cum pot scapa de lacomie,zgarcenie?
 

sunt o persoana zgarcioasa mereu ma cert de la lucruri minore...iar cand dau un lucru nu.l dau din toata inima desi pana la urma tot il dau dar ma codesc pt el la inceput...vreau sa ma schimb sa fiu buna si milostiva k Domnul...mi.e asa greu am incerkt sa dau mai mult de pomana dar tot nu se vede cu cei apropiati sunt zgarcita la bani chiar si cu mine!!nu stiu cum sa fac sper k bunul Dumnezeu sa se milostiveasca si sa ma vindece de aceasta patima...astept kteva sugestii dak puteti va multumesc

Draga alexya, strange cu zgarcenie comoara in imparatia cerurilor. Zgarceste-te in continuare, facand multa milostenie ca sa agonisesti rasplata la Domnul. Fii zgarcita cu egoismul tau...nu-i da hrana ca sa moara de foame. :) Si sa stii ca intr-adevar asa si este, tot ce dam, Domnului ii dam. Mai tii minte?? "Adevarat zic voua, întrucât ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie mi-ati facut"

Parca Sfantul Nectarie, pe vremea cand traia i-a raspuns unui ucenic care l-a intrebat cum sa scape de o anumita patima, zicand: "Orice patima iese exarsand virtutea care i se opune". Zgarcenie vs. milostenie, mandrie vs. smerenie, egoism vs. iubire jertfelnica etc.

asha ai fost invatzata sa strangi... bani ... pentru placeri shi din necredintza, din frica... e un mic demon care nu ne lasa sa avem inima mare ci ne aduce frica shi grija de a asculta de mamonica shi taturnutzul minciunii... e un fel de egoism ca invatzatura responsabila... e greu s-o lepezi... itzi trebuie rugaciune, mila shi dragoste curata... adica nefentoasa shi nefatzarnicita prin tot felul de jonglerii shi scheme... sloganicizate fara cuvinte...

trebuie sa te silisheti ca sa nu-tzi para rau daca auzi ca cineva tzi-a furat din mancare... ci chiar sa-i dai shi tu un leu ca sa aiba ce manca shi sa nu moara de foame... mangaie un bou... da apa la un cal... da firmituri la vrabiutze... shi in timp o sa te tratezi cu ajutor de sus de naravul asta exagerat al nadejdii prea mari in bani shi in doctori...

Niciodata omul nu va putea darui cu bucurie si fara masura, daca nu iubeste. Si pe cat iubeste, pe atat daruieste. Iata in ce isi are originea zgarcenia - in iubirea de sine.

Am gasit un cuvant la Sfantul Siluan Athonitul care zice cam asa: "De ce nu cereti de la Domnul ce aveti nevoie, caci este bun si va da. Cereti dragoste si cereti credinta, cereti smerenie si cereti blandete. Cereti ce nu aveti si veti primi. De ce nu cereti?"

Cuvantul cred ca este bun pentru fiecare dintre noi. Sa cerem ce ne dorim, dar sa cerem mereu, insistent si cu nadejdea ca vom primi, odata si odata. Sa cerem dragostea cea catre toti si toate, sa cerem sa putem da cu toata inima un lucru.

In Filocalie se spune: "Lupta-te pentru milostenie, ca sa dobandesti putere sa te deprinzi cu ea. Nu da Dumnezeu nici o virtute, daca nu lupti si tu pentru ea. Dar nici tu nu poti sa castigi vreo virtute, daca nu te ajuta si Dumnezeu. In toate cele bune este o conlucrare intre Dumnezeu si om". (Filocalia XII)

Costelush...nu stiu cati ani ai, dar iti spun sincer...ESTI O MINUNE DE BAIAT !
Imi place foarte mult cum gandesti, chiar si atunci cand propriile-mi idei nu se incadreaza.
Asa sta treaba cu zgarcenia, mai rau este ca de multe ori tratam iubirea cu aceiasi masura narcisista, chiar daca pretindem ca " o oferim ", in realitatea ne-o oferim...astfel apare supliciul si deznadejdea in iubire. Rabdarea ar trebui sa masoare iubirea la fel ca daruirea si materialismul.

