Sunt foarte trista
 

Buna seara....Numnele meu este Simona-Marilena. De la un timp...obisnuiesc sa am diverse ganduri urate, ce ma chinuie si...nu stiu sunt foarte trista si sunt pe punctul de a cadea in pacat din cauza acestor ganduri. Sunt foarte foarte trista. Inainte ma bucuram de toata splendoarea naturii, insa de cateva zile sunt din ce in ce mai egosita. Nu ma mai impresioneaza nimic, si am inceput sa injur. Simt un gol, o tristete mare in suflet si chiar nu stiu de ce....

Esti rasfatata. Mai du-te si tu pe la biserica, spovedeste-te la duhovnic si iti trece.

Ce m-ai facut sa zambesc, Camina...si, nu din ignoranta, caci simt compasiune fata de o persoana trista, dar, in acelasi timp stiu ca si Camina are dreptate, stiu din experienta, nici nu ne dam seama din cata mandrie si rasfatare ajungem la polul opus satisfactiei.

Merg si la biserica foarte des. M-am si spovedit.

caminaris, de depresie ai auzit?????? se pare ca nu! sa te fereasca Dumnezeu sa suferi de asa ceva sau sa ai pe cineva drag care sufera de asa ceva! esti maestu in a da "sfaturi" fara sa stii exact despre ce e vorba. eu una n-am intalnit persoane rasfatate care sa se bucure de natura....genul ala de persoane se bucura de alte lucruri nu de lucrurile simple.
Simona, incearca sa socializezi cat mai mult, evita singuratatea, fa-te utila, ajuta-ti prietenii, parintii.... fa orice numai nu sta asa ca te afunzi si mai tare si va fi ft greu de iesit.

Simona, curaj! Oricine trece prin perioade din astea. Este o ispita, in general. Important este sa nu te lasi batuta.
In afara de rugaciune si spovedanie, ce face bine este si o ocupatie interesanta, sa vezi persoane dragi, sa citesti carti care iti plac, sa descoperi ceva nou care te intereseaza, sa inveti ceva nou.. ce ma ajuta pe mine ste si sa fac ordine, sa arunc lucruri care doar stau degeaba in casa, hartoage nefolositoare etc.. Asa parca se mai aeriseste si mintea.

Multumesc tuturor pentru sfaturi. Dumnezeu sa va dea sanatate si implinire sufleteasca.

Iesi in natura si observa cata viata si bucurie se gaseste in creatia lui Dumnezeu! Toate ne-au fost date spre mangaierea noastra, nu spre intristare.
Cu siguranta e un moment trecator! Esti tanara, frumoasa, credincioasa, asa ca poti gasi destule surse de inveselire si improspatare a ei!
Adolescentii au adesea asemenea stari de apatie,e normal la varsta voastra...

Iti recomand sa citesti "De veghe in lanul de secara" - J. D Sallinger, "Romanul adolescentului miop" - Mircea Eliade si poate si "Adolescetul" lui Dostoevski. Te vei descoperi in aceste carti, vei gasi aceleasi stari si intrebari care iti fura linistea si cu siguranta vei vedea altfel viata, cu mai multa incredere si determinare!

Domnul sa te ocroteasca!

Aici cred ca eu te pot contrazice cu mare tarie, desi nu te cunosc deloc. Nu te-ai dus la biserica si nu te-ai spovedit. Te rog sa gasesti logica din ce am spus eu.

Esti trista? Hmm :39:. Linisteste-te, iti va trece. :3:

Ca si pe Vickuo, te tulbura faptul ca nu mai gasesti bucurie în lucruri care altadata ti dadeau mângîiere. Asta fiindca lumea materiala nu e asa interesanta cum credem, la început suntem încântati de natura, de relatiile cu alti oameni sau de alte lucruri dar aceasta încântare se epuizeaza în timp si simtim un gol. Daca am crede ca viata nu se termina cu lumea de acum ci dureaza în vesnicie nu ne-am mai simti asa apasati de aceasta pierdere a bucuriilor lumesti.

