Impartasiti aici istorisiri din aceasta comoara a Ortodoxiei, numita Pateric, care v-au impresionat.


" Avva Antonie, - fiti atenti la exprimare - cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut zicand: Doamne, cum se face ca unii mor de tineri, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati? Si cum cei nedrepti sunt bogati, iar cei drepti saraci? Si a venit lui un glas zicand: Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti!" .

Avva Antonie: " Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor"

Pai acest cuvant a lui Avva Antonie (probabil sfant, nu stiu nimic despre dansul ca n-am citit) este de mult in lume si se tot implineste mereu, deci vremea asta este de mult, de peste 100 si ceva de ani, dar spune-mi si mie ce inseamna acela Pateric? Vrei sa spui scrieri ale sfiintzilor si parintzilor din ortodoxie?

Ma bucur ca ai intrebat. Patericul - ce cuprinde in sine cuvinte folositoare ale sfintilor batrani este o carte care cuprinde invataturi si experiente ale calugarilor din pustia Egiptului si a Siriei din secolele IV-V, deci de la inceputul monahismului. Este alcatuit din doua parti: prima parte cuprinde invataturi (numite apoftegme) si experiente ale calugarilor, prezentati dupa numele lor, in ordinea alfabetului grecesc; a doua parte prezinta invataturi duhovnicesti pe teme: despre smerenie, despre ascultare, despre rabdare, despre rugaciune, despre dreapta socotinta, despre instrainare etc., toate puse pe capitole.
Invataturile au fost transmise prin viu grai, de la avva la ucenic, dar din cauza vitregiilor vremii multe s-au pierdut. Abia in epoca moderna apoftegmele care s-au mai pastrat au fost cuprinse intr-o singura carte, care a fost numita "Pateric". Trebuie stiut ca patericul nu este o carte a calugarilor. Este adevarat ca ea s-a plasmuit in mediul monahal al veacurilor IV-V, dar continutul de idei si dezlegarea framantarilor sufletesti sunt valabile pentru tot omul. MAi trebuie sa mentionez ca au aparut si alte paterice, dupa modelul celui egiptean: Patericul georgian, Patericul Lavrei Pecerska, Patericul athonit, Patericul sinaitic, chiar si un pateric romanesc, insa nu de valoarea Patericului clasic egiptean. Pe piata exista trei editii ale Patericului editate de Arhiepiscopia Timisoarei (1991), Arhiepiscopia Alba-Iulia (2003) si Polirom (2006). Iata ce imagine interesanta au asezat pe coperta cei de la Polirom!

Intr-o manastire era un calugar mai putin nevoitor, care nu isi indeplinea cu osardie indatoririle sale, manca pe saturate, dormea mult, insa nimeni nu l-a auzit niciodata pe acest calugar vorbind de rau sau cuiva impotriva. A venit si vremea ca acel calugar sa mearga la Domnul şi toti parintii, impreuna cu staretul s-au adunat in jurul patului muribundului. Acesta insa era linistit, iar fata ii lumina de bucurie negraita. Staretul impreuna cu parintii au facut rugaciune si au intrebat pe frate ce vede si cum e are fata luminoasa in momentul mortii, el, care nu a fost printre cei mai osarduitori frati. Acesta a raspuns ca ingerii au venit sa il ia, ca toate zapisele demonilor au fost rupte, pentu ca el toata viata o porunca a pazit: Nu judeca si nu vei fi judecat. Asa cum el nu a judecat pe nimeni niciodata, nici acum nu a fost judecat pentru ceea ce a facut in viata...

Avva Ioan Colov: " Asemena sunt unui om, care sade sub un copac mare si vede fiare multe spre dansul; si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si scapa. Asa si eu, sed in chilia mea si vad cegetele cele viclene deasupra mea; si cand nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugaciune si scap de vrajmasul."

