Sprijin in luarea unei decizii
 

Problema mea este ca la nici un an de la sfanta casatorie am probleme in familie si nu stiu cum sa le rezolv. De aceea va cer sprijinul in gasirea unei solutii morale eficiente chiar luand in considerare si divortul. Suntem de aproape 8 ani impreuna si casatoriti prin taina cununiei de aproape 1 an de zile, mai precis din septembrie anul trecut. Nunta a fost frumoasa, totul a fost frumos, pana cand, acum cam o luna de zile a inceput sa se raceasca relatia noastra, respectiv doamna mea se tot ascundea de mine, tot scria fel de fel de lucruri la calculator pe messenger fara sa mi le arate. De fiecare data cand cerem explicatii devenea nervoasa, agitata si niciodata nu imi arata ce scria si ce a scris. Pana intr-o zi cand s-a nimerit sa salveze un mesaj in word de pe messenger pe care eu l-am citit, in care cineva ii spunea ca viata i se pare grea fara ea si nu credea ca sotia mea il va iubi atat de mult.("NU CREDEAM VREODATA SA AJUNGI SA MA IUBESTI ASA CUM MA IUBESTI ACUM"- cam asa suna textul primit de doamna mea). Am intrebat-o despre ce este vorba si mi-a raspuns cu seninatate ca cineva s-a indragostit de ea si ea la randul ei s-a indragostit de persoana respectiva. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa continui sa imi salvez casnicia sau sa divortez? Acum eu de durere sunt plecat de acasa cu o parte din bagaje. Va rog un sfat, poate ma ajutati.

NU divort!
 

Offff, domnule, acestea sunt ispite evidente! Intorceti-va acasa cu un buchet de flori si spuneti-i ca pentru juramantul facut in fata Domnului sunteti dispus sa uitati acest moment trist care va intuneca casnicia. Discutati ce probleme aveti, poate mai vechi si mocnite, si duceti-va apoi la duhovnic impreuna. Rugaciunea sa nu va lipseasca pentru ca mult folos aduce in inlaturarea ispitelor!

Domnul sa va ocroteasca, iar Maica Sfanta sa-i dea minte treaza sotiei ca impreuna sa puteti invinge toate cate sunt pe bratele crucii voastre unite!

Pana la casatorie n-ati avut probleme deloc? pentru ca daca e asa, tind sa cred ca e o ispita.
Eu as recomanda sa comunicati cat de mult cu sotia, intrebati-o ce isi doreste, ce ati putea sa-i oferiti, daca o nemultumeste ceva. Ati spus doar ca s-a indragostit, dar pentru dumneavoastra ce simte, ce insemnati pentru ea? Comunicati neaparat.
Si mai scrieti-ne aici. Avem nevoie de mai multe informatii.

Rezolvarea la o problema de acest gen nu o gasesti stand de vorba cu noi, ci cu ea si duhovnicul.

Vai de mine, ce tampenie cu internetul asta !
Nuuuuuu, nu divortati caci asta poate fi o mare inselare, ma mir cum de sotia dumneavoastra se preteaza la astfel de amagiri, care nu pot fi concludente prin intermediul virtual. Trebuie sa fii imatur ca sa divortezi pe premiza unei relatii virtuale, sau poate ca aceasta s-a si concretizat in mod fizic, dar, chiar si asa nu pot sa dai vrabia din mana pe cea de pe gard...cum se spune.
Este o vorba, boala lunga, moarte sigura, asa ca nu inteleg de ce, mai ales in ziua de astazi, cuplurile vorbesc 8-10-12 ani pana ajung sa se casatoreasca, nu este indicat asa ceva fiindca timp de 8 ani poti aluneca deja in rutina care te poate indemna sa renunti.
ACUM, MAI DEPINDE SI DE RELATIA CARE EXISTA INTRE VOI, GOLURILE EI, NEMULTUMIRILE SI PROBLEMELE RAMSE NEREZOLVATE, CARE POATE ACCENTUA DORINTA DE EVADARE IN BRATELE ALTCUIVA.
Personal, cred ca ar trebui sa lasi orgoliul si ranirea la o parte, sa ai rabdare, caci rabdarea desavarseste lucrurile, sa nu actionezi in nici un fel , fiindca nu ai nimic de pierdut, daca tot te doare acest lucru, trebuie sa actionezi in asa fel incat sa ai rabdare cu sotia ta, sa comunicati, sa-si dea seama singura de ceea ce simte pentru individul respectiv,astfel o sa-ti fie recunoscatoare pentru rabdarea si intelegerea de care ai dat dovada.
Oricum ar fi, aveti rabdare unul cu celalalt si nu divortati, nu fara sa incercati a mai salva casnicia...nu va lasati batuti pentru o chestie care poate sa fie, in cele din urma, efemera.

