pentru fragmentul atat de frumos din Sf. Ioan Gura de Aur!!! Nu stiu ce ar mai fi de spus dupa acestea...

Asa e, unde nu exista dragoste e tragic (dragoste inteleasa in principiu ca fapte, si nu atat ca sentimente si vorbe). Dar Hristos nu permite desfacerea casatoriei (divortul) decat dintr-un singur motiv, preacurvia. Despartirea din orice alta cauza e pacat.

Nu cred ca porunca ascultarii nevestei fata de barbat, pe care o porunceste Pavel, e conditionata de iubirea barbatului fata de femeie. Si nici porunca iubirii nevestei asa cum a iubit Hristos Biserica nu e conditionata de supunerea femeii fata de barbat.

Cel mai bine este sa lucrezi in casnicie in asa fel incat sa nu ajunga sa se apuce de baut, fumat, curvit. Uneori pacatele unuia dintre sunt crescute din samanta rautatii sau nepriceperii celuilalt...
De aceea avem duhovnici!!!

"daca" e dincolo de realitatea vie
 

Unde este credinta si ascultare intru Domnul nu se pot intampla acestea. Vederile mele sunt mai optimiste, incarcate de dreapta nadejde, asa incat intrebarea nu mi se pare de "un milion", ci nici de doua parale!:25:

Citesc cu dragoste sfaturile voastre si sa fiu sincer ma simpt stind in picioare pe mijlocul unui balansoar. Pina acum ,sper sa nu gresesc,cred ca parerea dominanta este ca femeia ar cam trebui sa se supuna barbatului. Poate ca daca si Scriptura ar fi fost mai bogata in exemplificarea situatiilor contestate ne-ar fi ajutat vis-a-vis de timpurile noastre prezente si de viata noastra trepidanta ,in fuga continua catre...niciunde !
Este clar insa ca si barbatul are niste limite de miscare si nimeni nu-i confera statutul de ,,stapin".
Totusi sunt multe ,f. multe situatii particulare in care nu sti cum sa procedezi.Evident este vorba de vicii,de interventia partinitoare a parintilor in casnicie,de practicarea feminismului opulent, de dorinta expresa de cariera... si care insa nu se manifesta de la inceputul casatoriei ci uneori destul de tirziu. Si daca incerci ,cu politete si delicatete,in asemenea situatii sa invoci necesitatea unui comportament firesc crestin si esti ,,refuzat", ce mai faci ?

Nu, nici eu nu cred ca sunt conditionate.
Dar trebuie sa nu se omita faptul ca ambii soti au indatoriri.. supunerea femeii nu inseamna libertate de a o umili.
Supunerea ei este de bunavoie si ar trebui sa vina din iubire si smerenie (nu din teama).

Cine nu intelege supunerea, nu intelege nimic din invatatura crestina.
Insusi Iisus s-a supus vointei Tatalui.
Si a spalat picioarele ucenicilor Sai.

Sf. Apostol Pavel spune slujiti unul altuia..

Iubirea si supunerea sunt nedespartite.

Dom-le lasati citatele din Sfintii Parinti.
Acelea sunt teoria.Asa ar trebui sa fie.Femeia sa ceara sfatul barbatului si sa il prefere la ceea ce a hotarat ea.Acum normal nu ma refer la chestii imorale adica daca barbatul ii cere sa faca avort sa nu faca.
Dar daca sotia doreste sa se cumpere masina si barbatul nu doreste sa nu se ia.
Practica e ca majoritatea femeilor din ziua de azi sunt cele care conduc pe sotii lor si parteneriat exista mai rar.Femei care sa asculte de sotii lor?
Acestea trebuie premiate foarte tare.Da nu prea cred ca o sa se gaseasca cine sa fie premiata.
Eu sunt curios cum se decide in familie pe unde se merge la cumparaturi ce sa se ia,cand se merge la Sfanta Liturghie unde se merge etc.
Cred ca de obicei sotia decide.