Nu te speria de gandurile urate, ci lasa-le sa treca asha cum au venit, sau daca reusheshti alunga-le fara sa deznadajduieshti folosindu-te de rugaciune de vezi shi realizezi din cand in cand ca ai cazut in unele sau altele, curatzeshte-te prin rugaciuni mititele shi cateva matanii cand constatzi ca te-ai murdarit. Acel timp de la care ai ganduri urate este... in cazul meu... este de cand ma shtiu... mi le nascocesc... gandurile, sfaturile rele, inchipuirile shi mi le entuziasmez autoispitindu-ma ca in joaca cu tot felul de rezultate din inteligentza shi viclenie cu solutzii shi planuri desharte... uneori vin de la altzii, alteori de la cel rau, alteori pur shi simplu apar din suflet din patima pacatelor, a indulcirilor, a lenei shi plictisului, shi din obijnuintza acestora dar vine tristetzea shi din marea grija de a semana cu "mama" sau "tata" sau cu cineva important, un personaj important-exportant pe care din superstitzie ma simt dator sa-l urmez fiindca toata societatea il urmeaza, dar ala e rau, necredincios shi fatzarnic ascuns imbracat in haina sfanta dar slujind pantecului, shi nu este ca Hristos shi totushi totzi oamenii vor sa-l imite pentru ca pare un barbat puternic, defapt este lacomia mandra ce se da intzeleapta caci este plin de fente shi jmeherii, de ifose, de nepasari shi indrazneli shi abuzuri mustrative, de insushiri alese shi de comportamente bine studiate shi de efect doar ca sa cashtige increderea ca sa te faca sa-l apreciezi dar n-are dragoste de Dumnezeu ci doar interese de baban shi mese porceshti... deci nu trebuie luat ca model in viatza shi nu trebuie sa te intristezi ca trebuie sa paraseshti turma de porci sau de oi pamanteshti care merge pe poarta cea larga, tu alege poarta cea stramta care este Iisus Hristos Domnul... shi tzine cararea, pregateshte calea shi o sa vezi ca Domnul nu te va lasa in deznadejde ca sa te intristezi ci te va duce la turma de oitze cereshti... invatza de la Maica lui Dumnezeu care shi ea a iubit curatzia shi fecioria shi invatza de la toate ficele ei shi fiii ei... preacumintzi.

Spui ca "sunt foarte foarte trista"... asta e de la pofta placerilor, de la dorintzele placerilor care nefacandu-le te intristezi ca nu le ai... dar tocmai Dumnezeu cere ca sa nu le ai iar cel rau te ispiteshte ca sa-tzi fie foarte trist shi sa-tzi fie mila de tine pentru placeri shi mai ales pentru placerile pacatelor... deci nu te lasa tarata sau incurcata in astfel de pofte shi placeri necuvincioase shi rele... ca e defapt bucuria de furâciuni.

Egoista eshti cand te acapareaza duhul minciunii maririi de sine, cand cautzi ambitzia intietatzii, lucru grotesc shi urat care degraba trebuie alungat shi facand milostenie mereu nu pentru slava de la oameni ci in ascuns ... shi asha o sa scapi de egoism daruind in numele Domnului.

Nu trebuie sa te lashi impresionata tu ci trebuie sa te bucuri cu Hristos shi sa fi trista cu Hristos shi nu de una singura ca sa te crezi "vrednica" pentru insushirile proprii shi personale ca vai ce suflet ales ai avea... caci sufletul il alege Dumnezeu in timp, il desavarsheshte daca ascultzi glasul Sau... shi asha creshti daca mereu te socoteshti pe tine nevrednica shi pacatoasa fara ca sa fii shi nu pentru slava de la oameni... nu inaintea lor cum patzesc eu...

Injuratura, hula, este din nerabdare, din neputintza, din greshita socoteala shi din invartecush, din viceversare, shi este un fel de minciura prin care in loc sa urashti pacatul urashti omul, sau pe tine sau ca nu iese asha cum ai vrea tu shi urashti omul sau pe Dumnezeu sau pe tine ca mereu ai vrea doar voia ta shi nu a Lui sau a sfatului cel bun venit prin cei smeritzi... neshtiind ca ura trebuie sa tzi-o canalizezi doar impotriva pacatelor shi mai mult impotriva acelor pacate pe care tocmai le savarsheshti, impotriva patimilor placute in care eshti de multa vreme care de acolo ishi trimit gandurile ce le apara parca pe ele shi te mint ca pe tine sau pe Dumnezeu...