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

Alexya ,vad ca esti pe drumul cel bun pentru ca realizezi ca ai o problema.
Analizeaza ce simti atunci cand daruiesti ceva si daca nu o faci cu drag ,cu bucurie ,din tot sufletul ,mai bine amana pt atunci cand esti pregatita, decat sa faci cu inima-ndoita .Cel de langa tine va simti ca nu dai din inima si-l faci sa se simta indatorat sau mai rau , il ranesti ..
Gandeste-te cum primesti tu ! Cu bucurie , nu-i asa ?
Traieste acelasi sentiment si cand daruiesti tu. Bucura-te de bucuria pe care -o faci celor din jur . E atat de simplu. Si..nu astepta nimic dupa ce daruiesti ,nici laude , nici multumiri ..rasplata ta sa fie chiar bucuria ca ai daruit .
Spui ca esti ,,zgarcita ,, si cu tine ...de ce ? tu-i faci pe bani ,nu ei pe tine . Incepe schimbarea intai cu tine . Stii ca nu luam cu noi nimic material ..luam iubirea daruita ,faptele bune si ...pacatele ..

Toate bune-ti doresc . :6:

Insasi viata noastra este un dar primit de la Dumnezeu, Daruitorul prin excelenta. Cine constientizeaza faptul existentei ca dar, stie ca atunci cand la randul sau daruieste, se aseamana cu Dumnezeu. Pentru omul acesta, a darui e totuna cu a se darui.

Este bine atunci cand milostenia se insoteste cu intelepciunea, daruind fiecaruia dupa nevoile sale: fie o bucata de paine, fie un cuvant de intarire, fie un banut, fie o mangaiere, fie o rugaciune etc.

Insa atunci cand nu stim sa daruim sau nu putem sa daruim din toata inima, sa ne aducem aminte ca, inainte de toate, noi insine, am primit...

"Ale TALE dintru ale TALE"
 

"Ale Tale dintru ale Tale" auzim in timpul Liturghiei. Ceea ce inseamna ca nimic din ce avem nu este al nostru. Tot ce am reusit sa dobandim sunt daruri ale Domnului, este obtinut prin milostivirea Domnulu. Numai El stie de ce - pentru a ne incerca, pentru a ne rasplati, pentru a se asigura ca cei din jur vor avea un sprijin in momente grele. Necunoscute caile Domnului!
Asadar, cand daruim, nimic nu daruim din ce este al nostru, pentru ca, de fapt, NIMIC nu avem prin noi insine, ci totul este dobandit prin bunavointa Domnului. Asa ca sa daruim pentru Domnul dintru ale Sale. Daca asa vei gandi, usor iti va fi sa nu te atasazi de nimic, sa dai cu bucurie, sa daruiesti, sa te daruiesti (in sensul duhovnicesc al cuvantului)!

Doamne ajuta!

Dorina, si Hristos a dat de la Sine numai iubire. Si ce a primit? Palme, scuipari, piroane... Tu daruieste. Orice act de milostenie e o garantie a faptului ca esti asemenea lui Hristos. Ce usor uita omul ca orice bine facut aproapelui, e un bine facut lui Hristos.

Dorinastoica14 si eu patesc acelasi lucru. Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu :66: (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))
Asadar nu esti singura... data viitoare cand mai patesti rau la bine, sa te astepti ca diavolul sa te bage in seama; dar ceea ce trebuie sa avem in minte e ca rabdarea aduce cununi in plus. ;)

Doamne ajuta!

"Daruind vei dobandi"
 

Asta li se intampla tuturor, draga "zoridezi"! Parintele Nicolae (Steinhardt) spunea despre crestinism (cel ortodox) ca este o religie a curajului. Trebuie sa fii curajos sa faci bine si sa suporti pe urma lovituri. Cum spunea si Costel mai sus, Iisus este pilda noastra. Sa daruim, sa facem ceea ce-i place Domnului sa facem cu riscul de a suporta tot felul de situatii imposibile, de a ne expune loviturilor celui necurat care iubeste, dupa cum ii este si numele, fapta necurata. Orice fapta curata a unui crestin e o lupta pentru el, si nu-l va lasa linistit in fapta sa buna.