Înteleg ca nu aveti copii asa ca eu zic sa divortati. Daca ar fi cazut doar trupeste în pacatul adulterului ar fi fost mai putin grav decât sa spuna ca îl iubeste pe acela; înseamna ca totul s-a terminat între voi sau ca nu a fost dragoste adevarata.

Scuza-ma ca te intreb:Dar mai depinde de tine ?!Conteaza pentru ea ce vrei tu sa faci?Ea ce vrea sa faca?!
Acum sta acasa si-si smulge parul din cap de durere ca ai plecat :20: , sau sta pe messenger cu barbatul de care e indragostita?! :8: Sau mai rau... :7:

Duhovnic, duhovnic, duhovnic... Va trebuie un duhovnic sporit, poate unul dintr-o manastire. Dumnezeu sa va ajute sa ramaneti impreuna si sa treceti peste ispita asta. Suna a mofturi copilaresti (actiunile ei). Mergi la o manastire si cauta un duhovnic. Dumnezeu ti-l va scoate in cale daca iti doresti cu sinceritate si cu seriozitate sa asculti de Dumnezeu si de Biserica.

Povestea suna groaznic de similar cu ce imi povestea un parinte: "Am cunoscut un caz, au stat impreuna (in pacat) vreo 6-7 ani, apoi s-au casatorit, insa imediat dupa casatorie au aparut problemele si gata vroiau sa divorteze! Asta din cauza ca au facut pacate traind impreuna necununati atatia ani, si apoi dupa cununie, cand trebuie sa le ispaseasca, sa-si duca crucea, nu mai vor..."

Bogdan.

Costele ,ce suflet curat ai ! ..Bun sfat i-ai dat ..ramane sa vrea si ,, ea ,, sa mearga la duhovnic ! Doamne ajuta !

sprijin in luarea unei decizii
 

din pacate pentru mine nu stiu/nu vreau sa stiu ce face...probabil ca nu isi smulge parul din cap, deoarece am vazut-o destul de linistita si relaxata...deci concluzia singura este de la sine inteleasa. Nu regreta nimic, asa cum singura spune si nu vrea sa dicteze nimic sentimentelor, asa cum sustine tot ea ca sentimentele nu se pot dicta. La aceste cuvinte, la auzul acestor cuvinte ce mai poti spune tu ca barbat? Ti-e deja destul de greu sa accepti ca le auzi, darmite sa le mai si insusesti...

sprijin in luarea unei decizii
 

cam acesta ar fi adevarul si la aspectul asta m-am gandit si eu. Vorbeste despre iubire, dar nu despre iubirea fata de mine ci fata de o terta persoana, deci e clar ca lucrurile sunt schimbate. Ba mai mult, chiar intr-un moment de sinceritate a recunoscut ca inca l-a iubit pe un fost mare iubit al ei desi era in paralel cu mine. Puse cap la cap toate rezulta fara putinta de tagada faptul ca iubirea pentru mine e de fatada, dar inima ei e a altuia.

