Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)
 

Am gasit astazi pe prima pagina a acestui site un articol superb, parca scris de mine (adica asa cum gandesc si eu), pe aceasta tema. Este scris de un preot.

http://www.crestinortodox.ro/editori...ra-feminitatii

Parintele Cleopa "Rolul femeii in familie,societate si Biserica"
 

"Am fost chemat la Manastirea Varatic, unde au venit reprezentanti de la consiliul ecumenic de la Geneva si acolo m-au pus sa vorbesc ceva in legatura cu rolul femeii in familie, in societate si in Biserica.
M-am gandit la predica Sfantului Ioan Gura de Aur " Pentru purtarea de grija de femei si pentru supunerea si cinstea femeii catre barbat ", din " Impartirea de grau ". Al doilea, mi-am adus aminte de datoria diaconitelor din " Tezaurul liturgic " de Badea Ciresanu. Pe urma tot in problema asta, mi-am adus aminte de la " Facere ", este un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, de ce a numit Dumnezeu pe femeie ajutatoare barbatului, " ca nu-i bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutatoare asemenea lui "; si de colo de colo am improvizat asa cateva idei, dupa care am inceput sa schitez predica.
Eu credeam ca daca sunt atatia teologi, atatia profesori poate dupa slujba vor vorbi ei. Dupa slujba am mers cu totii la casa oficiala a manastirii. Ne-a dus cu corul acolo, cantand, cum este regula lor. Si mitropolitul din Liban printr-un translator a zis :
- Mata esti Ilie Cleopa ?
- Da.
- Ai sa ne vorbesti la conferinta.
- Fie voia Domnului.
Mitropolitul Ardealului, Antonie, se apuca si ma recomanda la toata multimea aceea, iar un episcop m-a recomandat in limba engleza. Eu care nici romaneste nu stiu bine le-am spus : " Prea Cuvioasa maica stareta, prea cucernici parinti, consilieri, preoti si iubiti frati.
Am fost chemat aici sa slujesc si sa tin un cuvant. Dar sa stiti ca azi va vorbeste de aici de la tribuna asta un cioban. Sa nu asteptati mare lucru de la mine. Am pazit oile manastirii pana mai deunazi pe un munte acolo si n-o sa va lovesc in gandire cu nimic din cele ce asteptati de la mine. Pentru ca eu am invatat sa pasc oile, eu sunt calificat sa fac branza, sa pasc oile, toate ale ciobanului.
Eu sunt poreclit calugar. Pentru ca s-a intamplat sa ma numesc calugar, dar calugar nu m-am facut niciodata in viata, ca a te face calugar este mare lucru. Cum sa spun eu ca sunt monah inaintea oamenilor, cand inaintea lui Dumnezeu nu sunt ? Calugarul trebuie sa fie inger in trup, nu asa cu viata grosolana cum o duc eu, in pacate si neputinta ! Eu sunt poreclit calugar si am si acest vot, pe langa celelalte, si fac ascultare. Sia m sa incerc, in virtutea acestui vot sa va spun cate ceva.
Mi-atis pus sa vorbesc despre rolul femeii in familie, in societate si in Biserica.
Ca sa vorbim aceasta predica trebuie sa luam istoria lumii de la capat. Dumnezeu face pe om androgen, adica barbat si femeie. Dar intelepciunea cea fara margini a Lui, Care pe toate le-a facut mai presus decat mintea omeneasca, n-a inzestrat pe femeie cu insusirile barbatului, dar nici pe barbat cu insusirile femeii, numai cand se intalnesc amandoi sa formeze omul. Si l-a facut Dumnezeu barbat si femeie. Nu spune asa la Facere ?
Si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice : " Iata de ce-a zis intelepciunea cea nemarginita : " Nu-i bine sa fie omul singur. Sa-i facem ajutatoare asemenea lui ".
Da, femeia este egala cu barbatul, dar numai dupa fire, nu dupa dregatorie. Cand a adus-o pe femeie la Adam i-a zis : " Cum se cheama asta ?" " Femeie. Aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau ".
Aici este egala femeia cu barbatul, ca-i os si carne din barbat, luata din coasta lui, dar nu dupa dregatorie. Ca Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva imediat, ca ea a intins mana intai. Si primul canon i-a spus : " De ce-ai facut asta ? Pentru ca ai intins mana si ai mancat, inmultind voi inmulti durerile tale si intru dureri vei naste fii ". Si a doua pedeapsa : Intoarcerea ta catre barbatul tau si el te va stapani ".
Nu le convenea ce le spuneam ca erau mai multe femei. Dar cand spuneam de bine bateau din palme, iar cand nu, puneau capul jos !
Uite ce, le-am zis. Cat ar fi femeia de invatata, trebuie sa fie supusa barbatului. Ca barbatul este cap al femeii si Hristos cap al barbatului. In ordinea asta este ierarhia in familie.
Iata cum este : Pe femeie a lasat-o Dumnezeu ajutatoare omului. De aceea zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " femeia este liman al barbatului ". Barbatul, saracul, vine amarat cu cele mai mari greutati in societate, conduce osti, razboaiele; este mare raspunzator la intreprinderi de stat, in guvern, vine obosit. Dar femeia trebuie sa fie liman. Sa stie sa-l intampine totdeauna cu un cuvant bun, cu blandete, sa-i pregateasca mancarea, sa-i faca haine, sa-l porneasca, sa-l primeasca cand vine de undeva. Intotdeauna ea trebuie sa fie aceea care sa odihneasca pe barbat, pentru ca-i ajutatoarea lui.
Dar cea mai mare misiune pe care o are femeia in familie, nu-i asta : numai sa-i faca mancare barbatului si imbracaminte. Cea mai mare misiune pe care o are femeia in familie, rolul ei este sa fie mama de copii ! Sa fereasca Dumnezeu pe femeia aceea care vrea sa inlature durerea nasterii ! Pentru ca primul canon pentru ca a gresit, asta a fost : Intru dureri vei naste fii. Sfantul Ioan Gura de Aur zice : Daca fugi de durerea nasterii, de durerea vesnica vei da !, de durerea cea din iad. Dumnezeu a pus cu masura dulceata impreunarii cu durerea nasterii. Si tu, daca fugi de la durere spre placere, vei cadea in durerea vesnica ". Asa citim in cartea " Impartirea de grau ", cuvant pentru mireni, unde arata cum sa fie mireasa si mirele la casatorie.
Nnu fugi de la durere spre placere, adica numai sa traiesti cu sotul, dar sa nu faci copii, ca in durerea cea vesnica te duci. Ca daca fugi de la durere spre placere, vei cadea in mainile si in bratele cele vesnice ale iadului, ca nu vrei durerea care ti-a randuit-o Dumnezeu, ci vrei sa traiesti in placere si sa omori copiii.
Sa fereasca Dumnezeu ! Mai bine nu se nastea femeia aceea care isi omoara copiii. Pentru ca este pacat impotriva Duhului Sfant. Apoi unde trebuia sa gaseasca Dumnezeu copilului mai bun salas ca in pantecele maicii lui ? Si de acolo il scoti si il dai la caini si il omori ? " Care balauroaica - spuen Sfantul Efrem Sirul -, care leoaica, care ursoaica si-ar omori vreodata puiul sau ? Si tu fiinta rationala si cuvantatoare faci mai rau decat animalele cele salbatice, cand ai ajuns sa-ti omori copiii.
Du-te sa intalnesti in padure o scroafa cu purcei. Eu eram in padure - am stat noua ani si sapte luni prin muntii astia singur -, si am intalnit o scroafa cu purcei intr-un munta la " Poiana Crainicului ". Eram singur. Cand am dat fata in fata cu ea, sa fereasca Dumnezeu, m-am intors, ca am avut un brad si m-am agatat de dansul. S-o repezit ca fulgerul la mine. Cand ai pus mana pe un purcel te-a facut praf; poti sa mori tot atunci. Si vanatorii se tem de ei. Asa isi apara purceii scroafa salbatica. Numai mamele crestine isi ucid copiii !
Asa sunt legile firii date de Dumnezeu : mama sa-si apere fiii sai. Dar omul rational sa fie mai rau decat toate fiarele si dobitoacele si sa-si omoare copiii ? Vai si amar de acele mame !
Fereasca Dumnezeu ! Toate pacatele sunt grele, dar acesta este mai greu decat toate. De aceea Sfintii Parinti il pedepsesc asa de greu. Si le-am spus la Varatic : Si Apostolul Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, spune asa, cand vorbeste de femeie : Si ea se va mantui prin nastere de fii. Iar dumnezeiescul Gura de Aur, care merge in urma cu talcuirea la Sfantul Apostol Pavel, zice : Femeia cand a murit nascand, moare pe altarul jertfei. Este martira ! Tocmai de aceea Biserica pregateste femeia pentru moarte inainte de nastere. Poate sa fie oprita 30 de ani de Impartasanie, daca este gravida nu mai ai voie sa o opresti. O spovedesti si o impartasesti in fata mortii; ca la cele tinere, mai cu seama, durerea nasterii este ca in iad. N-ati auzit ce spune in Psaltire : Acolo ( in iad ) sunt dureri ca ale aceleia ce naste.
Sunt o seama care mor in durerile nasterii. De aceea Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, luminata de Duhul Sfant, spune : " Femeia care este gravida, este dezlegata si pregatita de moarte ", ca multe se intampla sa moara; de aceea nu o opresti de la impartasire. Iar daca se intampla si moare, ea isi pune viata pentru copil, ea este martira; ca asa ne-a invatat apostolul. Pentru durerile acele Dumnezeu ii iarta toate pacatele si este ca o mucenita, ca o martira.
Vine deunazi una la mine si-mi zice : " Parinte am insuficiente psihice si mi-a spus doctorul ca n-am voie sa nasc; sa-mi dai voie sa fac avort ". " Fugi de-aici criminalo ! Ai venit sa ma conduci tu pe mine, sa inveti pe popa carte ? Sa mori de-o mie de ori, sa te faci martira, numai sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine ti-a spus o nebunie ca aceasta ? De unde vii tu ? Sa-ti dau voie eu sa faci crima ?"
Ei, asa a fost vorba, ca daca moare femeia nascand, moare la datoria ei cea mai sfanta de pa pamant, sa fie mama de copii.
Dupa ce-am vorbit mai mult de rolul femeii in familie, am aratat ca nu numai sa-i creasca, ca si fiarele nasc; trebuie sa-i creasca in frica si certarea Domnului. Si la aceasta osteneala trebuie sa ia parte si barbatul, nu numai femeia, ca amandoi l-au facut pe copil. Ca daca nu-i creste in frica si certarea Domnului, ii vai si amar de cate greutati intampina in viata ! Se fac niste fiare, nu copii.

