Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Despre Biserica Ortodoxa in general (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=506)
-   -   Pacatul cu gandul (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6971)

coralina 21.08.2009 18:12:55

Pacatul cu gandul
 
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Anna 21.08.2009 18:18:09

De ce ne tot gandim la "ce zic preotii" si uitam de "ce spune Hristos"?

"Ați auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. 22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului." (Matei, 5)

cristiboss56 21.08.2009 22:17:10

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Dragă Carolina am să-ți redau ceva de mult folos spuse odată de Părintele Teofil Părăian , și te rog să meditezi la spusel lui : <<Trebuie să fi cu luare-aminte la gânduri, să le selectezi, să vezi care-s bune și care-s rele. Care-s bune ? Cele care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu, pe care-o știm noi.Când veneau la mine tineri mai demult , înainte de Revoluția din 1989- și-i întrebam , la spovedit, de păcatele pe care eventual le-ar fi putut face, câte unul îmi spunea că n-a știut că un anumit lucru e păcat. Și - atunci, eu întotdeauna căutam să-l îndrum să considere că GÂNDURILE CARE NU POT FI SCOASE LA IVEALĂ, ÎN AFARĂ, ÎN TOATE ÎMPREJURĂRILE, ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU ȘI ÎN FAȚA OAMENILOR, NU SUNT GÂNDURI BUNE . >>

Traditie1 22.08.2009 18:18:26

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Nu platesti nici o amenda si nu faci puscarie daca nu-ti strunesti gândurile, dar pierzi dragostea lui Dumnezeu. Dragostea se dobândeste prin efortul de a fi placut lui Dumnezeu în cele mai mici fapte.

Apoi, faptul ca dai frâu liber unor gânduri de ura are asupra ta un efect negativ. Noi, personalitatea noastra suntem produsul tuturor faptelor noastre, inclusiv sau mai ales la nivel mintal. Sfântul Siluan spune ca daca avem un singur gând de ura (se refera la gânduri voluntare) nu suntem mântuiti în acel moment. Dumnezeu ne cere sfintenia absoluta: "Nimic necurat nu va intra în Împaratia cerurilor".

Deci lucrurile se reduc la relatia ta cu Dumnezeu.

Însa vad ca esti influentata si de teoriile psihologiei contemporane. Priveste cu relativitate aceste teorii si în general ce spune stiinta. Trebuie sa pleci în judecarea lucrurilor de la Dumnezeu ca Principiu absolut. Nu exista lucruri care sa fii aparut singure iar singura lege din universul material este voia divina.

costel 17.12.2009 16:31:54

Pacatele considerate mici sunt periculoase, pentru ca ne conduc spre cele mari. Deci, cel ce va fi atent la pacatele mici, nu va fi biruit de cele mari. De aceea se recomanda sa ne pazim mai intai gandurile, ca sa nu ajungem la fapta.

Chiar daca nu am ajuns la faptuire, o minte care se insoteste cu ganduri pacatoase, nu mai este capabila de o rugaciune curata. Asa se face ca si pacatul din gand e un pacat, caci aduce despartire de Dumnezeu.

suntanar 17.12.2009 16:43:20

Cred ca mai bine ar fi sa-i dai cuiva o palma ca sa nu mai greseasca a doua oara,din dragoste,pentru a-l indrepta,decat sa dai mana cu el,iar in mintea ta sa-l urasti de moarte.
Cred ca este mai bine sa te exteriorizezi decat sa tii in tine URA-ceea ce iubeste mai mult dracul.

caliyo 17.12.2009 16:57:45

,,Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.ŽŽ Cam inspre directia asta ar trebui sa se indrepte un crestin. Faptele rele sunt in mare parte materializarea gandurilor noastre rele. Abtinerea de la a face o fapta urata inaintea lui Dumnezeu ( desi in mintea noastra am vrea sa o facem) eu zic ca e un lucru bun , dar e numai o treapta inspre desavarsire. Dumnezeu vede si apreciaza efortul nostru, lupta cu noi insine si daca perseveram si ne rugam sa ne ajute, putem sa trecem la urmatoarea treapta, adica eliminarea gandurilor rele.
Apoi, adevarata smerenie tine mai ales de felul in care gandim despre noi insine, despre noi in raport cu ceilalti si despre aproapele nostru. Putem fi niste oameni foarte corecti in societate , apreciati de cei din jurul nostru pentru ,,smereniaŽŽ noastra, dar numai Dumnezeu stie ce putregai de mandrie zace in mintea noastra.
Tot de felul cum gandim depinde si cum ii vedem pe ceilalti . Daca nu esti stapanit de duhul desfranarii, o sa ii vezi pe toti in mod curat, in caz contrar insa o sa ai inchipuiri necurate . Daca te macina mereu gandul razbunarii, o sa vezi dusmani peste tot. Si exemplele pot continua.