Dragul de tine, banuiesc cum te simti, dar are dreptate Bogdan F2, ai trait probabil in pacat cei 8 ani, in desfranare, iar acum platesti pacatele de dinainte. Nu face si greseala nr.2, sa te lasi pagubas usor, fii intelept. In locul tau eu as face altceva, as intra pe net sub un alt nume si i-as cere parerea in legatura cu situatia in care te-a pus pe tine, intreba asa cum intrebam noi pe forum, pe mai multi, ca sa nu se prinda. Poate nu e sedusa de el ci doar de ideea romantica a faptului care i s-a intamplat. In tot acest timp du-te la un preot bun si spune-i care e problema, cere sa iti dea binecuvantare sa citesti acatistul sfintilor Ioachim si Ana si nicidecum sa nu te lasi batut. Cu tine s-a obisnuit prea mult si crede ca e plictisita, s-a indragostit si-i va trece asa cum i-a venit. A spus ca il iubeste pe altul dar femeile se indragostesc usor si le trece repede, imediat ce se duce savoarea de inceput, iar cel iubit cu adevarat isi are locul sau in inima. S-a saturat de rutina si a cautat ceva neobisnuit, nu uita oricand ti se poate intampla si tie sa te ispiteasca foarte maiestrit cineva incat sa te seduca si daca iubesti cu adevarat toate se iarta si trec.Iubeste-o si tu sub un nume virtual, seduce-o, femeilor le place sa gaseasca asemanari cu strainii si asta le seduce: ca de exemplu ii spui ca tu ti-ai cunoscut iubita in locul in care ai cunoscut-o pe ea, ii spui ca culoarea ta preferata e cea care ii place ei, ca visul tau e (ceva asemanator cu al ei), ca suferi in dragoste pentru ca te-a parasit prietena si te simti singur, ca ai nevoie de consolare si ajutor, cere-i un sfat, dar toate fa-le usor, treptat sa nu observe. Spune-i ca stai mult pe net pentru a gasi un prieten adevarat care sa nu te tradeze....Iti spun sigur, asta o va dezmetici, va vedea ca mai sunt barbati interesanti pe net nu numai cel care i-a spus ca o iubeste.Fii intelept.Alege-ti un nume care sa fie personaj preferat intr-un film care ii place ei sau ceva de genul si fii in tot acest timp pregatit duhovniceste. Daca te lasi acum vei renunta la singura legatura binecuvantata de Dumnezeu deoarece chiar adulter inca nu a comis, desi ea crede ca il iubeste pe celalalt. Acesta e numai un amanunt neimportant, deocamdata, deoarece nu vorbeste ea ci e orbita de ispita. Daca o iubesti cu adevarat nu divorta ca sa nu o pui in situatia de a-si trai restul vietii in adulter.

Pot sa pun si eu o intrebare domnului care a deschis topicul? De ce v-a luat 7 ani sa va hotarati sa o cereti de sotie?

Frate, nu deznadajdui. Cadeti unul inaintea altuia... iar daca ea nu poate, fa-o tu. Smereste-te tu si pentru ea, iar ea iti va multumi mai apoi.

Nu uita ca Hristos ti-a randuit-o de sotie, in Biserica Lui. Nu sari asa repede deci la divort. Ispitele sunt mari, mai ales la inceputul casatoriei. Gandeste-te la Hristos si pregateste-te de mare lupta.

Lupta pentru casatoria ta pana ramai fara suflare, altfel din mainile tale va cere Hristos sufletul ei. Dar daca vei izbandi, mult mai intarita va fi casnicia voastra si la fel de mare si bucuria.

Hristos sa te intareasca si pe amandoi sa va lumineze, caci, de la casatorie, inaintea Lui sunteti un singur trup!

Buna intrebare!!!
Se zice boala lunga moarte sigura! De regula femeile sunt cele care iau plasa si sunt parasite, dar uneori sunt ele cele care dau plasa. Anii de consum ai relatiei (=anii cand nu se creaza nimic, nu vin copii, nu poti investi in siguranta in viitor) fara sa stii nimic sigur, cu constiinta ca esti probata pana nu se stie cand si nici cu ce rezultat, lasa urme adanci degradand persoana si asemanarea ei cu Dumnezeu, de unde si estomparea conturului pacatului. Apoi te obisnuiesti sa fii luata fara acte, fara responsabilitati... devierile sunt mult mai usoare.

Greu de spus. Probabil dorinta de a trai in pacat. Cine stie? Si nunta noastra probabil a fost o intamplare.Totul probabil a fost o ambitie prosteasca de-a noastra de face sa merga o relatie care oricum nu mergea. Cine stie? Cine mai stie motivele? Habar nu am. Problema mea este acum una morala, crestineasca. Cineva aici ma indemna la fapte bune. Ok. O sa merg pe la biserici preoti, dar nu prea am tragere de inima. Se poarta acum cu mine ca si cum as fi un strain, unul de pe strada un nimeni. Raspunde foarte urat la telefon iar conversatiile sunt monoloage in care eu vorbesc de unul singur. E greu sa te lupti in viata de unul singur.

