daca preotii de acum ar fi mai aspri ca cei din trecut ar exista doua variante:or ar fi biserica goala si tinerii ar prefera sa traiasca in desfranare decat sa se supuna unor reguli "invechite", or in sufletele tinerilor se va produce o schimbare si vor incepe sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu. Situatia de acum este insa dramatica, deoarece preluam tot mai mult prostul exemplu al occidentalilor, fugand de responsabilitate si pierzand tot mai mult legatura cu Dumnezeu.

Valorile casatoriei nu scad chiar daca a ajuns "la moda" sa traiesti necununat cu cineva spunand ca o semantura nu shimba sentimentele dintre ei.
Sunt doua institutii create de Dumnezeu si indistructibile si anume Biserica si Familia.
Sunt trei elemente care tin o casnicie in piciore
1.Sotul
2.Sotia
[color=red]si Dumnezeu[/color]
Daca unul din aceste elemente lipseste e foarte greu ca o familie sa dureze.
Dumnezeu e constanta care nu se schimba niciodata, El e acelasi Ieri Azi si in Veci.
Daca unul se ridica impotriva celuilalt nu va putea birui daca exista si Dumnezeu acolo, si casnicia va ramane in piciore. Eccleziastul 4:9-12

Nunta nu mai este inteleasa ca o taina. se merge SI la biserica doar ca sa se tina datina, dar...amar va fi acelora care nu stiu ce voturi depun in fata sfantului altar. Ca doar si casatoria e la fel de mare ca si botezul, calugaria etc. Nu stiu unde se va ajunge! Imi e teama sa ma gandesc la boala sufleteasca a acestora, la viata lor lipsita de bucuria lui Hristos, a rugaciunii si harului. Pana unde vom merge cu nepasarea fata de cele sfinte, cum sa salvam ce a mai ramas,daca a mai ramas???

Normal ca Sfintenia Tainei Nuntii nu mai exista daca, apar probleme, cu eros-ul precum codul lui davinci!:(:angry:
Ca se uita ca iubirea este mai ales AGAPE si PHILOS,

Erosul ii CAM "omoara" pe multi in casatoriile actuale. Placere,place si iar placere. De responsabilitate...nu prea auzi. De Dumnezeu si dreapta chibzuinta nici atat! Sodoma si Gomora, varianta moderna...:angry::hmmm::dozingoff: Ce agape sau altceva mai duhovnicesc???:sleep: Vise! Nu stiu care se mai gandeste la asta, exceptie facand tinerii care au crescut duhovniceste sau care au descoperit pe Dumnezeu in timp. Mila Domnului, nu stiu unde se va ajunge!

E greu! Ganditi-va ca majoritatea tinerilor de acum s-au nascut in regimul ateu. cine sa-i invete? Parintii? nu prea,bunicii? care i-or mai fi avut, ca-n rest nu erau bisericile pline... Sigur ca acum la moda sunt casatoriile de proba,se incurajeaza concubinajul, e reactia autoritatilor laice la avalansa de divorturi, si mai ales de abandon familial.Sa ne rugam ca viata religioasa a poporului nostru sa se imbunatateasca, dar nu trebuie uitat nici cresterea calitatii vietii. Pt. ca in lege statul ocroteste familia, etc,etc,DAR PRACTIC NU FACE APROAPE NIMIC, pt. ea. Doamne ajuta