Tot acesta a zis: "Smerita cugetare si frica lui Dumnezeu sunt mai presus decat toate faptele bune"

Zis-a Avva Antonie: "Am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis: Oare cine poate sa le treaca pe acestea? Si am auzit un glas zicandu-mi: Smerenia! "

Zis-a Avva Sarmata: "Prefer mai bine un om care a pacatuit si stie ca a pacatuit si se pocaieste, decat un om care nu a pacatuit si se crede ca este drept"

Frate,acum nu te supara,dar din posturile tale ma conving din ce in ce mai mult ca tu n-ai nici o treaba cu religia ortodoxa.Deci,Biblia nu se interpreteaza si nu se aplica cum vrea fiecare,un adevarat ortodox stie ca omul se muleaza dupa Biblie si nu Biblia dupa om.Ai inteles asta?Tu de ce-ai intrat pe acest forum ,sa inveti si sa intelegi ceva,sau sa creezi probleme si dezbinare intre oameni?
Daca tot nu vrei sa intelegi,eu nu spun sa-ti stearga contul,dar te vei izola singur,voi urma si eu modelul fratelui PHRADMON si sunt convins ca-l vor urma si altii,iar tu n-ai decat sa vorbesti singur pentru ca nu vreau sa mai raspund la provocari.

Un batran a zis:"Omul care se nevoieste pentru Dumnezeu este asemenea mucenicului."
ZIs-a Ioan Colov catre fratele sau:"Desi foarte prosti si nebagati in seama suntem inaintea oamenilor, sa ne bucuram pentru aceasta, ca sa ne cinstim inaintea lui Dumnezeu".

“Zis-a avva Antonie: parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand : Doctore, vindeca-te mai intai pe tine.”

“Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: iata om adevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui.”

“Zis-a iarasi: de la aproapele este viata si moartea. Ca de vom dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim.”

“Acelasi a zis: totdeauna sa ai inaintea ochilor frica de Dumnezeu : sa-ti aduci aminte de cel ce omoara si face viu . Sa urati lumea si cele ce sunt intr-insa, sa urati toata odihna trupeasca, sa va lepadati de viata aceasta, ca sa vietuiti lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte, ce ati fagaduit lui Dumnezeu. Ca cere aceasta de la voi in ziua judecatii: sa flamanziti, sa insetati, sa umblati in haine sarace, sa privegheati, sa va tanguiti, sa plangeti, sa suspinati cu inima voastra, sa va incercati de sunteti vrednici de Dumnezeu, sa defaimati trupul, ca sa va mantuiti sufletele voastre.”

Puteti sa descarcati gratuit Patericul Egiptean de la adresa:http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/0102.htm

AVVA AGATHON:

“L-au intrebat pe el iarasi fratii, zicand: care fapta buna, parinte, intre petreceri, are mai multa osteneala? Zis-a lor: iertati-ma, eu socotesc ca nu este alta osteneala, ca rugaciunea catre Dumnezeu. CACI TOTDEAUNA CAND VOIESTE OMUL SA SE ROAGE, VOIESTE VRAJMASUL SA-L TAIE PE EL CACI EL STIE CA NU SE IMPIEDICA DE ALTCEVA, FARA NUMAI DE RUGACIUNEA CEA CATRE DUMNEZEU. Si toata petrecerea pe care o va face omul, rabdand intru dansa, dobandeste odihna. Iar RUGACIUNEA PANA LA RASUFLAREA CEA DE PE URMA, ARE TREBUINTA DE NEVOINTA.”

AVVA AMMONA:
“A fost intrebat avva Ammona: care este calea cea stramta si ingusta? Si raspunzand, a zis: calea stramta si ingusta aceasta este, sa-si sileasca cineva gandurile sale si sa-si taie voile sale pentru Dumnezeu. Si aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli: Iata noi am lasat toate si am venit dupa Tine.”

AVVA VENIAMIN:
“Avva Veniamin, cand avea sa moara, a zis fiilor sai: ACESTEA FACETI SI PUTETI SI VA MANTUITI. TOTDEAUNA BUCURATI-VA, NEINCETAT VA RUGATI, PENTRU TOATE MULTUMITI!”

AVVA GRIGORIE TEOLOGUL:
“Zis-a avva Grigorie, ca aceste TREI LUCRURI CERE DUMNEZEUL DE LA TOT OMUL, CARE ARE SFANTUL BOTEZ, ADICA: CREDINTA DREAPTA DE LA SUFLET, ADEVARUL DE LA LIMBA SI INFRANAREA PATIMILOR, ADICA CURATENIE, DE LA TRUP.”