Aveti dreptate, dar traim vremuri din ce in ce mai tulburi cand nu mai stii sa deosebesti dragostea adevarata de prietenie sau de altceva.
Am sperat ca dragostea noastra va inflori mai mult, se va maturiza, va deveni altceva, ceva ce probabil nici noi nu stim ce. Oricum nu am apreciat ce ne-a dat Dumnezeu si mereu am cautat altceva. Fiecare lupta pentru ce nu are. In fine personal am abandonat pe moment orice speranta de a mai face ceva in a o intoarce pe ea acasa. Mi se pare umilitor. Si mai mult am nevoie de putere, iar acum nu mai gasesc puterea de a mai merge inainte. Chiar cu riscul de a pacatui eu, desi eu nu sunt si nu m-am indragostit ca ea de nimeni, dar ce pot eu sa fac acum cand ea abia mai vrobeste cu mine, eu fiind plecat de acasa. Adica cu alte cuvinte sunt dat afara din casa si tot eu sa caut motive de impacare, cand ea mi-a facut bagajele?Voi ce parere aveti? Se mai merita? E pacat? Eu cred ca nu atat de inversunata este ea acum incat nu poti vorbi nimic cu ea. Nu mi-a frica de divort, e doar o procedura legala simpla, vreau insa sa se termine mai repede totul, atat de mult am fost umilit.

Multumesc ceea ce ati scris. E foarte frumos, dar nu stiu daca in cazul meu, dat afara din casa cu bagajele pe drumuri, stau pe unde apuc pana imi gasesc o camera cu chirie, bani nu prea sunt si tot asa...oricum gandurile dvs. sunt minunate, dar eu nu mai vreau din pacate, la cat de umilit am fost, si totul facut pe graba repede sa mai fac ceva. Am obosit si nu mai pot merge deocamdata mai departe, iar ea e deosebit de inversunata impotriva mea, asa cum nu am mai cunoscut-o niciodata.

Un Sfant Parinte spunea ca a fi sot/sotie inseamna a fi sfant: urcusul e greu, chiar foarte greu, dar pentru cei casatoriti, e singura cale spre sfintenie! Cred ca si faptul ca te simti umilit e o mare ispita.
Luciane, ma ierti ca imi permit sa dau un sfat, dar trebuie sa repet ce s-a mai scris si pana acum: fugi repede la un duhovnic bun, la o manastire, si spune-i lui tot ce ne-ai spus noua aici, iar el te va indruma cum e mai bine pentru sufletul tau. Domnul sa te aiba in paza!

Eu as divorta. Sotia oricum o va face - pentru ca daca a inceput sa te insele o va continua. Si femeile nu prea stau cu sot si amant - din ce am vazut in jurul meu. Ele sunt mai transante. Oricum respect pentru tine n-are.
Si cauta-ti o femeie care sa te respecte - ca om.

Citesc cele scrise de tine si MA VAD pe mine.Minunatule...problema nu este ea ci ESTI TU.
In primul rind,esti un barbat care NU UMBLA DUPA FEMEI.Apoi,frecventa de a face dragoste cu sotia ta,in mod clar,este decalata intre voi doi.Apoi,conform MULTOR studii facute,minimul de miscari necesare pentru a spera in multumirea/satisfactia sotiei este de 2000,iar studiile,confirma faptul ca 70 % din barbati nu au capacitatea/vointa de a oferi decit maxim 500.
Faptul ca ati stat 7 ani,confirma ca a existat un blocaj,in mod cert din partea ei (nu te-a placut suficient,nu ai multumit-o,nu esti suficient de atragator pentru ea,mari pretentii ale ei,etc,etc)
Si ar mai fi dar...sa vedem ce poti sa faci ACUM.
Daca ea nu mai doreste sa fiti impreuna...sa se desparta (graieste Sf.apostol Pavel,caci Dumnezeu este al pacii si al intelegerii)
Iar daca TU nu mai doresti,inseamna ca nu mai ai nici un fel de probleme...FA-O.
Iar daca doresti impacarea (sa-i recistigi dragostea...care...oare a fost in cei 7 ani premergatori ?)Si mai este un aspect EXTREM de subtil (dorinta de razbunare,care este asa de bine ASCUNSA incit ENORM de greu poate fi detectata.
Problema ta se rezuma la UNA SINGURA si-anume...SUFERINTA.
Eliberarea de suferinta:
Suferinta vine din atasamentul de chipul fapturii...schimba chipul fapturii.(o noua relatie)
Alege sa-i intersectezi drumul alaturi cu o prietena (sa nu faci tu nimic cu acea prietena) iar mintea sotiei tale,fiind impura,va presupune restul (va fierbe in suc propriu).Si fa-o cit mai des.
Sau,suferinta este dovada de iubire a lui Dumnezeu pentru tine,prin care esti chemat...si atunci,du-ti crucea (aici,daca alegi,pot sa-ti comunic MULT mai multe spre a-ti usura tranzitia dar numai personal si numai daca alegi acest drum)
Sau aplica cele scrise de metanoia2.Sint bine gindite.
Exista in Biblie un pasaj care graieste asa : Fii/ficele stapinitorului acestui veac care prezinta ADEVARUL drept minciuna iar minciuna drept ADEVAR.
Doamne ajuta.