buna seara!sunt noua pe acest site dar sunt bucuroasa ca pot sa imi spun si eu of-ul cuiva.m-am casatorit in 2004 cu o persoana de origine japoneza si casatoria merge destul de bine dar am o foarte mare problema.sotul meu a fost botezat si ne-am casatorit religios ca orice crestini.nasii au fost niste oameni de treaba pana la petrecere cand si-au aratat adevarata fata.dupa nunta eu aflasem ca ei de fapt planuise-ra ca nasul sa fure mireasa si sa ceara ca despagubire o lada de whisky.din pacate niste prieteni au fost mai rapizi si le-au distrus planul.cand am revenit la petrecere mama era tare suparata si mai toata lumea avea fata schimbata.pe moment nu am intrebat ce s-a intamplat pentru ca nu vroiam sa-l fac pe sotul meu sa se simta prost.nasii care erau asa de buni prietenii de familie acum nici macar nu mai vorbesc cu parintii mei iar sotul meu dupa nunta a avut o multime de ghinioane printre care faliment,banii pierduti si din cauza stresului s-a imbolnavit cu stomacul.am intrebt pe mai multe persoane si mi-au spus ca totul se intampla din cauza ca la nunta a fost suparare.eu acum locuiesc in japonia si nu am cum sa vorbesc cu un preot,aici nu sunt biserici ortodoxe dar daca ma poate ajuta cineva ,si cu un sfat macar ,va rog sa o faceti pentru sotul meu este un om foarte bun si nu mai vreau sa sufere.va multumesc foarte mult pentru intelegere.

Bine-ai venit, Raluca.

Din pacate, am auzit si eu ca obiceiul cu "furatul miresei" degenereaza, destul de frecvent, in certuri si suparari care dureaza mult timp si care-i afecteaza pe toti cei implicati (am avut cazuri in familie). Asta tine mult si de mandrie; nu degeaba recomanda Biserica se spovedeasca si mirii, si nasii inainte de savarsirea tainei cununiei...

Spui ca nu exista biserici ortodoxe in Japonia - ai cautat bine? Daca este o comunitate romaneasca, trebuie sa fie si o biserica... Atunci, tot ce poti sa faci este sa intri in legatura cu un preot de aici (de la o biserica, de la o manastire, nu conteaza), caruia sa-i spui problema si care sa se roage pentru voi. Nu cunosc prea multe detalii (promit ca ma interesez) dar stiu ca se fac anumite rugaciuni pentru indepartarea vrajbei si a ispitelor (imi povestea o cunostinta care a avut si ea astfel de probleme). Si cred ca Dumnezeu o sa va scoata in cale si un preot acolo, daca Il rugati asta, pentru ca ideal ar fi sa va puteti spovedi, si tu si sotul tau... Nu exista "antidot" mai puternic decat rugaciunea si taina Sfintei Spovedanii, indiferent de "ghinioanele" pe care le ai. Oricum, trebuie multa rabdare, si credinta, la fel de multa...

Doamne ajuta!

PS. Uita-te in Inbox.

Singurul mijloc prin care vom salva cele sinte este rugaciunea unita cu nadejdea, credinta si dragostea...ASTA NE VA SALVA!...Doamne-ajuta!

Orice ii ceri lui Dumnezeu in rugaciune cu credinta ti se implineste.
Ex:roagal sa-ti trimita un preot si ti se implineste...CREDE-MAAA....