Rolul femeii in societate tot din aceeasi predica a parintelui Cleopa:
"Pe urma am trecut la rolul femeii in societate.
Uite ce ! In biserica i-a spus Apostolul femeii sa taca. In societate ea poate ocupa servicii ca si barbatul. Si le-am dat un exemplu :
Daca acum s-ar face un intuneric bezna, fara nici o lumanare, fara nici o lampa sau bec. In timpul asta o mana binefacatoare vine si pune o lumanare aici in mijlocul nostru. Toti s-ar bucura ca a aparut o zare de lumina. Dar lumanarea asta care sta aici, pusa in slujba tuturor, vorbeste ? Nu vorbeste ! Tace, dar face doua lucruri in folosul tuturor. Ea se jertfeste si lumineaza.
Folosindu-ne si pe noi si dand lumina la atatia, ea se jertfeste si incepe a se topi, incet, incet si se topeste pana ajunge la sfesnic. Doua lucruri face tacand - zice Sfantul Ioan Gura de Aur -, Tace luminand si se jertfeste tacand. Acesta este rolul femeii in societate.
O femeie la locul ei de munca, unde a randuit-o Dumnezeu, daca este curata, daca este credincioasa, daca este corecta, daca este harnica, daca este priceputa la toate, in toate problemele daca este prezenta, ea n-are nevoie sa predice, ca viata ei predica.
Aici se implineste ce-a spus Talasie Libanul : Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale !, sau Mustra si cearta pe cei de-aproape de tine, prin puterea lucrarii, nu prin multa vorbire !
In felul acesta ea este o lumina in sfesnic in societate si pentru toti care o vad si o aud si o inteleg, pentru ca este corecta in toate problemele. Asa si femeia in societate, este o lumina in sfesnicul societatii, daca la locul ei de munca are toate insusirile de care am spus mai sus.
Si am trecut de la rolul femeii in societate la rolul ei in Biserica, fiindca atunci ei venisera cu scopul acelor ce faceau preoti, ca faceau pe femei preoti si episcopi. Erau si cateva observatoare protestante. "

Si rolul femeii in Biserica tot din aceeasi predica a parintelui Cleopa:
" Acum, de rolul femeiii in Biserica, ce sa va spun ? Am auzit ca protestantii au ajuns la apogeul nebuniei. Un cioban va vorbeste; cine s-o supara, sa-mi ia opincile si gluga. De 5000 de ani a intemeiat Dumnezeu preotia, prin Moise si Aaron si fiii lui Levi si niciodata n-o dat porunca nimanui sa hirotoneasca persoane de gen feminin.
Poate ati auzit si de diaconite : Si va incredintez pe Feba, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chencrea ( Rom. 16, 1 ). Dar, zic, v-ati pus intrebarea ce misiune aveau diaconitele ? Poate ati luat de acolo indrazneala si sa faceti diaconi din femei ! Voi credeti ca diaconitele, care au incetat sa mai fie din secolul IV in Biserica Ortodoxa, aveau aceeasi misiune ca un diacon ?
Aceste diaconite aveau sapte misiuni in Biserica. Datoriile diaconitelor, le-am spus acolo, ajutau al botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau impartasanie la femeile bolnave, slujeau la mesele agape, etc. Dar nicidecum n-aveau hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI Ecumenic : " Iar hirotonie la diaconite, n-am cunoscut, fara numai hirotesii ". Ce este hirotesia ? Hirotonia se face in Altar, iar hirotesia afara de Altar. Este o singura rugaciune arhiereasca care se dadea inainte vreme, si acum se da la ierarhia inferioara a Bisericii, la slujitorii inferiori, cum erau : exorcistii, portarii, citetii, cantaretii, anagnostii, ipodiaconii, hartofilacsii etc.
Toti acestia aveau aceasta hirotesie sau binecuvnatare care o aveau si diaconitele; o imputernicire sa slujeasca, sa ajute in Biserica. Unii erau cu inmormantarile, portarii tineau bastoane in maini si atunci cand se spunea : " Cei chemati, iesiti ", ei scoteau pe catehumenii, car einca nu erau botezati, din biserica. Le-am aratat misiunile lor.
Dar hirotonia cu hirotesia nu-i totuna ! Hirotesia este o mica sfintire care se da la slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori : diaconul, preotul si arhiereul au hirotonia in Sfantul Altar. Este mare deosebire intre una si alta.
Sa nu credeti ca diaconita zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la popor sau se saruta cu preotul si se impartasea la Sfanta Masa, cum fac clericii. Nicidecum !
Apostolul Pavel a spus asa : " vaduva care nu se marita sa fie hranita de la biserica. Care se marita nu greseste, dar mai bine sa ramana asa ". Pe femeile aceste vaduve si bolnave, care nu aveau barbat, Biserica le ajuta prin diaconite.
Ele teseau covoare pentru biserica, perdele, faceau lumanari pentru biserica, vestminte pentru preoti, faceau curatenie in Altar. Ele erau in slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grija.
( Iosif Flaviu, marele istoric, ne arata ca la Biserica lui Solomon era astfel : In jurul bisericii celei mari, erau case pentru cele ce aveau sa tie fecioria pana la 30 de ani, si de atunci puteau sa se casatoreasca. Mai sus erau fecioarele bisericii, care se fagaduiau sa pazeasca viata curata pana la moarte. Apoi mai erau vaduvele bisericii. Si mai erau un fel de calugari numiti terapeuti. )
Aceste diaconite tineau evidenta fecioarelor si a vaduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului cate femei ajuta la toate bisericile, si li se dadea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconitelor.
A doua misiune a diaconitelor. Ele stiau cate fecioare are Biserica. In timpul marilor persecutii nu erau manastiri cu crucea in varf, sa toace si sa traga clopotele, Biserica era in catacombe. Daca o fata se hotara in casa parinteasca sa pazeasca fecioria pentru Hristos, parintii crestini ii dadeau voie. Ii faceau o chiliuta cu icoane acolo sa se inchine si ea petrecea mai mult in post si rugaciune. Cum a fost si Sfanta Mare Mucenita Varvara.
Cine stia numarul acestora care isi afieroseau lui Hristos viata in sfintenie ? De ele se ingrijeau intai diaconitele si apoi episcopul locului, care le calugarea. Pana in secolul VI n-a avut voie preotul sa faca aclugarite; episcopul sfintea fecioarele. El se ducea la casele lor si le facea calugarite si le punea fagaduinta si tunderea in fata parintilor, ca nu erau manastiri, ca sa faca calugaria in fata altarului. Aceasta era a doua miosiune a diaconitelor.
A treia misiune a diaconitelor era cu catehizarea femeilor si botezul femeilor. Pentru ca diaconii si preotii aveau ungerea Sfantului si marelui mir, le puneau pe diaconite cu imputernicirea lor, sa le miruiasca pe femei, sa le catehizeze, sa le invete simbolul credintei si legea crestina. Iar la imbracarea si dezbracarea lor era foarte cuviincios sa fie femei; si acestea erau diaconitele. Asta era a treia misiune a diaconitelor.
A patra misiune era milostenia. Se strangea milostenie de la biserica pentru cei saraci si nacajiti si pentru cei ce aveau cereri si nevoi. Diaconitele trebuiau sa stie unde sa imparat aceste milostenii si care-i mai nacajit, sa-i dea raport la episcop.
A cincea misiune a diaconitelor era curatenia in Sfantul Altar si alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tamaie, cu smirna, cu untdelemn, cu lumanari de ceara, curatenia in Altar, fara sa se atinga de Sfanta Masa, de Sfantul Jertfelnic, cum sunt si calugaritele acum. Ca mai tarziu le-au luat locul chiar calugaritele si nu s-a mai simtit nevoia de diaconite.
A sasea misiune a diaconitelor. In sarbatori si Duminici, dupa ce ieseau de la biserica se dadea masa comuna cum era atunci. Se duceau diaconitele undeva aproape de biserica si adunau femeile sa le tina cateheze, sa le invete. Ele le spuneau de Sfanta Evanghelie.
A saptea misiune a diaconitelor. Ele faceau mare randuiala in biserica. Barbatii sa stea in partea dreapta si femeile in partea stanga in ordinea aceasta : cei prea batrani in frunte, cei mai carunti la spate, cei tineri pana la sfarsit si printre ei sa ramana o cararre ca sa mearga crestinii sa se inchine sa dea darul la altar.
Iata ce misiune aveau diaconitele, dar nu sa le faci diaconi, sa le imbraci cu stihar si sa le pui sa zica ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodata. Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria Evanghelie, nu gasim vreodata ca au hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost : Maria Magdalena, Maria lui cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.
Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.
Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.
Vai de lumea asta stricata de cei fara de minte ! Isi fac o multime de haine frumoase, mai ales femeile, ca sa vada lumea ca au haine. Si se duc in biserica, ca la teatru, sa le vada cineva cum sunt imbracate. Dar de aceea ne ducem la biserica ? Dumnezeu se uita la exterior ? Dumnezeu se uita in inima ta, de esti cu inima la El cand te rogi in biserica. Acolo te duci la plans, la suspine, la zdrobire, la smerenie, la ascultarea cuvantului. Nu te duci acolo sa faci teatru, sa te vada cineva cum esti imbracata si boita si cum esti incaltata. Acestea sunt lucrurile vicleanului diavol. Luxul este o nebunie a veacului si sminteala pentru tineri si barbati.
- Parinte Cleopa, poate sa cante femeia in biserica ? Unul canta Apostolul, altul citeste, altul vine la strana sa cant ein cor. Este bine sau nu ?
- Apostolul Pavel, gura lui Hristos, spune : Iar femeia in biserica sa taca !
- Dar avem si cor mixt.
- Daca este cor mixt de barbati si de femei si preotul ti-a dat voie sa canti, canta, ca lauzi pe Dumnezeu. Iar celelalte care n-au blagoslovenie sa cante, sa stea sa asculte, ca asa este lasat femeii in biserica, sa asculte, nu sa predice.
- La noi corul este format din barbati si femei.
- Asa este bine sa fie corul. Intr-o parte sa cant ebarbatii si intr-alta parte sa cante femeile raspunsurile. Dar daca sunt coruri mixte sa le conduca un preot sau dascal, cineva trebuie sa le conduca, pentru ca nu toti stiu sa execute cantari in biserica. Si daca este cu blagoslovenia preotului, este bine, pentru ca s-a aprobat de Sfantul Sinod in biserica muzica omofonica.
Stiti de cand s-a pus asta in biserica ? De pe timpul Sfintilor Apostoli. Ca in biserica nu canta numai dascalul pe atunci, ci toata lumea zicea : " Doamne, miluieste ". Preotul zice " Cu pace Domnului sa ne rugam " si toata lumea canta : " Doamne, miluieste ", " Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi ". Asa era. Si in multe biserici din tara acum se canta muzica omofonica. Am vazut la biserica Sfantul Vasile din Ploiesti, unde era parintele Constantin Galeriu ca toti impreuna dadeau raspunsurile Liturghiei. Dar cei care stiu ca nu pot sa cante bine sunt mai atenti cu urechea sa nu-i impiedice pe ceilalti. Dar toti canta raspunsurile Liturghiei. Iar Heruvicul si Axionul le canta mai ales dascalii si cei care stiu notele.
"

Mihailt, nu te supara, dar inceteaza cu citatele din Parintele Cleopa.
Mai intai citeste ce ton si ce termeni foloseste la adresa oamenilor.

