Pomenirea copiilor morti nebotezati.
 

"Orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai Bisericii, incorporati in Trupul lui Hristos prin Sfintele Taine ale Botezului, Mirungerii si Euharistiei. Copiii morti nebotezati nu sunt membri ai Bisericii, chiar daca s-au nascut din parinti crestini. Cu toate acestea, anumiti preoti, nesocotind randuielile liturgice si canonice ale Bisericii, savarsesc slujba inmormantarii pentru ei.
Exista o singura hotarare a Sfantului Sinod al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, adoptata la 5 mai 1908, prin care se hotara ca se poate savarsi slujba pentru copiii nascuti morti sau pentru cei morti nebotezati. Oficial, nu s-a revenit niciodata asupra acestei hotarari si, prin urmare, este in vigoare, si numai un alt Sfant Sinod o poate abroga. Practic, ea nu se aplica, existand semne de intrebare referitoare la modalitatea prin care se savarseste slujba. in slujba inmormantarii pruncilor se arata clar ca acestia au fost botezati: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ai fagaduit sa dai imparatia cerurilor celor nascuti din apa si din Duh“. De multe ori, moartea unui copil nebotezat este o dovada a neglijentei parintilor, stiut fiind ca exista si posibilitatea botezului din necesitate pe care il poate savarsi orice crestin, completat apoi de preot, daca copilul traieste".- Pr lector. dr. Radu Muresan.

Io am fost botezat de 3 ori. tata lucra undeva unde ii era interzis sa marga la biserica si mama mo botezat pa ascuns. Apoi amandoaua bunicile iara pe ascuns. Io acuma ce sa fac? sau mai bine zis care e starea mea ca ortodox?

Botzeul este unic, dar nu se intampla nimic daca ai fost botezat din greseala de mai multe ori.. Daca persoanele care te-au botezeat a doua si a treia oara ar fi stiut ca erai deja botezat ar fi insemnat ca nu se incred in taine, dar tu tot botezat ramaneai. Dar daca nu au stiut, nimeni nu a gresit. Nu te mai ingrijora.

Prin simpla participare la Liturghie toti cei adormiti din familiile noastre sunt pomeniti fara ca numele lor sa fie mentionate, inclusiv cei adormiti inainte de botez:

Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori, fii şi fiice, soţi şi soţii şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa.

Da, Florin. Sunt de aceeasi parere. Mi s-a parut cam dur, inflexibil articolul parintelui lector Radu Muresan. Parintele Arsenie Papacioc recomanda se ne rugam chiar si pentru cei care s-au sinucis, pomenind cateva rude apropiate ale lor si adaugand cu tot neamul lor cel adormit. Avanda nadejdea ca i-am cuprins in aceasta cerere.

Mi-a placut foarte mult atitudinea unui preot, chiar daca aici nu este vorba de botez , ci de suicid.
O femeie simpla in jur de 40 si ceva de ani dintr-un sat s-a trezit cu un mare necaz, sotul i s-a spanzurat (nu mai retin sigur, oricum, s-a sinucis )...am impresia ca era alcoolic si bolnav, pe langa durerea perderii , pe langa viata chinuita pe care o dusese, femeia se ingrijora si de ce va spune satul despre ea si familia ei, oameni barfitori si cartitori . Astfel, femeia a venit la preot plangand ca nu stie ce sa faca, ca sotul i s-a sinucis si nu suporta gandul de a nu-l inmormanta crestineste, nu suporta nici gandul de-a fi stigmatizata pentru totdeauna in sat pentru aceasta intamplare nefavorabila.
Iar preotul i-a spus ; " uite tanti, mai bine nu spuneti nimanui din sat ca sotul s-a sinucis, eu am sa-i fac slujba normala pentru mort, iar pentru linistea sufleteasca a dumneavoastra va rog sa pastrati secretul sinuciderii ca sa fie bine si nici sa nu intrati in barfa satului ! "
Zis si facut !...
Asadar, oameni buni, asta numesc eu om al Domnului capabil sa stearga lacrima de pe obrazul indurerat al semenului, mai presus de legea natanga si discriminatoare a oamenilor.

De acord cu Papacioc. Nu exista dragoste mai mare ca atunci cand iti pui sufletul pentru aproapele tau: sunt povestiri din Pateric in care unii au mintit ca sa-i scoata pe fratii lor din deznadejde, castigandu-le astfel sufletele din mana vrajmasului si Lui Dumnezeu I-a placut aceasta manifestare a dragostei iertandu-i pe toti dupa pocainta.