(Ioan 6, 53).
Sfânta Împărtăşanie (Euharistia sau Cuminecătura) este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se împărtăşeşte creştinului Însuşi Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, înfăţişându-se totodată, real şi nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului.
Această Sfântă Taină a orânduit-o Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care, nu numai că a vorbit despre ea, ci a şi înfăptuit-o Însuşi, în ajunul răstignirii Sale. După ce a mâncat cu apostolii Săi, luând o pâine şi rugându-se Tatălui ceresc, a binecuvântat-o şi, frângând-o, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat ucenicilor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24); Să faceţi lucrul acesta întru pomenirea Mea (Luca 22, 19–20).
Iată cum a poruncit Mântuitorul, ca cei ce vor să aibă viaţă veşnică, să-I mănânce Trupul şi să-I bea Sângele Său sub forma pâinii şi a vinului, sfinţite prin slujba sfântă către Tatăl, prin rugăciuni şi cântări de laudă (Matei 26, 26–30; Marcu 14, 22–26).
Şi această minune a minunilor – ca pâinea şi vinul să fie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului, spre a le mânca şi a le bea creştinii – s-a dat putere spre a o săvârşi numai apostolilor Săi – episcopilor şi preoţilor hirotoniţi prin punerea mâinilor preoţiei (Filipeni 1, 1; I Tim. 4, 14; 5, 17–22; Tit 1, 3–9). Creştinii – oricât de buni ar fi ei înaintea lui Dumnezeu şi oricâte minuni ar face – nu pot săvârşi taina frângerii pâinii, ci numai episcopii şi preoţii. Acest lucru este dovedit destul de clar şi luminat de Scriptura Vechiului şi Noului Testament. Astfel, în Legea Veche, Dumnezeu a orânduit preot pe Aaron şi pe copiii copiilor lui din neam în neam, până avea să vină Mesia–Hristos, iar cei ce au îndrăznit să slujească, fără să fie din neamul lui Aaron preotul, au fost pedepsiţi groaznic (Num. 3, 10; 16, 1–50; I Regi 13, 1–14; II Paral. 26, 16–21; I Cor. 10, 1–12; Iuda 1, 11; Iacov 4, 3; Rom. 15, 4). În Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimbând preoţia şi Legea Veche (Evrei 7, 12), a orânduit preoţia nouă cu putere de a lucra cele sfinte şi de a ierta păcatele – ca şi El Însuşi – celor ce se pocăiesc (Ioan 20, 19–23; Apoc. 1, 6; 5, 10; II Cor. 5, 18–20; I Cor. 4, 1; Ps. 131, 9–16).
Astfel, această minunată mâncare – Trupul şi Sângele Domnului – nu se găseşte nicăieri decât numai la preoţii creştini ortodocşi. Cine vrea să se mântuiască, merge la Casa Domnului şi i se dă, chiar şi celor ce n-au bani, nefiind nevoie de plată (Isaia 55, 1–13; Mal. 1, 11; Apoc. 21, 6; Rom. 5, 14–16).
Aşadar, trebuie să ştii că ceri Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Şi fie că ai mânca chiar carne şi sânge din trupul Lui de pe Cruce, fie că mănânci pâinea şi vinul slujite de preoţi, acelaşi lucru este.
Sfântul Apostol Pavel spune: Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Ba da! Iar pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Ba da! (I Cor. 10, 16). Va să zică nu este o închipuire! Cine nu are această credinţă este rătăcit şi nu are mântuire (cf. Rom. 14, 23). Despre acest Sânge Euharistic ni se spune: Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţeşte pe noi de orice păcat (I Ioan 1, 7).
Trupul şi Sângele Domnului se poate mânca şi mai des, atunci când ne ferim de păcate şi când avem viaţă neprihănită şi ştiinţa gândului nostru curată şi neosândită, pe când Botezul nu se mai poate repeta, după cum este scris (Ef. 4, 5). A ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului este chiar poruncă de la Dumnezeu, ca toţi – de la prunci până la cei mai bătrâni – să se împărtăşească cel puţin de patru ori pe an. Acest lucru ni se arată prin închipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ieş. 12, 1–28; Num. 9, 1–14). Însă sfinţii apostoli – ni se istoriseşte – îi împărtăşeau pe creştini în fiecare Duminică, deoarece aceia care credeau în Iisus stăruiau în învăţătura apostolilor şi în comuniune, fiind nelipsiţi de la biserică în toate zilele. Pentru aceasta apostolii frângând pâinea în casă, luau împreună hrana cu bucurie şi întru curăţia inimii (Fapte 2, 42-46; 20, 7–11).
