Icoanele in dormitor
 

Cum vedeti voi icoanele in dormitor,la capul patului mai ales cei casatoriti,eu una de la o vreme ma tare jenez in dormitorul meu cind vine timpul sa ma schimb de haine :9:

Eu zic ca mai degraba sa te jenezi de gandurile necurate,de lipsa iubirii,de altele...

Pai de ce te jenezi? Ai impresia ca Sfintii si Dumnezeu sunt straini de fizicul nostru? Parca era vorba ca nici un fir de par nu se clinteste fara stirea lui Dumnzezu. Inteleg sa te jenezi atunci cand pacatuiesti in dormitor, dar in rest asa a fost lasat totul sa fie.

Si eu ma jenez, dar cred ca asta se datoreaza faptului ca nu avem destula credinta. Noi credem ca sfintii sau Dumnezeu ne-ar privi ca oamenii. Cand te mai jenezi, gandeste-te ca Dumnezeu ti-a creat fiecare particica a corpului. Tu pentru El esti ceva chiar mai cunoscut decat bebelusul pentru mama. Si bebelusul nu se jeneaza de mama lui. Iar Sfintii, fiindca acum sunt la Dumnezeu, sunt partasi si ei la privirea plina de curatenie si dragoste a Lui. Pentru ei tu esti ca un bebelus.

Pt. ca subiectul este interesant si pt. ca il gasesc f. potrivit imi permit sa-mi spun si eu parerea, formata din scrierile parintilor contemporani din Athos(Paisie aghioritul si Sofronie Saharov)si a parintelui ioanichie Balan. Daca voi ceilalti frati si surori aveti alte pareri va rog sa ma iertati si sa ma considerati doar un ,,trecator" prin topic:
Sigur ca trebuie sa ne rusinam de gindurile noastre necurate,de nedreptatile noastre, de necinstea noastra ,de nesmerenia noastra,de nesupunerea noastra,de neascultarea noastra,de lipsa bunatatii dupa putere... de toate,toate pacatele noastre; dar cind este vorba de icoane atuncea avem obligatia sa:
in orice casa de ortodox trebuie sa existe o icoana(cel putin) si o candela care sa functioneze(vorba parintelui Cleopa).Pt. a-si pastra harul de la sfintire cit mai indelungat si pt. a ne fi de mult folos in preajma icoanelor trebuie sa ne comportam intr-un fel anume,adica sa le acordam toata cinstea cuvenita exact ca si cum sfintul din icoana ar fi prezent real in camera noastra. Adica,nu trebuyie sa umblam in pielea goala prin fata lor,nu trebuie sa injuram sau sa vorbim vulgar,nu trebuie sa urmarim la TV programe vulgare ,nu trebuie sa facem desfrinari extra sau conjugale(ci doar implinirea fireasca a impreunarii conjugale cu cit mai multa buna cuviinta)trebuie sa ne rugam inaintea lor in tinuta cit mai decenta,trebuie sa le tamiem cel putin o data pe luna iar cind le curatam si le stergem de praf va trebui sa folosim o cirpa special aleasa si imbibata in aghiasma; este potrivit de asemenea ca la fiecare intii ale lunii(prima zi din luna)sa mergem la biserica ,sa luam aghiasma atunci facuta si sa stropim prin toata casa cu ea,inclusiv peste icoane, in ziua sfintului sa facem acatistul si paraclisul inaintea ei.
Necinstindu-le,tinindu-le in locuri dosite,netamiindu-le si nepunindu-le candele ramin doar obiecte de decor,elemente de arta bisericeasca cu valoare doar estetica.Schimbatul de haine se poate face f. bine in baie.
Cine se indoieste sau chiar are aversiune fata de un asemenea tratament ...faca cum o crede de cuviinta.Dar cine le iubeste(nu doar le indrageste !)si asteapta ajutor duhovnicesc de la icoane(mai bine zis de la sfintul reprezentat in icoana) ,bine ar fi sa se poarte cu mare dragoste fata de ele !

Anna sa stii ca mi-ai dat curaj, nu stiu nici eu de ce de o vreme simt jena poate ai dreptate nu am destula credinta o sa incerc sa ma rog mai mullllllltttt. Asa este Dumnezeu stie si cite fire de par avem si doar cind am venit pe lume am venit dezbracati.
Doamne ajuta

Asa vad si eu o icoana daca o ai in casa trebuie sa si respecti pe cine e in icoana nu? de sters cu aghiazma nu am stiut dar e bine ca stiu acum, de dezbracat in baie da se poate dar stii cum citeodata mai te dezbraci si in dormitor. La capitolul desfrinari Doamne multam ca nu mai trebuie sa duc grija la virsta mea nu mai e cazul.

Eu cred ca sunteti o persoana foarte sensibila,emotiva,poate impresionabila,de aceea va e jena sa va dezbracati in fata icoanelor.
Si mie mi se intampla.
Stiti....eu nu pot sa ma dezbrac nici in fata pisoiului,cu atat mai mult in fata icoanelor.

:4: asta-i buna! m-ai facut sa rad, Casandra. :103:

trupul in sine nu este necuviincios si cred ca nici imbracatul/ dezbracatul - daca nu este exhibitionism.

Serios!Stiu,raspunsul meu nu a tinut neaparat de religiozitate,dar ma gandesc ca asta i se poate intampla unei persoane sensibile... :9:

Zaharia, da de ce spune parintele Ioanichie Balan ca nu e bine sa ne aratam dezbracati in fata icoanelor??
Mie mi s epare ca au dreptate Anna si Mirela.
Si aici apare aceeasi proiblema cu trupul pe care par sa o cam aiba crestinii in zilele noastre. Trupul este curat, noi il murdarim cu ganduri necurate de pofta ca pentru un obiect si de desfranare.

