Pacatul slavei desarte
 

Va rog frumos sa-mi explicati si mie ce inseamna pacatul slavei desarte.
Va multumesc.

La ce anume te referi prin slava desarta?

Adica te dai mare, te crezi destept pe degeaba...

Pai nu prea cunosc ce inseamna de asta am intrebat:de exemplu cand cineva,poate fi chiar preot incepe sa se mandreasca ,sa creada ca a fost inzestrat cu anumite puteri de vindecare sa zicem....incepe sa se creada cineva,dar nu recunoaste.....e o cursa in care pot cadea cei care totusi au anumite virtuti?

As vrea sa cunosc mai multe despre acest subiect.Nu stiu nici eu de aceea am intrebat.
Multumesc.

bun subiect
 

Din cate stiu slava desarta este un termen sau concept religios asemenea mandriei (cea lumeasca cu lauri...) venita din harul daruit de Dumnezeu. Se refera la caderea din smerenie cand un credincios,- de exemplu un calugar se zbate sa ajunga staret nu din dragoste de Dumnezeu, ci pentru a fi el mare - se indeparteaza de sfintenie pentru lucruri usoare, desarte. Patericul este plin de exemple. Sfantul Nicodim de la Tismana, la aprox. 60 de ani a fugit de staretie de la Manastirea Hilandar de la Muntele Athos, pentru a nu cadea in slava desarta pe la 1366 cred, si a trecut Dunarea pe propriul sau omofor in Tara Romaneasca, ctitorind mai multe manastiri si ajungand chiar sfetnic al lui Mircea cel Batran. De altfel era din familiile domnitoare de neam (Basarabi si ale sarbilor) si a preferat intotdeauna o viata in saracie si smerenie, adormind la 106 ani din cat ami amintesc acum.

Infumurare, mandrie
 

Of, Doamne si cu limbajul asta.
Acum am inteles, este vorba despre infumurare si partial de mandrie.
Da, este f.delicat, pentru ca este cu doua taisuri ca sa spun asa.
Poti sa fii infumurat pe ceva ce de fapt nu posezi, sau posezi fara vreun merit si poti fi infumurat, am i precis mandru (pozitiv) in acest caz pe ceva ce ai prin merit si/sau stii. Este o mare diferenta.
Primul caz mi se pare oribil si este unul din lucrurile pe care eu nu le sufar, dar se intalneste f.des, chiar si aici in forum (multa lume judeca, critica, rade de altul, dar fara ca ei insisi sa stie mai mult, sau sa fie mai buni).

Ex. esti frumos, sau bogat de la natura/familie, fara vreun merit propriu. Sau nu stii un lucru sau mai multe, dar vrei neparat sa-l faci si sa te dai si mare cu el (vezi persoane fara carte, cultura, etc., dar care au capatat sanse si recunoastere din alte motive, sau pe alte cai mai putin corecte).
Este urat si pacat si tine si de alte lucruri.

In cazul al doilea: ai un talent, stii ceva special, ai un har, ai izbandit in profesie prin stradanie si meritul tau. Este pozitiv, bun si trebuie sa fie asa, pentru ca sa poti continua in acea lupta. Nu este pacat.
Trebuie insa si in acest caz o doza de smerenie.

imi cer scuze daca indraznesc sa nu fiu de acord cu tine in aceste aspecte...

Nu esti frumos, bogat sau ai vreun talent sau har si nici nu izbandesti nici in profesie si in nimic decat de la Dumnezeu si prin Dumnezeu...
"Fara mine nimic nu sunteti!"... nimic nu e meritul nostru... cine gandeste ca are el/ea vreun merit ca e mai destept, mai harnic, mai constiincios sau ca a mostenit genetic de la parinti/familie talente sau frumusete fizica ignora acest lucru esential in credinta noastra ortodoxa...

Cred ca acest pacat il savarsesc toti care asteapta ca pentru orice gest sa fie apreciati de oameni, sa fie considerati de acestia deosebiti, mai vrednici de lauda decat altii. Sau cei care vor cu tot dinadinsul sa fie admirati, invidiati...

Astept insa pareri mai avizate.

Doamne ajuta !