caliyo 17.12.2009 17:04:22

Imi amintesc despre o intamplare din Pateric( sper sa nu ma insel) despre un pustnic care de ani de zile petrecea in curatie, rugaciune si post. Si Dumnezeu ii daduse un dar ales. In fiecare zi un inger ii aducea o paine proaspata.
Intr-o zi, mergand in vizita la un alt pustnic, a vazut pe camp un barbat si o femeie pacatuind si i-a judecat in gand . Nu a spus nici o vorba rea, nu a barfit( nu a mai spus nimanui) , ci pur si simplu i-a judecat in gand.
A doua zi, a gasit painea pe masa, ca de obicei, insa era mucegaita. A stat si s-a cercetat pe sine , gandindu-se cu ce Il suparase pe Dumnezeu. Si dandu-si seama de pacatul osandirii in gand, s-a cait plangand cu lacrimi, pana ce Dumnezeu l-a iertat si i-a redat acel dar.

Marius22 18.02.2010 17:13:01

Pacatul a adus in lume moartea. Hristos a adus pacatului moartea, "cu moartea pe moarte calcand". De aceea, viata noastra in Biserica, impreuna cu Hristos, trebuie sa fie una "omoratoare" de patimi, iar nu de suflet, trup sau de semeni.

iustin10 18.02.2010 20:04:10

Citat:

În prealabil postat de caliyo (Post 192172)
,,Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.ŽŽ Cam inspre directia asta ar trebui sa se indrepte un crestin. Faptele rele sunt in mare parte materializarea gandurilor noastre rele. Abtinerea de la a face o fapta urata inaintea lui Dumnezeu ( desi in mintea noastra am vrea sa o facem) eu zic ca e un lucru bun , dar e numai o treapta inspre desavarsire. Dumnezeu vede si apreciaza efortul nostru, lupta cu noi insine si daca perseveram si ne rugam sa ne ajute, putem sa trecem la urmatoarea treapta, adica eliminarea gandurilor rele.
Apoi, adevarata smerenie tine mai ales de felul in care gandim despre noi insine, despre noi in raport cu ceilalti si despre aproapele nostru. Putem fi niste oameni foarte corecti in societate , apreciati de cei din jurul nostru pentru ,,smereniaŽŽ noastra, dar numai Dumnezeu stie ce putregai de mandrie zace in mintea noastra.
Tot de felul cum gandim depinde si cum ii vedem pe ceilalti . Daca nu esti stapanit de duhul desfranarii, o sa ii vezi pe toti in mod curat, in caz contrar insa o sa ai inchipuiri necurate . Daca te macina mereu gandul razbunarii, o sa vezi dusmani peste tot. Si exemplele pot continua.

Foarte bine spus.
Pacatul in inima e radacina tuturor pacatelor faptuite real.
Asa cum esti in interiorul tau,esti si in afara.
In afara esti vazut de cei te inconjoara,iar in interiror esti vazut doar de Dumnezeu.
De oameni ne mai putem ascunde,dar de Dumnezeu niciodata.

cherub 18.02.2010 20:31:26

judecarea aproapelui in gand
 
Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Cred ca are legatura cu judecarea/osandirea aproapelui, in gand. Bun exemplu a postat aici caliyo, cel cu pilda din Pateric. Majoritatea dintre noi facem aceasta - adica judecam pe altii, in gand - dar cel mai adesea, nici nu constientizam ca ar fi de fapt, un pacat (ca s-ar putea incadra in sfera a ceea ce ar putea fi considerat pacat) etc; atat de subtil este si il consideram ca facand parte din 'starea de normalitate' a mintilor noastre etc. Consider eu ca acest pacat este cel mai greu de 'tinut in frau' (de controlat) sau de 'dezbarat', de dezradacinat, eliminat din mintile noastre, fiindca mereu ne vine in mod natural, (si aproape) instantaneu etc. Idem cateodata, si injuraturile sau dracuielile etc, intra in 'reflexul' mintii unora, fiind apoi cam sau f. greu (dar nu imposibil) de scapat de ele!... :1::25::63:

annajanette 18.02.2010 20:44:31

Citat:

