"Tu esti Hristosul,Fiul lui Dumnezeu Celui viu".(Matei 16,16).Dar pentru voi,cine este El?

pentru mine El e Prea Dulcea Dragoste :D.

Este : Prietenul meu adevarat cu care adesea vorbesc,ma cert si ma impac...Parintele meu adevarat care imi poarta neconditionat de grija...aerul,apa,hrana,frumusetea naturii de care ma folosesc si ma bucur fara a da nimic in schimb...este gandul cel bun...ratiunea si speranta...
Este IUBIREA vietii mele fara de care nu pot trai...
EL este TOTUL...

EL este totul pentru mine:CALEA,ADEVARUL,VIATA.

Inima ce bate-n piept nu este a mea este a
Iubirii Sale fiindca doresc sa ramana-n veci in ea
Stii ca sunt doar un biet pacatos care Te cauta si toate le face cam pe dos
Umblu cu gandul c-am sa Te gasesc si...ma ratacesc!
Scump Iisuse, cauta-ma si gaseste-ma si du-ma la Tine!

Hatrul gand murdar vine nu se da batut de aceea in
Ruga-mi Te implor sa ma ajuti Acasa sa ma mut!
Inima-mi este trista fiindca greseste mereu si
Stand si vazand ca nu inaintez deloc pe cale la
Tine vin ca sa Te rog: ma du Acasa...sau
O minte ca a Ta ajuta-ma sa am, sa am curaj, putere, intelepciune, iubire!
Sa nu te rusinezi cu mine la cea de a doua venire!

Hristos este Cel in care ii poti intalni si cunoaste pe toti. Ca acest lucru sa fie posibil - trebuie sa fi si tu in EL.

De dupa majoritatea cuvintelor scrise aici, pe acest topic, transpare atata minciuna, prefacatorie, atata efort de a impresiona pe altii. Dragostea pentru Dumnezeu, credinta in sine, credeti ca se striga prin forumuri si pe la colturile de strada? Eu cred ca Dumnezeu ar vrea un echilibru in toate, "ce e mult nici porcii nu mananca", spune un proverb romanasc, proverb nascut din intelepciunea poporului. Cui folosesc cuvintele acestea atat de penibile, de mincinoase, de prefacute? Pe cine vreti sa mintiti, pe Dumnezeu sau pe noi care le citim? Aratati-va dragostea pentru Dumnezeu prin fapte, nu prin voebe lipsite de continut. Am ajuns si noi ortodocsii, prin unii reprezentanti ai nostri, sa ne facem de ras, am ajuns in unele situatii mai rau ca sectantii si asta numai din orgoliu si dorinte desarte... Pacat ca nu mai avem bun simt, echilibru, masura in ceea ce ar trebui sa facem.
Mi-am imaginat ca pe un forum dintr-acesta voi gasi oameni cu simtul masurii de la care sa am ce invata si cu care sa pot schimba idei, pareri... Dar, ce aberatii mi-e dat sa citesc sambata seara spre duminica!
Iarta-i Doamne ca nu stiu nici ce fac, nici ce gandesc!

silverstar
"transpare atata minciuna, prefacatorie, atata efort de a impresiona pe altii"

Deci sa inteleg ca vezi transparent?:p...
In ceea ce ma priveste am fost extrem de sincera si nu mi se pare deloc o exagerare sa-ti expui parerea sau ceea ce simti vis-a-vis de Hristos si Maica Domnului.Dar asta nu inseamna ca cei care citec simt acelasi lucru sau trebuie sa si vada "pozitiv" ceea ce exprima ceilalti.

Silvestar, nu am vrut sa supar pe nimeni cu postarea anterioara. Nu am recurs la versuri, citate, etc. Am incercat doar sa-mi dau un raspuns la acesta intrebare. Nu cred ca au fost vorbe lipsite de continut. Am spus ca nu-i poti cunoste pe altii in Hristos, decat daca esti prezent in El. Ce gasesti nepotrivit in acesta afirmatie? Stiu si sunt de acord cu tine, ca sunt multi care se pierd in declaratii si nu stiu ce inseamna fapta buna.