Maria, ba te contrazic si eu putin.
Da, le ai de la Dumnezeu, dar trebuie si munca si efortul tau.
Unii chiar au lucruri, de la Dumnezeu daca vrei tu si asa este, eu spun si de la parinti (ca au muncit aceia, sau au fost mai frumosi).
Daca le ai de la Dumnezeu si nu faci nimic in plus, degeaba le ai. Si daca le ai si folosesti cai necurate ca sa ai mai mult, tot degeaba le ai si mai cazi si in pacat.

Adica de ex.: doua femei sunt la fel de frumoase de la Dumnezeu. Una se foloseste de asta pentru a face ceva util si bun oamenilor si devine actrita buna, muncitoare, sau manechin, sau stiu eu. Cealalta se foloseste de frumusetea ei si devine prostituata, sau prin seducerea unor persoane (nu intru in detalii) capata influente si posturi importante, care in altfel nu i s-ar cuveni (in televiziune, politica, sotie de stie eu cine etc.).
Vezi diferenta acum?

e simplu, primeshti sa tzi se inchine altzii la burdeloqqqlhulul tau, shi in interior eshti ascuns, ingamfat, perfect, shtiutor, ca stare ca ai fi ceva ca cineva insemnat, iubind deshertaciunea de a tzi se parea ca ai responsabilitatea conshtiintzei shi ca meritzi intodeauna mai mult, shi pentru asta oriceaiface ashteptzi tot felul de rasplatiri care eshti convins ca tzi se cuvin... onoruri vremelnice, medalii mincinoase, recunoshtintze pentru meritele cele mari ale tale, deci intr-un cuvant este dorul shi jinduirea dupa nebunia depeurma in timp ce in prezent eshti plin de starea jegxy a putoarei necredintzei, a spurcaciunii pustiirii, pentru ca ai mereu placerea contrazicatoare maiceva a obrazniciei pentru rautatea cea veche shi astfel tzi-ai autointronat barna barfei in oq asha ca un avocat ca sa te bucuri cu multa distractzie de necazul altora din pisma shi pentru intietate caci placerea plenei este singurul tzel shi mandria acuzarii celorlaltzi caci e prea frumos sa-tzi ascunzi pacatele dupa starea de victima nedreptatzita shi plina de nemultzumiri shi frustrari ca nu eshti shi tu ca dracu in turma lui de draci... strangand mereu tot felul de dracii... pentru slava de la oameni... de la draci-oameni... de la cei razvratitzi shi necredincioshi... ca sa te laude shi pe tine cineva cu ceva shi sa tzi se incine... sa-tzi faca osanale, sa vorbeasca intre ei frumos despre tine... e o stare hipnotica de autobarfa shi autolingushire folosindu-te de altzii cu viclenie dibace.

uitarea pacatului tau viu shi apropiat pe care tocmai il savarsheshti pentru pacatul altuia, pacat vechi shi mort, de care-tzi aminteshti shi te legi... mereu ca sa te ingamfi peste el in mod deasupritor... tiranic... rautacios... pervers... absurd... nepastor... beat.

@ LapetiteMoc - eu cred ca toti oamenii isi doresc asta, inclusiv preoti, calugari, cei din ierarhii.
Este ceva omenesc si firesc, fara de care nimeni n-ar putea exista. Pentru ca te intrebi atunci: la ce bun efortul tau?
Calugarii, ca-i aminteam aici - unii scriu lucrari, dau lectii si predici si pe urma multime de oameni dau buzna si cauta, ii citesc, ii prea-maresc. Asta oare nu este pacat, dupa voi?
Si preotii sunt si se simt altfel, mai presus, sunt respectati, inconjurati de oameni.
Exista o granita invizibila intre ceea ce spun eu aici si smerenie. Iisus a facut multe, stia ca este astfel, a fost adulat de oameni, si cautat, dar...a fost smerit. A stiut sa fie asa, fara a pierde totusi si iubirea oamenilor.
Aici este punctul delicat: sa stii sa fii smerit, sa faci un lucru bun, dar sa ramai si in umbra si mai ales...sa nu cazi sufleteste.
Exista si cazuri in care oameni au facut ceva bun, dar neavand recunoastere (dupa sufletul lor), neavand iubirea, nu numai ca n-au mai avut forta sa continue, dar au si cazut in depresie si chiar pacat mai mare...sinucidere.
Nu stiu, mi-e greu sa explic, pentru ca se aluneca f.usor in pacat, chiar dintr-un lucru bun.