"Fugi de-aici criminalo ! Ai venit sa ma conduci tu pe mine, sa inveti pe popa carte ? Sa mori de-o mie de ori, sa te faci martira, numai sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine ti-a spus o nebunie ca aceasta ? De unde vii tu ? Sa-ti dau voie eu sa faci crima ?"

Asta dupa ce ii spune femeia ca este bolnava si i-a interzis medicul sa faca prunci. Nu tu mangaiere, nu tu s-o sfatuiasca, nimic.
Nu intelege medicina, nu intelege nimic.
Da, asa era la tara inainte: femeile sa fie supuse si batute si dansul a asa apucat.
Se si contrazice singur in multe locuri: femeia nu are voie nimic in biserica, dar apoi vorbeste despre diaconite, femeia sa aibe servicii ca barbatul, dar sa taca, etc.
Feneile sa taca in biserica, dar e bine ca e cor mixt.

Preotul din articolul cu pricina tocmai despre acesti oameni mult prea traditionalisti vorbeste, cat gresesc ei.

In biserica nu mai sunt de mult timp barbati. Aceia sunt la munca, la castigat bani si la alte treburi. Femeile tin slujbe, strana, citesc Apostolul, etc. Barbati nu sunt.
De ce nu mai sunt diaconite ca pe vremuri, ar avea atatea de facut? Din femeile ce traiesc in cumintenie, chiar casatorite.
Nu spune nimeni de hirotonie.
O sa mai revin.

Nu deschisesem acest subiect ca sa-l discutam pe parintele Cleopa, ci diverse opinii personale si cum s-ar putea face.
N-am avut timp sa intru in amanunt.
Mai tarziu revin.

Te rog Mihailt sa incetezi cu citatele!

Sophia, parintele Cleopa e sfânt. Stiu de la un apropiat ca nu a avut nici macar scurgere vreodata. A trait ani de zile ca pustnic. A fost un om care a lasat toate pentru Hristos.

Cuvintele lui au o coerenta impresionanta, apara rânduielile Bisericii fara sa para vreodata nelalocul lui în ce spune.

Trebuie sa întelegi ca viata de crestin înseamna renuntare la vointa proprie pentru a face poruncile lui Hristos. Nu suntem aici sa ne odihnim. Scopul pentru care am fost creati este de a ajunge sa cunoastem tainele lui Dumnezeu si pentru asta trebuie sa ducem cea mai sfânta viata posibila.

Tu în loc sa vrei sa te modelezi dupa legea lui Dumnezeu vrei sa modelezi legea lui Dumnezeu dupa confortul tau. Încearca sa întelegi cuvintele Domnului: Cine-si iubeste sufletul si-l va pierde.


Omul care traieste pentru propriile placeri si odihna este josnic, traieste degeaba si moare urât. Gândeste-te ca în clipa mortii vei regreta ca ti-ai irosit zilele în loc sa-L slujesti pe Dumnezeu.

Bine mai soro Sophia dar femeile au darul nasterii de prunci daca ar putea sa il primeasca si pe cel al preotiei cum ar mai fi femeia egala cu barbatul?
Atunci femeia ar fi si mai si ca barbatul.
Barbatii si femeile sunt diferiti si egali.
Un barbat nu poate sa nasca vreodata desi unii aiureaza ca prin schimbare de sex se poate.
Nu se poate ca nu va avea vreodata cineva nascut barbat cum sa aibe ovare.

Sa imi fie cu iertare Sofia dar chiar nu te inteleg. Cum poti sa spui ca "nu intelege nimic"?:13:
Crezi tu ca ceea ce il schimba pe om sunt cuvintele mieroase, sentimentalismele? Parintele stia ce si cui sa spuna ca sa il trezeasca!Ce rost are sa compatimesti pe cineva si sa ii tot spui cuvinte frumoase, fara sa il ajuti cu adevarat, fara sa il atingi unde trebuie ca sa isi dea seama ce nu e in regula cu el.
Ai vazut filmul Ostrovul? e scena aceea in care parintele Anatolie nu ii da "binecuvantare" fetei pentru avort si o convinge sa pastreze copilul. ce scena aparent dura, dar atat de induiosatoare! fara sentimetalisme, politeturi, ocolisuri. un parinte cu viata sfanta odihneste prin simpla lui prezenta, iar cuvintele lui sunt de asemenea odihnitoare.
Iar Parintele avea Duhul Sfant, si vorba lui Traditie,e sfant.
Poti sa spui ca nu il intelegi, ca nu intelegi cuvintele lui, dar nu ca "nu stie".

Pai e destul de simplu de explicat simplist de ce femeia cand naste se mantuieste de i se desparte sufletul de trup:
ca moare jertifindu-si viata pentru a da viata altcuiva.
Asta e dragostea jertfelnica.
Sfintii Martiri acceptau despartirea sufletului de trup nu pentru ca nu ar fi putut sa roage pe Dumnezeu sa ii scape de acest fel de moarte (normal ca Dumnezeu i-ar fi scapat de l-ar fi rugat) ci faceau asa ceva apeland la o forma de propovaduire extrema pentru cei care ii priveau.
Negresit ca facand asa cu binecuvantarea lui Dumnezeu stia Dumnezeu ca cineva din cei care priveau sau care aflau aceasta se folosea duhovniceste din aceasta.Ca Dumnezeu cunoaste sufletele tuturor.
Un exemplu este martiriul Sfantului Mare Mucenic Mina dupa a carui martiriu foarte multi din cei care erau inselati de duhurile rele sa mearga pe calea omoratoare de suflet a inchinarii la idoli s-au botezat la credinta crestin ortodoxa.
Sfintii Martiri acceptau despartirea sufletului de trup ca prin exemplul lor sa fie calauziti spre Viata cei care ii priveau.

@Monica - repet si am mai spus-o undeva:
1. eu nu l-am cunoscut personal pe parintele Cleopa, nu stium cum vorbea cu oamenii si daca facea diferente intre oameni (mai sensibili si mai tari). Din textele lui rezulta ca era un om foarte dur si se mania repede.
2. conteaza si la un preot/duhovnic f.mult modul in care se poarte si vorbeste cu ucenicii, ca sa nu-i tulbure mai rau.

Cand am spus ca par. Cleopa "nu intelege niste lucruri", m-am referit la probleme medicale, de fiziologie, de viata coonjugala, etc.
Tu spui ca este normal sa tipe si s-o certe pe fata care a primit de la medic prescriptia de avort. Este cel mai clar exemplu de derutare a omului. Pe cine sa creda fata asta, mai intai, pe cine sa asculte si mai apoi cine raspunde de viata si sanatatea ei si a copilului: medicul, sau par. Cleopa. Sigur ca mai presus de ei toti se afla Dumnezeu si acesta i-a si creat cu un scop. Ei trebuie sa conclucreze nu sa se desfiinteze reciproc.
Si a mai si tipat la ea. Si era,asa cum rezulta din text, o fata cu probleme psihice.
Pe urma putea sa discute altfel cu fata:
Mai intai s-o linisteasca, s-o intrebe de problemele ei, de suferinta ei. Sa incerce sa gaseasca o solutie optima de rezolvare atat pentru ea cat si pentru copil.
Nu sunt pentru avort decat in conditii medicale speciale, dar femeia care se gandeste la asa o solutie trebuie ajutata sa gasesca alte solutii mai bune, nu pur si simplu trimisa la plimbare.

N-am vazut filmul "Ostrovul".

Eu credeam, imi imaginam ca in acest mod trebuie sa ajute un duhovnic, bland, sfatos, cu rabdare. Daca voi imi spuneti acum ca trebuie sa tipe la tine si sa te zgaltaie, atunci m-am lamurit.
Si nu este vorba de cuvinte mieroase si ce mai spuneai tu, ci de a discuta calm, linistit si de a incerca sa se gaseasca o alta solutie mai buna.
"Nu-ti dau dezlegarea, dispari de aici criminalo..." nu este un mod de comunicare pentru un duhovnic si nici nu ofera alta solutie, sau sfat.

@Mihailt - ce legatura are subiectul cu nasterea de prunci si ce mai spui tu?

Voi ati citit de fapt linkul, articolul la care fac referire?

Subiectul acestui fir de discutei nu era insa par. Cleopa, Mihailt a tulburat firul cu citatele lui.
Nu am nimic cu par. Cleopa ca persoana, nu l-am cunsocut, dar din lucrarile lui reiese ceva ce pe mine ma tulbura cumplit.

Acum revin la subiect. Se spunea asa in articol:

"Interesant pentru acest proiect editorial este faptul ca, de obicei, tendinta de minimizare a feminitatii se intalneste cel mai adesea in cercurile autointitulate traditionaliste si chiar in numele traditiei eclesiale. Probabil ca nu veti gasi niciodata afirmatii care sa faca parte explicit dintr-un sistem ideologic articulat, insa este imposibil sa nu sesizati faptul ca in multe biserici apare ca erezie incercarea vreunei femei de a patrunde in biserica fara naframa, nesabuinta sanctionata isteric de preoti (prin apostrofari publice) si de femeile care se considera pioase (prin imbranciri si sudalme); faptul ca unii preoti refuza slujirea tainei cununiei unui cuplu in care barbatul a mai fost casatorit dar femeia nu, ea oricum necontand si putand ramane, in consecinta, fara taina sfanta; faptul ca exista manastiri de calugari in care femeile nu pot patrunde, in timp ce nu s-a auzit inca de manastiri de calugarite in care accesul barbatilor sa fie interzis (evident, pentru ca barbatul este cruce-ntreaga, indiferent cat de ticalos poate fi); faptul ca e socotita ca extrema impietate tentativa unei femei de a trece la miruit inaintea barbatilor, fara sa mai conteze daca ea s-a impartasit sau nu (stiut fiind ca participantii la masa euharistica au prioritate fata de spectatorii liturghiei); faptul ca multe femei sunt oprite de duhovnici sau chiar nu mai indraznesc sa se roage ori sa intre in biserica daca au ciclul lunar; faptul ca imediat dupa ce au nascut, lucru laudat de altfel, sunt trecute printr-un ritual de … purificare, in care inconvenientele sarcinii si suferintele nasterii sunt nefericit completate cu o jignitoare dezvaluire a situatiei ca indraznelile lor (i.e. sarcina si nasterea) reprezinta nici mai mult si nici mai putin decat pacat, necuratie; faptul ca sunt canonisite femeile care au avortat, in timp ce sotiorii lor – care adesea le imping spre acest act – raman printre sfinti… Probabil ca mai exista pe la noi si alte asemenea obiceiuri, insa mie imi sunt necunoscute.