''Invatasem demult ca pentru casnicii stricate ,ca si pentru farfurii sparte,nu exista nici-o pasta buna de lipit.''
Alfred Schirokauer-''Avocat de divorturi''

''Invatasem demult ca pentru casnicii stricate ,ca si pentru farfurii sparte,nu exista nici-o pasta buna de lipit.''
Alfred Schirokauer-''Avocat de divorturi''

Multumesc, asa o sa fac, ca daor nu o sa ma duc maine la Judecatorie sa introduc actiunea de divort.

Nu stiu ce e in mintea ei acum si poate nici nu vreau sa mai stiu. Nu stiu decat ca eu ma simt rau si nu stiu incotro sa o apuc. Am totusi o retinere sa merg mai departe, desi actele sunt ca si facute. Eu de profesie sun avocat asa ca nu e o problema pentru mine sa fac niste acte sa le depun iar totul sa se termine cat mai repede. Si ea tot avocat este. In fine nu asta conteaza pentru mine acum, conteaza faptul ca nu pot sa trec peste ceea ce mi-a marturisit ea si anume faptul ca s-a indragostit de altcineva. Pentru mine acum e imposibila impacarea, mai ales ca ea nu regreta deloc cele intamplate, deci eu sa cer impacarea cand ea nu regreta nimic? Deocamdata mai astept sa vad ce are de gand.

quote=metanoia2;158803]Iubeste-o si tu sub un nume vir[tual, seduce-o, femeilor le place sa gaseasca asemanari cu strainii si asta le seduce: ca de exemplu ii spui ca tu ti-ai cunoscut iubita in locul in care ai cunoscut-o pe ea, ii spui ca culoarea ta preferata e cea care ii place ei, ca visul tau e (ceva asemanator cu al ei), ca suferi in dragoste pentru ca te-a parasit prietena si te simti singur, ca ai nevoie de consolare si ajutor, cere-i un sfat, dar toate fa-le usor, treptat sa nu observe. Spune-i ca stai mult pe net pentru a gasi un prieten adevarat care sa nu te tradeze....Iti spun sigur, asta o va dezmetici, va vedea ca mai sunt barbati interesanti pe net nu numai cel care i-a spus ca o iubeste.Fii intelept.Alege-ti un nume care sa fie personaj preferat intr-un film care ii place ei sau ceva de genul si fii in tot acest timp pregatit duhovniceste.



Pregatirea asta duhovniceasca nu prea se leaga cu "rolul" pe care i-l propui; ceea ce propui d-ta seamana mai mult a telenovela; chiar crezi ca femeile sunt asa naive precum povestesti?
Adevarul e ca m-ai uimit cu povata asta, dar in acelasi timp am sa dau atentie "provocarilor" si "ispitelor"...virtuale, ce ar putea aparea la un moment dat al vietii.......
Cred ca esti o persoana simpatica foc...cu un simt dezvoltat al umorului; si vorbesc foarte serios, nu glumesc deloc.
Doamne ajuta si ma iarta te rog de interventie.

Draga Veveritza, poate ca ai dreptate, nu ai pentru ce sa iti ceri scuze,( desi nu ma uit la TV aproape niciodata) dar atitudinea sotiei lui, tine de psihicul femeilor care au vazut prea multe telenovele si au visat prea mult.Ca sa poti sa "ajungi" cu mintea in mintea unui om trebuie sa "intri" in felul lui de-a fi oricat de jenant ar parea. Daca pentru a-l scoate pe fratele meu din ispita trebuie sa ma fac ca sunt nebun ca el (si aici ma refer la nebunia sotiei de a-si parasi sotul pentru un iubit virtual) atunci nebun o sa ma fac, ca sa castig sufletul fratelui meu. Deci asta am vrut sa spun.
Unui om duhovnicesc ii spui direct sa lupte duhovniceste dar omul care renunta repede insemna ca nu e pregatit numai pentru asemenea lupta. Deci trebuie sa profite de faptul ca ii cunoaste sotiei gandirea si sa o imblanzeasca( desi modalitatea data de mine este disperata) iar in paralel sa lupte duhovniceste atat cat poate(adica sa-si caute un duhovnic si sa tina un canon pentru luminarea si intorcerea sotiei).Totul este sa nu renunte la lupta.
Dragul meu frate intru Hristos nu ai idee cate femei stau si viseaza sa li se intample ce i s-a intamplat ei, casatorite si necasatorite.
Din pacate nu exagerez, spre rusinea mea am cunoscut multe femei genul acesta si foarte usor de sedus in acest fel. Unele din pacate nu depasesc nici la maturitate gandirea din adolescenta. Intreaba 10 adolescente care duc o viata lumeasca si vei constata ca 9 din ele gandesc asa naiv.Si la urma urmei, daca nu sunt pe masura gandirii lor de ce unele femei urmaresc cu fanatism telenovelele???
Felicitari totusi ca ai o parere atat de buna despre femei incat nu concepi macar ca unele gandesc atat de naiv.