Nu este bine sa ne aratam desbracati nici pe strada ,nici la serviciu ,nici la masa,nici in biserica si bine inteles nici in fata icoanelor ,nici in multe alte situatii. Este o atitudine impardonabila,cu atit mai mult in fata unui sfint. Nu este vorba de trup,daca ar fi curat sau impur ; nici nu conteaza asta...nu se face asa ceva ! Chiar daca ai fi o ,,cuvioasa" crezi ca l-ai putea ,,venera" ,de exemplu, pe sf. mare muc. Dimitrie prin trecerea ta goala prin fata icoanei sale? sau rugindu-i-te goala pt. ca ai trup curat ? Eu ma indoiesc in mod cert! O icoana se respecta si se venereaza(este vorba de persoana reprezentata in icoana) in aceiasi masura indiferent ca este expusa in biserica sau in casa ta sau intr-un muzeu sau intro statie de metrou(daca este sfintita !)sau daca o gasesti aruncate pe jos; ea tot icoana este.
Sfintii dobindind prin proprie nevointa trup curatit si neintinat si-au acoperit cit mai mult fata si trupul,indiferent de sex,in orice zi ,adica in mod curent,si asa sunt si pictati in biserici,cu toate ca dupa speculatia ta ar fi fost indreptatiti sa umble cit mai goi !Ori nici pe departe nu este asa !
Noi murdarim trupul in primul rind faptic,mai ales faptic si mai apoi si cu gindul !Trupul la zidirea lui (a noastra a fiecarui om)si mai ales imediat dupa sf. botez este clar ca este imaculat ,dar imediat dupa aceea(este greu sa spunem cu precizie mare cit timp dupa aceea)si pina la sfirsitul vietii este continuu intinat ,in mod voit de catre noi,fiecare. Dar nu asta este subiectul ...ci ,,tratamentul" icoanelor.
Iarta-ma ca m-am lasat dus de subiect : te salut si-ti doresc o duminica cu pace si bucurie !

Ha, ha :) Mi se pare cel mai amuzant topic.
Pai ce, Dumnezeu ne vede numai daca avem icoane in camera? El nu ne vede si intr-o camera fara icoane? Eu n-am probleme din astea, trebuie sa ne jenam daca facem pacate...

Zaharia, pentru un medic care a profesat de 22 de ani(asa cum ai afirmat) este de-a dreptul straniu felul in care gindesti si percepi goliciunea umana
Hmmmm?

Daca in camara de nunta nu sunt icoane, oare nu este Dumnezeu ?
Daca noi nu vedem, ori ne pacalim mintea, asta nu inseamna ca Domnul nu vede toate si ca nu este peste tot.

Daca facem cele lasate de Domnul nu ne poate fi rusine, chiar de ar fi langa noi, precum si este.
Problema rusinii apare atunci cand faptele nu sunt cele lasate de Domnul, si cautam sa le ascundem.

Icoanele sunt vii.
In fata unui sfant in viata ne prezentam cat mai dezbracati sau cat mai acoperiti? Ia ganditi-va!
Sunt unii barbati care, pe caldura de 40 de grade, se duc la biserica in camasa cu maneca lunga. De ce? Pentru ca acolo sunt icoane. Si au evlavie!
Nu toti avem evlavie. Calitatea asta se castiga prin rugaciune, cu timpul. Deci sa avem rabdare. Dar pana atunci, macar sa nu umblam goi prin fata icoanelor.

Noi spunem ca ne cuprinde rusinea daca ne dezbracam intr-o camera in care se afla o icoana. Ca si cand sfantul, ingerii sau insusi Dumnezeu ar privi intr-un mod patimas. Sa nu uitam ca inainte de caderea in pacat Adam si Eva erau goi si nu se rusinau unul fata de altul si nici fata de Dumnezeu. Rusinea apare dupa cadere. Ori in cazul sfantului vorbim de o natura transfigurata, nu de una ramasa in pacat. Imi aduc aminte ca Sfanta Maria Egipteanca traia fara imbracaminte in pustie si nu simtea rusinea. De ce? Pentru ca lepadase tot ce-i stricacios in natura umana. Asa ca nu e cazul sa ascundem o icoana atunci cand ne dezbracam, ca doar Dumnezeu nu-Si limiteaza prezenta Sa doar la icoana respectiva. Se ne rusinam fata de tot ceea ce-i contrar voii dumnezeiesti.

Frate,asa spui frumos dumneata ...dar sa nu pirzi din vedere cum a ajuns ea la goliciune(nu neaparat cum spui dumneata mai sus !)si mai ales cum a procedat cind s-a infatisat lui Zosima prima data,ba tocmai ,din cauza fireasca a rusinii,cu toate ca lepadase tot ce-i stricacios in natura umana,cum spui dumneata !. Daca uiti acestea... din asertiunea dumitale mai ramine ceva... Eu am si spus la interventia mea ca fiecare poate umbla cum pofteste prin fata icoanelor numai ca nu ori ce comportament este si adecvat .Daca este sa ma iau dupa ,,parerea" dumitale probabil ca ar fi indreptatit sa avem icoane si in sala de toaleta... pt. toate motivele dumitale ! Im ,ce zici ?

