Cum ne rugam, mai exact cum tinem mainile?
 

:63:

Am fost invatat, de mic, de catre bunica mea, sa ma rog cu mainile lipite in fata pieptului [nu mai spun ca am fost invatat sa ma rog si stand in genunchi, dar nu asta este subiectul pe care doresc sa-l pun in discutie].

Totusi, de curand avand cartea Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie, cineva apropiat mi-a aratat pe la sfarsitul cartii un tabel cu unele diferente legate de aceasta problema.

Si anume (din aducere aminte):
- yoginul tine mainile apropiate cand mediteaza (vezi poza), pentru ca puterile sa se intoarca inapoi, in el.
- crestinul ortodox, cand se roaga, tine bratele intinse spre cer, cu palmele deschise si indreptate putin spre cer (precum in poza de la avatar... totusi bratele putin mai sus) pentru ca sa primeasca Duhul Sfant.

Am observat de asemenea ca:
- parintele se roaga cu mainile departate si indreptate inspre cer pentru pogorarea Duhului Sfant peste Sfintele Taine (in timpul Sfintei Liturghii)
- cativa crestini se roaga cu mainile apropiate chiar in biserica

Cativa ani am incercat sa ma rog dupa cum am fost invatat ca e bine de catre bunica mea [cu palmele apropiate] si simteam o anumita incordare in dreptul pieptului, intre stomac si ficat. Aceasta simtire am presupus ca este normala si ca apare ca urmare a faptului ca ma rog putin timp.
In schimb nu mi-am pus problema faptului ca Sfintii Parinti nu aduc vorba despre aceasta simtire, ei vorbind foarte mult despre rugaciune. M-am gandit ca nu am citit destul si ca voi afla in viitor.

Rugaciunea cu mainile departate, asa cum se face in credinta noastra ortodoxa, aduce in schimb smerenie si lacrimi, pe incercate; cea cu mainile apropiate aduce singuratate si deznadejde.

As fi vrut sa redau mai exact acest aspect mentionat in cartea de mai sus, totusi nu l-am putut gasi pe net (in carte este un tabel).

Acest subiect l-am deschis doar pentru a evidentia aspectul prezentat si urmarile lui, iar nu pentru a cere o parere.

Doamne ajuta!
Ionut

Ar fi gresit sa credem ca daca nu tin mainile departate in anumite momente, rugaciunea nu este bine primita. Iar daca fac acest lucru, rugaciunea devine mai fierbinte.

Degeaba am mainile strans unite, daca mintea in rugaciune e prezenta in grijile lumii, daca inima in rugaciune bate doar pentru mine.

Eu cred ca rugaciunea, daca este constientizata ca fiind o vorbire cu Dumnezeu, va atrage dupa sine si modul in care trebuie sa stea omul in timpul rugaciunii. Adica, cel ce se roaga cu adevarat, va avea si o pozitie adecvata rugaciunii.

Dumnezeu ne vrea firesti, nu farisei - cu mainile intinse sau strans unite, si departe de EL. Asa ca noi sa ne rugam si va veni si vremea cand si trupul va participa cu adevarat la rugaciune prin toate gesturile noastre.

Una dintre cele mai utile carti pe care le-am citit in viata mea este "Scoala Rugaciunii" - Episcopul Antonie de Suroj. Dupa asta o sa sti exact ce este rugaciunea si cum trebuie sa te rogi.

Da, corect, totusi subiectul nu este legat de atentia la rugaciune, ci de modul in care tii mainile in timpul rugaciunii [deci subiectul este destul de restrans].
Adevarat si aceasta, ceea ce spui tu ca crezi, totusi trebuie sa stim ca indreptarile pot veni doar de la oameni, adica nu va veni un inger sa-ti spuna sa nu mai stai in anume fel, ci un om iti va arata aceasta.
Foarte adevarat ceea ce spui, dar, asa cum starea in care se afla sufletul influenteaza trupul, tot asa si ceea ce faci cu trupul influenteaza sufletul. Din acest motiv, nu este oare mai usor sa ajutam sufletul in directia in care dorim doar printr-o simpla ridicare a mainilor [atunci cand este posibil]?
Scrie acolo clar despre acest subiect: cum tii mainile in timpul rugaciunii? Daca nu... nu are legatura cu subiectul.

Imi pare rau sa te dezamagesc, nu este un capitol despre cum se tin mainile dar iti pot garanta ca nu sunt OFF TOPIC. Si daca tot va e lene sa cititi carti cu prima ocazie voi face o sinteza stricta pe subiect.