Dar nu deznadajdui! Domnul vede si fapta ta buna de-acum se va intoarce spre tine cu inzecite daruri exact in momentul in care iti va fi mai greu!
Cu viata noastra in mainile Domnului nu suntem pierduti, ci nemasurat castigati!

Doamne ajuta!

Ai dreptate
 

Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase! M-a mai incurajat mesajul tau :)

Dumnezeu sa ne intareasca!

Cum poti sa scapi de lacomie? .. zgarcenie?

Te ajut eu. daca ai curaj! ..

mergi cu mine daca vrei .. la interventii in sate romanesti unde tiganii fura noaptea tot!

Am mers si noi.. trupele speciale ale ... Am batut in tigani .. nu relatez cum. Ca noi n-a batut nimeni!

In maxim 5 ore suntem oriunde in tara.

Cu cagulele pe fata .. noi .. maestri nimpo .. ne intalnim cu tiganii.. "am auzit ca jandarmii si-au taiat mainile in sabiile tiganilor" serios? dar cum s-a intamplat?

Noi chiar stim cum se face, de aia nu intra jandarmii. Noi batem de rupem , taiem, ducem pe moarte tigani si dupa aia intra jandarmii.. culeg resturile. Nu mai intervenim a doua oara.
A doua oara .. suntem acasa la copii! Niciodata nu mai e cazul. Nu ne mai ducem pe acelasi obiectiv a doua oara! Niciodata! In aceiasi seara.

cu tziganii ca shi cu tziganii, dar cand o sa punetzi osu' la treaba ca sa va luatzi shi de aia de'"ai noshtrii" cocotzatzi binemersi la butoane... aia ce se ocupa cu lingsharj mediatic sau cu mascarada politica sau cu furt de alegeri sau cu sondaje masluite sau cu afaceri shi profituri shi procente shi comisioane din bani publici, despre aia care manipuleaza tot de peste 66 de ani vorbesc ca uite shi eu am entuziasmat la concluzia asta nefasta, ca incet incet, am ajuns sa am dintr-un suflet curat, drept shi cinstit ce am fost, sa am acuma un suflet care a ajuns sa le cante in struna shefilor gLumii shi sa faca voia gLumii shi sa se lase scurs in directzia impusa de ei uitand ca este scris ca:

"numai Domnului Dumnezeului Tău să I te îmchini shi să-I slujeshti"

shi daca am uitat shi daca m-am lasat invartoshat, de la o vreme nici n-am mai tzinut cont, n-am luat in seama, n-am tzinut seama de menirea ce ni s-a dat pe pamant... noua... oamenilor.

adica sa nu slujeshti la rade-râde 'zgârciob de oală spartă'... ca era vorba ca ar fi trebuit sa tzie apa... apa vietzii... shi cate o picatura in ea din vinul noii legi...

Citeste acea parte din Evanghelie, unde Hristos il intalneste pe Zaheu vamesul. La acela, zgarcenia si hotia erau la ele acasa, insa Hristos ii vede ravna, incercarea si dorinta de a vedea si altceva, de a cunoaste si altceva, de a face altceva.

dar greshala lui cea mare era, poate n-a bagat nimeni de seama, ca pentru ca sa-L vada pe Hristos s-a urcat in DuD... shi de aia l-a shi certat Dumnezeu rugandu-l "degraba da-te jos din sicomor caci Astazi s-a facut Mantuire Casei Tale caci shi acesta este un fiu al lui Avraam" shi atunci Zaheu cel cu nume raufamat a ales cu foarte mare dreapta socotintza calea saraciei... pentru ca Hristos l-a scos din necaz... din lacomie shi mandrie... caci din dudele cazute nu puteau manca decat saracii ologi shi shchiopi shi ratacitzi shi straini... iar Zaheu cel intzelept a priceput degraba marea sa greshala... caci il iubea pe Hristos de aia a shi intzeles ceea ce i-a cerut shi spre ce l-a chemat, spre Imparatzia Cerurilor... shi degraba a ascultat shi s-a pocait.