Dacă dormitorul este locul unde se consumă intimitatea celor doi soţi sau propria intimitate păcătoasă,dacă trupul tău este pătimaş şi dornic de a face păcate atunci da, ar fi bine ca icoanele să le ţii în alt loc decât în dormitor.
Dar dacă locul unde şi dormi este spaţiul tău personal unde lucrezi,unde te rogi iar sfinţii din icoane sunt casnicii tăi nu văd de ce nu te-ai schimba acolo de hainele, sau atunci când este mai cald, nu ai sta îmbrăcat mai sumar.

Pt. dvs, domnule andrei ,nu pot sa va raspund decit cu o gluma. Daca o considerati buna sau nu este numai problema dvs. :
doi agenti de politie discutau despre ce cadou sa-i faca sefului lor. Unul dintre ei spune:
- sa ii luam un after shawe ... deosebit !
- nu, ba ,ca o sa ii ia ceilalti,
- atunci o cravata de matase!
- nu,nu ca nu-i stim gusturile,
- bai, eu am vazut o moda acuma... mai toti cumpara carti.Sa-i facem cadou o carte,...asa...!
- a, nu...asta nu, pai ce sa faca cu ea ...ca mai are una ?!
Parerea mea este ca daca veti fractiona dialogul dupa propria intentie cum de altfel fractionati realitatea duhovniceasca ...veti avea o cultura ...tot fractionata. Eu nu va cunosc apriori ci interpretez doar ceea ce lasati sa se vada. Asta se vede...
Sa fiti iubit si sa aveti ...pace in suflet !

atunci va puteti schimba in baie .

Cred totusi ca rusinea de icoane este o exagerare. In primul rand icoanele nu sunt vii, Doamne fereste sa nu dam in idolatrie. Ele sunt ferestre spre cer si ne ajuta sa ne indreptam gandul mai usor spre Dumnezeu si sfintii sai, dar de aici pana la a crede ca sfintii si Dumnezeu te privesc exact prin icoane e cale lunga. Icoanele au menirea de a aduce aminte omului de existenta si prezenta lui Dumnezeu si de a ocroti prin harul lor. Dar in nici un caz nu putem sa spunem ca un sfant locuieste intr-o anumita icoana. Dumnezeu si sfintii sai pot fi absolut oriunde, nu numai intr-un anumit loc. Adica chiar si in baie sau oriunde.

In al doilea rand, Dumnezeu ne-a creat cu tot ceea ce este normal omenesc si anatomic. Nu o sa se scarbeasca si nici nu o sa ii fie rusine lui Dumnezeu de goliciunea nici unui om, fiindca El le-a facut pe toate "bune foarte." Cred ca este un pacat in a spune ca trupul este pacatos, sau ca este rusinos, sau ca este murdar. Atata timp cat nu il intinezi cu pacate.

In al treilea rand mie mi se pare anormala o camera locuita de un crestin care sa nu aiba macar o icoana pe peretele de la rasarit.

Te rog sa ma ierti sora dar doresc sa-ti pun o intrebare:
parerile acestea ale tale sunt formate din ceva ,,leteratura" sau asa ti se pare dumitale firesc sa crezi ?
Nu ma supar daca nu-mi raspunzi... doream doar sa inteleg ce temei ai !

Intimitatea sotilor unde sa se consume, daca nu in dormitor???

Eu am icoane in toata casa, inclusiv pe holuri. Doar in baie nu am icoane.

Stiti ca acum 100 de ani, cand oamenii nu aveau toaleta in casa, nu ieseau noaptea prin zapada sa-si faca nevoile, ci tineau o oala de noapte acoperita sub pat folosita in acest scop. Isi faceau nevoile in dormitor unde erau si icoane, fireste.
Lumea era mai simpla, oamenii isi puneau mai putine intrebari.

De "leteratura" in nici un caz. Prefer limba romaneasca nestalcita fiindca arata respect fata de interlocutor, oricare ar fi el. (Da, imi dau seama ca vrei sa ma iei peste picior, nu te ascunde dupa deget.)
Dupa parerea mea, poti sa te schimbi de haine si in fata blocului, ca acolo nu sunt icoane.

Oare calugarii care au icoane in chilii unde se schimba de haine??

La sate aproape nimic nu s-a schimbat în localităţile mai izolate unde nu este televiziune prin cablu,internet apă curentă şi câte alte modernităţi...Cele scrise de tine sunt valabile şi astăzi şi poate încă mulţi ani de acum încolo.
Noi vorbim despre omul modern,care este bombardat continu cu informaţii şi ispite despre care,acei mai sus amintiţi habar nu aveau sau nu au.

Mie personal subiectul acestui topic mi se pare smintitor pentru persoane mai tinere care, căsătorite fiind locuiesc într-o singură cameră cu copil (sau copii),în acel spaţiu consumându-se şi viaţa de familie şi intimitatea şi rugăciunea atâta câtă este (dacă este).
Oare ce este mai bine în această situaţie;să stea fără icoane în casă sau să îşi vadă de traiul lor având o viaţă decentă şi trăind cu frică de Dumnezeu mulţumind chiar şi pentru puţinul pe care îl au.
Poate printre noi sunt şi unii care aspiră la sfinţenie dar majoritatea suntem oameni simpli care trăim,păcătuim,cădem,ne ridicăm şi o luăm de la capăt.

Dorina, este o neintelegere la mijloc: SIGUR ca este bine pentru oricine sa aiba icoane in casa. Noi suntel chemati sa transfiguram viata noastra, sa i-o dam lui Dumnezeu, in tot cea ce facem, deci de ce sa despartim viata noastra fireasca de familie de viata religioasa? Nu este asta ca si cum Dumnezeu ar fi in ceruri, cuminte, iar noi pe pamant?