Mai târziu, Biserica a statornicit ca creştinii să se împărtăşească de patru ori pe an, în cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlavioşi s-au împărtăşit şi de mai multe ori, după cum şi astăzi sunt mulţi care se împărtăşesc mai adeseori într-un an şi este cu atât mai bine, numai să aibă pregătirea cuvenită. Căci ori de câte ori mâncăm şi bem Trupul şi Sângele Domnului, vestim moartea Lui, până va veni a doua oară (I Cor. 11, 26).
Această Sfântă Taină preoţii o dau noului botezat, chiar la Botez, după ce a fost uns cu Sfântul Mir, care este pecetea Duhului Sfânt. Astfel i se dă copilului Trupul şi Sângele Domnului până la vârsta de 7 ani, urmând ca de la această vârstă mai înainte să se spovedească la preotul duhovnic (să-şi mărturisească păcatele sale) (cf. I Ioan 1, 9) şi să se vadă dacă este vrednic de Trupul şi Sângele Domnului. Pentru cei ce vor să se împărtăşească fiind maturi, Sfântul Apostol Pavel recomandă ca fiecare să se cerceteze pe sine şi numai apoi – după spovedanie şi cu dezlegarea duhovnicului – să se împărtăşească cu Trupul şi cu Sângele Domnului. Căci cine va mânca şi va bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, judecată lui îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul şi Sângele Domnului (I Cor. 11, 27–29; Evrei 6, 4–6).
Sectarul: Pâinea şi vinul de la «Cina Domnului» sunt pâine naturală şi vin natural. Ele numai închipuie sau simbolizează Trupul şi Sângele Domnului, fără să fie de fapt. Aşa a fost chiar şi la Cina cea de Taină, ceea ce se vede în cuvintele de atunci ale Mântuitorului: Adevăr grăiesc vouă, că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, întru împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 14, 25; Matei 26, 29). Deci este vorba de «rodul viţei», ceea ce înseamnă că vinul a rămas vin natural şi nu s-a prefăcut în Sânge. De aici rezultă că el numai simbolizează Sângele Domnului, iar nu şi este cu adevărat.
Preotul: Omule rătăcit de la adevăr şi sucit la înţelegere, cuvintele de mai sus (Marcu 14, 25; Matei 26, 29) au fost spuse de Mântuitorul cu privire la primul pahar care, într-adevăr, conţinea vinul natural. Însă Sfânta Împărtăşanie a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos după cină, la al doilea pahar, căci atunci a zis Mântuitorul: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu... (Luca 22, 17–20). Deci ceea ce la Marcu este incomplet, se completează şi se lămureşte la Luca. Matei încă nu vorbeşte decât de un singur pahar, anume de cel Euharistic (al Cuminecăturii). La Luca însă observăm că este vorba de două pahare, şi că Sfânta Împărtăşanie a fost aşezată la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se referă la primul pahar nu sunt în legătură cu Sfânta Împărtăşanie, cum este cazul şi cu citatul de la Marcu (14, 25).
Sectarul: Cuminecătura sau Cina Domnului este o simplă cină comemorativă, un ospăţ, un banchet sau o masă prietenească la care se consumă pâine şi vin, în amintirea Cinei de Taină, a patimii şi a morţii Domnului. Aşa a rânduit Mântuitorul, zicând apostolilor Săi: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24–25). Iar Sfântul Apostol Pavel zice: De câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până la venirea Lui (I Cor. 11, 26). Scopul este, aşadar, adâncirea credinţei şi a evlaviei creştine, prin simbolul ce-l reprezintă, iar nu mâncarea cu adevărat a Trupului şi Sângelui Mântuitorului, nici permanentizarea jertfei de pe Golgota.
Preotul: «Cina Domnului» nu este o simplă comemorare a morţii Domnului, cum vi se pare vouă sectarilor. Căci pâinea şi vinul de la această «cină» sfântă nu au fost numai simboluri ale Trupului şi Sângelui Domnului, ci cu adevărat Trupul şi Sângele Său. Mântuitorul ne-a învăţat acest adevăr, căci El nu a zis: „Luaţi, mâncaţi, căci pâinea aceasta este un simbol al Trupului Meu” sau „vinul acesta este un simbol al Sângelui Meu”. Nu! Ci a zis: Acesta (pâinea) este Trupul Meu şi acesta (vinul) este Sângele Meu (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24; Luca 22, 19–20).