Desi nu prea ma uit la fotbal imi amintesc ca celebrul fotbalist Zidane a trebuit sa se mute de la o echipa de fotbal la alta ca sotiei sale nu ii placea respectivul oras.
Altcineva de care stiu eu a cam fost pare-se fortat de sotia sa (care este o crestin ortodoxa practicanta) sa renunte la un servici excelent pentru ca pare-se sotia sa nu vroia sa se mute din tara.
Normal exista si exceptii.
Barbatul trebuie sa aibe cap pe Duhul Sfant.In teorie normal.
Ca Duhul Sfant este mai presus de orice fel de minte in sensul de supra-rational si nu de anihilare a mintii.Adica sa fie un om intelept barbatul.

Da femeile nu asculta nici de oamenii inteleptii si oamenii inteleptii inteleg aceasta si de obicei tac in discutiile cu sotiile lor si cedeaza si incearca sa impuna ce trebuie sa se faca fara ca nevasta sa isi dea seama ca ii este impus asa ceva.Adica sa creada ca ea a luat decizia.Sa fie influentata sa faca ce trebuie adica.

Asa ca mai frate Zaharia nu trebuie sa fii suparat ca asa e soiul acesta de femei contemporane.Nu prea cred ca ai ce sa faci decat sa te rogi la Dumnezeu si sa ai nadejde intr-Ansul.

Nu-mi vine sa cred ce mesaje citesc.
Voi cu ce ochi priviti in jur? Eu vad multe femei supuse! Chiar multe!

Am o prietena care este foarte frumoasa. S-a casatorit din dragoste cu unul care o inseala in permanenta (da anunturi, cauta femei singure, spune si el ca este fara familie etc.. lucruri de-astea). Ea sufera ingrozitor DAR NU SPUNE NIMIC! Ca are doi copii si nu vrea ca sa sufere si copiii, atunci se preface ca nimic nu se intampla. (Ea nu este nici macar crestina, nu stiu ce ii da putere).

Mai cunosc alta femeie care s-a luptat ani intregi cu alcoolismul sotului. Nu stiu exact cat a durat.. vreo 20 de ani cel putin. Nu depindea de el financiar (dimpotriva), ar fi putut pleca oricand, dar a ales sa-l ajute si sa spere. Asta nu este supunere?

Mihailt, ma ingrozesti! De ce judeci? Priveste oamenii din jur.. eu vad multi oameni foarte frumosi!
Nu stii ce rabda fiecare! Supunere inseamna sa faci lucrurile chiar IMPOTRIVA propriei vointe, pentru binele celuilalt. Sunt multe femei supuse!

jertfa
 

Femeile sunt cele care mai degraba inteleg ce inseamna dragostea jertfelnica. Cand barbatului ii este greu, este bolnav, sau in alte necazuri, femeia il sustine, traieste pentru el, ia crucea lui si-o poarta cu stoicism.
Am intalnit mai putini barbati in aceasta ipostaza, dar, din fericire, am intalnit!

Zilele trecute vedeam o emisiune realizata pe un canal local referitor la scleroza in placi. O doamna era intrebata de reporter cum reuseste sa se descurce cu invaliditatea, cu cei trei copii si cu parintii bolnavi. A raspuns "Cum se vede!". Apoi reporterul a intrebat-o daca sotul o ajuta... "Sotul a gasit o femeie care nu are nevoie de un fotoliu rulant pentru a se deplasa"...

sa stii draga Mihail ca sunt si femei care procedeaza asa, pentru ca sotii lor sa nu aiba impresia ca li impune ceva de catre neveste. in fine, daca toata lumea e multumita, care e problema?

in general, barbatii sunt mai rationali decat femeile, de aceea este indicat ca ei sa aiba ponderea cea mai mare in luarea deciziilor in viata de familie. dar daca barbatul are simtul ratiunii alterat de alcool sau alte vicii, atunci altfel stau lucrurile.