As vrea sa observ ca nici una dintre aceste situatii nu are vreo legatura cu traditia Bisericii lui Hristos, toate tradand mai mult sau mai putin explicit mentalitati de tip misogin, fie mostenite dintr-un iudaism prost inteles, fie imprumutate din mitologii dualiste, gen maniheism si bogomilism, de obicei pe filiera unor curente influente in lumea monahala. Aceste situatii, in pofida pretentiei lor de respectabila traditionalitate, in ciuda chipului lor evlavios, se afla in contradictie flagranta cu evanghelia Mantuitorului si cu inchinarea adusa Maicii Domnului de catre Biserica."

"Hristos si-a inceput opera de innoire a lumii la o nunta, transformand apa in vin (cf. In 2,1-11), prin urmare schimband vechile relatii dintre barbat si femeie, caracteristice pentru umanitatea cazuta (cf. Fc 3,16), in relatiile Imparatiei lui Dumnezeu. Nu-i de mirare, de vreme ce de reusita cuplului paradisiac atarna implinirea planului divin privind creatia; cum ar putea incepe innoirea/re-crearea lumii altfel decat la o nunta? Mantuirea lumii implica transfigurarea relatiilor dintre barbat si femeie. Este ceea ce sugereaza sfantul apostol Pavel, intr-un comentariu asupra consecintelor mantuirii infaptuite de Hristos, afirmand ca in Hristos Iisus nu mai functioneaza distinctia dintre masculin si feminin (cf. Fc 1,27), aceasta fiind coplesita de noua definitie, de om innoit in Hristos (cf. Ga 3,28; vezi si comentariul sfantului Maxim din cea de a doua parte a primului capitol al Mystagogiei).

Situatiile descrise mai sus nu releva din acest spirit evanghelic, netragand vreo consecinta din revolutia relatiilor interumane infaptuita de Domnul nostru. Faptul este la fel de evident prin compararea practicilor curente cu inchinarea adresata de poporul lui Dumnezeu Maicii Domnului. Daca o femeie (cf. In 2,4; Ga 4,4), cu virtutile sale, este cinstita mai presus de orice vrednicie masculina, fie aceasta a lui Ioan Botezatorul, a apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor sau a cuviosilor, consecintele care decurg de aici sunt deosebit de importante pentru perceptia eclesiala asupra feminitatii. Sigur ca nu toate femeile sunt sfinte, dar aceasta observatie ramane valabila si in cazul barbatilor – este un aspect neluat in seama de cei care pretind ca feminitatea este inferioara masculinului pentru simplul motiv ca Hristos a fost barbat. Ridicata mai presus de masculinitate si de angelic, femeia primeste in lumina Mamei lui Hristos slava indefinita de a fi om. Nu jumate’ cruce, ci om, dupa chipul lui Dumnezeu.

Si atunci, la ce servesc si despre ce vorbesc tabuurile si practicile sus-mentionate? Oare trasaturile fiziologiei feminine constituie un argument satisfacator pentru construirea unei ideologii a inegalitatii – in chiar Biserica in care "nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca”, pentru ca toti sunt una in Hristos!? Oare fiziologia poate desparti o fiinta umana de dragostea lui Hristos (cf. Rm 8,31-39)? Singura despartire posibila intre om si Dumnezeu ramane optiunea irationala a celui dintai, numita pacat. Femeia nu este – in Hristos – jumate’ cruce; ciclul lunar nu indeparteaza pe nimeni de la rugaciune si de la synaxa euharistica; sarcina si nasterea nu sunt necurate; femeia casatorita cu un barbat care a mai fost casatorit trebuie sa primeasca taina sfintei cununii, nu o ierurgie penitentiala.

Incoerentele implicate in situatia femeii ortodoxe de azi constituie o profunda provocare la adresa constiintei eclesiale si un argument suplimentar in favoarea pledoariei mele pentru reapropierea cu seriozitate de traditia Bisericii lui Hristos.

preot dr. Doru Costache"

Nu pusesem inceputul:

"Experienta contemporana a femeilor din Biserica este in multe privinte contradictorie. Reducand lucrurile la esential, trebuie observat ca, pe de o parte, mai presus de toti sfintii si ingerii, Biserica cinsteste o femeie, pe sfanta Maria, Maica Domnului; pe de alta, ca situatia femeii crestine de astazi este cu totul modesta. Sigur, discursurile encomiastice nu inceteaza sa proslaveasca eroismul maternal, devotamentul sotiei, rabdarea ei, mergand pana la suportarea unor infinite umilinte din partea celor numiti cruce-ntreaga. De fapt, cam la atat se si reduce mandria de a fi femeie in ortodoxia romaneasca a zilelor noastre…"

Asta este articolul, pe el doream sa discutam.

Corect. Fara acest echibru, vom ajunge la extreme. Miscarile feministe sunt o dovda, fie ca s-a minimalizat rolul femeii in Biserica sau in loc de complementaritate s-a ajuns la concurenta.

Articolul este bun si intrebarile pe care le pune la fel.

"Incoerentele implicate in situatia femeii ortodoxe de azi constituie o profunda provocare la adresa constiintei eclesiale si un argument suplimentar in favoarea pledoariei mele pentru reapropierea cu seriozitate de traditia Bisericii lui Hristos."

Asta spune totul. Biserica lui Hristos era alta si omul s-a indepartat de ea.

Sunt sigura ca parerea mea va intriga pe unii dar ca femeie nu pot sa nu spun ce cred eu.
Cateodata ,in anumite situatii un raspuns ferm (nu violent) ne poate trezi la realitate, vorbesc despre cazul cu avortul si parintele Cleopa.Raspunsul dat de el a fost pe masura gravitatii faptei...
In ceea ce priveste rolul femeii in Biserica eu nu spun decat ca mai intai ar trebui indeplinite acele ,,indatoriri vechi si demodate" si apoi sa se poata privi mai departe.Un sfant spunea ca o generatie de mame bune ar putea mantui lumea..iata cata putere are o femeie...am citit si articolul si sincer am ramas un pic uimita vazand mai ales autorul...cand ne revoltam ca nu putem intra in biserica in perioada menstruatiei s-ar putea sa fie o falsa pietate..de-am intra in celelalte 23 de zile din luna..plus ca rugaciunea particulara nu este nicidecum interzisa...treaba cu baticul si apostrofarile a fost dezbatuta intens la alt subiect...
Evolutia este buna insa cu moderatie iar aceasta dorinta de afirmare a femeii moderne, de a avea un loc mai bun in Biserica nu mi se pare o tendinta tocmai crestina...insa e doar umila mea parere,in care cred dar pe care nu doresc sa o impun fortat nimanui.

Sophia, eu l-am cunoscut pe pr. Cleopa, poate e mult spus cunoscut, am fost la Sihastria si l-am auzit predicand, vorbind cu noi studentii, am stat la cativa metri de dansul... Stiu ca in vorba pare dur, de fapt era transant, Era interesant si langa el simteai ca te iubeste, ca ceea ce zice e spus din adancul unui suflet adanc...
Intreaba-te si tu: cum se face ca desi era asa, oamenii il cautau, faceau coada sa vorbeasca cu el... Oamenii erau atrasi de el, mult mai mult decat de alti preoti mai blanzi , sau de alti oameni... Cred ca a facut o treaba buna, chair daca nu s-a conformat canoanelor tale... care nu sunt neaparat rele, dar... uite ca el a "prins" mai bine la romani.

Sfintii Parinti, atunci cand au vorbit in particular unei persoane la scaunul spovedaniei, i-au vorbit insuflati de Duhul Sfant. Asta inseamna ca erau teofori (purtatori de Dumnezeu). Deci nu ei vorbeau ci Dumnezeu prin ei. Unora le-au vorbit mai linistit altora altfel, fiecaruia dupa puterea lui de intelegere. Spre exemplu tie Sophia, chiar Parintele Cleopa, nu ti-ar fi vorbit (poate) intransigent, ca te-ai fi ridicat si ai fi plecat si nu te-ai mai fi intors. Sau dimpotriva, poate ti-ar fi vorbit foarte dur, ca sa mistuie din tine ramasitele de mandrie. Nu ai de unde sa stii cum s-ar fi comportat cu tine dar vei afla atunci cand vei cunoaste un sfant. Si fii sigura ca, si modul cum se va comporta si cuvintele pe care ti le va spune, vor fi de la Dumnezeu, spre mantuirea ta. Tu poti doar sa le primesti sau sa le arunci la gunoiul uitarii. Depinde numai si numai de tine decizia asta-liberul arbitru pe care ti-l lasa Dumnezeu=deplina libertate.
In ce priveste rolul femeii, nu numai in Biserica dar si in societate, Dumnezeu a lasat pe barbat ca si cap al familiei pentru ca trebuia sa existe o ierarhie. Unde nu e ierarhie e haos. Sa-ti dau un exemplu: 2 oameni casatoriti ajung din nimic la o disputa si se cearta ei asa o vreme pana obosesc dar nici-unul dintre ei nu vrea sa renunte la "adevarul" sau. Obosesc si se duc la culcare. A doua zi isi aduc aminte de cearta din ajun si o iau de la capat ca acum au forte noi. Nici-unul nu renunta ca barbatul se crede capul familiei iar femeia doar e egala lui, de ce ar renunta vreunul. Dupa vreo luna de certuri, satui amandoi, torturati si fizic si psihic, cedeaza nervos si se incaiera-el cu palmele, ea cu unghiile, fiecare cu ce poate. Urmarea e divortul, nu mai conteaza ca au copii sau ca jumatate din viata si-au petrecut-o impreuna.
Asta s-ar intampla daca amandoi ar tine pana in panzele albe la parerea proprie, insa Dumnezeu a prevazut asta si a lasat o ierarhie, ca femeia sa spuna: da barbate, ai dreptate. Si toata vrajba s-a risipit. Tu, ca femeie ar trebui sa fii bucuroasa de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu in marea Lui marinimie, nu geloasa pe ce are barbatul si tu nu ai. De altfel drumul spre sfintenie duce prin smerenie, asa spun Sfintii Parinti, ori femeile au din start un avantaj: nefiind preoti, povara crucii e mai usoara.

Nu prea cred ca legea a fost data.
Dumnezeu a revelat oamenilor legea adica asa e de folos sufletesc oamenilor sa faca.Bine legea urmata in Duh.Legea urmata in litera ucide sufletul omenesc.
Dumnezeu a creat si spiritul si materia si omul numai prelucreaza cu ingaduinta lui Dumnezeu din ce a creat Dumnezeu.
Si de prelucrat tot cu darurile spirituale pe care Dumnezeu le impartaseste omului se prelucreaza.