Chiar m-am distrat la unele replici de pe aici...
Imi aminteste de bancul cu iezuitul si franciscanul, ultimul il intreaba pe primul cum de i-a dat voie duhovnicul sa fumeze in timp ce se roaga. Iezuitul ii spune: pai, eu l-am intrebat: Parinte, pot sa ma rog cand fumez?
Asa ca, este bine sa ne uitam la icoane in timp ce ne dezbracam. ;-)

Sora draga, citind raspunsul dumitale despre respect nu stiu de ce imi vin in minte cuvintele Mintuitorului cum ca ,,...este mai de folos a da decit a lua" ! Am putea noi (si dumneata si si eu )sa avem vreun folos din ele? Nu te grabi cu afirmatiile pina nu esti precis convinsa de realul situatiei... cel putin referitor la mine !
In al doilea rind ,in postarea mea initiala am vorbit despre umblatul in pielea goala prin fata icoanelor. Prin ,,pilea goala" dumneata ce intelegi ? simti nevoia unei traduceri romana-romana ? Te rog, tot in ceea ce ma priveste pe mine, citeste bine ce postez... daca vrei ,asta apropos de respect.In cazul acesta cum ar fi cu respectul?
Daca nu ai cunostiinte(ca daca ai fi avut nu ai fi facut comparatia,cel putin asta lasi sa se inteleaga)despre vietuirea monahala in toate aspectele ei ar fi de mare respect sa te pastrezi ...rezervata. Intelege-o doar ca pe o propunere !
Despre raspunsul pe care ti l-am solicitat... inteleg ca nu sunt demn de asa ceva!
In rest apreciez dorinta sincera de a ne respecta si ... a ne iubi frateste ajutindu-ne cu sfaturi si pareri temeinc fundamentate si nu doar de a ,,socializa" ! Sa fi binecuvintata !

Avem si acolo, caci toaleta nu e un loc spurcat, ci chiar un loc unde omul se aduna, unde ramane singur cu el si cu gandurile lui.
Doar ca le avem in minte, in gand, iar nu in fata ochilor. Ce zici? E vreo mare diferenta ?

draga zaharia 2009, sa sti ca ai mare dreptate si multumesc ca mi-ai deschis ochii, cu ceea ce ai spus de cum sa avem grija de icoane, si tocmai ca aveti 22 de ani de profesie, deci sunteti mai in etate decat multi de pe aici si aveti o viata duhovniceasca mult mai lunga, va face mai intelept contrar celor spuse de andreicozia.

spuneai bine ca INAINTE DE CADEREA IN PACAT ERAU GOI, dar cum ramane cu noi care suntem plini de pacate

Frate, sa sti ca nu doresc sa polemizez asa zis in spirit crestin ci doar sa-ti raspund la intrebare, in felul meu. Sf. Antonie cel mare ,imbunatatit mult fiind(ca de aceea i se spunea si cel ,,mare")ajunsese sa discute si cu ispititorul. Intr-una din discutii acesta intreba diavolii cu ce scorneli noi ii mai ispiteste pe oameni. Ispititorul a raspuns(reproduc din memorie): ,,de multe ori nu este nevoie sa scornim noi cite ceva pt. ca privind la ei ne si miram de cite feluri de pacate sunt in stare incit ne usureaza mult munca"
Acum ,eu intaresc cele de mai sus ,spunind ca dumneata poti sa faci ce si cum voiesti ,esti liber de la Hristos sa faci asa desi completarea facuta de sf. ap.Pavel (despre lucrurile care zidesc este mai mult decit graitoare si )este normativa insa procedind astfel (punind icoane in toaleta )sa nu crezi ca faci cinstire canonica de icoane. Pt. prezenta ,venerarea,alcatuirea si intretinerea icoanelor s-a tinut in trecut un sfint sinod si au existat numerosi mucenici aparindu-le existenta si cinstirea .
Chiar daca dumneata te simti ,,bine" in propria-ti toaleta sa nu crezi ca ea este pt. toata lumea locul in care devi solitar si cazi pe ginduri incepind sa cugeti !
Parerea aceasta care o ai despre pusul icoanelor la toaleta ti-a venit in cuget/ginduri tot cind erai singur in toaleta ?

Pai in toaleta nu se tin din motive de igiena oameni buni, nu de rusine. Ca sunt aburi, bacterii, apa, etc. In baie s-ar distruge. Si peria de dinti trebe s-o schimbi mereu si sa ai grija sa n-o tii prea aproape de toaleta.

Am crezut ca s-a inteles, insa din cate vad ajungem de rasul altora. Sa ne fie clar: am icoana in dormitor pentru ca trebuie sa ma rog. Nu am icoana in toaleta pentru ca aceasta nu este un loc de rugaciune. Am o singura camera, ce fac daca trebuie sa ma dezbrac? Scot icoana din casa sau stau mai multe zile imbracat si ma schimb in alta parte. O Doamne la cate aberatii putem ajunge. Iar daca am o icoana cu Sfanta Treime ce fac? Nu o sa ma mai dezbrac niciodata, ca Dumnezeu e prezent pretutindeni.

Ai dreptate, Costel. Dintr-o "pietate" gresit inteleasa am ajuns sa avem o perspectiva denaturata asupra lucrurilor simple si firesti. In fata unei icoane nu trebuie sa ne rusinam atat de goliciunea trupului cat, mai ales, de cea a sufletului. In fata unei icoane, degeaba imi invesmantez eu trupul, in felurita imbracaminte, daca sufletul nu mi-l imbrac in "hainele virtutilor".