Am spus "de dupa majoritatea cuvintelor..."
Sa va intreb ceva: cati aveti curajul sa va expuneti publicului viata intima? Nici unul. Atunci asa-zisa voastra dragoste pentru Iisus de ce o faceti publica? E cam acelasi lucru. De ce trebuie sa stiu eu cu ce cuvinte iti mangai/iti alinti iubitul/iubita? Este dezgustatoare atata fatarnicie. Macar cei tineri sa inteleaga si sa nu-i imite pe fatarnicii care se despoaie in fata multimii pentru a arata cat de credinciosi sunt...

silverstar
Mi se pare de prost gust sa incepi sa vorbesti despre tine si viata ta din orice punct de vedere asa pe nepusa masa..Dar daca esti intrebat este foarte frumos si normal sa raspunzi intr-un fel...ori spui exact raspunsul la intrebare ori te scuzi ca nu poti sa spui sau in cazul in care nu stii spui :"nu stiu".
In cazul acestui top cred ca oamenii au raspunsla intrebarea autoarei.Daca cineva ar face un top despre viata intima as raspunde si acolo.
Dar pt tine pot sa fac o exceptie si sa raspund chiar aici...numai intreaba-ma,ce vrei sa stii din viata mea intima?

silverstar
Si mai spun ca viata mea nu este deloc un secret...dar nici nu cred ca este atat de importanta incat sa mi-o expun neantrebata...nu de alta dar nu vad de ce trebuie sa oblig pe cineva sa citeasca ceva ce nu-l intereseaza...si pt tine mai divulg un secret..viata mea s-ar putea sa apara cat de curand intr-un roman...amanunte voi da la momentul respectiv...deci,cine este interesat poate afla si amanunte despre mine in viitorul apropiat...ca,normal imi voi face reclama aici ca sa-mi vand romanul.:p

Nu ai inteles: am intrebat de viata intima, ceea ce e cu totul altceva. Credinta, iubirea de Dumnezeu este, de asemenea, un lucru extrem de intim, de personal si nu umbli cu surle si trambite sa ti-o faci cunoscuta. Intrebarea, insa, e de ce? Ce urmareste acea persoana care striga, cu poalele in cap, cat de mult iubeste, cat de credincioasa este!... Invata sa citesti oamenii printre randuri! E greu, e foarte greu... sa vezi intotdeauna de dupa sticla sau prin sticla...

:D :D :D
Adevarul este ca nu m-a interesat niciodata sa demontez un monitor sa vad ce este de dupa sticla iar prin sticla,trebuie sa-ti dau dreptate,mai eles cand sticla este fumurie sau heliomata :D...
De preferat ,prefer sa citesc toate randurile,nu printre ele...asta ca sa inteleg ce si cum...iar eu nu am vazut pe nimeni pe acest top ca si-a ridicat vreo poala sau vreo toala...am vazut numai raspunsuri la intrebarea topului :"Ce este Hristos pt noi?"


"am intrebat de viata intima, ceea ce e cu totul altceva"
Si acum spune-mi tu te rog...ce este viata intima?...ca poate eu am inteles altceva si in ziua de azi viata intima o insemna cine stie ce...eu am terminat cam de mult cele 4 clase si..ma intelegi...:D

De acord, nu cred ca exista ceva mai intim in viata unui credincios decat aceasta iubire. Atunci cand iubim o persoana ne e greu sa recunoastem fata de oricine, mai ales fata de acea persoana, pentru ca e vorba de ceva ce ne defineste total pe noi ca oameni. Iar cand iti faci curaj intr-un sfarsit si declari acea dragoste poti sa o faci sincer, in cuvinte proprii, sau poti sa apelezi la cuvintele altora si atunci devine ceva artificial, nu mai este ceva asa de intim.
Si cand esti intrebat: De ce o iubesti? la o astfel de intrebare nu numai ca ti-e greu sa raspunzi, dar nici nu poti sa raspunzi, pentru ca aceste lucruri nu au explicatie. Si aici e vorba de o persoana care poate fi vazuta, cunoscuta, fiecare isi poate da cu parerea (desi nu prea conteaza), dar ce sa mai zic de atunci cand e vorba de Cineva nevazut, pe care putini Il cunosc si in orice caz nu toti Il cunosc la fel ca tine.
In cazul acesta tot ce pot zice e ca Il iubesc, pentru ca asa simt.