PAi daca nu invatam teoria de la Sfintii Parinti, cum te astepti sa o mai puna cineva in practica?
Nu cred ca supunerea femeii barbatului implica in vreun fel anihilarea capacitacii ei de a lua decizii. Femeia are darurile ei asa cum barbatul le are pe ale lui. Am auzit la un moment dat un preot spunandu-i sotiei: " Faci cum stii tu, ca tu esti cu treburile astea". Si tot un fel de supunere poate fi si asumarea anumitor atributii in casa sau oriunde altundeva, daca din asta poate iesi ceva bun. La urma urmei poate fi foarte comod pentru mine ca femeie sa le las pe toate pe umerii barbatului si eu sa astept "iubire".
Ti-ai simtit vreodata ranita stima de sine, libertatea, personalitatea, etc pentru ca te-ai supus voii lui Dumnezeu si ai implinit poruncile? Eu nu! Din contra, mi-am simtit inaltata fiinta tocmai pentru ca s-a supus, si asta datorita iubirii lui Dumnezeu care nu ne-a creat pentru a fi sclavi, ci S-a jertfit ca sa devenim fii. Ei, ceva de genul asta trebuie, cred eu, sa fie si intre soti. Sotia nu se supune barbatului pentru ca sta barbatul cu biciul pe ea, ci asta e o consecinta fireasca a iubirii barbatului, a firii ei. Ascultarea de sot nu inseamna umilinta care te desfiinteaza ca persoana si te pune in postura de sclav fara drepturi si libertate.
Insa rolul fiecaruia in familie trebuie invatat atat din Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, cat mai ales prin rugaciune, viata in Biserica, ascultarea de Duhovnic, etc, etc. Ca doar nu ne-a lasat Dumnezeu singuri! si e foarte prompt in a veni in ajutorul celor care Il cheama.

Femeile sa ia aminte la[COLOR=darkred] sfinte[/COLOR], iar barbatii sa ia aminte la [COLOR=darkred]sfinti[/COLOR]. Acestia sunt modele de vietuire crestina, atat pentru barbat, cat si pentru femeie. Sa vedem cum s'au raportat sfintele cele casatorite la sotii lor si sfintii cei casatoriti la sotiile lor.

Vi se pare de doua parale fiindca va complaceti in cuvinte, in ceea ce ar trebui sa fie, sau in ceea ce este in viata voastra si nu aveti cum sa intelegeti si partea cealalta atat de hidoasa a societatii, o parte destul de reala si de raspandita.
In familie, pe la prieteni, am foarte multi betivani, fumatori, etc., care isi bat efectiv joc de toti cei din jur, de ani de zile, de zeci de ani de zile....nu-i mai vindeca nimeni in viata . Iar sotiile lor, sunt in mare majoritate femei cu frica de Dumnezeu, femei serioase care rabda si se roaga, rabda si iar rabda...si, cam atat, nu se intrezareste vre-o schimbare, asa cum nu s-a intrezarit nici la tata care, in cele din urma s-a dus, iar mama chiar este o femeie credincioasa...nu cuvinte.
De ce cuvintel;e nu au reusit sa schimbe aceasta parte urata a societatii ? Pentru ca oamenii care habar nu au ce-nseamna viata alaturi de un astfel de om, se complac in iluzii si impresia ca sunt credinciosi si intelegatori, iar cei care au habar, se resemneaza, indiferent daca de atitudinea acestora depinde viata unor nevinovati sau nu....
Poate ca vederile unora sunt mai optimiste tocmai pentru ca privesc aceste situatii doar de la distanta, doar le vad...nu le simt, nu le aud, nu este nevoie sa-si vadeasca credinta suportandu-le in fiecare clipa a vietii, poate, pana la ultima. Vederi cam subiective, din pacate ! ! !
Cati oameni vindecati de alcool, tutun, curvit....ati vazut voi pe lumea asta ? ? ? Foarte putini, pentru cate cuvinte se tot trancanesc pe-aici !