Daca ai fi citit mai atent cuvantul meu, ai fi vazut ca nu am, nici nu as pune icoane la toaleta, caci, dupa cum spune si Costel, acolo nu stau prea mult si nici loc de facut rugaciunile nu este. Spuneam doar ca niciodata nu sunt lipsit de icoane, nici chiar acolo, caci le am in minte, le stiu pe din'afara, la vad neincetat.

Bine a reusit sa imi puna in cuvinte gandurile Anna. Deci, nu locul intineaza, ci omul.

Sa'ti ajute Domnul intru toate, frate Zaharia. Si ma iarta.

Te rog sa ma ierti pt. confuzia si neintelegerea mea in legatura cu tine.
Despre parerile sorei anna ... d.p.meu v. sunt mult diferite fata de pozitia oficiala a BOR despre cultul icoanelor,adica ce sunt si cum se cinstesc motiv pt. care ma retrag (cel putin temporar) din discutie... Hristos si casnicii sai nu de igiena sau de o ,,protectie" asemanatoare duc lipsa...deja se depaseste mult ceea ce se cheama cultul icoanelor ! Te rog sa maierti ca te sesizez despre subiectul ,,locuri sinte-locuri blestemate" .Vei gasi sa te informezi chiar la autori contemporani, incepind cu Cleopa, A. Boca, Siluan athonitul s.a.m.d.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa ne binecuvinteze !

Dragii mei, am citit tot topicul si am ajuns la concluzia ca trebuie sa amintesc ce inseamna evlavia pentru ca unii dintre noi nu stiu. E normal sa nu stii ca doar nimeni nu s-a nascut invatat. De aceea am sa dau aici ca exemplu evlavia Cuviosului Paisie Aghioritul vis-a-vis de icoane:

- Parinte, ce este evlavia?

- Evlavia este frica lui Dumnezeu, sfiala, sensibilitatea duhovniceasca. Evlaviosul se sfieste in toate, dar aceasta sfiala picura miere in inima sa. Felul sau de vietuire el nu il socoate martiric, ci il multumeste. Miscarile lui sunt fine, atente. Simte puternic prezenta lui Dumnezeu, a ingerilor si a Sfintilor. Simte alaturi de el pe ingerul lui pazitor cum il supravegheaza. Are mereu in mintea sa faptul ca trupul lui este biserica a Duhului Sfant[1] si traieste simplu, in curatie si sfintenie. Pretutindeni se comporta cu atentie si grija si simte vii toate cele sfinte. Ia aminte, de pilda, sa nu fie in spatele lui icoane. Nu pune Evanghelia sau o carte duhovniceasca etc. acolo unde sta, pe canapea sau pe scaun. Daca vede o icoana inima ii tresare, iar ochii i se umplu de lacrimi. Chiar si numai numele lui Hristos de il vede scris undeva, il saruta cu evlavie si i se indulceste sufletul sau. Si chiar de va vedea aruncata pe jos o bucatica de ziar pe care sa scrie, de pilda, numele lui Hristos sau “Sfanta Biserica a Sfintei Treimi”, se pleaca, o ia, o saruta cu evlavie si se mahneste pentru faptul ca a fost aruncata pe jos.

- Parinte, altceva este respectul si altceva evlavia?

- Respectul este parfumul, iar evlavia este tamaia. Pentru mine evlavia este cea mai mare virtute, pentru ca cel evlavios atrage harul lui Dumnezeu, se face primitor al harului si, fireste, harul lui Dumnezeu ramane cu el. Dupa aceea harul dumnezeiesc il tradeaza si toti il au la evlavie, il simpatizeaza, pe cand de cel obraznic se scarbesc si mici si mari.

Voi, femeile, trebuie sa aveti mai multa evlavie decat barbatii. Femeii, prin firea ei, i se impune sa aiba evlavie. Barbatii, atunci cand nu au evlavie, au doar o indiferenta, in timp ce femeile, daca-si pierd evlavia fac lucruri grosolane. Mi-a spus unul: “Cand am mers cu femeia mea in pelerinaj la Sfintele Locuri, am mers la Iordan sa intru in el, iar ea statea si-si spala picioarele. <<Bre, ce faci acolo>>, am intrebat-o. <<Ai venit la raul Iordan sa-ti speli picioarele?>>. M-am enervat si am ocarat-o“. Aceea, se vede, era cu desavarsire indiferenta, nu pricepea nimic, in timp ce el, sarmanul, avea multa evlavie.

Evlavia se transmite
- Parinte, cum sa dobandesc evlavie?

- Sfintii Parinti spun ca, pentru a dobandi evlavie, trebuie sa traiesti sau sa ai legaturi cu oameni care au evlavie si sa iei aminte cum se comporta ei. Sfantul Paisie cel Mare, cand a fost intrebat de cineva: “Cum pot dobandi frica lui Dumnezeu?“, i-a raspuns: “Sa te insotesti cu oameni care Il iubesc pe Dumnezeu si au frica lui Dumnezeu, ca sa dobandesti si tu frica dumnezeiasca“[3]. Aceasta, desigur, nu inseamna ca vei face la exterior tot ce vezi ca fac aceia, fara sa simti launtric, pentru ca aceasta nu este evlavie adevarata, ci una mincinoasa. Minciuna este respingatoare. Evlavia este har de la Dumnezeu inauntrul omului. Orice face cel evlavios o face pentru ca asa simte inauntrul lui. Desigur, inauntrul nostru exista evlavia fireasca, dar daca omul nu o cultiva, aghiuta il arunca, prin uitare, in nesimtire si neevlavie. Insa prin comportamentul celui evlavios se desteapta iarasi evlavia inauntrul lui.