Probabil ai dreptate, gandesc asa pentru ca eu nu sunt prietena buna cu televizorul, cat despre telenovele si cai verzi pe pereti....nici atat; si te cred pe cuvant ca ai cunoscut astfel de femei; vezi, fiecare vorbeste din experienta de viata si imi place asta

Foarte urat lucru, la nici un an dupa casatorie. N-am nici un sfat, dar pot sa-mi imaginez supararea. Mult succes iti doresc.

Foarte interesant sfatul si probabil cel mai pe intelesul doamnei in cauza. ..ma refer la sugestia de a fi cucerita de insusi sotul dansei, dar de data aceasta si prin internet! :P
Exista intr-adevar o multime de femei care viseaza la cai roz si stelute turcois :)))
Ar putea fi si o ispita totusi...in cazul in care doamna este frumoasa si este curata in general, chit ca e maritata sau nu!

buna lucia,,,,,,
am citi 'durerea ' ta asternuta on line,,,,,te inteleg prin ce treci,,,dar raspund prin prisma 'sotiei tale',,, numai dak imi permiti aceasta,,,,,,

si eu miam inselat partenerul de viata...faceam acelasi fapte de care vorbesti tu ca le facea si ea,,,,,,,numai ca eu am ajuns mai departe,,,,,
sincer nu stiu ce sa zik,,, ca regred sau nu acest pas 'gresit',,,,dar un detaliu este important,,,,,, indiferenta lui ma determinat sa fac asta....eram pe ultimul loc in viata lui ,,,, doar cind isi amintea ca mai exist si eu,,,,,, dadea cite un semn de viata,,,era bine doar ce facea el,,,,,afectiune primeam doar cind ,,,,,isi amintea ,,, ca sunt si eu prin preajma.....de multe ori in discutii erau aluzii ca nu mai suntem compatibil,,,, si mai rau incepusem sa avem vise,,,separate despre viata,,,
facind acel pas.......'mam simtit ... o usuratica ce sa vindut ieftin,,,,,,,,,,dar,,,,,eram mindra ca am avut curaj,,inkit,,,,sa ascund acest detaliu,,,,,fara a da semne numai eu am ramas,,,cu 'experienta'....
,,,,,,,,,vezi,,,,,poate te regasesti printre rindurile mele........
poate ai omis ceva,,inkit a devenit monotonie in casnicia voastra,,,,,,,,
pace iti doresc,,,, si o decizie buna,,,,,,,,,

Nu cred ca problema a fost generata de lipsa mea de implicare, cat de dorinta ei de a schimba peisajul. Nu cred ca m-a iubit, in fapt a si recunoscut la un moment dat ca in paralel mai iubea si pe altul, deci logic ca eu am fost doar o firimitura. La mine ea era pe primul loc in viata mea dar, ea nu a apreciat asta. In fine, eu mi-am revenit si merg mai departe cu divortul. Dragoste cu sila nu se poate, iar ea cu siguranta nu a avut atata dragoste pentru mine incat sa ne despartim omeneste si sa ne vedem fiecare de viata noastra.

Doamne ajuta!

Draga Lucian,

continua, te rog, sa iti salvezi casnicia.
Incepe prin a te ruga la Sfintul Nicolae, in fiecare zi rostind Acatistul. Si ai incredere ca va veti imbratisa din nou cu dragoste bine-placuta lui Dumnezeu si va veti declara ca va iubiti.
Fii blind in fiecare atitudine, in vorba si prezenta! Suride-i sotiei tale dragi si spune-i ca stii ca ii este greu, spune-i ca o iubesti si spune-i ca ai nevoie de ea, insira-i lucrurile frumoase pe care le face si care iti aduc senin si lumina si bucurie in viata.