Acel gol shi tristetzea vine din faptul ca realizezi ca eshti neputincioasa in fatza acestei lupte infernale, dar cu multa rabdare shi chemand Numele Maicii Preasfinte Maria sau a Domnului Hristos vei ieshi cu bine din toate incercarile caci ei au Biruit Lumea... deci indrazneshte sa-i chemi in ajutor shi degraba vei capata linishte shi fericire dar nu deznadajdui niciodata oricat de grele shi urate incercari vin peste tine... ca de la Dumnezeu sunt lasate... spre incercare shi folos... spre mantuirea sufletului caci alt tzel, alta tzinta nu e bine sa avem... decat a fi cu inima linishtita shi curata shi cu multa odihna in toata rugaciunea shi in tot lucrul mainilor noastre... ca sa traim intru dragoste de Dumnezeu, de fratzi, de surori shi de tot omul amarat... de pa fatza pamantului... caci ai lui Dumnezeu sunt.

Suna a depresie.Daca va continua mergi la un medic psihiatru.SI NU INCETA SA TE ROGI SI SA MERGI LA SLUJBE!Multa sanatate.

Si inca ceva,roaga-te la Sf.Nectarie ,el te va ajuta sigur,citeste viata Sfantului,Acatistul lui,o sa te incante ai sa vezi.

Ştefane, eşti tare ! Scurt şi la obiect , adică te linişteşti mai întâi şi apoi îţi trece . Ce bine ar fi de ar fi atât de simplu. Ai simplificat la maxim , prea la maxim, Ştefane ! Simona trebuie să umple un gol, un gol ce-i nu va da pace atâta timp cât el nu se umple cu ceva folositor. Mintea în general lucrează aiurea şi haotic, când nu este pusă la treabă şi atunci ea singură inventează tot felul de mici nebunii, asta pentru început , ca mai apoi , de rămâne în această stare de nestăpânire , te îndeamnă la lucrurile cele mai imorale şi la păcatele cele mai mari. O minte nepusă la treabă în mod folositor, te duce la patima desfrânării, la patima beţiei, te îndeamnă la cele mai urâte şi nefolositoare apucături. Deci dragă Simona , cu luciditate şi discernământ, vezi ce gol trebuie umplut ( golul :lecturii, a mişcării în natură, al muzicii , al credinţei trăite şi înţelese pe deplin , etc ) . Caută-ţi golul ce nu-ţi dă pace şi umple-l cu ceva folositor .
:25:

...
 

Simona as fi vrut sa-ti spun si eu ceva ca sa te pot mangaia macar un pic...

Uite eu uneori cand sunt trista si daca imi dau seama cam care ar fi motivul ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat si tristetea sau durerea aceea,si ca a randuit sa se petreaca si lucrul acela(care totusi mia adus tristete) in viata mea.Uneori daca sunt prea trista si nu pot s a multumesc zic doar atat :"Doamne ,ma doare lucru asta"sau "Doamne sunt asa de trista".Si cand zic asa imi dau seama ca Dumnezeu ma priveste de acolo de sus cu nespusa Sa iubire si ma intelege ,ca El e alaturi d e mine in durerea mea si nu este indiferent ci Il doare si pe El durerea mea.

Simona cu siguranta o sa treaca si tristetea asta.Poate va dura ceva timp pana va trece....dar va trece!...tu s a nu incetezi sa mergi la biserica cat poti de des si s a faci toate care trebuie s a le faca tot crestinul...

cu drag,nicoleta:6:

Am fost prea simplu? Crezi ca daca scriam mai mult ar fi avut efect? :39:

Draga Simona-Marilena
 

Salut membrilor de pe forum

Multumesc tuturor...nici nu stiti cat m-au ajutat cuvintele voastre...Mi-a trecut aceea stare si ma simt minunat...mai ales seara la culcare dupa ce imi fac rugaciunea sunt exact ca un nou-nascut. Ma simt curatita si linistita. Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va ocroteasca cu al Sau har iubitor de oameni! Multumesc din suflet!

Urmareste subiectul Ce sa mai fac sunt disperat,a lui Vickuo ,si el are depresie ca si tine,si vezi sfaturile ce i s-au dat.Multa sanatate si Doamne ajuta.