AVVA THEODOR AL FERMEI:
“Se spunea despre dansul, ca facandu-se diacon in Schit, nu vrea sa primeasca sa slujeasca diaconiceste si in multe locuri a fugit. Si iarasi l-au adus batranii zicandu-i : nu-ti lasa slujba ta! Le-a zis lor avva Theodor: lasati-ma sa ma rog lui Dumnezeu, ca sa stiu de ma va incredinta sa stau in locul slujbei mele! Si rugandu-se lui Dumnezeu, zicea: de este voia Ta, ca sa stau in locul slujbei mele incredinteaza-ma! Si s-a aratat lui un stalp de foc de la pamant pana la cer si grai s-a facut zicand: de poti sa te faci ca stalpul acesta, du-te si slujeste diaconiceste! Iar el auzind, a judecat sa nu mai primeasca. Deci venind el la biserica i-au facut lui metanie fratii, zicand: daca nu voiesti sa slujesti diaconiceste, macar potirul sa-l tina. Si n-a suferit nici aceasta si a zis: de nu ma veti lasa, ma duc din locul acesta, si asa l-au lasat.”

Avva Pimen a zis: „Dacă omul ajunge la vorba Apostolului: ŤToate sunt curate pentru cei curaţiť, se va vedea pe sine mai prejos decât toate creaturile“. Fratele îl întreabă: „Dar cum pot să mă socotesc mai prejos decât un ucigaş?“. Bătrânul răspunde: „Cine ajunge la vorba Apostolului şi vede un ucigaş zice: ŤAcesta a păcătuit o singură dată, eu însă ucid în fiecare ziť“.

Iertare, am uitat de diacritice:Avva Pimen a zis: „Daca omul ajunge la vorba Apostolului: "Toate sunt curate pentru cei curati", se va vedea pe sine mai prejos decat toate creaturile“. Fratele îl întreaba: „Dar cum pot sa ma socotesc mai prejos decat un ucigas?“. Batranul raspunde: „Cine ajunge la vorba Apostolului si vede un ucigas zice: ŤAcesta a pacatuit o singura data, eu însa ucid în fiecare ziť“.

Povestea despre avva Sisoe ca atunci cand era aproape de sfirsit,iar parintii stateau in jurul sau, fata i-a stralucit ca soarele. Zice: "Iata a venit avva Antonie". Peste putin timp zice din nou: "Iata, a venit corul profetilor". Si iar fata lui a stralucit foarte tare. A zis: "Iata, a venit corul apostolilor". Atunci stralucirea fetei sale s-a dublat. Dintr-o data parea ca vorbeste cu cineva. Batranii l-au iscodit: "Cu cine vorbesti, parinte?" El a zis: "Au venit ingerii sa ma ia si-i rog sa-mi mai ingaduie sa ma pocaiesc putin". Batranii ii zic: "Dar nu-ti trebuie nici o pocainta, parinte". Batranul le zice: "Drept sa va spun, nu stiu daca am inceput vreodata". Atunci si-au dat seama ca atinsese desavarsirea. Apoi fata sa a devenit ca soarele si toti s-au cutremurat. El le spune: "Priviti, a venit Domnul si zice: "Duceti vasul (ales) al pustiului". Indata si-a dat rasuflarea, devenind ca un fulger, iar toata incapera s-a umplut de buna mireasma.

Avva Arsenie

Zis-a avva Daniil: ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el (ca si cum isi spunea lui insusi despre exemplul altuia), desi poate chiar el era. Ca sezind un batrin in chilia sa, i-a venit glas zicind: vino si iti voi arata lucrurile oamenilor. Si sculindu-se a iesit si l-a dus pe el intr-un loc si i-a aratat un arap taind lemne si facind o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-insa, el mergind mai taia lemne si adauga peste sarcina. Si aceasta o facea vreme indelungata.
Si mergind putin mai inainte, iarasi i-au aratat lui un om stind linga un lac si scotind apa dintr-insul si turnind-o intr-un jgheab gaurit din care curgea iarasi in lac.
Si i-a zis lui iarasi: vino sa-ti arat alta. Si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinind o prajina de-a curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau, pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul, si pentru aceasta au ramas afara de usa.
Si batrinul a zis: acestia sint oamenii care poarta cu mindrie cumpana, ca si cum ar fi a dreptatii, si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa calatoreasca pe calea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si ramin afara de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemnele este omul cel intru multe pacate care, in loc de a se pocai, adauga alte faradelegi peste pacatele sale. Si cel ce scotea apa este omul cel ce face lucruri bune, dar pentru ca are intru dinsele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se osteneasca in desert.