uite aici sunt intru totul de acord cu tine... de aceea este bine sa citim/citam din scrierile/invataturile calugarilor, preotilor, sfintilor parinti dar nu sa-i laudam... pentru ca sa nu-i smintim, sa nu cada in pacatul mandriei de sine.. ei doar au implinit porunca Domnului incercand sa ne transmita si noua ce au invatat, dobandit ei ca invatatura duhovniceasca.. au indeplinit porunca iubirii aproapelui nu au scris/predicat pentru folosul propriu, la fel cum preotii slujesc (sau ar trebui s-o faca) pentru binele oamenilor nu pentru propria lor slava implinindu-si astfel menirea..

E tare greu sa lupti cu acest pacat ptr ca e atat de ,,finut ,, ca nici nu-ti dai seama ca te stapaneste ..e opusul smereniei .
Slava desarta face omul sa fie multumit de sine ,sa se considere mai bun decat e cu adevarat ,sa se mandreasca cu ce are sau cu ce face si material si spiritual ,sa se considere ,, mai ,, decat altii .. mai crestin ,
mai postitor ,mai indreptatit ,mai frumos , mai nevoias ...iata, mai bine , cuvant din Sfanta Evanghelie a lui Marcu :

35.Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
36.Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
37.Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.
38.Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?
39.Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.
40.Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.
41.Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan.
42.Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.
43.Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
44.Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
45.Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Vezi ,duhul slavei desarte i-a ispitit si pe ucenicii Domnului..mare tupeu are ispita asta ..si-i plina Biblia de exemple . Sper sa -ti fie ceva de folos . Spor in toate . :6:

Numai cei cu adevarat smeriti nu se lasa ispititi de slava desarta.
Se stie ca Parintele Cleopa ii intreba deseori pe oameni de ce vin asa multi la el ca nu e decat un putregai.
“Manca-v-ar Raiul! Eu sunt mosu' Putregai, mosu' Putregai, mosu' Putregai. Nici un bine n-am facut eu pe fata Pamantului. Dorm mult, mananc mult, un putregai. N-am nimica bun in mine, numai rautati.”

Casandrasa, te sfatuiesc sa citesti articolul acesta. Este foarte bun!
Doamne ajuta!

Uite melb si alt pacat al calugarulu, daca este sa luam exemplul tau cu parintele Cleopa. Mandria in pacat/smerenie, sau cum sa-i spun.
Dar eu cred ca ei stiu bine ceea ce fac prin cartile si predicile lor si ca atrag lumea astfel si slava si cred ca le este si lor bine totusi in acest fel.
Si ei sunt oameni si au nevoie de alti oameni.
Nimeni nu poate trai cu adevarat singur.

F.bun articolul pus de Zoridezi!

fenta-baban-shjmencherie : aici este intzelepciunea! nimfomania care salveaza romania... iadul imparatziei nevazute, neintzelese shi neluate in seama pentru ca minciuna shade pe ape mari... in BARacuzare, in shtiintza ce vine din fum de tzigare... in nalucifariferizare... plin creazandu-te un BARil-BARoc-BARbat-BARbarbar adica unul ce se preface perfect ca defapt el nu se preface shi se preface perfect ca defapt el nu primeshte slava de la oameni, de la nimeni shi arata ca e capabil sa ucida ca sa dovedeasca asta... ca nu primeshte laude... caci cu asta se lauda cel mai mult... cel mai adesea inaintea oamenilor.

Pai singuri nu suntem niciodata Dumnezeu este mereu cu noi.
Si nu inteleg la cine te referi cand spui "nimeni"... banuiesc ca la noi mirenii.. ca doar calugarii pustnici asta au si facut si spre slava lor unii inca o mai fac si nu numai in Sfantul Munte Athos...ci si prin muntii nostri sau prin cine stie ce pustiu... adica traiesc singuri (si cand zic singuri ma gandesc la oameni caci asa cum am spus Dzeu este cu ei)

zgârciul
zgârciudul
zgârciobul
zgârbavnicul

cu inima...