Aşadar, după cum pâinea şi vinul Euharistic nu sunt numai nişte simboluri, ci adevărat Trupul şi Sângele Mântuitorului, tot astfel şi «Cina Domnului» – cum o numiţi voi, sectanţii – nu este doar o simplă cină prietenească unde se mănâncă pâine şi se bea vin. Ci această Cină a Mântuitorului are caracterul de Taină, deoarece prin ea se împărtăşeşte darul Sfântului Duh, care iartă păcatele şi sfinţeşte. Totodată, ea are şi un caracter de jertfă, pentru că ea întruneşte toate condiţiile unei jertfe: Trupul şi Sângele Domnului care se frânge şi se varsă pentru noi spre iertarea păcatelor. Deci are şi însuşirea de jertfă ispăşitoare. Aceste caracteristici fiind de cea mai mare însemnătate pentru noi, nu trebuie să fie trecute cu vederea sau socotite numai nişte simple simboluri.
Sectarul: Euharistia nu poate să fie o jertfă nesângeroasă a Mântuitorului, de vreme ce Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă o singură dată, pe Golgota, şi ea nu se mai poate repeta niciodată (Evrei 9, 28; 10, 14). Ori, dacă Euharistia ar fi acea jertfă, ar însemna că ea se repetă de atâtea ori de câte ori este săvârşită Sfânta Împărtăşanie, ceea ce ar fi în contradicţie cu Sfânta Scriptură.
Preotul: Într-adevăr, Hristos S-a jertfit o singură dată şi Jertfa Lui nu se mai repetă, pentru că, de s-ar mai repeta, ar însemna că ea n-a avut efectul aşteptat şi ar fi fost asemenea jertfelor din Vechiul Testament. Însă de vreme ce ea a avut acel efect, orice repetare a ei este fără rost. Până aici suntem de perfect acord cu voi.
Dar din aceasta nu rezultă că Sfânta Euharistie nu poate să fie jertfa cea unică a Domnului, de pe Golgota, adusă în chip nesângeros. Ea nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai continuă, o actualizează şi o permanentizează, făcând ca roadele ei să fie întotdeauna prezente şi vii în sufletul şi trupul nostru, până la a doua venire a Domnului. Mântuitorul Însuşi ne-a îndemnat ca jertfa Trupului şi Sângelui Său – şi în acelaşi timp aducerea ei – să nu înceteze până la venirea Sa cea de apoi (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25–26). Pe de o parte se spune că jertfa Sa se aduce o singură dată, iar pe de alta, că acea jertfă va trebui să o aducem până la venirea a doua. Această contrazicere aparentă cade numai dacă ţinem seama de învăţătura noastră, în timp ce prin învăţătura sectară, ea nu poate fi înlocuită. Aşadar înţelege omule nelămurit care susţii ceea ce nu înţelegi şi ţine minte că Sfânta Euharistie nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai o continuă, o accentuează şi o permanentizează.
Sectarul: Preoţii sunt oameni păcătoşi şi imorali, fiind deci cu neputinţă ca un preot păcătos să poată săvârşi o minune ca aceasta, neînchipuit de mare, de a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului.
Preotul: Preoţii, într-adevăr, pot fi păcătoşi şi imorali, pentru că şi ei sunt oameni; totuşi, nu toţi sunt atât de păcătoşi precum îi învinuiesc sectarii voştri. Un lucru însă trebuie de ştiut: nu preoţii sunt cei care prefac pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului, ci Duhul Sfânt. Preoţii numai se roagă lui Dumnezeu ca să trimită Duhul Sfânt şi să prefacă aceste Sfinte Daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Oricât de păcătoşi ar fi preoţii, au de la hirotonie darul special al Sfântului Duh pentru săvârşirea slujbei şi a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici îngerii din cer şi nimeni dintre oameni, afară de preoţi. Iată de ce le este cu putinţă această minune mai presus de minte şi de cuvânt.
Voi sectarilor care sunteţi întunecaţi la minte de diavolul, după cum nu puteţi înţelege şi alte taine din Sfânta Scriptură, aşa şi puterea acestei Taine rău o răstălmăciţi, spre a voastră pierzare.