Dansan Va ureaza un Craciun fericit, cu multe impliniri si bucurie!

Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile sale si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui : iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi ! Si raspunzand fratele, i-a zis : destul imi este numai sa te vad, parinte.

Cum de nu-l stii pe Sf. Antonie? A fost unul dintre cei mai straluciti pustnici egipteni, ale carui apoftegme se afla pe prima pagina a Patericului egiptean. Apropo, are si acatist, dute intr-o librarie ortodoxa din orasu tau si iati-l, ori cauta pe internet viata lui. Vezi ca chiar pe acest portal ortodox scrie despre el in rubrica Vietile sfintilor.

[SIZE=4]Intreband avva Arsenie oarecand pe un batran egiptean pentru gandurile sale, altul vazandu-l pe el, a zis: avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand, intrebi pe acest taran pentru gandurile tale? Iar el a zis catre dansul: invatatura latineasca o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui taran inca nu l-am invatat.[/SIZE]

Spunea avva Nichita despre doi oarecare frati ca s-au unit, vrand sa locuiasca impreuna. Si a socotit unul intru sine : Orice va voi fratele meu, aceea sa fac. Asemenea si fratele celalalt a socotit, ca voia fratelui sau va face. Si au trait ani multi cu multa dragoste. Dar vazand vrajmasul, s-a dus sa-i desparta si stand in tinda se arata unuia ca un porumbel, iar altuia ca o cioara. Si a zis unul : vezi porumbelul acesta ? Zis-a acela : cioara este. Si au inceput a se certa, altul alta zicand, si sculandu-se s-au batut pana la sange, spre cea mai desavarsita bucurie a vrajmasului si s-au despartit. Iar dupa trei zile s-au trezit venindu-si in fire si facandu-si metaiiie, marturiseau ceea ce fiecare din ei socoteau pasarea cea vazuta. Si cunoscand razboiul vrajmasului, au ramas pana la sfarsit nedespartiti.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea sa.

in taina
 

PENTRU CA NU SE CADE A-SI ARATA CINEVA VIATA SI FAPTELE SALE CELE BUNE INAINTEA OAMENILOR PENTRU LAUDA, CA SA-L LAUDE SI SA-L FERICEASCA PE EL OAMENII

Zis-a un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care, samanandu-si samanta sa, indata o acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste.

in taina (continuare)
 

Odata fiind la Schit praznicul hramului bisericii, s-au adunat din toate partite multime de parinti, dupa cum le era obiceiul. Si dupa slujba bisericii, au mers in trapeza dupa obicei si au sezut toti la masa si au inceput a manca. Iar un batran oarecare din cei straini care venisera la praznic, nu manca nimic altceva, decat paine goala. Egumenul luand seama ca nu mananca, l-a poftit ca sa ospateze, nestiindu-i obiceiul postirii. Acesta raspunzand, a zis egumenului in auzul tuturor parintilor : iarta-ma, parinte, ca eu nu mananc niciodata fiertura, decat paine cu sare. Si sculandu-se un batran, i-a grait : mai bine ar fi fost de ai fi mancat totdeauna carne de trei ori pe zi la chilia ta, decat sa-ti arati si sa-ti spui viata si postirea ta, in vederea si auzirea a tot soborul, postire care iti este zadarnica.

Un frate oarecare l-a intrebat pe un batran mare si iscusit foarte intru stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi, zicand : parinte, ce voi face cand mi se va intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa mananc bucate cu dansii ? Iar bucatele ce mi le vor pune pe masa, vor fi toate de care eu postesc si nu le mananc ? Deci, parinte, oare bine va fi sa-i poftesc de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau mai bine va fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric obiceiul postirii ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, la aceasta avem noi porunca si invatatura din gura Insasi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele, folosul si mantuirea noastra, zicand : nicidecum sa nu va aratati oamenilor postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se vor pune voua dinainte, sa mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea voastra inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te sfatuiesc pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, decat Domnul Hristos ? Ci mai vartos si eu, dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te sfatuiesc : oriunde vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se vor pune inainte intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii tale, in taina ! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa iesi, ca sa mergi undeva afara din chilia ta.