"Nimic necurat nu va intra în Împaratia cerurilor".

daca ar fi asa nu ar intra nimeni dar nimeni e f greu sa nu ai ganduri negative cand de ex vine unu si te bate sau mai stiu eu ce. pot sa pun pariu ca daca sa zicem iei o bataie sora cu moartea si te baga unu in spital tu vii sa ii spui doamne iarta-l nu stie ce face??? asta e diferenta intre noi si sfinti ...sa fim seriosi si nu absurzi insa dzeu stie acest lucru si daca te spovedesti te iarta.

annajanette 18.02.2010 20:47:44

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 192166)
Pacatele considerate mici sunt periculoase, pentru ca ne conduc spre cele mari. Deci, cel ce va fi atent la pacatele mici, nu va fi biruit de cele mari. De aceea se recomanda sa ne pazim mai intai gandurile, ca sa nu ajungem la fapta.

Chiar daca nu am ajuns la faptuire, o minte care se insoteste cu ganduri pacatoase, nu mai este capabila de o rugaciune curata. Asa se face ca si pacatul din gand e un pacat, caci aduce despartire de Dumnezeu.

hai sa o lasam balta ca toti suntem mesteri la vorbe lasati-l pe dzeu sa judece ...vrei sa spui ca tu nu pacatuiesti cu gandul? daca te pun la incercare pici testul de fapt toti inclusiv eu.

OmuBun 18.02.2010 21:48:13

Citat:

În prealabil postat de annajanette (Post 213849)
hai sa o lasam balta ca toti suntem mesteri la vorbe lasati-l pe dzeu sa judece ...vrei sa spui ca tu nu pacatuiesti cu gandul? daca te pun la incercare pici testul de fapt toti inclusiv eu.

Hm. Costel nu stiu ce rezultat va avea la test, dar tu l-ai si picat, fiindca i-ai si trimis gandurile tale negative!... Vezi, nici macar cand vorbim strict la obiect, nu ne putem stapani!
Dincolo de orice teorie mai mult sau mai putin religioasa, toata lumea este de acord cu un lucru: suntem intruchiparea propriilor noastre ganduri. Daca transmitem ura, ura vom primi. Daca invidiem, dispretuim etc, vom primi la fel. Daca dorim mereu si mereu altceva la cel de langa noi, vom trai o viata de lamentari cum ca meritam mai mult, dar Dumnezeu e... nedrept!...
Am mai auzit pe alte topicuri despre ideea ca nu poti iubi neconditionat... Oare asa este? Cu cat ne rugam mai mult si mai sincer, cu atat vom simti o intelegere mai mare pentru toti din jur, si o dorinta inexplicabila de a imbratisa cateodata pe cineva, si nu din ipocrizie!

Gandul bun este radacina tuturor implinirilor noastre!

cristiboss56 19.02.2010 00:14:38

Citat:

În prealabil postat de OmuBun (Post 213890)
Hm. Costel nu stiu ce rezultat va avea la test, dar tu l-ai si picat, fiindca i-ai si trimis gandurile tale negative!... Vezi, nici macar cand vorbim strict la obiect, nu ne putem stapani!
Dincolo de orice teorie mai mult sau mai putin religioasa, toata lumea este de acord cu un lucru: suntem intruchiparea propriilor noastre ganduri. Daca transmitem ura, ura vom primi. Daca invidiem, dispretuim etc, vom primi la fel. Daca dorim mereu si mereu altceva la cel de langa noi, vom trai o viata de lamentari cum ca meritam mai mult, dar Dumnezeu e... nedrept!...
Am mai auzit pe alte topicuri despre ideea ca nu poti iubi neconditionat... Oare asa este? Cu cat ne rugam mai mult si mai sincer, cu atat vom simti o intelegere mai mare pentru toti din jur, si o dorinta inexplicabila de a imbratisa cateodata pe cineva, si nu din ipocrizie!