Cu privire la lege se poate observa cum Moise renunta la mantuirea sa daca poporul lui Israel nu va fi iertat de Dumnezeu.
In litera s-ar zice ca Moise a iubit mai mult pe poporul lui Israel decat pe Dumnezeu.
In Duh Moise insa a urmat legea facand asa.Ca nu doreste sa se fie mantuit de unul singur ci numai impreuna cu poporul sau.
Ca daca il iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti nu doresti sa te mantuiesti tu in detrimentul aproapelui tau nici nu doresti sa te mantuiesti numai tu si uiti pe aproapele tau.Ci impreuna cu el si tu.
Ca daca ai dori sa te mantuiesti tu in dauna aproapelui tau sau sa te mantuiesti tu si de aproapele tau sa nu iti pese nu ai mai iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti.Deci ai incalca legea in Duh.
"32.Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!"
(Ieşirea capitolul 32)

Pustnicii in pustie se roaga pentru lume si cu darul lui Dumnezeu cunosc necazurile oamenilor.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos nu a venit sa judece lumea ci sa o mantuiasca.

Cu privire la intrebarile de genul de ce nu primeste si femeia preotia la astea se poate raspunde cu de ce nu putem bea petrol fara sa ne otravim? sau de ce nu curge apa in sus? .Nu stim.
Ei nu stim de ce femeia nu poate fi preot dar asa este.

Sophia in Sf Munte exista doua animale de parte femeiasca: gaina si pisica si o singura femeie: Imparateasa Cerului , Maica Domnului...iar aceasta interdictie seamana oarecum cu cea data lui Adam si Evei si pe care tocmai Eva a incalcat-o prima...accesul barbatilor intr-o manastire de maici nu poate fi interzis total ptr ca tot un barbat,un preot trebuie sa savarseasca Sfanta Liturghie , insa accesul pelerinilor de parte barbateasca poate fi restrictionat. Tu spui ca femeia e privita f umilitor insa smerenia ei e cea care o inalta poate mai mult decat pe barbatul ei...mult ti s-a dat mult ti se va cere..eu ma multumesc cu lucrurile simple, imi place simplitatea si nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt iar felul in care sunt privita nu prea ma intereseaza ptr ca nu prea poti sa placi si lui Dumnezeu si oamenilor...si eu vreau sa plac lui Dumnezeu..

Iisus nu a gonit femeile de langa el,de aceea mie mi se pare anormal sa alungi femeile din locurile sacre.Suficient ca nu li se permite sa intre in altar...
Si ma indoiesc ca acest gen de discriminari au cea mai mica legatura cu divinitatea.
Si mai cred ceva: nu fuga de isipita duce la sfiintenie,ci a putea sa traiesti in preajma ei fara a fi afectat,datorita vietii spirituale pe care o duci,pentru ca atunci te ridici deasupra perceptiei lumesti obisnuite.

Parintii din Pateric spun adesea, ca sfat la intalnirea cu o ispita: "Taci, fugi si te linisteste."

Doar mandria il face pe om sa nu fuga de ispite, ci sa le infrunte.

In rugaciunea domneasca, rostita de Mantuitorul Iisus Hristos, spunem: "Si nu ne duce pe noi in ispita."

@windorin si heaven - asa este. Si eu ma indoiesc ca aceste discriminari sunt de date de Cel de Sus si unele ispite trebuie si poti sa le iinfrunti si sa le nfrangi, de altele e bine sa te feresti.

@eea - am auzit ca nici pisicile nu au voie sa fie de sex feminin in Athos.
De gaini nu stiu. Si nici de alte animale de casa. Poate ca sunt exagerari.
Si daca barbatul este atat de slab incat se pierde in ispita in prezenta femeii (si animal femeiesc) chiar si un calugar, atunci sa ma ierte Dumnezeu, de ce mai este numit "capul". Si atunci femeia este mai puternica, pentru ca la maici nu exista restrictii din astea. Asa s-ar concluziona, nu?

@caminaris si altii - in ceea ce priveste rolul/pozitia femeii. Nu este barbatul capul si nu intotdeauna este bine cum spune el. Biologic nu sunt egali si trebuie respectate limitele organsimului (unul face copii si ii alapteaza si altul nu poate, unul e politist si militar si otelar si altul nu poate). In rest ei sunt egali si trebuie sa se respecte.
Si nu, nu trebuie sa se certe cine are dreptate, si sa se bata. Si nu este necesara o ierarhie. Se poate si cu intelegere, iubire si egalitate/colaborare.
Sa discute amandoi problemele, sa decida impreuna, sa mai cedeze unul sau altul (si barbatul poate spune: da, femeie, e bine asa cum spui tu), sa mun ceasca impreuna, cot la cot.
Nici unul nu este mai grozav pe lumea asta si amandoi pot gresi. Nici unul sta pe un piedestal.
Si cum spune Mihailt - mantuirea se face impreuna.

Din nou - nimeni nu vrea aici hirotonia femeii. Este vorba de alte lucruri in articol si in discutia noastra.

Cred ca ar trebui mai intai sa lamurim ca intr-o familie trebuie sa vorbim despre o complementaritate prin daruri. Din nefericire exista riscul ca de la tema topicului sa ajungem la ideea unei ierarhii in familie- Apostolul Pavel spune clar ca "nu mai este nici parte barbateasca nici parte femeiasca, ci in Hristos sunt una".
As intreba si eu. Pana unde merge ascultarea aceasta fata de barbat? Daca barbatul este in erezie sau este ateu??

Din punctul meu de vedere,acestea sunt reminiscentele unor obiceiuri si a unei societati arhaice,care nu au legatura cu divinitatea,care este aceeasi pentru toti oamenii,barbati ori femei.Si se stie foarte clar ca sufletul nu are sex.
Eu cred ca foarte multe nenorociri care au loc in familiile din ziua de astazi,sunt datorita faptului ca inca femeia nu poate fi acceptata de unii ca fiind egala barbatului si sa inteleaga ca vorbim de o relatie de COMPLETARE,nu de competitie ori subordonare.

Am o metoda f buna de lasat de fumat pe care am folosti-o cu succes. Nu am avut dorinta de a fuma deloc. Totusi dupa 6 luni mi-a incoltit un gand: oare daca imi aprind o tigara, ma mai pot lasa de fumat? (fiind sigura ca nu ma va stapani iar patima fumatului) am cedat curiozitatii si am inceput cu o tigara pe zi, apoi cu doua, apoi cu mai multe, pana intr-o zi cand am spus stop defitiv!

Iti multumesc, windorin, ca m-ai luminat: mandria m-a facut sa incerc sa tin piept fumatului, impingandu-ma iar spre pacat. Acum inteleg ce s-a intamplat. De aceea spun si eu: sa stam departe de pacate, ca ele sunt mai tari, daca ajungem odata sa gustam odata din ele.

..ceea ce formeaza pe femeie sa fie FEMEIE..
 

Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

Raspunsul la aceasta intrebare este eminamente legat de DARUIREA FEMEII! Oare ce, sau mai degraba, CAT ofera femeia contemporana pentru a primi mai mult?
Dupa cum este lesne de obsrvat, societatea actuala antreneaza dusmania fata de maternitate, aversiunea fata de pruncul care, daca nu este vazut printre noi, nu inseamna ca nu este dintre noi!
In sustinerea ideii de la care am pornit, invoc afirmatia renumitului Al.Dumas cu privire la rolul femeii “Adevaratul, primul si nefatarnicul patriotism al femeii este maternitatea”, in nici un caz sporirea veniturilor familiei or manifestarea zoologica a sexualitatii, ca forme ale acestui egocentrism ucigas, ba chiar sinucigas – tinand cont de faptul ca eternitatea femeii este copilul.

Unde este respectul fata de femeie? Cu siguranta alearga obosit, in cautarea femeii.. care este pe cale de disparitie. Numarul inaintat de cei avizati in domeniu cu privire la avort este cu siguranta cunoscut si, probabil ceva mai mic decat in realitate. Cutremurator! Femeie [care indraznesti sa invoci drepturi peste drepturi], unde este DREPTUL PRUNCULUI, care ar trebui sa infloreasca in pantecele tau? .. probabil il vom afla de mana cu respectul, tot in cautarea instinctului matern care innobileaza femeia,.

Pruncul nu este un element propriu al mamei ba chiar a fost demonstrata independenta lui, atat din perspectiva organizarii sistemului circulator al fatului, independent de al mamei, cat si in diferite cazuri de “nasteri” postume or cazuri exceptionale cum ar fi cel al naufragiului care a inghitit patruzeci de persoane inecate in Sarra din Lorena, in 28 martie.Pe 31 martie, deci cu patru zile in urma nenorocirii, a fost gasit un copil viu in cadavrul unei femei pescuite.

Ideal ar fi sa incetam sa ne punem zeci de intrebari cu privire la acest aspectul defaimarii femeii in zilele noastre, si sa starpim indolenta cu care este privit avortul care se instaleaza, pe zi ce trece, mai abitir..caci, dupa cum afirma Ioan Suciu, “ceea ce formeaza pe femeie sa fie FEMEIE este o insusire natural alcatuita sa nu fie pentru ea, ci pentru altul”.

Numai bine. Doamne ajuta!

Nihil Sine Deo,
Lucrurile sunt si cum spui tu, dar si altfel.
Ai dreptate sa fii indignat.. si eu sunt furioasa cand aud de asemenea crime.

Dar sunt multi barbati care imping femeile catre avort!
Sunt parinti care educa copiii pentru a deveni parinti criminali (am cazuri in familie de parinti care si-au instruit astfel baietii.. ca de la tata la tata). Dar in asemenea societate bolnava, nu mai exista reper pentru adevar in afara crestinismului.

Nu sunt doar femeile vinovate, cred ca pana la urma fiecare dintre noi purtam aceasta vina intr-o anumita masura. Pentru ca toleram avortul.

Ai dreptate, Ana. Nu doar femeia este implicata in acest act , insa Doar prin ea se produce ! Aici intra in ecuatie “jertfa de sine”- ca acceptare a cruzimii sotului, pornit impotriva nasterii pruncului.
Considerand ca pe de o parte, in urma jertfei de sine, femeia ajunge sa nasca un copil, iar pe de alta parte, fara jertfire, prin impartasirea opiniei sotului, devine criminala ca acesta, tu ce solutie crezi ca va mantui femeia?

Toate bune. Ioana

In fata lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali ca suflete. Nu conteaza ca e femeie sau barbat. Orice ar fi e suflet. Fiecare suflet are de urmat o cale din nastere pana-n moarte. I se da un trup si cativa talanti care sa-l ajute pe cale si e lasat sa lucreze. De-a lungul vietii are de luat decizii, una dupa alta, care il duc in sus spre Dumnezeu sau in jos spre iad.
Nu conteaza nici sexul persoanei, nici statutul social pentru a te mantui. Conteaza CALITATEA deciziilor pe care le iei. Si nici asta n-ar conta daca n-ar fi imensa mila a lui Dumnezeu. Pentru ca singuri, cu vointa noastra, n-am reusi nimic: noi facem un pas in sus spre Dumnezeu iar Dumnezeu face o mie in jos spre noi! Altfel nu ne-am putea intalni.