Cred ca Theodor a fost mai explicit ca mine si a reusit sa exprime mult mai bine ceea ce eu insami simt.

theodor
Da...frumos spus...trebuie sa recunosc.:)

Eu am zis ca Domnul e Prea Dulcea mea Dragoste....dar nu e vorba de faptul ca L-as fi iubit eu macar un pic pe El...oh nu!!!!Eu n-am ajuns sa-L cunosc macar un pic...apoi sa-L iubesc nici vorba.....Insa El ma iubeste cu siguranta...asta o simt mai ales de cite ori cad...si credeti-ma ca ma intorc de la El , si cad , si ratacesc zi de zi,clipa de clipa...si ma mir si eu ca El ma rabda atit...:(

Fratilor,iubiti-va aproapele mai mult decat credeti ca o faceti,si iubirea de Dumnezeu va veni inevitabil mai puternica.Cu adevarat este o fatarnicie sa spun ca Dumnezeu este totul pentru mine,si iubirea vietii mele,atata timp cat pe cei din jurul meu pe care-i vad,ai simt,ai aud....ai ignor!Credeti-ma cele mai credincioase "prietene" ale mele,sunt totodata si cele mai neiertatoare,intolerante si mandre.Asa ca eu sunt satula de teorii prea frumoase ca sa fie adevarate,vis-a-vi de exprimarea nemarginitei dragoste pentru Dumnezeu.

Intr-adevar, e important sa ne iubim aproapele, dar inainte de toate trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu. Putem sa spunem ca asta e crucea noastra. Partea verticala a ei este legatura noastra cu Dumnezeu, partea orizontala a ei este legatura noastra cu oamenii, imbratisarea lumii intregi. Daca ramanem numai la partea verticala, cadem intr-un misticism fara roade, daca mergem numai pe cea orizontala, cadem in umanism. Esential e sa gasim calea de echilibru. Dar sa vedem ca daca partea verticala a crucii nu exista, adica legatura noastra directa cu Dumnezeu, nu putem sa avem partea orizontala, adica iubirea noastra fata de oameni. Iubirea noastra de unde vine? Nu e ea un dar de la Dumnezeu? Dar pentru asta, trebuie sa ne conectam la "satelitul" Doamne. Deci mai intai iubire de Dumnezeu si apoi El ne va da si iubire pt noi si pt aproape.

Legat de prietenele tale "credincioase", sa nu fie o credinta superficiala, ceva de genul eticheta de crestin, dar inauntru borcanul gol, sau plin cu mizerie. Nu confunda Ortodoxia cu ortodocsii. Dar fii in cautare si vei gasi si ortodocsi cum trebuie. Trebuie numai sa ai ochi sa-i vezi si inima sa-i simti. Si mai trebuie sa te asemeni putin si tu cu ei. Eu inteleg perfect nemultumirea ta, pe care si eu am trait-o la un moment dat in viata mea, dar asta m-a determinat sa ma uit mai mult spre mine si sa vad unde sunt problemele in adancul meu si sa iau aminte sa le rezolv. Sa invatam de la toti si de la toate.

Elena

S-ar parea ca nu luati in calcul varsta.In adolescenta nu exista echilibru, ci exuberanta; dorinta de a fi oriunde si oricand,dorinta de a da oricat si a primi de oriunde, fara a se pune intrebarea:traiesc?.Aici totul e nimic si nimic este totul.E multa dreptate in ceea ce spune fiecare.De pe pozitia pe care se afla.Exista mai multe feluri de a sti:sa nu stii ca nu stii,sa nu stii ca stii, sa stii ca nu stii si sa stii ca stii.Se parcurg in etape.Unii trec mai repede pe fiecare dinte ele,altii raman o viata la a crede ca stiu.Sunt irecuperabilii.Ceilalti vor ajunge mai devreme sau mai tarziu in Lumina, dupa vointa Domnului , dar si dupa cata dorinta exista in ei.Priviti-i si intelegeti-i;ajutati-i, daca va e cu putinta.

Desi subiectul a luat-o razna revin deoarece raspunsul dat de fiecare inseamna o marturisire de credinta(chiar asta am dorit), ca sa se vada cat de ortodocsi suntem. Si asta nu ca lauda, caci a fi ortodox inseamna a simti, a trai si a marturisi credinta ta prin vorbe si prin fapte.Si cine este Cel caruia noi credem? Este Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit si numai pe Acesta trebuie sa-L urmam! Doamne ajuta!

Ecumest: "S-ar parea ca nu luati in calcul varsta.In adolescenta nu exista echilibru, ci exuberanta; dorinta de a fi oriunde si oricand,dorinta de a da oricat si a primi de oriunde, fara a se pune intrebarea:traiesc?.Aici totul e nimic si nimic este totul.E multa dreptate in ceea ce spune fiecare.De pe pozitia pe care se afla.Exista mai multe feluri de a sti:sa nu stii ca nu stii,sa nu stii ca stii, sa stii ca nu stii si sa stii ca stii.Se parcurg in etape.Unii trec mai repede pe fiecare dinte ele,altii raman o viata la a crede ca stiu.Sunt irecuperabilii.Ceilalti vor ajunge mai devreme sau mai tarziu in Lumina, dupa vointa Domnului , dar si dupa cata dorinta exista in ei.Priviti-i si intelegeti-i;ajutati-i, daca va e cu putinta".