- Parinte, pentru ce Sfintii Parinti numai despre evlavie spun ca daca vrei sa o dobandesti, trebuie sa ai legaturi cu omul evlavios? De ce nu spun la fel si despre alta virtute?

- Pentru ca evlavia se transmite. Miscarile, comportamentul celui evlavios se transmit ca aroma[4], atunci cand, in mod firesc, in celalalt exista intentie buna si smerenie. Si sa-ti mai spun si aceasta: daca cineva nu are evlavie, nu are nimic. Cel evlavios vede curat orice este sfintit, asa cum este in realitate, chiar daca este fara stiinta de carte. Nu va face vreo greseala, de pilda, in orice are legatura cu noimele dumnezeiesti. Este ca si copilasul care nu isi baga in minte vreun gand rau despre tatal sau sau mama sa, pentru ca-i iubeste si ii respecta, si vede bine si curat toate cele pe care le fac parintii lui. Cu atat mai mult aici cand este vorba de Dumnezeu, Care nu se compara cu nimic si este desavarsit in toate! Cel care nu are evlavie cade in greseli, in inselari chiar si in privinta dogmelor. Vad ce greseli fac cei care nu au evlavie si scriu erminii si comentarii la textele sfinte etc.

In toate lucrurile duhovnicesti este trebuinta de evlavie si de inima. Atunci cand toate incep cu evlavie, toate sunt sfintite. Mai ales atunci cand trebuie sa scrie cineva Slujba vreunui Sfant, trebuie sa-l iubeasca pe Sfant, sa-l aiba la evlavie si asa cele pe care le va scrie ii vor iesi din inima sa si vor raspandi evlavie. Atunci cand cineva a ajuns la masura dragostei dumnezeiesti, a nebuniei dumnezeiesti, stihurile ies singure dinauntrul lui. - Parinte, ce altceva ajuta pe om sa dobandeasca evlavia?

- A cerceta cu mintea sa orice lucru sfintit si a se afunda in el, dar si a pune in valoare prilejurile ce i se dau. Acestea destepta incet-incet evlavia inauntrul lui. Atunci cand, de pilda, mi se da ocazia sa trec pe langa o biserica si sa intru putin in ea ca sa ma rog si n-o fac, ma lipsesc de har. Daca vreau sa merg, dar sunt impiedicat de ceva sa o fac, atunci nu ma lipsesc de har, pentru ca Dumnezeu vede intentia mea cea buna. De asemenea foarte mult ajuta in dobandirea evlaviei cunoasterea Sfintilor tinutului nostru, ai tarii noastre, ca sa-i iubim si sa ne legam de ei. Dumnezeu se bucura cand avem evlavie si ii iubim pe Sfinti. Iar atunci cand avem evlavie fata de Sfinti, cu atat mai multa vom avea fata de Dumnezeu!

- Parinte, ce anume ajuta ca cineva sa se miste cu evlavie inauntrul bisericii?

- Atunci cand pornesti spre biserica, sa-ti spui in mintea ta: “Unde merg? Acum intru in Casa lui Dumnezeu. Ce fac? Ma inchin la icoane, lui Dumnezeu“. De la chilia sau de la ascultarea ta mergi in biserica. Din biserica sa mergi in cer, si mai departe chiar, la Dumnezeu. - Cum se face aceasta?

- Biserica este “casa” lui Dumnezeu. Dar si casa noastra adevarata in rai. Aici canta maicile. Acolo ingerii, sfintii… Dar atunci cand mergem la o casa lumeasca, batem la usa, ne stergem picioarele, stam cu sfiala, in Casa lui Dumnezeu, unde Se jertfeste Hristos, ce trebuie sa facem? Cu o picatura de Sange dumnezeiesc ne-a rascumparat din pacat si in continuare ne tamaduieste cu kilograme de Sange si ne hraneste cu Trupul Sau Cel preasfant. Cand vom aduce in memoria noastra toate aceste fapte infricosatoare si dumnezeiesti, ele ne vor ajuta sa ne miscam cu evlavie inauntrul bisericii. Dar vad la Sfanta Liturghie, chiar si atunci cand preotul spune: “Sus sa avem inimile“, si raspundem: “Avem catre Domnul“, ca putini sunt aceia care isi au mintea lor catre Domnul. De aceea este mai bine sa spunem in taina “sa avem inimile noastre catre Domnul“, pentru ca mintea si inima noastra sunt in intregime spre cele de jos. Spunem minciuni, pentru ca spunem “avem“, dar nu avem mintea noastra acolo. Desigur, daca am avea inima noastra catre cele de “sus“, toate ar merge catre cele de “sus“. - Parinte, ce ajuta pe cineva ca sa cante cu intelegere?