Chiar daca 100 de preoti imi spun sa nu ma rog pentru cei de alta confesiune sau sa nu-i pomenesc la Liturghie pentru ca nu sunt ortodocsi, eu totusi o fac pe riscul meu. Valabil si pentru sinucigasi, si pentru nebotezati.

Mai era o povestire in Pateric: moare un batran pe care fratii il stiau cu viata imbunatatita. Si intamplator dupa o vreme gasesc sub patul lui niste bani ascunsi... Si s-au smintit crezand ca batranul a mers in iad. Dupa multe rugaciuni, i s-a descoperit unuia din frati ca batranul este in Rai, Dumnezeu spunandu-i cam asa: oare acest pacat al lui a covarsit mila Mea?

Iaca de-aia l-am pus si pe Mihail Jackson la pomelnic si pe multi altii pe care nu i-am cunoscut, nu i-am intalnit, dar am aflat ca au murit si le-am adaugat numele acolo pe lista cea lunga, bineinteles mentionand sfarsit cu tot neamul lor cel adormit.

sustinere opinie calificata
 

Sustin parerea calificata a Parintelui Radu Muresan, intrucat am mai auzit si la un mare duhovnic opinia dumnealui. Este vorba de Parintele Adrian Fageteanu - de la Manastirea Sfantul Antim - care ne interzicea rugaciunile pentru sinucigasi.
La un moment dat, a venit la Dansul o mama indurerata, al carei fiu se sinucisese prin impuscare in Germania. L-a rugat pe Parintele sa se roage pentru sufletul fiului ei - Parintele a replicat ca nu poate sa faca asta pentru ca l-ar supara pe Dumnezeu.
Pacatele impotriva Duhului Sfant nu sunt iertate chiar daca noi putem "manifesta'' o dragoste mai <<mare>> decat Mantuitorul Hristos - si Origen a incercat asta in trecut...si Biserica l-a condamnat.

Dupa cunostintele mele , luate tot de la preoti lectori si doctori si conferentiari si si profesori in teologie ortodoxa ceea ce scrie in articolul de deschidere este corect cu adaugirea ca nu cunosteam despre hotarirea sf.sinod a mitropoliei UV, lucru care m-a pus pe ginduri deoarece are lipsuri d.p.v.dogmatic si care m-a facut sa-mi notez si sa caut lamurirea cit mai curind. Trebuie sa existe o explicatie care a condus la o asemenea hotarire .
Dar, in alta ordine de idei, nu mare mi-ar fi mirarea, defapt ar fi un lucru firesc, obisnuit aici pe forumul crestinortodox.ro, ca acest batrinel calugaras numit chiar si Adrian Fagetean sa nu fie criticat si judecat , cazut in disgratia forumului deoarece tocmai el ,un calugar , este atit de insensibil si indiferent la zbuciumul unei mame indurerate, refuza categoric sa se roage pt. sinucigas motivind pueril si lapidar ca l-ar supara astfel pe D.zeu ! Pai D.zeu tocmai asta este , iubire si iertare, tocmai de asta a venit in lume si s-a intrupat ca sa ierte si sa iubeasca si nu sa pedepseasca si sa prigoneasca. Pai ce a inteles acest parinte Adrian din toata dragostea lui Hristos, sa refuze oamenii, tocmai el care si-a ales liber consimtit sa se roage pt. lume ? Ce a inteles el din durerea unei mame ? Este normal ca fiecare sa gresim ca, de , suntem oameni dar rostul lui Hristos tocmai acesta este , sa ierte si sa ia la pieptul sau pe oameni, care sunt propria sa zidire ! Credeti ca Hristos are treaba cu dogmele si canoanele inventate de oameni ? Nu, el a suferit moarte pe cruce tocmai pt. a ne invata iubirea aproapelui ! Nu a poruncit El la inaltare apostolilor sai : ,,,...iubiti-va unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi asa incit cei ce va vad sa stie ca sunteti ucenicii mei !" Si la urma urmei au fost pusi la respect si tagaduiti pe acest forum parinti seriosi precum Arsenie Boca, Papacioc si Cleopa, dara-mi-te un...Fagetean. Auzi acolo, cum , sufletul unei mame sa nu fie alinat si mingiiat in durerea pe care o duce tocmai de un calugaras al lui Hristos . Curios calugar, cine o fi asta si cu ce binecuvintare se poarta asa !?