Gandul bun este radacina tuturor implinirilor noastre!

hai să-ți spun o poantă, de fapt nu-i chiar o poantă , ci are un sâmbure de adevăr , asta în legătură cu gândul, cu un simplu gând :- numai gândind că ești bun, devii și ajungi chiar foarte rău ! Înțelegi ?

:102::24:

geo.nektarios 19.02.2010 00:47:54

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Pacatul se naste intotdeauna in minte! Din minte el se imprima pe chipul omului, de pe chip el trece la limba, apoi se face in fapta! De aceea pacatul trebuie eliminat din start din minte!
Dar cum sa facem?
In Pateric se spune ca un frate s-a dus la un parinte vestit si i-a spus ca il doboara gandurile, si l-a intrebat cum sa le opreseasca. Parintele l-a luat pe frate si l-a scos din chilie si l-a pus sa isi intinda bratele si sa opreasca vantul. Fratele a spus ca nu poate. Parintele i-a spus atunci: asa sunt si gandurile, nu pot fi oprite, dar poti sa nu le bagi in seama si cum vin asa sa plece. Le poti ignora cu RUgaciune scurta si fiind atent la ea.

Mai este cunoscuta o povestire din cartile mai vechi, unde se spune ca o maica stareta si-a adus la manastirea sa pe nepoata ramasa orfana de ambii parinti. Asa a crescut in manastire si a deprins cele mai frumoase forme de vietuire bineplacuta lui Dumnezeu. Era smerita rugatoare si iubea biserica. Dar ea s-a intamplat de a murit. Acum Maica Stareta, matusa ei, se ruga la Dumnezeu sa ii descopere in ce loc frumos din gradina Raiului este nepoata ei. Dupa multa rugaciune, i-a descoperit Dumnezeu ca nepoata sa este in chinurile iadului. S-a uimit Maica si a intrebat pe ingerul ce venise sa ii spuna... Ingerul a luat-o si a dus-o la nepoata ei si Maica a intrebat-o: cum de esti aici? ca eu te stiam virtuasa si impodobita de fapte bune... Si a raspuns nepoata: Maica toate m-ai invatat dar paza mintii nu m-ai invatat. Si asa cu gandurile mele eu pacatuiam caci de cand il vazusem pe fiul guvernatorului eu pacatuiam in mintea mea cu el. Si uite asa Dumnezeu nu mi-a iertat pacatul acesta si sunt in iad.

Vedeti fratilor? Paza mintii aduce linistea si bucuria. Ocupata cu rugaciunea si nu cu lucururi urate, putem face locas Domnului gandul nostru cel Bun. Un gand rau se alunga cu unul Bun, spunea Pr.Teofil.

Gandurile ne pot aduce Raiul prin meditatie sfanta la cele sfinte, sau ne pot aduce iadul prin judecata sau risipirea mintii intru cele desarte si vatamatoare sufletului.

Rugaciunea lui Iisus este cea mai buna metoda de a-i da lucru mintii si a nu se rispi in a pacatui Domnului.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim atenti numai la cele placute Lui!

Carmen FUNIERU 19.02.2010 01:41:14

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Gândul rău știu că devine păcat în momentul când l-am primit, dacă m-am învoit cu el.
Sfinții Părinți ne dau mai multe metode de a lupta cu gândurile rele. Dintre acestea eu am reținut:
-chemarea numelui lui Hristos
-înlocuirea unui gând rău cu unul bun
-ignorarea anumitor gânduri
-spovedirea gândurilor cu care ne luptăm mai mult.

LapetiteMoc 19.04.2010 00:22:09

paza mintii
 
:6:
Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 214012)
Pacatul se naste intotdeauna in minte! Din minte el se imprima pe chipul omului, de pe chip el trece la limba, apoi se face in fapta! De aceea pacatul trebuie eliminat din start din minte!
Dar cum sa facem?
In Pateric se spune ca un frate s-a dus la un parinte vestit si i-a spus ca il doboara gandurile, si l-a intrebat cum sa le opreseasca. Parintele l-a luat pe frate si l-a scos din chilie si l-a pus sa isi intinda bratele si sa opreasca vantul. Fratele a spus ca nu poate. Parintele i-a spus atunci: asa sunt si gandurile, nu pot fi oprite, dar poti sa nu le bagi in seama si cum vin asa sa plece. Le poti ignora cu RUgaciune scurta si fiind atent la ea.