Un invatator a adunat in cateva zeci de ani de activitate multe idei interesante din lucrarile copiilor, din ceea ce spuneau si le-a notat intr-o carte. Am auzit asta la o emisiune radio in treacat... Dar uite ce spunea un copil, cam asa:

Cand ne rugam, noi tinem palmele unite pentru ca rugaciunea noastra sa tasneasca din noi ca o sageata in sus spre Cer, catre Dumnezeu...

Oare cand martirii se rugau in lanturi, aveau o pozitie gresita? Si daca nu, atunci pozitia corecta de rugaciune pentru un crestin e in lanturi?

Cat ne-am indepartat de duhul parintilor... vorbim de rugaciune ca de un sport, dar duhul adevaratilor atleti ai lui Hristos nu ne caznim sa-l avem.

Frumos postul tau! Asta era si esenta cartii de care vorbeam... si pentru ca nu sunt in stare sa explic, la fel de bine ca Parintele Antonie(sau altii asemnea) am trimis la carte.

Va rog sa-mi iertati indrazneala cu care mi-am exprimat punctul de vedere.

Sper totusi ca am fost clar inteles: asa scrie in carte Dyonysios Farasiotis.

Doamne ajuta!

Sunt de acord cu Costel!
 

Rugaciunea trebuie sa vina din inima si din gand, trebuie sa te apropii de Dumnezeu si sa lasi toate grijile lumesti deoparte, referitor la pozitie ce pot sa faca bolnavii care nu se pot ridica din pat sau nu-si pot folosi corpul, Dumnezeu stie ce e in inima si in gandul fiecaruia atunci cand se roaga si nu numai, ea trebuie sa exprime toata dragostea pe care o avem noi neputinciosii pentru El. Va doresc multa sanatate tuturor. Domnul sa fie cu voi.

2io, important e sa te rogi. Nu printr-o pozitie anume ajungi la o rugaciune mai fierbinte, dar printr-o rugaciune fierbinte ajungi sa adopti si pozitia potrivita rugaciunii. Atat timp cat omul va cunoaste ca in rugaciune sta de vorba cu Dumnezeu, nu-si va pune niciodata mana sub barba, ca doar nu sta la taclale cu EL. Asa ca rugaciunea te va invata de la sine cum sa vorbesti si prin trup cu Dumnezeu.

Am citit o data, cred ca in scrierile paintelui Arsenie Papacioc, dar nu stiu sigur, ca pozitia mainilor la rugaciune este importanta.

Astfel, cel ce a scris cartea respectiva, a spus ca noi, oamenii de rand, sa ne rugam cu mainile aporpiate, pentru ca este o pozitie smerita, si ne ajuta sa ne simtim mici si smeriti.

A spus de asemenea ca pozitia mainilor ridicate este pentru pustinic, pentru cei ce practica rugaciunea neincetat, pentru cei se sunt lipsiti de patimi. Asta mi-a ramas in minte de atunci: pentru cei ce sunt lipsiti de patimi...

Am citit si v-am spus si voua, nu este opinia mea, eu nu am experienta ca sa vorbesc despre asta, desi ma incerca un sentiment de trufie cand ma rugam cu mainile ridicate, inainte de a citi acea carte...

Doamne ajuta!

Citind azi din cartea "Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca " am ajuns la un fragment in care o persoana vine si ii povesteste parintelui starile pe care le-a trait in timpul unei rugaciuni.

"I-am spus ceea ce vazusem in plina noapte cand ma rugam; era foarte atent la tot ceea ce-i spuneam, apoi mi-a spus:<<Tu cum te rogi,ma?>> Parinte, am un geam care da spre rasarit si incerc sa transpun in viata mea ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel, ca barbatul sa se roage in orice loc, sa ridice spre cer mainile curate, neindoielnice, si asa sa se roage lui Dumnezeu. Parintele imi zice: <<Cum , ma, asa?>> aratandu-mi pozitia mainilor , exact asa cum le tineam eu in timp ce ma rugam. I-am spus: Da, Parinte! Parintele mi-a replicat:<< Ma, sa nu te mai rogi asa, ca nici eu nu am curaj sa ma rog asa.De acum sa te rogi cu mainile asa,ma! >> si-mi arata cum sa ma rog, cu mainile impreunate << pentru ca mainile impreunate inseamna si smerenia omului inaintea lui Dumnezeu. Cu mainile rificate se roaga numai pustnicii , adica numai oamenii despatimiti >>. "



Doamne ajuta!

ce cauta budistu ala acolo?

Mi'a ramas in minte un cuvant. "Daca nu te poti ruga in genunchi, roaga'te in picioare. Daca nu te poti ruga in picioare, roaga'te sezand pe scaun. Daca nu te poti ruga sezand pe scaun, roaga'te stand intins pe pat. Daca nu te poti ruga stand intind pe pat, zi doar un 'Doamne miluieste!' in gand, caci Domnul primeste tot ce vine din inima sincera si dornica de rugaciune."