Slava desarta este o manifestare a mandriei.
Slava desarta este a crede ca tu insuti, cu de la tine putere, ai facut un anumit lucru, cu care te mandresti.

Drept aceea, se cade sa intelegem cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic."

Maria, ma refeream singuri de oameni.
Da, Dumnezeu este cu noi tot timpul.
Eu spuneam ca nici calugarii nu pot trai singuri, si ei au nevoie de oameni. Poate daca ar trai fiecare din ei in pustie, dar nici asa n-ar putea trai.
Ei traiesc si in manastire tot in comunitate si mai comunica si ei cu lumea prin lucrari, vizitatori.
Ai zice ca se retrag pentru rugaciune si unii spun ca tot pentru oameni se roaga calugarii. Asa o fi.
Dar vezi ca pe urma incep sa se faca vazuti si auziti lumii prin lucrarile lor. Devin si duhovnici, au unele harisme si atunci lumea se duce sa-i caute si pe urma sa-i laude.
Cum o dai, tot cu oamenii si prin ei traiesc.
Aceia din pustie, sihastrii...Si ei sunt pana la urma stiuti si chiar cautati (unii intreaba de ei si pe acest forum), pentru ca reprezinta probabil supremul in credinta si vrednicie.
Ce-ar fi daca ei n-ar fi cititi, cautati, laudati de lume? Le-ar fi bine? Isi doresc sa vina bine la lume scrierile si predicile lor? Da, cred ca da. Se bucura si ei cand vine multime de oameni la ei si presa, si sunt invitati si ajung cunoscuti.

@Vsovi- nu mai bruia topicul, te rog.

ambitzia
ambitzia
ambitzia

Cea mai mare parte dintre noi, dintre mireni, mai mult sau mai putin suntem ''sclavii'' acestui pacat...oare nu asteptam ca faptele noastre sa fie vazute sau laudate la serviciu de catre sefi, nu ne suparam cand muncim pe rupte si parca nimeni nu observa...doar un exemplu.
Din pacate cred ca nici nu putem trai fara slava desarta, asteptam mereu de la semenii nostri un fel de recunoastere de cat de buni, frumosi, talentati...suntem.

Multumesc!Multumesc tuturor pentru atentia acordata!

Cum faci insa cand esti bun si smerit?Diavolul uneori impleteste lucrurile rele cu cele bune de nici nu-ti dai seama.De exemplu faci o fapta buna din tot sufletul,nu te falesti,nu te lauzi,dar cand cineva te apreciaza te bucuri.Cum faci sa ramai neclintit in fata laudelor?

Sau cand renunti la patimi,la rele,la vicii....dar atunci incepi sa te simti deosebit,special!Gonesti necuratul pe o usa si intra pe alta.

Dar cand spui :''Mie necuratul nu-mi poate face rau ca Dumnezeu ma ajuta!'',sau ''Dumnezeu imi da tot ce-i cer ca ma iubeste!'',nu e tot slava desarta?

''Diavolul slavei desarte se bucura cand se inmultesc virtutile''.
E o lupta parca...

lupte
 

Da, este o lupta! O lupta incrancenata si fara sfarsit, pana in ultima clipa. Dar cred ca a gandi ca diavolul nu are spor impotriva noastra datorita rugaciunii e o slava data lui Dumnezeu. Sigur, nu trebuie spus celorlalti, insa in inima te simti protejat de Mantuitor, de Maica Sfanta, de toti sfintii pentru ca pe EI ii chemam in ajutor, si atunci chiar ca diavolul nu are spor in lucrarea lui. Lasa-l sa lucreze cat vrea, asta e treaba lui. A crestinului treaba este de a se ruga pentru a dobandi ocrotirea Bunului Dumnezeu!

M-a amuzat intotdeauna nuvela "Kir Ianulea" a lui Caragiale... (pe aceasta tema)

Spor in toate si nu deznadajdui! Feriti de luptele acestea sunt doar cei din Rai!

razboiul nevazut Pr Nicodim Aghioritul
 

iar simt nevoia sa fac recomandarea catre aceasta carte a carei lectura pe mine m-a ajutat f mult sa inteleg si sa accept realitatea acestei lupte permanente.. http://www.razboiulnevazut.org/carte...zboiul-nevazut