Pentru ca sa ne pazim, sa nu judecam niciodata
 

Fost-a un batran oarecare, ce manca in toata ziua cate trei posmagi ( pesmeti ). Candva, a venit la el un frate si sezand ei sa manance paine, au pus fratelui trei posmagi si vazand batranul, ca inca ii mai trebuie, i-a adus alti trei posmagi. Iar daca s-a saturat, s-au sculat. Deci, l-a judecat batranul pe fratele si i-a zis : nu trebuie, frate, sa slujim trupului ! Iar fratele cerand iertare de la batranul, a plecat. A doua zi a venit vremea sa manance batranul si s-au pus pe masa trei posmagi dupa obicei si iarasi ii era foame dar s-a infranat. A doua zi la fel a patimit. Deci a inceput a slabi si a priceput batranul, ca i s-a intamplat departarea lui Dumnezeu si s-a aruncat inaintea Domnului Dumnezeu cu lacrimi. Si se ruga pentru departarea ce i s-a intamplat si indata a vazut un inger care ii zicea : pentru ca l-ai judecat pe fratele ti s-a intamplat aceasta. Sa stii dar, ca cel ce poate sa se infraneze pe sine, sau alta fapta buna oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este cel care il intareste pe om.

Auzit-a oarecare dintre sfinti, ca a cazut un frate in curvie si a zis : o, rau a facut ! Iar dupa putine zile a raposat fratele. Si a venit ingerul cu sufletul fratelui catre batranul zicand : iata-l pe cel pe care l-ai judecat. S-a mutat ! Unde poruncesti sa-l asezam. In Imparatie sau la chinuri ? Si a petrecut batranul pana la moartea sa rugandu-se lui Dumnezeu, sa castige iertare de aceasta, plangand si foarte mult ostenindu-se.

Despre Tinerea de Minte a Raului
 

[SIZE=2]2. Zisu-ne-a noua Sfantul Antonie in invatatura sa, spre folosul nostru: un an am savarsit, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-mi descopere locul dreptilor si al pacatosilor.
Iar intr-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicandu-mi: Antonie, scoala si vino![/SIZE]
[SIZE=2]Si stiind eu pe cine mi se cade sa ascult, am iesit si uitandu-ma, am vazut pe cineva ca pe un urias, lung, negru, urat si infricosat stand si ajungand pana la nori, avand mainile intinse in vazduh, sub care era un iezer ca o mare. Si am vazut suflete zburand ca niste pasari si cate treceau de la mainile lungului aceluia, se mantuiau si trecand de acolo, mergeau cealalta cale fara de grija; iar cate erau lovite de mainile lui, se opreau si cadeau in iezerul cel de foc. Si pentru cei ce zburau, scrasnea cu dintii sai, iar pentru cei ce cadeau jos, se bucura.[/SIZE]
[SIZE=2]Si a fost glas catre mine, zicandu-mi: intelege ceea ce vezi! Acestia, pe care-i vezi ca zboara in sus, sunt sufletele dreptilor care nu s-au supus lungului aceluia si merg in Rai. Iar cel lung ce sta, este vrajmasul, care apucandu-i pe cei vinovati, ii opreste si nu-i lasa sa treaca, surpandu-i in iad, caci au urmat voii lui si au fost stapaniti de tinerea de minte de rau[/SIZE].
[SIZE=2][Avva Antonie, 2][/SIZE]

Sezand avva Pimen, s-a batut Paisie cu fratele sau pana ce a curs sange din capetele lor si nimic nu le-a grait batranul. Deci a intrat avva Anuv si vazandu-i, a zis lui avva Pimen : pentru ce ai lasat pe frati de s-au batut si nimic nu le-ai zis ? Raspuns-a avva Pimen : frati sunt si iarasi se impaca. Zis-a avva Anuv : ce este aceasta ? Ai vazut ca asa au facut si zici ca iarasi se impaca ? I-a zis lui avva Pimen : pune in inima ta ca nu am fost aici inauntru.

Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.

Spuneau parintii despre avva Macarie cel mare, ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

Un frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma supara si cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc in tot lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand batranul, a zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci este slabiciune. Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi, ci rotund, incat catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru fapta buna sezi deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in mijiocul oamenilor.

sfat pentru masa
 

Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit foarte, ca fusese ucenic la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani, cu avva Sisoe, cu avva Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a intamplat ca unul din sfinti a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis lui : cum petreci, frate, in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile si o paine mananc. Si mi-a zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi cate o jumatate de paine. Si facand asa a aflat odihna.