Spuneam deci, ca nu mare ar fi mirarea sa citim in curind si o asemenea parere a fratilor intru Hristos . Sa ne smerim cu rabdare si ...'om vedea !

Eu am citit despre cineva, care s a apucat din nestiinta sa se roage pentru sufletul unui sinucigas, si a avut sansa sa fi facut acest lucru fiind cumva in apropierea parintelui Argatu cand a nceput sa vina iadul asupra sa, si asa a invatat cazand si in deznadejde cumva pentru greseala facuta, dar parintele l a incurajat sa se ridice.
Plus de aceasta, prefer sa evit sa gresesc sa pun la Liturghie pe cine nu trebuie, desi mai am unele nelamuriri, pentru ca nu cred ca de pomana spune parintele Cleopa ca punand pe cei ce traiesc necununati samd, vor fi si ei loviti de necazuri si cel care ii pune.
Mie nu mi a placut articolul de ieri despre sinucidere, poate pentru ca este ca si cum un filosof ar filosofa despre Dumnezeu care de multe ori ajunge sa i salvaze pe unii sinucigasi, si parca ne ar invata ca daca intalnesti un om cazut intre talhari pe un drum, sa consideri ca pentru pacatul lui a cazut intre talhari, si probabil Dumnezeu il va salva...
Nu stiu daca ati citit Vindecarea arborelui genealogic, carte cu prefata de parintele Galeriu, acolo se arata ca multe boli psihice isi au radacina in suflete nelinistite din neam, pentru care nu s a savarsit Sfanta Liturghie si rugaciuni, ori chiar in credinta unui tata in clarvazatori. Foarte interesanta cartea.

Am citit si eu cartea prefatata de Parintele Galeriu -Vindecarea arborelui genealogic, dar daca imi amintesc bine- am citit-o demult- era vorba despre reincarnare.

Un sfant s-a rugat pentru imparatul Traian, care era pagan. A reusit sa-l izbaveasca din chinurile vesnice, dar Insusi Dumnezeu I-a spus aceluia sa nu se mai roage pentru eretici. Dincolo de iubirea noastra se poate ascunde foarte bine si o mandrie ca iata noi suntem puternici in rugaciune si rezolvam probleme importante. De aceea, multi rugatori prefera pustia. Lupta cu fortele raului este dura. Chiar si in Noul Testament scrie undeva ca de cei care nu vor sa asculte pe cei care le vorbesc despre Hristos sa nu ne mai ocupam.

Cred ca mai intai trebuie sa avem grija sa ne curatim noi insine cat mai bine de pacate mari si mici, sa castigam putere in rugaciune si dupa aceea sa facem milostenie duhovniceasca. Cu dreapta socoteala insa. Dupa ce constientizam ce inseamna margaritarele duhovnicesti, devenim mai prudenti.

Sfantul Serafim de Sarov a stat multi ani in pustie. Nu scrie nicaieri ca ar fi indraznit sa vina la el rudele unor sinucigasi.

Cred ca a te ruga pentru un eretic sau este riscant. Fiecare rugator trebuie sa-si asume si niste riscuri. Iar pentru un sinucigas, care s-a predat cu a sa voie diavolului trebuie sa ai multa indrazneala in rugaciune, ca Sfantul Vasile cel Mare, ca sa te rogi cu succes.

Asadar, cred ca daca avem grija sa dobandim noi insine o credinta puternica, putem sa ne rugam eficient si pentru ceilalti. Altfel, putem sa ramanem cu impresia ca suntem mai buni ca altii, caci iata noi ne-am rugat pentru sinucigasi si pentru eretici, iar altii - nu. Dar rugaciunea noastra a fost ascultata?

Era vorba aici despre copiii morti nebotezati si cred ca si pruncii inainte de vreme...

spune-mi te rog unde pot citi mai multe despre copii nascuti morti si ce pot face pt sufletul lor?

Trece numele copilului la adormiti, cu specificarea- prunc nebotezat.Boteaza un copil- in primul rand, daca este posibil, da nastere unui copil,roaga-te, fa milostenie in familiile nevoiase oferind haine si alimente...