Mai este cunoscuta o povestire din cartile mai vechi, unde se spune ca o maica stareta si-a adus la manastirea sa pe nepoata ramasa orfana de ambii parinti. Asa a crescut in manastire si a deprins cele mai frumoase forme de vietuire bineplacuta lui Dumnezeu. Era smerita rugatoare si iubea biserica. Dar ea s-a intamplat de a murit. Acum Maica Stareta, matusa ei, se ruga la Dumnezeu sa ii descopere in ce loc frumos din gradina Raiului este nepoata ei. Dupa multa rugaciune, i-a descoperit Dumnezeu ca nepoata sa este in chinurile iadului. S-a uimit Maica si a intrebat pe ingerul ce venise sa ii spuna... Ingerul a luat-o si a dus-o la nepoata ei si Maica a intrebat-o: cum de esti aici? ca eu te stiam virtuasa si impodobita de fapte bune... Si a raspuns nepoata: Maica toate m-ai invatat dar paza mintii nu m-ai invatat. Si asa cu gandurile mele eu pacatuiam caci de cand il vazusem pe fiul guvernatorului eu pacatuiam in mintea mea cu el. Si uite asa Dumnezeu nu mi-a iertat pacatul acesta si sunt in iad.

Vedeti fratilor? Paza mintii aduce linistea si bucuria. Ocupata cu rugaciunea si nu cu lucururi urate, putem face locas Domnului gandul nostru cel Bun. Un gand rau se alunga cu unul Bun, spunea Pr.Teofil.

Gandurile ne pot aduce Raiul prin meditatie sfanta la cele sfinte, sau ne pot aduce iadul prin judecata sau risipirea mintii intru cele desarte si vatamatoare sufletului.

Rugaciunea lui Iisus este cea mai buna metoda de a-i da lucru mintii si a nu se rispi in a pacatui Domnului.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim atenti numai la cele placute Lui!

Multumim pentru intaritoarele cuvinte!:6:
Treci mai des pe la noi cu invataturi tari ca acestea!

Daniel777 19.04.2010 11:30:17

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Daca ar gandi asa si Hristos,cate bete pe spinare ar trebui sa luam?! ;)
Noi crestinii trebuie sa avem mintea si sufetul lui Hristos,adica sa iubim toti oamenii,chiar si pe vrajmasi.Sa nu le dorim raul,ci sa constientizam ca la faptele cele rele ii indeamna cel viclean.
Sa ne mai gandim si ca multi pacatosi,care meritau bataie,s-au mantuit.Sa gandesti despre acel om care greseste ca se poate indrepta si se poate mantui,iar tu nu.
Este bine ca te abtii sa treci la fapta sau sa nu spui nimic,insa asta nu e decat o treapta spre desavarsire.Adica ,cu ajutorul lui Dumnezeu,trebuie sa ajungi la un stadiu mai inalt,acel al nejudecarii aproapelui,a smerenie si a iubirii.
Daca il consideri pe un om mai jos decat tine,nu respecti ceea ce a spus Apostolul Pavel:"dintre toti oamenii,cel mai pacatos sunt eu"
Si iti dai seama cat de sus era cu mintea apostolul fata de ceilalti!

Ca sa ajungi la Hristos,trebuie sa ai mintea permanent la El ,sa te rogi neincetat.

Marius22 19.04.2010 12:24:26

Intr-o frumoasa rugaciune din randuiala Pavecernitei rostim astfel: "Si ne daruieste, Dumnezeule, minte desteapta, cuget curat, inima treaza ..."

Mintea desteapta rodeste in noi dreapta socoteala si intelepciunea.

Cugetul curat rodeste nepatimirea.

Inima treaza este cea simtitoare, cea care este permanent aprinsa de focul iubirii dumnezeiesti.

Mintea desteapta, cugetul curat si inima treaza ne pazesc de pacat, fie el cu gandul sau cu fapta. De aceea, trebuie sa le cerem de la Dumnezeu necontenit in rugaciunile noastre.