Simpli , în sensul bun al cuvântului, chiar e bine a fi, dar când vrei cât de cât să-l ajuţi pe cel de lângă tine, fie şi prin cuvântul scris, trebuie să dăruim ceva mai mult, să transmitem ceva cu folos celui de lângă noi. Eu la asta m-am referit, dragă Ştefan.

Inca mai am momente in care ma lupt cu gandurile si sunt trista dar nu mai e asa de intens ca zilele trecute. Multumesc tuturor. Dumnezeu sa fie alaturi de noi toti! >:D<

'Ete Cristiane, vezi ca simona si-a revenit dupa cum am zis eo? Ha! 1-0 pt mine. :69:

Buna ziua Simona!
Eu citesc acum "Nevointa duhovniceasca" de Paisie Aghioritul. Are un capitol despre ganduri,iar daca vei citi, iti va fi de un real folos sufletesc. Te indemn sa o citesti ,vei gasi raspuns de ce ai astfel de ganduri.
Doamne Ajuta!

Crestinismul este o religie a bucuriei, nu a tristetii. Parintele Arsenie spunea ca "un om trist este o persoana cu luminile stinse". Iar Mantuitorul spune: "Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (In 16, 24) Deci, Hristos nu iubeste tristetea, si atunci trebuie sa cautam din toate puterile sa nu ramanem in ea. Sunt diverse cereri catre Dumnezeu. Tu cere cu credinta bucurie si vei avea parte de ea.

Doamne ajuta, tuturor de pe forum! Tineti-o tot asa!
Dumnezeul sa va ajute pe toti!
Si pe tine, Simona-Marinela! :)

Buna seara, tristetea mi-a mai trecut si va multumesc enorm >:D< dar, inca sunt trista, inca am un sentiment de tristete si neliniste, cand rad cu un coleg, cand ascult muzica, cand vorbesc cu prietenul meu. Sentimentul acela a reinviat aseara cand, m-am certat cu prietenul meu. Astazi am injurat. Nu stiu de ce. :| si da, am observat ca de cate ori ma rog, ma uit la o icoana, incep sa tremur :| nu mereu dar se intampla destul de des.

M-am despartit de prietenul meu, si ma simt mai libera. Desii am plans...putin mai mult...nu stiu sunt fericita! Simt ca totul e mai bine acum si ca nu mai am nevoie de nimic...ma voi lasa in mainile Domnului...sa fie totul dupa voia Sa...Doamne-ajuta!

Simona, acele stari in care ajungi sa injuri sau asemenea au cumva o legatura cu anumite lucruri pe care le faci? Ai observat cumva ca vin dupa ce faci vre-un mic pacat sau o chestie nu tocmai ok dpdv moral? Uneori, mai ales atunci cand incercam sa ne curatam, ne ia cu anumite ispite mici sau mari si daca cadem in ele se pot intampla manifestari de genul alora de care povestesti tu. Incearca sa te cercetezi bine de tot si sa vezi daca nu cumva unele lucruri pe care le faci sau unele ganduri pe care le gandesti nu sunt tocmai "ortodoxe". S-ar putea ca odata ce renunti la ele sa treaca si acele stari. Ma gandesc in special la relatiile trupesti, daca le ai/aveai cu prietenul tau, aceasta foarte posibil era cauza. Subconstient te judecai si intelegeai ca faci rau si de aici te deprimai. Este acea deprimare care vine din cauza ca intelegi ca faci rau dar nu te poti lepada de rau si te simti din ce in ce mai rau. Tot subconstient creierul tau incepe sa protesteze fata de aceasta noua "greutate" a moralitatii si de aici vin acele injuraturi si suparari aparent fara cauze. Este doar o posibilitate, pot fi si alte cauze. Cerceteaza-te si incearca sa-ti dai seama unde gresesti dupa care spovedeste-te ca lumea si dupa aia te vei simti mai bine. Doamne ajuta!

Am plans si inca plang...mi-e dor de el. Dar ma simt totusi mai usurata, mai linistita sufleteste. Nu stiu ce sa fac. Sunt confuza. Am aflat ca a-2-a zi de la despartire si-a gasit pe alta....

Doamne-ajuta!