Binecunoscutul film "Ostrov" ni'l infatiseaza pe un oarecare sfant, numit Anatolie. Cum se ruga acela? Simplu, stand drept, rostind rar, fara nici o mana ridicata si alte asemenea detalii. Abia daca avea o micuta icoana. Si cum ii era rugaciunea? Puternica! De ce? Pentru ca o facea cu smerenie, din inima.

Rugaciunea cu mainile ridicate am inteles ca ar fi o treapta mai inalta a rugaciunii, practicata atunci cand am trecut peste cititul din carti si cand inima noastra nu mai poate de dor dupa Dumnezeu, cand rugaciunea tasneste ca un izvor din inima, iar nu din minte. Un parinte care a auzit pe cineva ca se roaga cu mainile ridicate, l'a mustrat pe acela, sa se roaga ca toti ceilalti, spre a nu il feri de duhul mandriei. Smerenia este totul in rugaciune.

Zilele trecute am vazut in biserica o femeia cu mainile intinse si ridicate mai sus de nivelul capului. Era singura din toata biserica in acea pozitie. Nu se face, nu se cade. Este lipsa de dragoste, lipsa de smerenie. Multa ispita aducea, chiar fara voia ei. Toti se uitau la ea, care era iesita din "comun". Nu spun ca e rau, insa nu se cade.

Cred ca depinde si de diferitele traditii/tari crestine.
Eu vad la noi femeile eritreene (sunt ortodoxe) ca se roaga cu mainile deschise spre cer, apoi se apleaca pana in pamant.
Si sunt f.credincioase si smerite.

Multumesc tuturor pentru interventii. Doresc sa va spun ca mi-ati deschis ochii si m-ati linistit, m-ati mai temperat.

Ce am inteles eu de fapt:
- rugaciunea conteaza iar nu pozitia corpului (aceasta o stiam si inainte, ca dovada - de ceva timp imi fac rugaciunea pe drum, in tren)
- ridicarea mainilor la rugaciune stiam ca este un semn de trufie (pardon, ca poate trufi persoana respectiva) si, asa cum am observat, aceste maini se ridica singure in functie de starea celui ce se roaga (adica nu trebuie sa te gandesti la asta, pur si simplu le ridici, si de aici apare si "sa nu stie stanga ce face dreapta")
- tinerea mainilor apropiate in fata pieptului, pentru yogin, inseamna ceea ce scrie in carte (si in primul mesaj)
- pentru mine, crestin, tinerea mainilor in fata pieptului poate insemna altceva, si anume?... aici nu prea am inteles
- in orice caz, eu tin mainile in jos cand ma rog, nici in sus nici in fata pieptului... precum si in biserica (bine este spus in ultimele doua mesaje - sa nu ies in evidenta)

Sa aveti o zi binecuvantata!
Doamne ajuta!
Ionut

Parere!
 

Am intilnit in meseria mea multi oameni bolnavi care nu au putut sa se ridice sau sa isi foloseasca mainile ,dar atunci cand se rugau ,neputandu-si face SFanta Cruce cu maimile, isi facea cu limba sau cu ochii.Sa nu radeti de mine, dar este adevarat.
Cum au spus majoritatea forumistilor nostrii rugaciunea spusa din inima si departe de gandurile lumesti ,aceasta este adevarata.

cum vrei
 

... dar de preferinta intinse spre cer.

!
 

IV Regi 20,3

intrebare
 

Citarea in ceea ce priveste modul de "rugaciune " al yoghinilor n-a fost exacta:"Mainile se intind cu degetele inchise (degetul mare si degetul aratator descriind un cerc)". Intr-adevar ma preocupa oarecum sa aflu pozitia rugatorului ordodox in masura in care am avut o experienta cu totul neobisnuita legata pozitia manilor, iar candva am auzit de la cineva cu autoritate (insa nu mai tin minte de la cine): "sa nu va rugati cu bratele deschise niciodata caci doar Parintii si monahii se pot ruga asa".In masura in care pozitia deschisa a mainilor nu prezinta o interdictie clara intr-adevar conteaza in cea mai mare masura starea si trairea, care consider ca nu poate fi influientate decat intr-o mica masura de pozitia corpului ( mainilor) daca este cat de cat o pozitie naturala. Ma bucur de recomandarile facute pe acest forum in ceea ce priveste literetura crestin-ortodoxa. si eu la randul meu rcomand celor care nu au citit sa citeasca acesta carte: "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie" precum si "Cuviosul Paisie Aghioritul , Marturii ale inchinatorilor".Sunt 2 carti care m-au marcat profund si le gasiti editate pe internet pe scribd
http://www.scribd.com/doc/14026388/C...inatorilor-Mic
http://www.scribd.com/doc/17735839/M...rintele-Paisie

Asa tinem mainile.Iisus cand se ruga in gradina Ghetimani

N-am mai auzit să-ţi ţii mâinile deschise la rugăciune. Eu le ţin lipite dacă spun o rugăciune pe care o ştiu, iar dacă citesc din carte nu le ţin în nicio poziţie. Oricum le ţin simt harul rugăciunii.