Am ascultat astazi o idee a parintelui Tanase Nicolae, rostita intr-o predica, legata de acest subiect. Spunea ca odata le-a spus la o conferinta cred credinciosilor ca e gresita formularea ca femeia reprezinta sexul slab; femeia este sexul fin, iar barbatul este sexul slab! Apoi a spus ca s-a starnit oarece neliniste evident din partea 'barbatilor adevarati' prezenti, dar a inceput sa le explice ce trebuia sa se inteleaga si anume ca femeia nu are voie sa faca diverse lucruri in Biserica tocmai pentru ca barbatii sunt slabi!

De exemplu daca o femeie ar canta in Biserica [ si presupunem ca ar canta frumos ] aceasta poate fi pricina pentru a cadea in pacat pentru unii, carora le zboara mintea la diverse lucruri. La fel si cu tinuta... mai ales ca legat de acoperirea parului exista si interpretarea cum ca in vremea Sf Apostol Pavel singurele femei cu capul descoperit erau 'preotesele', adica mai clar spus pentru cine nu stie, prostituatele vremii. De aici poate si interdictia foarte puternica cu privire la 'a vorbi' femeia in Biserica. In Corint erau 'biserici' cu 'preotese' care de fapt erau bordeluri si aceste preotese erau chele. Si chiar facand abstractie de asta, repet tot din slabiciunea barbatului, femeia nu vorbeste in Biserica; pentru ca el mai curand ar ajunge cu minte la alte lucruri decat la ceea ce predica. Sper ca reusesc sa explic cat de cat ideea, si ca nu am gresit cu ceva din invatatura ascultata [ sa nu fi spus altceva decat era intentinonat acolo :) ]

Evident ca vremurile s-au schimbat, evident ca acum o fata cu parul despletit si frumoasa nu mai inseamna o prostituata ca atunci, cand repet toate femeile cinstite aveau parul acoperit. Dar daca vremurile se schimba, asta putin conteaza; nimeni dintre noi nu are dreptul sa isi impuna ideile despre ce si cum trebuie sa mearga in Biserica. Biserica nu este a patriarhului, a vreunui sfant, a vreunui credincios, ci in fruntea ei este insusi Mantuitorul. Prin urmare, bine este sa se mearga inainte fix asa cum este acum, fara sa ne punem probleme cine ce merita mai mult.

Si sunt unii si unele in Biserica care isi gasesc un colt la Liturghie, si stau plecati la pamant pana la 1. Si nu isi pun problema ca ar 'merita' mai mult decat smerenie adevarata.

dATI-MI MAME BUNE SI VOI SCHIMBA FATA LUMII...

Da ce, in biserica ii democratie, unde va treziti ? A ? La un show botezatu ? Ei, comedie ?:4:

Femeia si barbatul in ortodoxie
 

hmmmmm..... noh, daca e superb, atunci e musai sa fie ca si scris de tine (sau invers)... :)
Scuze pt. sarcasm, dar m-am gandit sa-ti retez ("ajustez" suna mai elegant?) un pic aripile mandriei, ca nu face bine feminitatii
(mai ales cuiva care si-a ales un nume plin de intelepciune)... ok, sa trecem la subiect - care dealtfel ar merita un thread al lui, dar cine-l deschide ar trebui sa raspunda la comentarii - asa ca las pe altcineva care se incumeta si are timp la dispozitie sa o faca.

Auzim uneori remarci destul de acide la adresa "feminismului", poate un pic nedrepte insa utile ca avertisment pt. femeia care vrea sa se apropie de ortodoxie dar are idei mai mult sau mai putin neortodoxe, pardon... neo-ortodoxe (ca tot traim intr-o lume protestanta). Iata cateva, sa le spunem... "clasice":
"Femeia moderna, impodobita cu diplome universitare, e o caricatura a feminitatii; vrand sa fie tare, ea e tare de cap"
"O femeie te uraste cu adevarat doar atunci cand ii refuzi trupul" (Pompiliu Constantinescu)

Din cate stiu sau mi s-a aratat, in esenta femeia si barbatul sunt totuna, dar dupa fire sau inclinatie sunt diferiti. Barbatul are o chemare (sau o fire) mai duhovniceasca, natura femeii e mai trupeasca. Asta inseamna ca si lucrarile lor in lumea aceasta sunt diferite, dar in viata viitoare (cand vor fi ca ingerii din cer) nu va exista nici o deosebire intre ei.

Diferenta de lucrare dupa Sf.Ioan Gura de Aur e urmatoarea: femeii i-a fost incredintata nasterea de copii (nastere trupeasca), iar barbatului preotia (adica nasterea duhovniceasca). Unul are lucrarea trupeasca, celalalt lucrarea duhovniceasca (dar duhul trebuie sa conduca trupul si nu invers)

Ce vrea sa insemne asta: barbatul e chemat sa aiba grija in primul rand de viata duhovniceasca, sa cerceteze Scripturile, sa se sfatuiasca cu fratii duhovnici, sa imparta si altora cuvantul si invatatura primita, sa ajute la savarsirea Sf.Liturghii (citirea Psalmilor, cantarile, implinirea ritualului in jurul altarului, rostirea cuvantului din Apostol) iar cei alesi pentru preotie, curati si vrednici de o asemenea lucrare sa intre cu teama in Sf.Altar pentru a aduce jertfa cea de-a pururea, frangerea painii si invocarea Duhului Sfant.

Femeia in schimb e chemata sa faca lucrarea trupeasca, fara de care cea duhovniceasca nu e posibila: pregatirea si impodobirea bisericii pentru Sf.Liturghie, cresterea in dreapta credinta a copiilor, grija de cele ale casei (probleme de zi cu zi) si mai presus de toate nasterea de copii. Aceasta din urma e o lucrare tot atat de mare si de grea ca si preotia, cu diferenta ca majoritatea femeilor sunt chemate la ea (in timp ce preotia e doar pt. cei alesi dintre barbati).

E adevarat ca dintre femei unele aleg calea monahala, dar asta inseamna viata ingereasca iar asa ele ajung (duhovniceste) precum barbatii si pot primi cununa muceniciei propriu-zise (nasterea de copii si insasi casatoria sunt o mucenicie cand persoana isi incredinteaza complet voia Tatalui Ceresc, cum a facut Maica Domnului). Cu toate astea, cata vreme femeia e inca in trup, ea nu poate si nu trebuie sa-si renege sau sa-si schimbe firea, incercand sa arate precum barbatii sau sa ia locul barbatului in Biserica (si chiar in societate).

Asa-zisa emancipare a femeii e distrugerea feminitatii si a sensibilitatii, inhamarea femeii la treburi care o intineaza si o indeparteaza de menirea ei, iar in final chiar de mantuire. Pr.Arsenie Boca zicea ca e mai grav ca femeia sa vina in pantaloni la biserica decat sa aiba capul descoperit, iar alt sfant parinte zicea ca femeile care poarta pantaloni vor fi luate la oaste atunci cand va veni razboiul mondial si vremea Antihristului. Sfintitul Nicodim Mandita a trecut ca pacat in Indrumarul de Spovada sulemenirea femeii (tunsoarea scurta, asemanatoare barbatilor), iar unor mari sfinti cu darul profetiei le-a aratat Dumnezeu ca semn al vremilor de pe urma faptul ca femeile se vor imbraca si vor arata precum barbatii si invers (in prezent majoritatea mirenilor sau chiar preoti isi leapada barba ca sa placa lumii sau femeilor, altii au parul prins in coada, cercei in tot felul de locuri... ba chiar de un fost prim-ministru se zice ca a fost parasit de logodnica dupa ce cumnatul l-a surprins admirandu-se in fustita in fata oglinzii). Ce sa mai zicem de proliferarea homosexualitatii la barbati si femei sau de anumite ritualuri necurate unde barbatii poarta sortulete si manusi (de dama?)

Preotii, diaconii si monahii poarta vesmintele ingeresti, lungi pana la pamant; la fel si monahiile, ca semn al vietii ingeresti pe care au ales sa o duca inca din lumea asta. Aceste randuieli au fost stabilite inca de la Moise si Aaron, s-au pastrat intocmai la israeliti sub Legea Veche si sunt purtate mai departe si desavarsite prin Legea Harului in Biserica Ortodoxa (cea care continua traditia israelita).

Femeia, conform Genezei, a cazut datorita poftei (simturilor), a neinfranarii si mai ales a diavolului mandriei:
4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

De aceea mantuirea ei sta in infranare, ascultare si smerire - antidotul caderii pe care a avut-o odinioara si in care aluneca si acum daca nu are foarte mare grija. Barbatul a cazut si el prin neascultare, de aceea Dumnezeu a randuit ca fiecare om sa asculte de parintii dupa trup, iar cand e matur de parintele duhovnicesc si in primul rand de Hristos.

Atentie, Dumnezeu a dat porunca de a nu manca fructul oprit si femeii si barbatului, deci femeia e datoare sa asculte intai de Dumnezeu, apoi de barbat (iar ea stie poruncile pe care le primesc amandoi in fata altarului la cununie). Dar daca cei doi au cazut (cum se intampla tot mai des acum, cand atatia cad in desfranare sau "concubinaj" inainte de sfanta taina a casatoriei, intinand cinstita masa) trebuie sa iasa impreuna din faradelege.

Impreuna au cazut, impreuna trebuie sa se ridice. Iar Hristos ii asteapta sa vina impreuna la scaunul de spovada.

N-a ingaduit Dumnezeu dupa voia lui Adam, sa-i dea alta femeie pt. ca chipurile datorita Evei a cazut, ci impreuna au fost trimisi la ispasire. Odata ce un baiat a pacatuit trupeste cu o fata, legatura s-a si facut (in chip nevazut) iar vietile lor sunt legate in cer (pana la moartea unuia din ei), indiferent ca se vor desparti sau recasatori, ori ii va "dezlega" statul: "Ceea ce Dumnezeu a legat, omul sa nu dezlege". Barbatul care s-a unit trupeste cu o fata si apoi o lasa, face din ea o desfranata si va da socoteala de asta.

16. Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".

Deci femeia e incercata prin ispite grele in perioada sarcinii, apoi trece prin durerile nasterii iar prin biruinta asupra tuturor acestora si prin supunere, ascultare si dragoste fata de sotul ei se mantuie si chiar se sfinteste. Dupa dreptate, cu cat ispitele si incercarile sunt mai mari, cu atat mai mare va fi harul primit de femeie si de copilul ei (nici un har n-a primit copilul Iisus fara dreptate, cercetati si vedeti prin cate a trecut Maica Domnului, inainte si dupa nasterea Lui).