AlinB 19.04.2010 13:09:46

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Daca te surprinzi cu un astfle de gand si o data cu el vine constiinta faptului ca este gresit si il respingi, cerandu-i iertarea lui Dumnezeu pentru ceea ce ar putea fi o slabiciune a ta sau chiar rugandu-te pentru vrajmas daca crezi de la el a venit gandul (sau amandoua), n-ai pacat pentru el.

Daca insa te invoiesti cu gandul pacatos, chiar daca nu se ajunge la fapte, este pacat, pentru ca practic ceea ce lipseste ca pacatul sa fie deplin, sunt conditiile practice ca el sa devina imediat fapta - detaliu minor de altfel pentru care n-ai nici un merit practic, ca pacatul cu gandul n-a devenit pacat cu fapta.

Si mai zic unii ca gandurile sunt ca niste sageti, daca sunt indreptate impotriva aproapelui nostru, ele au efecte chiar daca noi sau el nu-si da seama.
S-ar putea sa ne intrebam de ce suntem priviti urat de cineva care ii purtam antipatie desi nu i-am lasat niciodata sa inteleaga asta. Si binenteles sa ne simtim motivitati sa intretinem acea antipatie cand de fapt poate cauza prima tot noi suntem. Sau chiar daca raul a venit mai intai de la celalalt, in loc sa se piarda la noi, l-am primit, amplificat, trimis inapoi si tot asa..

heaven 19.04.2010 13:15:05

Gandurile pot fi controlate.Putem inlocui gandirea negativa despre absolut orice sau oricine cu una pozitiva,adaptata situatiei care sa ne dea forta sa mergem mai departe fara a tine un venin distrugator in propria fiinta.
Deasemenea cei care considera ca doar pentru ca gandesti ceva de rau fata de cineva,dar nu si pui in practica astfel nu poti dauna celor din jur se inseala.
In ziua de astazi este cunoscuta puterea gandului si cum aceasta poate influenta intreg universul.
Va faceti rau voua in primul rand dar si celor impotriva carora le indreptati.
Este adevarat ca orice om are nevoie de refulare,insa,incercati sa o gasiti prin alte metode,unele constructive si care sa va aduca pace si lumina in suflet.
Nu incercati sa va fortati spunandu-va "Nu ma mai gandesc ca imi detest seful si sunt plin de furie pe el pentru ca nu mi-a dat salariul la timp!" pentru ca exact aia veti face.
Este deja celebru exercitiul "Nu te gandi la un elefant roz!".Bineinteles ca inconstientul,care nu pricepe negatia exact la informatia asta se va duce.
Pur si simplu,cand aceste ganduri negative incep sa va bantuie,comutati imediat mintea spre altele pozitive,placute.
Incercati si veti vedea ca reusiti!

cristiboss56 23.04.2010 19:56:59

Citat:

În prealabil postat de cherub (Post 213840)
Cred ca are legatura cu judecarea/osandirea aproapelui, in gand. Bun exemplu a postat aici caliyo, cel cu pilda din Pateric. Majoritatea dintre noi facem aceasta - adica judecam pe altii, in gand - dar cel mai adesea, nici nu constientizam ca ar fi de fapt, un pacat (ca s-ar putea incadra in sfera a ceea ce ar putea fi considerat pacat) etc; atat de subtil este si il consideram ca facand parte din 'starea de normalitate' a mintilor noastre etc. Consider eu ca acest pacat este cel mai greu de 'tinut in frau' (de controlat) sau de 'dezbarat', de dezradacinat, eliminat din mintile noastre, fiindca mereu ne vine in mod natural, (si aproape) instantaneu etc. Idem cateodata, si injuraturile sau dracuielile etc, intra in 'reflexul' mintii unora, fiind apoi cam sau f. greu (dar nu imposibil) de scapat de ele!... :1::25::63:

Precum ne invata Sfintii Parinti , cel ce a inceput lupta impotriva gandului , a gandurilor in general , si-a luat asupra sa o nevointa aspra deoarece gandurile constituie piedica cea mai mare pe care o intampina omul in curatirea si desavarsirea sa duhovniceasca .