Bântuie acum o modă ca unii să se roage cu mâinile ridicate. Părerea mea este că e o nouă aiureală de inspiraţie penticostală, care a contaminat (ca şi altele, dealtfel), Biserica Catolică. Înţeleg că nici ortodocşii nu sunt feriţi de asemenea curiozităţi liturgice. Despre asta am scris un articol recent pe blogul meu, aici: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...cii-sacerdoti/

Mai grav este că am început să aud şi cuvintele consacrării rostite de laici. Spune preotul "Luaţi, mâncaţi...", spunem şi noi, ca maimuţele. Până la urmă, tot preoţii sunt de vină: prea puţină cateheză liturgică. În acest sens, salut ideea episcopului nostru, care a înfiinţat o Şcoală de Rugăciune pentru credincioşi, pe care o conduce şi cu care se roagă. Iniţial, mă întrebam la ce ar putea folosi o asemenea şcoală. Păi, la asta !

Am văzut la o slujbă catolică că preoţii ţineau mâinile ridicate şi făceau nişte mişcări artistice, m-am simţit ca la teatru, nu ca la slujbă:))

sper sa ajut cu ceva
 

Cand stateam pe banca la liturghie in timpul predicii tot imi venea sa pun picior peste picior caci incepeau sa ma doara cioantele :)) Dar simteam ca nu e bine deci imediat ce-l puneam din reflex imi corectam pozitia. Apoi, peste vreun an aflu ca nu e bine sa stai picior peste picior in Biserica. Si acum ma apuca uneori durere de maini (le tin in dreptul stomacului, impreunate) si imi vine sa le las sa atarne jos, impreuna fiind dar tot nu simt ca e bine si le ridic inapoi sus. Si nici sa stai sprijinita intr-un picior nu e bine. Incercati sa simtiti rugaciunea (oricat de putina ar fi ea caci nu cantitatea conteaza ci calitatea!) si atunci gandind cu mintea, corpul vostru care asculta de minte va fi si el in rugaciune odata cu mintea si atunci rugaciunea va putea sa se coboare in inima! Va doresc sa ajungeti la rugaciunea facuta din inima in care cum a spus cineva fara sa va dati seama veti ridica mainile si veti fi invaluiti cu foc!

Cand ne rugam , mainile se tin impreunate- palmele lipite- la nivelul piept- fata.

Am găsit un articol interesant cu privire la poziţia de rugăciune
http://www.moldovacrestina.net/doctr...ultand-muzica/

"Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50)
Cred ca cea mai importanta este starea inimii. Daca gresesc sa ma ierte Maicuta Domnului dar eu ma tem sa nu obosesc cautand pozitia trupului si sa spun. Lasa, mai bine ma rog maine.
Spunea atat de frumos parintele Arsenie Papacioc: Orice suspin este o rugaciune si orice rugaciune un suspin.
Ori suspinul, lacrima nu vine nici in functie de ora nici de pozitie. Ci vine din strapungerea inimii si din Constiinta.

Nu vedeti cum e cand faci ceva rau? Atata te mustra Constiinta ca mintea ta sopteste de la sine, nu-ti este rusine? Uite ce ai facut? Apoi, te rusinezi si incepi sa plangi acolo in camera ta in fata icoanei. Si spun Doamne iarta-ma ca-s mic si prost!

Am citit pe aici si spunea cineva; Imi vine sa stau picior peste picior. Acuma sa ma ierte Dumnezeu si cea care a scris dar acest gand arata ca inca nu stii ce se petrece in timpul Sfintei Liturghii.
Fratilor, va rog! Cititi despre insemntatea Sfintei Liturghii! Pentru ca numai intelegand ce se intampla in acel moment veti scapa de gandurile acestea.

Daca vreti sa ascultati sfatul meu,( bun sau rau stie Stapana) cautati cartea Minunile din timpul Sf LIturghii sau Explicarea LIturghiei. Va veti folosi mult!
Bucurie!

Dumnezeu te ascultă şi dacă stai în cap la rugăciune. Totuşi trebuie să ai o poziţie în care să arăţi respect faţă de Dumnezeu, nu staţi chirciţi, dar cred că înţelegeţi ce am vrut să spun.