- Sa-si tina mintea sa la noimele dumnezeiesti si sa aiba evlavie, sa nu prinda noimele dumnezeiesti literal, ci cu inima. Altceva este evlavia si altceva este arta, stiinta psalmodiei. Arta fara evlavie este… spoiala. Atunci cand cantaretul canta cu evlavie, psalmodia se revarsa din inima sa si canta cu intelegere. Cand launtric omul este intr-o stare duhovniceasca buna, toate merg bine. De aceea trebuie ca cel care canta sa fie aranjat launtric si sa cante cu inima, cu evlavie, ca sa cante si cu intelegere. Daca are ganduri de-a stanga, ce cantare va face? Nu poate canta cu inima. Pentru ca spune Scriptura: “Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi”[5]. Odata cand Sfantul Ioan Cucuzel a cantat, atunci cand pastea tapii, acestia s-au ridicat si au stat in doua picioare. Din acestea au inteles (cei din manastire) ca el este Cucuzel, cantaretul curtii imperiale. Orice faceti, s-o faceti cu inima voastra pentru Hristos. Si la broderiile ce le faceti sa puneti evlavie, pentru ca se pun peste cele sfinte, chiar si cele ce le faceti pentru catuie[6]. Atunci cand omul este evlavios, frumusetea lui sufleteasca se vede in orice face: si in citit, si in cantat, si in greseli chiar. - In greseli? - Da, vezi ca si greselile ce le face au evlavie, o strangere de inima.

Si aici spicuit, unde e vorba numai de icoane:
 

Si aici spicuit, unde e vorba de icoane:

- Parinte, o doamna a cerut sa-i pictam o icoana a Sfantului Arsenie, ca s-o puna in salon.

- Acolo va avea numai icoane? Nu va avea si alte tablouri, fotografii etc.? Apoi, nu vor fuma acolo? S-o puna mai bine in alta camera impreuna cu alte icoane si acolo sa se roage. Odata am mers intr-o casa si icoanele le aveau puse sub scara, desi aveau o gramada de locuri libere. La o alta casa, stapana casei si-a facut iconostasul in fata tevii de scurgere. “Bine, cum te-ai gandit de ti-ai pus icoanele in acest loc?”, am intrebat-o. “Aici imi place“, mi-a raspuns. Si nici nu era spre rasarit, ci spre nord. Cum sa vina harul? “Celui ce are i se va da - spune Sfanta Scriptura - si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua“[9]. Noi credem ca avem, dar ni se ia si ceea ce avem.

Incet-incet se pierde evlavia, de aceea se si intampla toate aceste rele pe care le vedem. Se poate sa se si demonizeze cineva daca nu ia aminte. A fost o femeie - Dumnezeu s-o ierte, ca a murit acum - , care s-a indracit, deoarece arunca aghiazma la chiuveta. Avea putina aghiazma, a spalat inca si sticluta, deoarece a ramas putin busuioc inauntru. Dupa aceea s-a indracit. A plecat harul, deoarece harul nu poate sta la omul neevlavios.

- Parinte, un om poate sa aiba evlavie fata de unele lucruri, iar fata de altele nu?

- Nu, daca are evlavie adevarata, va avea evlavie fata de toate. Odata a fost gazduit un preot la manastirea Stavronikita si la psalmii Utreniei[12] cobora strana si se aseza. “Parinte“, ii spun, “se citesc psalmii Utreniei“. “Asa ii savurez eu mai bine“, imi spune. Auzi vorba! Dupa cativa ani a venit si m-a gasit. In timpul discutiei mi-a spus ca facea icoane de hartie si le dadea de binecuvantare. “Cum lipesti icoanele?“, il intreb. “Pun clei pe lemn“, imi spune, “Pun apoi si icoana si cand fac mai multe, le pun una peste alta si eu ma asez deasupra lor, ca sa se lipeasca bine. Iau si o carte si citesc putin“. Cand am auzit mi s-a urcat parul in varful capului. “Ce faci?“, il intreb. “Stai deasupra icoanelor ca sa se lipeasca?“. “De ce? Nu-i bine?“, imi raspunde.

Vezi unde se ajunge? Raul este ca lipsa de evlavie inainteaza, nu se opreste. Omul evolueaza sau spre bine sau spre rau. De unde a pornit acela si unde a ajuns! “Astfel savurez mai bine cei sase psalmi“, a spus atunci, si a ajuns sa spuna “Astfel si icoanele se vor lipi si eu voi citi“. Cand i-am spus atunci despre cei sase psalmi, i s-a parut lucru ciudat. In timp ce alti parinti batrani stateau in picioare. Se sprijineau putin de strana, dar nu se miscau deloc. Altceva este sa fie cineva bolnav, sa-i tremure picioarele si sa stea jos - n-o sa-l spanzure Hristos - si altceva este ca altul sa creada ca ceea ce face el este cel mai bine si sa spuna: “Sezand, savurez mai bine“. Asta cum s-o justifici? Viata duhovniceasca nu este desfatare. Daca te doare ceva stai jos. Hristos nu este tiran. Si Avva Isaac spune: “Daca nu poti in picioare, aseaza-te“[13]. Nu spune: “Daca poti, aseaza-te“.

Evlavia fata de icoane
Cata evlavie trebuie sa avem fata de icoane! Un monah a pregatit o icoana a Sfantului Nicolae ca sa o dea de binecuvantare cuiva. A invelit-o intre-o hartie curata si a pus-o in dulap pana ce o va da. Dar fara sa ia aminte a pus-o invers. Peste putin, in camera lui a inceput sa se auda un zgomot. Se uita monahul incoane si-ncolo, ca sa vada de unde venea acest zgomot. De unde sa-si dea seama ca zgomotul venea din dulap? Zgomotul a continuat destula vreme, “tac-tac-tac”, nu-l lasa sa se linisteasca. In cele din urma, ducandu-se aproape de dulap, a inteles ca zgomotul iesea din icoana. “Ce sa aiba icoana?“, si-a spus. “Ia sa vad!”. De indata ce a desfacut-o a vazut ca era pusa invers. A pus-o cum trebuie si indata zgomotul a incetat.