Daniel777 24.04.2010 09:14:18

Citat:

În prealabil postat de coralina (Post 161486)
Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Daca te abtii sa nu apostrofezi pe cineva,dar continui sa gandesti rau despre el,nu poate fi un merit.
E adevarat ca e mai rau sa vorbesti de cineva negativ,decat sa gandesti acel lucru fara sa-l rostesti.Este o treapta mai buna.
Insa crestinul trebuie sa tinda spre desavarsire,adica sa gandeasca despre el insusi ca este cel mai pacatos dintre toti,si sa nu judece pe semenul sau.
Acesta este un lucru greu,dar nu imposibil.Pentru asta trebuie sa incercam sa fim desavarsiti ,asa cum Domnul nostru Iisus Hristos este!

cristiboss56 02.05.2010 22:08:31

In una din invataturile sale Efrem Sirul ne arata : " Nu ma aruncati in negrija , fratii mei , pentru pacatele cu gandul , ca ar fi usoare .. Daca pacatele cu gandul ar fi usoare , nu socotea insusi Hristos , Intelepciunea lui Dumnezeu , preacurvie intru pofta de muiere si uciderea intru ura de frati . Numai ai cugetat cu patima la muiere si te-ai facut preacurvar ! Numai ai cugetat cu ura asupra fratelui tau , si-l urasti , esti ucigas ! " Parintele Cleopa ne avertiza clar : << Vai de acela care uita de moarte , ca acela moare cu trupul la vremea lui , dar cu sufletul moare cand face pacatul . Daca am fi avut totdeauna moartea inaintea ochilor n-am face pacatul nu numai cu lucrul , nici cu cuvantul , nici cu GANDUL . Pentru ca Dumnezeu judeca pacatul si cu GANDUL ca pacat desavarsit . >>

Rodica50 29.05.2010 14:48:05

Sa nu lasam gandurile sa-si faca in capul nostru cuib.

anita 31.05.2010 08:40:56

Citat:

În prealabil postat de annajanette (Post 213849)
hai sa o lasam balta ca toti suntem mesteri la vorbe lasati-l pe dzeu sa judece ...vrei sa spui ca tu nu pacatuiesti cu gandul? daca te pun la incercare pici testul de fapt toti inclusiv eu.

Asta nu e un motiv sa nu te straduiesti sa elimini gandurile rele din cugetul tau.
Ca toti pacatuiesc cu gandul nu ne consoleaza cu nimic sa abandonam lupta pentru desavarsirea sufleteasca.

husand 31.05.2010 11:45:15

Citat:

În prealabil postat de anita (Post 254766)
Asta nu e un motiv sa nu te straduiesti sa elimini gandurile rele din cugetul tau.
Ca toti pacatuiesc cu gandul nu ne consoleaza cu nimic sa abandonam lupta pentru desavarsirea sufleteasca.

Spune ca te straduiesti de geaba daca nu ai Duhul Sfant prin care sa biruiesti.

De aceea nu depinde de cine alearga daca alearga gresit (fara Duh) ci de Dumnezeu care are mila.

costel 31.05.2010 11:53:28

Daca ne insotim cu gandurile rele, atunci drumul de la momeala la fapta poate dura o clipa. De le vom schimba in ganduri bune, acest drum nu va mai exista.

PS.Sfantul Ioan Damaschin vorbeste despre lucrarea diavolului de a ne face sa pacatuim astfel: "Altceva este adica momeala (atacul), altceva insotirea, altceva lupta, altceva patima, altceva invoirea (consimtirea), care e aproape de fapta si se aseamana ei, altceva lucrarea si altceva robirea".

Rodica50 31.05.2010 11:56:00

Loveste gandurile rele de PIATRA HRISTOS- si cum spunea Parintele Rafail Noica- DOAMNE! DOAMNE! DOAMNE! ... asa scapam de ispita.

anita 31.05.2010 12:04:48

Citat:

În prealabil postat de husand (Post 254828)
Spune ca te straduiesti de geaba daca nu ai Duhul Sfant prin care sa biruiesti.

De aceea nu depinde de cine alearga daca alearga gresit (fara Duh) ci de Dumnezeu care are mila.