Un cuvant minunat al Sfantului Ioan Gura de Aur despre milostenie:

"Porunca milosteniei nu a fost data numai pentru cei bogaţi, ci si pentru cei care au putin, ba chiar si pentru cei care abia reusesc sa-si castige painea cea de toate zilele. Pentru ca nimeni nu este atat de sarac, incat sa nu aiba cei doi bani ai vaduvei din Evanghelie (Marcu 12,42). Celui care da ceva din putinul pe care il are, se poate sa i se socoteasca mai mult decat celor care dau mult, din multele lor bogatii. Valoarea milosteniei nu depinde de cat dam, ci de gandul cu care dam. De aceea, nu trebuie sa ne uitam la vaduva, care a dat numai doi bani, ci la faptul ca desi nu i-a mai ramas nici un ban, nu i-a parut rau pentru jertfa ei. In felul acesta, ea si-a dat toata averea."

Solutia este sa nu te mai gandesti la aceste aspecte neplacute.
Am si eu perioade cu pierderi ,cheltuieli neprevazute ,etc.
Trec peste ele fara sa fac legatura cu ceva anume.
Imi dau seama ca un atasament pentru cele materiale exista si la mine si cel mai rau imi merge cand fac planuri.
A zis bine Costel ,zgarcenia este lipsa de iubire pentru aproapele aflat in nevoi.
Dar odata ce ne dam seama de acest neajuns il putem repara.
Cuv.Ioan de la man.Valaam spunea ca rugaciunea multa moaie inimile.
Sa ne rugam mai mult si sa cerem sfatul parintelui duhovnic.

Dar nu este bine sa gandesti ca pentru fapta ta de milostenie ai asemenea ispite.
Este un mod de a fi descurajata.
Intreaga noastra viata e un sir de ispite din care cu greu iesi daca nu ai rugaciunea neincetata.
Cel rau ne ispiteste in modul cel mai surprinzator ,la servici ,cand ne rugam ,pe strada ,in familie.
Cel mai ciudat este faptul ca aceste ispite nu seamana una cu alta si ai cateodata ganduri de care nu reusesti sa scapi.

Pai simplu: daca te suprinzi cu mana inclestata, desfaci degetele.
Eventual te folosesti de cealalta mana.
Sau daca nu, rogi pe cineva sa te ajute..

Putin cate putin..

Ce cuvinte grele. Si noi credem in continuare ca multe din cele ce avem sunt doar rodul mainilor noastre.

Zaheu nu a ramas sarac
 

Aici e o informatie eronata. Zaheu a dat saracilor jumatate din avere si a intors impatrit celor pe care i-a nedreptatit. (a se intelege furat caci furtul era pedepsit cu intoarcerea a de 4 ori suma furata). Asa ca a ramas cu ceva mai putin din jumatatea averii sale, pe care o banuim considerabila, din moment ce era mai-marele vamesilor. Nu se poate vorbi in niciun caz de faptul ca a ales calea saraciei. Redau aici fragmentul
1Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
2Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4A alergat înainte, şi s'a suit într'un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.
5Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi -a ridicat ochii în sus, şi i -a zis: ,,Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.``
6Zacheu s'a dat jos în grabă, şi L -a primit cu bucurie.
7Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: ,,A intrat să găzduiască la un om păcătos!``
8Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I -a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.``
9Isus i -a zis: ,,Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.(Lc19.1-10)

Daca ce ai postat nu e bascalie, si e real, spune-mi si mie rogu-te ,cine sunteti voi de fapt ???

si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ? si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!
am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !

Sa faci cat mai multa milostenie chiar daca iti calci pe inima un timp...

zgarcenia se vindeca prin darnicie
 

Ai primit sfaturi foarte bune si frumoase aici. Am suferit si eu de aceasta patima a zgarceniei, pe care o aveam de cand eram mic. Parintii mei chiar radeau pe seama mea, imi dadeau tot felul de lucruri si apoi mi le cereau inapoi; iar eu nu prea vroiam sa le dau inapoi si radeau...)) Am hotarat ca trebuie s-o inving, am cerut ajutorul lui Dumnezeu si apoi am inceput sa daruiesc. La inceput de tot mi-a fost greu (in primele 3-4 dati), apoi a inceput sa-mi placa iar apoi ma simteam chiar foarte bine cand daruiam. Vorba inteleapta a lui Solomon ,,Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. " s-a dovedit perfect adevarata. A devenit acum o deprindere buna, prin exercitiu, care imi face bine sufleteste. Nu mi s-a intamplat nimic rau dupa ce am daruit, cum s-a intamplat unora de pe forum care cred ca au fost incercati de Cel Rau, caruia nu-i convine acest lucru si face tot posibilul sa-i determine sa renunte. Ba din contra, as putea spune, cu cat dadeam mai mult, cu atat primeam mai mult (si materiale si spirituale)
Oricum ce dam tot din ce ne da Dumnezeu e, asta e clar ca lumina zilei.
In concluzie as zice ca zgarcenia se vindeca prin darnicie neincetata asa cum lenea se tamaduieste prin munca

raspunsul meu
 

[quote=Radu32;240650]si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ?

R:Dumnezeu nu-l lasa pe Cel Rau sa faca ce vrea cu oamenii buni, ci ii ajuta daca ei nu sunt incapatanati ca ateii. Cel Rau este doar un inger cazut din pricina trufiei de a se gandi ca poate fi Ca Dumnezeu, puterea lui nu se compara cu cea a lui Dumnezeu. Exista un calcul la mijloc, aici stii bine, calcul care se numeste iconomie care are ca sfarsit, ai ghicit si aici, infrangerea definitiva a Celui Rau, care va ajunge in iad

,,si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???"

R: Cel Rau nu poate face pace cu Dumnezeu, nu poate pentru ca este rau prin definitie, adica are toate pacatele in el si in cel mai inalt grad, iar acest rau tine de esenta lui si de destinul lui; el nu se poate pocai, ca omul pacatos, aici e marea diferenta.

,,iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!"

R:Dumnezeu e iertator dar Cel Rau nu este om sa se pocaiasca ci, asa cum am spus mai sus, este insusi Raul

am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !

Lacomia si zgarcenia sunt cele doua feţe ale iubirii de argint. Nu impotriva lor trebuie sa luptam, ci impotriva alipirii sufletului de cele materiale in mod patimas. Iubirea, in cazul de fata, comporta o grava mutatie de la sensul ei, fiind manifestata mai mult asupra materiei, decat asupra persoanei. Asa se face ca iubind bogatia, de fapt saracim.

Romanul, atunci cand este in postura sa spuna despre cineva ca este foarte bogat, spune e "putred de bogat". Dar tot ce este putred, este lipsit de viata. Iar daca lacomia si zargenia au drept tinta bogatia, e cazul sa se ia aminte la cuvantul "putred" si la invitatia Bisericii de a aduna comori in cer, un loc ferit de stricaciune. Aici e locul "unde viermii nu o razbesc, nice putrezeste", dupa cum spun Parintii.

Continua tot asa. E foarte bine. Esentialul este ca daruiesti. Esti ca fiul care zice ca nu se duce sa lucreze via dar se duce pana la urma si, iata, el este fiul cel bun, nu cel care promite ca se duce dar nu se duce.

Nu putem scapa de lacomie si zgarcenie,putem eventual sa le reducem,dar de scapat de ele definitiv nu avem cum,ele se gasesc in fiinta omeneasca impamantenite ca si milte alte vicii si pacate,cine zice ca poate scapa definitiv de lacomie si zgarcenie,ipocrit este.