O femeie NU trebuie sa asculte sotul ei. Nu trebuie nici sa-i fie supusa in sensul gresit inteles azi.
Am gasit intamplator intr-un material, nu mai stiu unde, ca rasfoiesc multe cautand raspunsuri la problemele mele, ca supunerea aceasta a femeii nu trebuie inteleasa ca o sclavie - barbatul porunceste si femeia trebuie sa execute. Supunerea nu inseamna nici taierea unor drepturi.
Supunerea trebuie considerata ca respect reciproc. Barbatul se supune sotiei (deci nu altei femei) si invers.
In familie trebuie sa existe colaborare si egalitate.
Si functioneaza asa: problemele si dorintele se discuta in comun si se alege solutia optima, indiferent de la cine vine ea.
Apoi fiecare din soti are rolul lui, dar multe lucruri se fac impreuna (eu nu sufar, desi se pare ca asa este modern astazi, ca sotii sa mearga separat la petreceri sau chiar in concedii, afara numai de cazul de necesitate clara (intalniri de serviciu si probleme grave in familia unui sau a altuia).
Mai exista si respectul reciproc: nu fac ceea ce nu-i place sotului, sau sotiei, sau ii face rau.
Si mai exista si compromisul, pe care il fac tot amandoi, din respect unul pentru celalalt si pentru casnicia lor: mai renunt eu la ceva daca nu se poate, sau nu-s bani, mai renunta si el.
Exista o conditie sine qua non insa, ca sa functioneze casnicia in acest fel: sotii trebuie sa fie de la inceput potriviti ca fire, temperament etc., sa aibe niste lucruri in comun si sa nu aibe vicii grave alcool, tutun, etc.

Referitor la casniciile de sfinti - ma intereseaza si mai citesc. Ceea ce m-a surpins acolo este prapastia care exista totusi la ei (unul spre sfintenie si unul spre familie). Mi se pare ca la Sf. Adrian si Natalia am vazut asta. Au fost totusi diferiti si nu a primat casnicia. Intre familie (si copil) si nu mai stiu ce act de credinta pedepsit pe atunci cu moartea, a ales pe acesta din urma.
Asta eu nu pot sa inteleg. Aici ajung la limita intelegerii mele.
Si ma intreb atunci: cat valoreaza totusi Taina Cununiei?

Pai sunt f putini sfinti casatoriti. Unde dai de ei?

Inteleg multe si am vazut multe, multe situatii! De aceea spuneam ca acolo unde este dragoste intru Domnul nu se pot abate asemenea patimi ce par incorigibile. "Pomul se cunoaste dupa roada lui" (duhovniceasca, bineinteles).
Am vazut familii intregi mutilate sufleteste de betie, desfranare si alte patimi grele! Patima unuia dintre soti, cum spunea si o colega de forum, este raspunsul patimilor celuilalt. Cerandu-i Domnului paine, este imposibil sa primim pietre! Despre asta este vorba!
Un barbat care isi batea sotia cu regularitate, spre disperarea vecinilor, era nedezlipit de Biserica. Doar pe el il vedeam intotdeauna la Biserica, pe sotie niciodata! Si totusi el era cel care isi batea sotia si se comporta cu ea deloc crestineste! Geaba mers la Biserica, daca in suflet nu este ceea ce trebuie sa fie! "Cu buzele ma cinstiti, dar in inima voastra Eu nu sunt!" Asadar, nu putem spune nimic despre credinta nimanui, pentru ca prapastia intre aparenta si esenta este mare si necuprinsa de mintea noastra!

Doamne ajuta!

Da, Ory , viaţa în teren este de multe ori complet alta decât cea din teorii. Sunt multe femei ce suportă ani în şir mitocăniile şi patimile bărbaţilor lor , multe căsnicii sunt menţinute forţat, de "dragul" copiilor !

Sfântul Vasile cel Mare spunea"
Bărbaii să-şi iubească femeile lor cu iubirea cu care Hristos a iubit Biserica"

Decat sa stau cu un betivan, un nebun si un turbat mai bine stau singura toata viata.
Fumeilor, aveti grije ce va alegeti :34:

"Casatoria - cale spre sfintenie. Vietile sfintilor casatoriti"

David si Mary Ford - Editura Sophia

Exista mai multe feluri de a inchipui dragostea pentru aproapele: monahismul si casatoria sunt, in egala masura, "taine ale iubirii". Insa forma de temelie pentru comuniune ramane dragostea de inceput dintre barbat si femeie sub taina casatoriei. Dovada sunt nenumaratele pilde - reunite in aceasta carte - de sfinti canonizati care au fost casatoriti, dar pe care viata conjugala nu i-a impiedicat sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale duhovniciei.