Cuviosul parinte Aresenie Boca spunea sa nu plecam de acasa dimineata fara sa ne rugam.
Cu adevarat rugaciunea multa ne fereste de navala gandurilor necurate.
Sfanta Liturghie de duminica ne incarca sufleteste pentru o noua saptamina.
Sa nu ne culcam pe o ureche cand ni se pare ca gandurile ne mai lasa .

husand 31.05.2010 12:13:35

Citat:

În prealabil postat de anita (Post 254844)
Cuviosul parinte Aresenie Boca spunea sa nu plecam de acasa dimineata fara sa ne rugam.
Cu adevarat rugaciunea multa ne fereste de navala gandurilor necurate.
Sfanta Liturghie de duminica ne incarca sufleteste pentru o noua saptamina.
Sa nu ne culcam pe o ureche cand ni se pare ca gandurile ne mai lasa .

Anita eu ramin fidel scripturii:

4. Căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minții,
5. Și toată trufia care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos,

2 Corinteni 10:5
Deci nr. 1 Dumnezeu este cel care elibereaza

zaharia_2009 31.05.2010 12:17:20

Am citit postarea de inceput a threadului si m-am gindit sa spun si eu cam ce am auzit pe la unii si altii, sfinti parinti si duhovnici imbunatatiti desigur , dar am avut totusi curiozitatea sa citesc pina la capat firul . Subiectul este frumos, interesant si depaseste cu mult pe cele jenante (mansturbare, casatorii mixte , bioenergie, ecumenism, etc, de multe ori desvoltate hemoragic).
Citindu-l pina la final am avut o rara ocazie de bucurie deoarece am gasit suficiente raspunsuri clare, precise, la obiect, fara echivoc (asa cum pretind fratii ortodoxi occidentali sau transatlantici) si din surse indubitabile .
Frumos si o nota tare buna celor care posteaza cu constiinta si discernamint duhovnicesc mai intii si mai pe urma si stiintific !

In concluzie , pacatul cu gindul nu este nici pe departe o stare meritorie pt. faptul cum ca nu ai implinit pacatul si cu fapta ci este o stare de pacat care poate genera orice alt pacat cit de mare daca nu il identifici ca atare (adica ca un pacat ce este !) si nu lupti cu el putind duce oriunde, dar oriunde !
Exista chiar o parabola cu Sf. Vasile cel Mare si Sf. Ioan cel scurt sau tinar sau Colov , pe aceasta tema , folosindu-se prilejul participarii la o agapa. Dar sa nu uitam ca Sf. Vasile cel mare era un puritan si un canonist desavirsit al ortodoxiei alaturi de caliatile de mare luptator si traitor deosebit in duh si adear. De aceea are si supranumele de ,,cel mare" pe care nu multi sfinti l-au dobindit. El era , evident, impotriva pacatelor cu gindul !

anita 31.05.2010 14:00:23

Citat:

În prealabil postat de husand (Post 254872)
Spune ca :


Ezechiel 36:27
25. Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curăți de toate întinăciunile voastre și de toți idolii voștri vă voi curăți.
26. Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne.
27. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu și voi face ca să umblați după legile Mele și să păziți și să urmați rânduielile Mele.
28. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților


Deci straduinta omului este la pamant daca nu este duhul in el.

Hristos a spus ca tot omul care se sileste poate intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Deci este in puterea noastra sa ne eliberam de ispitele necuratului si Dumnezeu vazand stradania noastra ne va ajuta.
Avem numele lui Hristos arma de care a vorbit Rodica mai inainte.
Trebuie sa ne straduim sa ne inscriem in Cartea Vietii.
Tu lasi sa se inteleaga ca Dumnezeu ne da acest Duh Sfant fara nici o straduinta din partea noastra.
Asta a fost valabil in perioada Vechiului Testament si nici atunci mereu.
Si atunci dreptii erau mari rugatori .

Diaaana 31.05.2010 14:59:55

Acum cateva zile intr-o ora de romana,a lipsit profesoara si a venit un profesor de religie la suplinit care ne-a zis ca si pacatul cu gandul este la fel ca celelalte ... el ne-a dat urmatorul exemplu: Daca un sot este iese cu sotia la brat in oras ,vede o fata mai tanara si se gandeste ce bine i-ar sta cu ea in loc de sotia sa actuala; acesta nu a facut nimic nu deoarece nu a vrut ci deoarece il impiedica varsta,faptul ca e casatorit deja,iar daca ar avea posibiliatea ar lasa-o pe actuala in favoarea celelilalte.Deci este aproape acelasi lucru ca daca si-ar fi lasat sotia,el este dispus,doar ca il impiedica un anumit motiv.


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:08:00.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.