Spus inteligent, intelept si pe intelese. Pe intelesul tuturor, adica.
Dar, va intreb cum sta treaba cu cei care pe o parte pozeaza in credinciosi, in buni ortodocsi si dau chiar si lectii, si pe de alta parte iau in deradere si batjocoresc oamenii, din dorinta de a-i pune in ridicol?
Spuneti-mi, va rog, cum ii numea Iisus Christos pe acesti falsi credinciosi? Oare a fi credincios inseamna a-l lovi, neaparat si pe nedrept, pe cel de langa tine care este sincer? De asta ne-am adunat aici?
Intrebarile sunt adresata lui ECUMEST

Nu te rusina să Il marturisesti pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu Care S-a intrupat si a rascumparat prin moartea Sa pe cruce, prin invierea si inaltarea Sa, intrarea noastră în Imparatia Cerurilor. Daca te rusinezi si El se va rusina de tine „cand va veni în slava Sa si a Tatalui, impreuna cu sfintii ingeri“.-Sfantul Teofan Zavoratul.

NU ai dreptate. Credinta nu este un lucru pe care sa-l faci la tine acasa, intim!
Recent am ascultat o predica ce spunea ceva gen "homosexualii sunt mandrii si strica SUNT HOMOSEXUAL! Respecta-ma!!"

Si noi, crestinii sa stam ascunsi??? Sa nu se vada crucile, sa nu se vada prin vorba si prin fapte ca suntem crestini?

Recunosc ca nu trebuie sa fii fatarnic, exagerat, fals.

Dar NICI FRICOS, LAS... Cand esti intr-un grup si incep sa spuna bancuri deocheate cu maicute sau mai stiu eu ce alte prostii ce faci? Razi ca prostul sau te simti ofensat, le spui de ce, si incerci sa-i faci sa inteleaga ca nu e bine ce fac? Eventual sa-i aduci pe calea adevarului?

Din pacate, prea multi oameni sunt in categoria in care nu fac nimic. Crestinismul e sub pres pt ei.

In privinta mea, nici eu nu sunt foarte deschis, si nu corectez pe altii, sunt mahnit in sinea mea si indur. Dar AS VREA sa am puterea sa-i corectez... Si oricum, am puterea de a spune daca ma intreaba cineva, si nu vede crucea de la gat "Sunt Crestin". Chiar si printre cei mai urati si demonizati oameni.

Pentru mine este o forta extrem de inteligenta,rationala,superioara din toate punctele de vedere omului si de neinchipuit omenirii dar in acelasi timp foarte aproape de oameni.

eu nu stiu in ce sa cred... oricum aici pe site nu pot sa-mi spun parerea pentru ca o sa fiu dat afara 8-|
messenger id: tdohrgnr
daca ma poate lamuri cineva si pe mine...

intrebarea intrebarilor (varianta mea)
 

m-a provocat titlul topicului si indraznesc sa va adresez si eu o intrebare a intrebarilor... (sper sa nu mi-o ia in nume de rau cel care a deschis initial subiectul)

DACA A-TI PUTEA SA-I PUNETI O INTREBARE LUI DUMNEZEU (UNA SINGURA!) LA CARE SA FITI SIGURI CA VA VA RASPUNDE, CE L-ATI INTREBA?

viu este Domnul !
 

IL intreb zilnic pe Dumnezeu despre toate cate am de facut si ZILNIC imi raspunde bland si alinator!

Cum adica iti raspunde?II auzi vocea?Simti o stare generala de bine?

In urma rugaciunii, gasesc raspuns bun la tot ce ma preocupa in timpul zilei. Iar solutiile imi creeaza o stare de liniste, de pace in suflet, chiar daca nu sunt pe voia mea.
Dialogul cu Dumnezeu este o taina a fiecaruia. Si Domnul isi manifesta dragostea fata de noi in taina, simplu, tihnit. Dintr-odata simti pe ce cale trebuie sa mergi.

alte raspunsuri? sau mai bine zis.. "intrebari"

Cand il vom trata pe aproapele nostru ca pe Pruncul din iesle?