Se gaseste pe imbd? Sau undeva pe net?

Numele si data praznuirii sfintilor casatoriti. Plus viata unora dintre acestia.

Link pentru Vietile Sfintilor Casatoriti.

@Anna - site-ul unde se gasesc carti (inclusiv teologice) online se numeste scribd.com. Ce scrii tu este site-ul pentru cinematografie.

Cartea despre care spune windorin se gasea prin librarii in tara. Poate mai este:
http://www.sophia.ro/Casatoria-cale-...-ro-287-o3.htm

Si Link-ul pus de windorin este f.bun. Acolo mai citesc si eu.

:24::24::24::24:Ai dreptate, le incurc

De acord ca se pot sfinti si cei care se casatoresc(desi ma indoiesc ca mai e posibil asa ceva in zilele noastre) dar in niciun caz monahismul si viata de cuplu sunt doua cai egale.
Dimpotriva Sfantul Pavel ne spune ca mai bine este pentru om sa nu se casatoreasca, pentru ca nu pastreaza numai curatia sufletului dar si cea a trupului:

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. 2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
.....
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. 7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. 8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.

Tot Ap. Pavel ne mai spune:
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.

Cei mai mari sfinti si-au pastrat si curatenia trupului si astfel au ajuns la desavarsirea ingerilor inca din aceasta viata:
30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. (Matei 22)

Mai soro zoridezi eu nu sunt nici casatorit dar nici la manastire.
Dar sunt asa datorita leneviei mele.
Este adevarat ca exista a treia cale adica celibatul.
In casatorie faci ascultare cat de cat de partener , la manastire de staret.Eu mi-as dori sa ma calugaresc dar de lene nu m-am dus la calugarie ca acolo e o randuiala destul de apropiata de armata.
Si de casatorit nu prea imi doresc.
Deci eu nu prea ma incadrez la celibatar acolo se incadreaza altii.Eu ma incadrez la categoria lenesi.
Insa nicidecum nu pot zice de casatorie ca e din cauza desfranarii ci dimpotriva e necesara pentru perpetuarea neamului omenesc.

Casatoria e egala cu monahismul; Sfantul Ioan Gura de Aur zice de casatorie ca e ca argintul iar monahismul ca aurul.
Acum si argintul si aurul au utilizarile lor si ambele sunt foarte bune si ambele sunt necesare.
La fel si casatoria si monahismul ambele sunt foarte necesare pentru existenta societatii crestine.
Nu se poate cere monahilor sa nasca prunci trupesti si nici de la mireni nu se poate cere atata viata liturgica ca la monahi.

Daca Sf. Ap. Pavel spune ca e din cauza desfranarii, eu una il cred; nu pot sa contest gandirea sadita in adevar a acestui mare Sfant, manat de Duhul Sfant.
Oricum 'desfranarea' asta se iarta, daca omul nu-si poate infrana pofta trupeasca, oricat ar incerca (sau poate nu a incercat destul?!). Mai pacat e sa 'comiti adulter in inima' si sa te porti ca un sfant la suprafata...
Eu nu cred ca asta este un impediment in calea mantuirii atata timp cat omul face totul cu limita si cu frica de Dumnezeu.

Pai tocmai ca nu pot fi egale, aurul e mai de pret decat argintul. Dar nici sa dispretuim una dintre acestea doua... daca unul ajunge sfant si asa, e un om de admirat, jos palaria. Dar dupa cum am spus, ma indoiesc sa mai existe asa ceva in zilele noastre cu toata pornografia si cu toate murdariile "moderne" :(

Sfintenia nu se poate masura, iar sfintii au grait lucrurile lui Dumnezeu.
Ai inima buna si raspunde'mi.

Care sfant este mai mare: Sfantul Spiridon sau Sfantul Nectarie ?