Toate aceste suferinte si umiliri sunt spre purificare si desavarsire, cum ii raspunde Dumnezeu sfantului Pavel:
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

Asa si femeia, daca intelege ca slabiciunea si firea ei mai plapanda reprezinta harul si grija deosebita a lui Dumnezeu, deci sansa de a se sfinti si a sfinti pe altii (incepand cu sotul si familia ei), atunci se afla pe calea desavarsita:
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. (Marcu, 10)
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. (Matei, 18)

Mai spune Hristos:
1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.

Asadar, ce va face Dumnezeu cu femeia care are relatii trupesti si nu vrea sa aduca roadă?

Iar curatirea e ca si purificarea prin foc a aurului si argintului, se face la femeie prin suferintele nasterii, umiliri (o umilire are loc in mod firesc la fiecare luna prin scurgerea de sange). Umilirile micsoreaza duhul propriu pentru a face loc Duhului Sfant (nu se poate turna vin intr-un vas plin); acesta e sensul cuvintelor: "Fericiti cei saraci cu duhul" (adica cu duhul propriu - al sinelui, nu cu Duh Sfant - astfel Acela poate sa vina si sa umple vasul eliberat).

Femeia, ca sa nu greseasca, sa ia exemplu pe MAICA DOMNULUI, iar barbatul pe HRISTOS.Atunci cu adevarat va fi utila celor din jur.

Femeia ortodoxa si lucrarea Duhului Sfant
 

Sf.Pavel aseamana crestinul unui vas (mai de cinste sau mai de ocara) si precum in vasul plin nu poti turna vin, nici in omul plin de sine nu mai e loc pt. Sfantul Duh. Acest Duh Sfant e Apa Vietii, el da viata si sanatate copilului ce se naste, dar preaplinul Lui se revarsa si peste femeia care asa devine mai sanatoasa si sporeste in har (cazul Elisabetei cand a saltat Ioan in pantece si ea s-a umplut de Duh Sfant, ajungand sa prooroceasca)- exact cum preotul slujind in altar se umple de Duh Sfant in momentul epiclezei, cand se deschid cerurile si se jertfeste Iisus in chip nevazut. Stiu un preot vazator in duh care dupa diagnosticul medicului trebuia sa fie mort demult sau macar orb (din cauza diabetului pe care-l duce din tinerete) dar la fiecare Sf.Liturghie simte ca se incarca de viata si prinde putere in mod minunat. Si femeia si preotul au lucrarea lor specifica, dar amandoi primesc acelasi dar al Duhului Sfant daca o implinesc cu vrednicie.

Dragostea (care e harul suprem) se naste in smerenie si sporeste prin castitate; iar femeia trebuie sa dea viata, de aceea ea are aproape mereu mai multa dragoste decat barbatul. Dar barbatul e cel care a botezat-o, el avand sacerdotiul, preotia (iar ea are viata): 20."Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii."

Aici e taina Maicii Domnului, a mironositelor si a Mariei Magdalena, care au stat langa cruce la rastignirea lui Hristos (aproape toti apostolii se temeau si priveau de departe), apoi au fost primele care au primit vestea invierii ori chiar L-au vazut. Doar Sf.Apostol Ioan - pe drept numit Apostolul dragostei si Teologul- a avut aceasta masura a dragostei si smereniei (pt. ca de fapt teologie nu inseamna lectura de texte religioase, adica a citi sau auzi despre Dumnezeu ci a-L cunoaste, ceea ce e cu totul altceva! Iar Dumnezeu e dragoste, "agape" cum spune Sf.Apostol Ioan, asa ca femeia are prima sansa de a se apropia si a-L cunoaste pe Dumnezeu, atata vreme cat nu-si reneaga feminitatea si nu incearca sa para altceva decat e).

Asta e si explicatia pt. care femeile au primit imediat Evanghelia si in biserici vedem mai multe femei decat barbati; fara ele bisericile s-ar paragini, n-ar mai fi cine sa aduca flori, sa puna lumanari, sa faca parastase pentru cei adormiti, sa spele vesmintele preotesti si covoarele din Biserica, sa pregateasca si sa duca apa la botezuri, sa-i invete pe copii Tatal Nostru si sa-i aduca la impartasanie, etc). In timp ce imparatii Romei torturau si masacrau crestinii, sotiile sau fiicele lor il urmau pe Hristos (Sf.Drosida- fata imparatului Traian, Sf.Ecaterina- fata guvernatorului Costus, Sf.Augusta- sotia imparatului Maximin, Sf.Alexandra- sotia lui Diocletian, Sf.Claudia Procula- sotia lui Pontiu Pilat, etc) http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ina-73044.html

Pe vremea aceea femeia il sfintea pe barbat, acum il sminteste. Odinioara crimele le faceau barbatii (uneori in goana dupa femei) iar acum femeia nu mai vrea sa fie femeie si-si ucide proprii copii: aproape 20 milioane de prunci facuti bucati in Romania "ortodoxa", de zece ori genocidul comunist (si uneori face asta "de dragul" barbatului). Pacatul primordial, al neascultarii (de parinti, de duhovnic si de Dumnezeu) duce la pierderea castitatii, deci caderea din har (din dragoste), apoi refuzul jertfei de sine care e nasterea de prunci sau chiar casatoria, si in final crima suprema impotriva iubirii (uciderea propriului copil, un prunc fara aparare)

Atentie mare, barbatul a cazut pentru ca a ascultat de femeie mai mult decat de Dumnezeu:
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu manânci", blestemat va fi pamântul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el în toate zilele vietii tale! (Facerea,3)

Deci barbatul e ispitit sa lase calea placuta lui Dumnezeu pentru a fi pe placul femeii si asa ajunge cu totul trupesc desi el din fire e mai duhovnicesc: se impopotoneaza cu haine, bratari, isi leapada podoaba barbateasca, aduna averi, masini, case, etc. Femeia e orientata in mod natural spre acestea, ea se gandeste instinctiv la ziua de maine, la intemeierea unui camin, se intreaba cum va hrani, imbraca si ingriji copiii, etc (desi de toate are grija Dumnezeu cand omul are credinta si e ravnitor) si isi alege de multe ori sotul dupa aceste criterii, in locul celor duhovnicesti.

Trup spre trup tinde, iar duhul spre duh: cei trupesti aleg cu ochiul si dupa pofta trupului, dar cei duhovnicesti aleg o inima curata si dupa frumusetea sufleteasca (de aceea sunt fericiti in casatorie). Insasi firea ne arata ca duhul e cel care trebuie sa conduca si nu trupul, pt. ca duhul e nemuritor pe cand trupul e pieritor... mai mult, cei trupesti vor suporta foarte rau imbatranirea (a lor si a persoanei iubite) si in final vor cauta din nou pe cineva mai tanar, mai atragator fizic (numai pofta nu le imbatraneste).

Ca sa atraga si sa pastreze femeia, barbatul se face pe placul ei, dar atunci nu mai e barbat ci muiere in pantaloni (in ziua de azi nu mai gasim barbati ci un fel de masculi castrati: alunecosi, perfizi si ipocriti, conform expresiei din vechime - "eunucii cei vicleni"). Duhul se stinge nu prin casatorie (cum cred unii smintiti) ci prin supunerea lui trupului, adica inversarea ordinii Universale (caci de la Satana vine asta)- de exemplu cand femeia conduce barbatul iar el se sinucide spiritual vrand sa placa acesteia (cazul lui Irod cu Irodiada, etc).

Casatoria e binecuvantata pt. ca e lucrarea dragostei iar implinirea iubirii e in copii. Copiii nascuti dintr-o mare dragoste sunt perpetuarea, expresia vie a acelei iubiri si au cele mai mari haruri pt. ca unde e dragoste si unde sunt copii, este si Duhul Sfant. Daca baiatul vrea sa se mantuiasca pe el si pe fata iubita, sa nu se duca dupa poftele si smintelile ei ci sa tina de principiile ortodoxe, de sfatul parintilor si al duhovnicului (chiar cu riscul de a o pierde); dar cu rugaciune fierbinte la Dumnezeu, n-o va pierde ci chiar o va scoate din gura vrajmasului ce incearca prin ea sa-i distruga pe amandoi (cum a facut si cu Eva). Vai de capul condus de picioare sau de barbatul care alearga dupa femeie si e condus de ea, amandoi ajung in prapastie. Exact asa ajung niste ratati copiii rasfatati, carora parintii li se supun si le fac toate poftele, crezand ca asta e iubirea.

Femeia (mai ales cea care traieste in castitate) are iubire, intuitie si instincte corecte insa ca si copiii nu are destul discernamant si e f.vulnerabila la mandrie. O fecioara e deasupra tuturor puterilor intunericului: in ea salasluieste Duhul Sfant, de aceea in simplitatea si intuitiile ei e aproape infailibila. Doar cugetul mandriei care o incolteste vazandu-se impodobita cu atatea daruri si baietii manati de patimi care ii cad la picioare o pot face sa cada din ceruri, precum Lucifer odinioara. Intr-o asemenea situatie, prabusirea ei e fulgeratoare si teribila. De aceea in cazul unei fete neascultarea de parinti e si mai periculoasa decat pt. un baiat, ba chiar as zice ca e catastrofala. Cine tine la o fata nu-i incurajeaza nicicum mandria si parerea de sine pt. ca acolo a fost si este prabusirea ei; dar cei vicleni, care cu vorbe dulci o flateaza si ii incanta auzul, fac lucrarea diavolului - caruia ii devin ucenici. Sf.Pavel spune sa fim precum copiii in nevinovatie, nu in lipsa de discernamant (caci amagitori sunt multi).

In plus, femeia fiind precum mana stanga, milostiva, nu prea are notiunea dreptatii (reprezentata de barbat, adica mana dreapta). Hristos e Adevarul si sabia Cuvantului, El sta de-a dreapta Tatalui si va judeca cu dreptate neamul omenesc. Maica Domnului, intru care e tot darul Duhului Sfant (Cel ce sta de-a stanga Tatalui) e milostiva si se roaga pt. noi, cei nevrednici a ridica ochii spre Hristos, ba chiar si pt. catolicii care o cinstesc... insa tot ce poate obtine pt. cei ce nu traiesc pe deplin in Adevar e un scurt ragaz si o serie de umiliri ca sa nu-i prinda cumva judecata in starea in se afla si sa-i intoarca la viata si marturisirea ortodoxa.

Intai vine dreptatea, abia apoi milostivirea: la judecata se face intai incadrarea juridica a faptei comise, abia apoi vine apararea cu circumstantele atenunate si e stabilita pedeapsa. Mare sminteala e "teza" milostivirii fara capatai si dincolo de dreptate, atat de draga celor care confunda indelunga rabdare a lui Dumnezeu cu ingaduinta!

Ca sa-l citez pe marele Tutea: acolo unde domneste faradelegea, milostivirea nu are ce cauta, pt. ca ar desavarsi distrugerea societatii (cum s-a intamplat la noi dupa comunism). A fost nevoie intai de Legea Veche si de severitate pt. starpirea uraciunilor si a faradelegii, abia apoi pe terenul destelenit s-a putut salaslui Legea Noua si Harul. Moartea dragostei e calcarea legii, faradelegea (spune Sf.Ioan Gura de Aur) si e o nebunie sa faci un compromis sau o fapta necurata "din dragoste", pt. ca tocmai asa vei ucide iubirea! De aceea Apostolul Ioan zice ca in vremurile de pe urma din cauza inmultirii faradelegii dragostea multora se va raci...