Este si aceasta, pe langa altele, o discutie la care de fapt nimeni nu stie un raspuns, in afara de Dumnezeu. Noi oamenii, inclusiv preoti, teologi, calugari, biserici, ne dam cu parerea si incercam sa pricepem dupa puterea noastra Voia Domnului si judecam la nesfarsit.
Asta, judecarea si lipsa de iubire fata de aproape, sunt cele mai mare pacate fata de Dumnezeu.
Incercam noi oamenii, sa ne punem in locul Lui, sa decidem in locul Lui? Cu ce drept?
Batjocorim familii de oameni bolnavi, mame indurerate etc. cu ideile noastre nastrusnice.
Nu stim noi de ce Dumnezeu ii ia pe pruncii nevinovati la El, daca cei bolnavi (inclusiv cei cu grave probleme psihice) se duc la diavolul, sau in alta parte si de ce se intampla sa si nu le arata Dumnezeu alta cale.
NU STIM NOI!!!!! NUMAI DUMNEZEU STIE.

Printre cei ce se sinucid poate sunt oameni credinciosi, dar pentru care povara incercarii a fost prea mare, sau poate nu au avut pe cineva, un OM, sau un DUHOVNIC (scriu cu litere mari pentru ca ma refer la unul adevarat, asa cum trebuie sa fie, cum a fost Iisus insusi), care sa-i indrume, sa-i prinda in brate in caderea lor, sa-i ajute.
Ii stim noi pe ei, ce au facut, prin ce au trecut? Nu, dar ii punem la punct si ii trimitem la diavol, in loc sa ne rugam pentru ei.
Stim noi prin ce au trecut si ce credinta au acele mamem care pierd pruncii si n-apuca sa le vada zambetul, sa-i boteze? Nu?
Caci daca am stii, n-am mai vorbi.
Dumnezeu ii ia pe prunci la El, nu-i lasa diavolului.
Sa nu uitam pilda femeii Canaaneence, in care Iisus a spus ca a venit el pentru altii si nu pentru ea (exact n-am inteles eu nici acum pentru care popor al lui Israel si daca se referea numai la iudei). Si totusi a ajutat-o si pe femeia aceea, pentru curajul si credinta ei. L-a cautat, s-a dus si i-a cerut umil s-o ajute.
Deci eu asa inteleg ca Iisus nu a refuzat si alungat pe nimeni care a venit la El.
Asa nici biserica de azi si preotii ei nu au voie sa refuze/alunge oameni care au asa nevoie de ajutor. Tocmai ei au nevoie mai multa...
Si se duc s-o ceara. Si nu pentru ei, ci pentru cei dragi ai lor, sau chiar si pentru un om strain (bunul samarinean).

Inca ceva: atunci cand ne rugam pentru cel de langa noi, chiar -asa cum il numesc unii urat-eretic, nu inseamna mandrie sau mai stiu ce alte prostii si pacat, ci dimpotriva dragoste de aproape.
Nu stiu unde a spus Dumnezeu ceea ce spune Antoniap mai sus, o fi asa sa a inteles ea gresit, nu stiu.
Eu n-am auzit de asa ceva.
Sigur ca exista limite. Dar din nou, nu le stabilim si le stim noi, ci Dumnezeu. Numai El hotaraste daca ne asculta ruga si pe cine ajuta si pe cine nu. Nu putem noi sa stim si sa spunem dinainte "nu ma rog pentru ala ca este eretic, sau pacatos, sau mai stiu eu" ci ne rugam si mai departe va stii Dumnezeu calea.

de botezat , am botezar, de pomana dau, ma rog pt ea, ii aprind lumanari , numele pe pomelnic nu l-am trecut dar am sa-l trec de acum inainte.multumesc.as vrea sa stiu ce carti pot citi si ce rugaciuni pt pt sufletul ei.