Este firesc sa plangi. Dar, daca este asa cum ai aflat, nu ai pierdut nimic, ci ai castigat. Multumeste lui Dumnezeu ca te-a ferit de o relatie care nu avea reciprocitate in profunzime si frumusete. Practic ti-ai recastigat viata in adevar si ai lasat in urma viata in minciuna.

Doamne-ajuta!

Exista riscul sa te adancesti si mai mult in aceasta relatie iar despartirea sa fie si mai grea. Ca si cum urci pe o scara iar caderea devine mai grava cu cat urci treapta cu treapta.

Astazi mi-a spus ca nu-i pasa....:( si ca ma uraste si ca o iubeste pe ea...Si ma doare foarte tare...

Curaj, Simona! Asta inseamna ca nu te merita! Esti tanara, esti frumoasa, esti desteapta si, mai presus de toate, crezi in Dumnezeu. Sunt sigura ca o sa iti randuiasca un baiat carete va merita si va sti sa te faca fericita! ce a fost a fost acum. Incearca sa te rogi sa iesi din aceasta stare si gaseste-ti o ocupatie care sa te tina in priza, sa nu te mai abati la ganduri de fel sifel. Iti spun din proprie experienta, munca (invatatul, pentru tine a inceput deja scoala) nu iti lasa timp pentru nicio depresie!

Il iubesc pe Dumnezeu! Si stiu ca e bine ca s-a intamplat asa! Dar, ma doare foarte foarte tare. Mi-e foarte dor de el...

Este foarte bine ca Il iubesti pe Dumnezeu. asta e tot ceea ce conteaza. Restul va trece, cu ajutorul Lui >:D<. Iti poti o gasi o ocupatie, pentru a-ti concentra atentia si la altceva.

am incercat...nimic nu merge...acum cateva minute m-am oprit din plans.. l-am sunat si mi-a spus aspru " Da' mie nu-mi mai pasa! "...ma doare..

Timpul vindeca multe
 

Este cel mai bun medicament pentru boala ta. Principalul sa ridici capul si sa zambesti ca
dupa cum stiu,sfarsitul lumii este inca departe.
Nu exista om care nu poate fi schimbat.In special tanar. Asta scrie un mos cu multa experienta in viata.
Inca ceva: pun pariu cu tine ca la anu,sa spunem,vei radea de tine cum ai luat la inima si ai crezut ca cerul iti cade in cap.

Am fost la biserica, m-am linistit...Mi-a zambit atat de larg un copilas de 7 anisori....nu stiu...m-a incalzit zambetul acela...am realizat cand am venit de la biserica ca sunt atatia oameni care ma iubesc si ca atunci cand am probleme si cred ca sunt singura, El e mereu cu mine...l-am sunat pe prietenul meu, nu a raspuns dar, nu stiu, am inceput sa rad cand am vazut ca-mi inchide...e suberb sa poti rade atunci cand toate merg prost...Multumesc din tot sufletul tuturor. Dumnezeu sa fie cu noi cu toti, in inimile noastre!

Vezi, copilasul acela nu astepta nimic in schimb de la tine dar el ti-a inseninat ziua..e f.bine ca ai avut profunzimea de a-i vedea zambetul. Si de ce sa meraga prost? De fapt, a mers chiar bine :) Eu una zic sa nu-l mai suni, lasa sa te caute el. Iubirea sincera pentru o fata/baiat e un sentiment minunat, care nu vine cand ne dorim noi ci cand vrea Dumnezeu si indraznesc sa spun ca e adevarata doar o singura data in viata, nu asa oricand.
Cand am vazut prima oara topicul asta nu-mi venea sa cred ca esti trista, adica esti asa tanara si frumoasa caci tineretea e ea insasi frunoasa, poti sa faci de toate si tu esti trista?Si referitor la asta, imi spunea o doamna de 83 de ani azi la biserica ca ea e fericita atata timp cat poate sa merga, sa-si faca de mancare, sa citeasca si sa inteleaga ceea ce citeste...eu zic sa luam aminte caci are dreptate.
Capul sus, draga mea, caci ai o viata intrega inainte!...Cum zice la Ecclesiast: este vreme sa iubesti, este vreme pentru toate caci toate au timpul lor potrivit.
Doamne ajuta!