Cel evlavios are evlavie in mod special la icoane. Si cand spunem ca “are evlavie la icoane”, ne referim la faptul ca are evlavie la persoana zugravita pe ele. Cand cineva are o fotografie a tatalui sau, a mamei sale, a bunicului, a bunicii sau a fratelui lui nu o poate rupe sau calca; cu cat mai mult o icoana. Martorii lui Iehova nu au icoane. Cinstea pe care o daruim icoanelor o considera idolatrie. Am spus odata unui martor a lui Iehova: “Dumneavoastra nu aveti fotografii in casele voastre?“. “Avem“, mi-a raspuns. “Ei bine, mama nu saruta fotografia fiului lei, atunci cand ele este departe?“. “O saruta”, imi spune. “Saruta hartia sau copilul?“. “Pe copilul ei“, imi raspunde. “Ei, precum aceea atunci cand saruta fotografia fiului ei isi saruta fiul si nu hartia, asa si noi sarutam pe Hristos, si nu sarutam hartia sau scandura”.

- Parinte, daca o scandura a avut candva pe ea chipul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al vreunui sfant si culorile s-au sters sin pricina vremii, nu trebuie sa o mai sarutam din aceasta cauza?

- Ba da, trebuie. Atunci cand omul saruta cu evlavie si dragoste fierbinte sfintele icoane, ia culorile de pe ele si se zugravesc sfinti inauntrul sau. Sfintii se bucura atunci cand se ridica de pe hartii sau scanduri si se intiparesc in inimile oamenilor. Cand crestinul saruta cu evlavie sfintele icoane si cere ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinti, sarutandu-le cu toata inima lui, soarbe in inima sa nu numai harul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al Sfintilor, ci si pe Hristos intreg sau pe Maica Domnului sau pe Sfinti si ii aseaza in catapeteasma bisericii sale. “Omul este Biserica a Sfantului Duh”[17]. Vezi, fiecare slujba incepe cu sarutatul icoanelor si tot cu sarutatul lor se termina. Daca oamenii ar intelege lucrul acesta, cata bucurie nu ar simti si cata putere nu ar lua.

- Parinte, in Paraclisul Maicii Domnului, la un oarecare stih, pentru ce se spune: “Mute sa fie buzele paganilor care nu se inchina cinstitei Icoanei tale“?

- Atunci cand cineva nu are evlavie si saruta icoanele, buzele lui nu sunt mute? Iar cand cel evlavios le saruta, buzele lui nu sunt vorbitoare? Sunt unii care, atunci cand se inchina la icoane, nici nu ating buzele de icoana. Altii le ating numai putin de icoana atunci cand le saruta. Iata, asa[18]. Ati auzit ceva? - Nu.

- Ei, atunci buzele sunt “mute”. In timp ce atunci cand cel evlavios saruta icoana si sarutul se aude, buzele lui sunt “vorbitoare”. Atunci cand se spune ca sunt “mute”, nu inseamna ca le blesteama, ci, simplu, acele buze sunt mute, iar celelalte sunt vorbitoare. Cand privim sfintele icoane, inima noastra trebuie sa isi reverse dragostea sa fata de Dumnezeu si fata de Sfinti, sa cadem, sa ne inchinam si sa le sarutam cu multa evlavie. Sa fi vazut pe un batranel evlavios la Manastirea Filoteu, batranul Sava, cu cata evlavie, cu cata dragoste saruta icoana Maicii Domnului - Dulcea Sarutare! La aceasta icoana a Maicii Domnului s-a facut o umflatura, deoarece parintii o sarutau in acelasi loc.

Icoana care se picteaza cu evlavie absoarbe de la pictorul evlavios harul lui Dumnezeu si transmite oamenilor mangaiere vesnica. Pictorul se picteaza, se transpune in icoana pe care o face. De aceea starea lui sufleteasca are o mare insemnatate. Parintele Tihon[19] imi spunea: “Eu, fiule, atunci cand pictez epitafe, cant: <<Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand…>>“. Canta si plangea mereu si lacrimile lui cadeau pe icoana. O astfel de icoana face o predica vesnica in lume. Icoanele predica si predica veacuri de-a randul. Un om indurerat arunca o privire catre icoana lui Hristos sau a Maicii Domnului si primeste mangaiere.

Toata temelia este evlavia. Vezi, unul numai se sprijina de peretele unde a fost pusa o icoana si primeste har, iar altul poate sa aiba cea mai buna icoana, dar nu se foloseste, deoarece nu are evlavie. Sau cineva poate fi ajutat de o cruce simpla, iar altul sa nu se foloseasca nici chiar de Cinstitul Lemn atunci cand nu are evlavie.

Iertare imi cer tuturor pt. ca am spus ca nu mai revin si iata...totusi revin.
Doresc sa adaug : BRAVO ! tie frate pt. aceasta lucrare si pt. inima ta calda si cu gind bun.!
Nu stiu cine esti, nu stiu citi ani ai, nu stiu ce studii ai dar stiu ca de la tine cit si din exemplul tau pot lua un ales exemplu toti fratii teologi/oloage, doctori, literati,artisti de orice fel ,ecumenisti, utilitaristi,modernisti, comunitaristi, habarnisti, pretutindenari religiosi, avangardisti, pseudo pocaiti, cvasirivnitori...si citi ori mai fi ei care se ,,sfirsesc" de dorul lui Hristos si al casnicilor sai dar care fac in viata parerile lor si tot a lor porunci !

Sa fi binecuvintat si sa ai pace in suflet !!!