Inainte de a judeca pe cineva si a-l categorisi ca insensibil, mai ales ca este preot/calugar, ar trebui sa cunoastem mai intai gravitatea sinuciderii.
Odata ce pentru cei care se sinucid nu se poate realiza o slujba de inmormantare normala, ce o tot dam la intors, ca nevasta sufera sau ca vorbeste lumea.
"A-l supara pe Duhul Sfant", nu mi se pare o replica puerila, ba din contra, cinstita, ca sa nu mai lungeasca discutia.
" Odată depus trupul creştinului în mormânt, încep slujbele de pomenire pentru sufletul său. Cele mai cunoscute ierurgii referitoare la pomenirea celor adormiţi se fac la 3, 9 şi 40 de zile, la 3, 6, 9 şi 12 luni şi apoi în fiecare an. Uneori, la acestea s-au adăugat diferite inovaţii, abuzuri sau exagerări, care „denotă o grijă exagerată a celor vii de a se asigura că cei plecaţi dintre ei au ajuns în rai, grijă care denaturează adesea într-o forţare a rânduielilor bisericeşti. Preoţii confruntaţi cu aceste doleanţe ale credincioşilor trebuie să explice cu mult tact care este rânduiala Bisericii Ortodoxe şi să nu introducă inovaţii liturgice, doar pentru a da satisfacţie unui grup de credincioşi", ne-a spus, în interviul care urmează, pr. lect. dr. Radu Petre Mureşan, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Copiii morţi nebotezaţi nu sunt membri ai Bisericii
Există o singură hotărâre a Sfântului Sinod al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, adoptată la 5 mai 1908, prin care se hotăra că se poate săvârşi slujba pentru copiii născuţi morţi sau pentru cei morţi nebotezaţi. Oficial, nu s-a revenit niciodată asupra acestei hotărâri şi, prin urmare, este în vigoare, şi numai un alt Sfânt Sinod o poate abroga. Practic, ea nu se aplică, existând semne de întrebare referitoare la modalitatea prin care se săvârşeşte slujba. În slujba Înmormântării pruncilor se arată clar că aceştia au fost botezaţi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ai făgăduit să dai împărăţia cerurilor celor născuţi din apă şi din Duh". De multe ori, moartea unui copil nebotezat este o dovadă a neglijenţei părinţilor, ştiut fiind că există şi posibilitatea botezului din necesitate pe care îl poate săvârşi orice creştin, completat apoi de preot, dacă copilul trăieşte.
Canoanele prevăd, de altfel, pedepse aspre pentru părinţii ai căror copii mor nebotezaţi, deoarece nu mai există posibilitatea de a ne ruga pentru ei în cultul Bisericii. Singurul lucru pe care-l poate face preotul este să binecuvânteze groapa şi să cânte un trisaghion în timpul coborârii în groapă a sicriului, pentru a nu lipsi de asistenţă religioasă familia în cauză."

Etichetarea parintilor care nu au apucat sa-si boteze copiii nou-nascuti cu anumite probleme grave de sanatate drept neglijenti mi se pare o chestie destul de dura, numai ei stiu ce chinuri indura in momentul in care afla ca s-ar putea ca al lor copil sa nu supravietuiasca. Iar in cazul copiilor nascuti morti nu mai poate fi vorba de o neglijenta a parintilor.Aici a cui neglijenta e? A cui e vina? Asa a vrut Dumnezeu. Cum putem noi oamenii judeca pentru cine sa ne rugam Domnului, si pentru cine sa nu ne rugam?

Doamne fereste!!! Unui sinucigas nu i se face slujba, iar apoi se inmormanteaza la marginea cimitirului.
Tu nu iti dai seama ce pacat a savarsit preotul respectiv, D-zeu sa-l ierte!
Am auzit caz in care preotul a inmormantat sinucigas, iar apoi a ajuns aproape mut...abia poate sa mai vorbeasca...
Nu stiu ce fel de preot a fost ala, dar limpede la cap nu!

Eu cunosc un preot care la Liturghie, dupa ce pomeneste crestinii raposati , adauga :cu tot neamul lor cel adormit; ei, aici se includ si sinucigasii si cei de alta credinta din neamul celor pomeniti....

La Proscomidie , preotul se roaga si pt copii nebotezati:

Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale strămoşilor, ale moşilor, ale părinţilor, ale maicilor, ale fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi fiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi ale celor dintr-o seminţie cu noi şi ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor sfântului locaşului acestuia (aici pomeneşte pe ctitorii răposaţi); ale miluitorilor şi făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit şi au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei, arhimandriţi, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii şi slujitori; ale preabinecinstitorilor împăraţi, domnitori şi dregători; ale fericiţilor patriarhi, ale ortodocşilor arhierei şi preoţi; ale dreptmăritorilor creştini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălţile, puţurile, sau războiul i-a secerat şi cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis şi focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor şi la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiţi fără de veste; ale celor arşi de trăsnete şi ale celor îngheţaţi în munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor sfârşiţi de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune şi în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmulţită, cărămida şi ţărâna i-au îm presurat şi de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviţi de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului şi a oricărui fel de piatră; ale celor sfârşiţi de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de muşcături înve ninate, de înghiţirea şerpilor, de căl carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghiţit; şi de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească şi femeiască; şi pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă sau din uitare, sau din pricina mulţimii numelor, Însuţi îi pomeneşte, Dumnezeule, Cel ce ştii numele şi vârsta fiecăruia.