Noi ne rugam Maicii Domnului si pt. ca am cazut din vrednicie, nu mai cutezam a cere ceva lui Hristos dupa faptele noastre ticaloase. Vrednicia de a fi auzit de Hristos si a-I fi ucenic se primeste prin marturisire permanenta cu riscul vietii si lepadare completa de sine in mainile Domnului (cazul Pr.Iustin, al Pr.Adrian, etc)

Doamne ajuta-ne!

Cateva concluzii...
 

Gnosticii urau trupul si partea materiala, dar ortodoxia aduce un echilibru si pune lucrurile in ordinea fireasca: materia nu e malefica iar trupul nu e rau, ba chiar e templu al lui Dumnezeu (prin el trece Duhul vietii, iar cand Acesta ne paraseste devenim pamant; doar in moastele sfintilor el ramane si dupa moartea fizica, semn ca acel trup s-a sfintit deplin). Duhul trebuie sa conduca trupul, capul sa conduca picioarele, barbatul sa conduca femeia iar preotul pe credinciosi (regele e uns de omul lui Dumnezeu sau de patriarh si ii datoreaza ascultare, nu invers!) Scopul nevointelor sihastrilor nu e mortificarea trupului, ci supunerea lui pt. ca el e precum un catâr indaratnic, mut si surd, ce nu asculta de vorba buna ci doar de infometare si constrangere, cum bine zicea Pr.Arsenie Boca.

Barbatul se mantuieste si se sfinteste prin truda de zi cu zi pt. intretinerea familiei, prin sudoarea muncii campului (de care fugim cat vedem cu ochii in prezent) cum zice Biblia, iar barbatul care nu-si implineste datoria fata de femeia si copiii lui pe drept cuvant e blestemat. Desi casatoria e automat o inhamare la cele lumesti, iar cei duhovnicesti trebuie sa se gandeasca bine inainte de a face acest pas pentru a nu-si lega viata de o fata prea trupeasca sau preocupata de trivialitati; pe de alta parte castitatea (calugaria) e calea celor care au trecut cu brio proba ascultarii de parinti si au o chemare puternica spre rugaciune si viata spirituala, dar smintelile in manastiri au ajuns atat de mari incat tot mai multi vor trebui sa-si duca in lume calugaria, sub ascultare de un duhovnic incercat. Un mare parinte zicea ca e bun de calugar cel care ar fi bun si de sot (adica de insuratoare), deci are destula responsabilitate si maturitate incat sa intretina si sa conduca cu succes o familie.

Dar sunt si oameni care in celibat isi pierd dragostea (pt. ca traiesc doar pt. ei), unii devin mizantropi (spaima eterna a elevilor: profesoara ramasa "fata batrana"), nu degeaba zice Biblia ca omul nu trebuie sa fie singur; deci impartind cu cineva totul inveti sa iubesti si cred ca asta e rostul principal al casatoriei, pe langa nasterea si cresterea copiilor. Nu e pt. oricine calugaria si mai ales nu e pt. cei cu rezerve mici de dragoste. Cand vad un calugar si mai ales ierarh incrancenat la adresa vreunui frate sau manios, imi zic: n-ar fi fost oare mai bine ca omul asta sa se insoare, sa aiba copii si sa invete iubirea, pornind de la ABC (de la cele trupesti) in loc sa se incumete la cele inalte, duhovnicesti?

Cu adevarat, caderea lui Adam n-ar fi fost deplina daca si-ar fi recunoscut barbateste greseala. Insa el si-a ascuns pacatul (fugind de marturisire, chipurile de teama sa nu fie vazut gol); ba mai mult, pierzandu-si nevinovatia dar dobandind tupeu si viclenie prin pomul cunoasterii, a indraznit sa-L acuze pe Insusi Dumnezeu ca datorita femeii pe care tocmai El i-a dat-o a cazut in pacat:
(Facere, 3:12) Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mâncat".

Prin judecarea si acuzarea aproapelui (in locul propriei persoane) impreuna cu lipsa pocaintei s-a desavarsit caderea lui Adam, deci acolo sta primejdia duhovniceasca pt. barbat pana in ziua de azi. De aceea avem ca antidot porunca lui Hristos: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc", iar asta se aplica mai ales in dragoste si casatorie pt. ca are grija vrajmasul ca dragostea sa o transforme in ura, dusmani sa ni-i faca pe fratii si pe casnicii nostri, iar cele mai dureroase rani sa le primim de la persoana iubita.

In fine, ascultarea barbatului e fata de duhovnic si de Dumnezeu; in masura in care barbatul asculta de duhovnic, poate sa pretinda si el ascultare sotiei. Pe cat asculta ierarhii nostri de sfintii lor duhovnici si de Iisus, in aceeasi masura se cade sa ceara si ei ascultare. Nimeni nu e fara ascultare, deoarece fiecare are un duhovnic, cum zice Hristos: "Marturisiti-va pacatele unii altora".

Doamne ajuta-ne!

Prin ce virtuţi a întrecut Maica Domnului în strălucire ,toţi oamenii şi a ajuns mai înaltă decât toţi îngerii? Prin smerenie şi tăcere....Cunoaştem vieţile multor sfinţi,însă, datorită smereniei ei,viaţa MAICA DOMNULUI e mai puţin cunoscută.
Aşa încât ,vedem că smerenia şi tăcerea le înalţă cel mai mult pe femei.Însă sunt în ziua de azi,femei care vor să se înalţe prin multă părere de sine şi multă vorbire.Poate fi posibil acest lucru?!

@Deja-vu - se vede ca esti barbat, pentru ca la fiecare pas vorbesti de sus despre femeie si o umilesti.
M-ai ametit cu povestile tale.
Le stiu si eu. Ceea ce-mi doresc eu sunt lucruri practice, care se intampla in ziua de azi in mod efectiv.
Asemenea argumente va lipsesc voua. Noi argumente contra avem destule, pentru ca le simtim pe propria piele.

Si eu vorbesc aici pentru femei ca mine, care nu sunt nicidecum cu feminismul in cap, ci dimpotriva, moderate si cu credinta in Dumnezeu.

Intr-o fraza te-ai contrazis singur si ai scris de fapt esenta problemei: barbatii se duc la lupta si nu sunt asa credinciosi, iar sotiile lor (si surori, etc.) sunt cele care au grija de credinta si de Dumnezeu.
Tot tu citezi atatea chipuri feminine din istoria credintei: Maica Domnului, femeile mironosite.
Ele sunt primele si cele mai credincioase.
In fond Iisus a respectat femeile, legea lui cea noua le respecta (altfel decat legea veche). Si de aceea pe ele le-a lasat sa vina primele spre el. Ele l-au ingrijit si nu barbatii.
In schimb oamenii sunt cei care au schimbat totul, traditiile lor.
Ei (care s-au numit mai apoi biserica), au trecut peste Iisus si au inceput prigoana impotriva femeilor.
Iisus a lasat femeia aceea considerata de toti ne-curata sa se apropie si sa-l atinga si a vindecat-o.
Oamenii (multi dintre ei) tipa sa nu intre femeia acolo si acolo, mai ales cand este "ne-curata" si o indeparteaza de Dumnezeu.
Nicaieri nu a spus Iisus ceva impotriva femeii, sau ca nu are voie aia si aia si aia. EL nu, altii au spus-o si au facut asemenea legi.
Asta este problema.

Ai prins f.bine povestea cu Adam si Eva, ca au facut totul impreuna. Dar pana la urma de ce numai Eva a fost pedepsita?
Mai jos pe forum, la rubrica "Sf. Liturghie" am scris din predica proetului nostru la duminica Femeilor Mironosite, exact pornind de la Adam si Eva. Citeste te rog.

Problema mea, a celui care a scris articolul despre care am pomenit pe acest fir si a altora nu este de a cere ceva special, in plus pentru femeie, ci de a o repune la pozitia ei meritata si pe care Dumnezeu prin Fiul Sau i-a dat-o.
Nu sa fie preot neaparat si nici sa fie ceea ce rau a facut feminismul.
Ci sa nu mai fie prigonita in biserica, sa nu se mai spuna ca este "ne-curata", sa aibe voie sa intre si sa sada in biserica oriunde si oricand, sa fie respectata, etc.
Ca sa poata sa faca ceea ce spui tu, sa impodobeasca biserica, femeia trebuie sa poata intra fara teama in ea, sa cante, sa citeasca frumos, sa aranjeze peste tot (si in altar), sa ajute alte femei si copii. Aia inseamna sa fie mana dreapta sau stanga daca vrei tu (e acelasi lucru in fond) si ajutorul barbatului.

Tu insuti faci aceasta gresala mare: la fiecare pas vorbesti in mesajele tale impotriva femeii si nu este corect si nici crestin. Ca nu e dreapta, ca nu e curata, ca ispiteste barbatii, ca la ciclu nu gandeste normal si face rau, ca barbatul este cel destept etc.
Adica barabtul este de fapt perfectiunea intruchipata, iar femeia...o mizerie.
Cam asa spui.

Si ai uitat ceva, atunci cand tot spui de menirea femeii si mantuirea ei cu prunci si etc.: ce sa faca femeile care nu au prunci, care nu pot avea.
Alea nu se mai mantuiesc? Ele de ce au fost lasate asa de Dumnezeu?
Cine sunt ele?

Exista anumite secvente din scripturi care intr-adevar nu sunt clare:
- Petru care a fost luat de la sotie si familie
- Iisus necasatorit si fara familie
- Rolul Maicii Domnului la maturitatea si dupa moartea lui Iisus
- Femeile Mironosite si apostolii (circulau cu ei?)
- Maria Magdalena chiar se poate spune ca a fost apostolita a lui Iisus
- ca nu discuta Iisus cu ele,asa cum discuta cu apostolii, si nu au fost la cina cea de taina.
si ar mai fi...
Multe din acestea vorbesc pentru monahism. Credinta este incompatibila cu familia...
Chiar si faptul ca unii oameni se izoleaza voit de femeie (monahii, preotii), spune ceva impotriva femeii. Teama, dispret...

Multe femei din ziua de azi nu uita de smerenie, ci doar isi cauta locul si menirea si nu le gasesc.
Femeile din trecut, Maica Domnului, Mironositele etc. au avut o menire, un rol, un loc in credinta.
Dar noi, in ziua de azi? Numai maicile (calugaritele) au mai ramas...
Si smerenie? Si sfintele au fost in fond luptatoare pentru cauze considerate de ele bune.
N-au stat acasa cu mainile in san.
Cate sfinte au fost maritate si au avut copii?