Sub nici o alta forma cei nebotezati nu se pomenesc la Liturghie si la nici o alta slujba !

Atitudinea respectivului preot este extrem de riscantă, pe de o parte încălcarea unor canoane, pe de altă parte, precedentul pe care l-a creat (de auzit tot s-a auzit, dacă am auzit și noi).

Într-adevăr, preoții sunt nevoiți, uneori, să ia decizii care ne contrariază. Eram la o discuție, odată, cu un preot (eu, ceva mai riguros, cu respectarea canoanelor, el, pe drept cuvânt, ceva mai maleabil) cu privire la împărtășirea sau nu a unei fete din sat pentru un anumit păcat care ar fi necesitat un timp oarecare de oprire de la împărtășanie. Și el totuși a împărătșit-o în aceeași zi în care a și spovedit-o. Justificare: cum ar fi fost privită acea fată în sat, de ce fapte reprobabile ar fi fost suspectată o minoră, dacă preotul ar fi refuzat să o împărtășească duminica la Sf. Liturghie, când toți din sat au văzut-o spovedindu-se? "Chiar puteam să arunc în gura lumii o nefericită care, paote, nici nu a știut ce face?", mi-a spus atunci. Era înfierată de telenovelistele satului pe multă vreme, asta o spun eu. Evident că nu compar cele două situații, gestul părintelui nu este corect, oricum, Dumnezeu să-i ajute. Grea cruce!

Si eu sunt de acord cu atitudinea preotului.

Din pacate n asta e raspunsul pe care-l asteptam. Ce se intampla cu sufletul acelui copil, purtat 9 luni in pantec, nascut mort? De ce nu i s-a dat sansa de a se naste crestin? Cum sa o ajuti pe mama sa nu-si piarda credinta? Pentru ca spunandu-i ca acel prunc nu este crestin ortodox din moment ce nu-i botezat, inevitabil apare intrebarea: ce ce a gresit acel prunc inainte de a se naste, de nu i s-a dat nicio sansa de a fi mantuit?

"Ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la D-zeu'...aceste randuri sunt pline intelesuri tainice.
Un copil mort nebotezat nu poate ajunge in Iad ca nu a facut pacate personale, nici in Rai ca nu a primit botezul...ramane la atitudinea lui D-zeu; ori marea milostivire a lui D-zeu , limba nu o poate spune.
De ce sa-si piarda credinta?
Pierderile de sarcina sunt cauzate de ceva: pacate facute si nemarturisite, pacatele parintilor, lipsa de ingrijire pe perioada sarcinii, ... si voia lui D-zeu , pt o cauza anume!
O mama care in pantece trebuie sa se roage, ori rugaciunea aduce binecuvantare, iar unde este binecuvantarea lui D-zeu este si ajutor (pt a duce sarcina la capat cu bine- in cazul acesta ).

Cristina, nu te mai tulbura, am mai spus pe un topic, acesti prunci se bucura de fericirea raiului. Nu ne este dat noua sa ne pronuntam asupra acestui fapt nefericit - de ce a murit. Important este sa ne pastram credinta in Dumnezeu si sa traim cu convingerea ca ne vom intalni cu ei in fericirea vesnica.

Multumesc Costel. Un astfel de raspuns intr-adevar poate aduce o consolare.
Altfel ori pici in pacatul deznadejdii, ca nu ai facut tot ce-a fost cu putinta pentru a primi binecuvantarea de a naste un copil, ca esti prea pacatoasa si ai nenorocit si sufletul bietului prunc nevinovat, pentru care portile Raiului sunt inchise, din cauza ta, ca mama, ori din cauza lui Dumnezeu, care ar fi trebuit sa fie milostiv si sa nu permita ca un copil nevinovat sa fie pur si simplu pierdut in neant. Gedeon - trebuie sa ai mare grija cum vorbesti persoanelor care sufera in urma pierderii cuiva apropiat.