Nu stiu
 

Nu stiu daca am postat bine aici, probabil trebuia la thread-ul cu rugaciuni dar vreau sa va spun problema mea.

Am fost impreuna cu EL timp de 2 ani jumatate.Ajunsi de pe bancile liceul in viata reala a studentiei , am dat de greu si tot greul asta s-a transformat intr-o despartire urata din care amandoi suferim. S-a pus problema banilor, a noilor cunostine, a timpului petrecut impreuna, compararea cu trecutul, cu alte relatii si lista poate continua. Ne-am spus Te iubesc pana in ultima clipa.Ultima clipa a fost cand el s-a desp de mine, crunt cu motivul ca vrea sa se regaseasca ..singur...si ma facut sa ma intreb cine e acest om? Despartirea a fost ca un soc pentru mine , fiind si prima dragoste a mea,am simtit deshidratare de la atata plans si dupa 2 luni, inca mai am cearcani si lacrimile parca nu se opresc.A fost o vara cumplita..La inceput lui i-a fost bine in sensul ca a trecut foarte rapid , a inceput sa isi gaseasca alte teluri sa se distreze ( fara inselat ) in timp ce mama mea vroia sa ma interneze in spital ca nu ma mai opream din suferit. Totusi incetul cu incetul, cu ajutorul rugaciunilor mi-am mai revenit desi durerea inca arde.Lui nu ii e bine acum, sufera in tacere.Poate sufera pt ca stie ca va trebui sa ne vedem la facultate in fiecare zi timp de inca 3 ani..de iubit stiu sigur ca ma iubeste de aceea gestul lui mi s-a parut drastic.Motivele le-am enumerat mai sus, printre care motivul banilor ( eu am o sit mai buna financiara fata de el si intotdeauna s-a simtit complexat desi eu il iubesc asa cum e ) ne-a adus sfarsitul. Insa eu cred in alt inceput, un inceput mai bun. Simt ca o sa fim impreuna , stiu ca nu e asta despartirea finala de aceea nu imi pierd speranta .Problema se pune in felul urmator

Am crezut ca sunt vraji .Stiu, ideea e un pic cam extrema dar hai sa fim seriosi..exista si oameni f rai.Asa ca am dat batai cu rugaciunile cum s-ar spune.Am dat pomelnic la 15 biserici si parca mai de al naibii nu se intampla nimic.Dumnezeu nu e tonomat dar totusi sunt 15 biserici plus credinta mea ..e cam ciudat .A fost dat prin cineva pomelnic la parintele Iustin iar el ( la fel ca si restul perotilor cu , care am vb ) mi-a zis ca o sa ma impac dar mai trebuiesc facute slujbe.Asa ca eu ..cea care nu prea credea inainte mi-am pus toata baza ca o sa fie bine.Si intradevar dupa ce am inceput sa citesc acatiste, situatia s-a mai ameliorat ( in sensul ca sufera si el acuma..nicidecum nu mi-a dat un semn de viata ).Continui sa merg la biserici, continui sa cred dar rabdarea imi e greu pusa la incercare.

Insa de fiecare data cand speranta ma parasea si plangeam cititnd acatistele..ceva in mine imi spunea sa am rabdare.Asa ca am ..trebuie sa am.


Am auzit de Sfantul Mina...oare e el unul din sfinti care imi poate ridica rugile la Dumnezeu?

Printre acatistele pe care le citesc (Sfantul Pantelimon,Sfantul Ioan Maximilian,Sfantul Simion Zelotul,Acatistul Maicii Domnului ,Sfantul Nectarie ) citesc si acatiste a celor catolici ( Sfantul Antonie, Sfantul Iuda Tadeu ). Imi place enorm de mult sa le citesc .Unii pot spune ca sunt multe, dar iti ia incredibil de putin timp sa le citesti si apoi senzatia pe care o ai ..e de neegalat.

Multumesc si sper ca nu v-am plictisit sau ametit.Am tendinta asta.

Doamne ajuta!
 

Uite ca pe mine nu m-ai plictisit deloc.
Nu pot decat sa iti spun ca esti o luptatoare si lupti pentru ceea ce iti doresti. Faci si ai facut foarte bine ca ai citit rugaciuni, acatiste si ai dat pomelnice. Tot ce faci acum iti va ajuta foarte mult in viata si asta pe toate planurile. Vei vedea ca Dumnezeu aseaza lucrurile cum e mai bine pentru noi...chiar daca noua ni se pare uneori ca lucrurile merg prea incet sau nu chiar in directia pe care o vrem noi, insa ele merg exact cum trebuie si se aseaza la fix. Daca va fi sa fie acest om partea ta, atunci va fi...si tot efortul tau de acum va pune inceput bun, iar daca va fi sa fie altul...va fi la fel de bine.

Doamne ajuta ! Simt ca vei avea o viata frumoasa si luminoasa...si asta pentru ca ai credinta si nadejde in Dumnezeu!

Dar de ce esti asa de sigura ca el sufera? Poate nu sufera, poate asta a vrut, sa va despartiti-din cine stie ce motiv, si acum se simte bine singur..
Din experienta stiu, si nu numai eu, ca nu e bine sa cerem de la Dumnezeu voia noastra, facand din asta o obsesie, ci mai bine ai incredere in Voia Lui, si cere Voia Lui, si asa vei afla adevarata bucurie. Doamne ajuta!

Stiu de la un prieten comun ca sufera.A slabit enorm ( l-am vazut si eu pe strada ) , e tras la fata, are cearcani, e plans...

Tu nu ştii ...dar Dumnezeu ştie ce plan are cu tine.Poate aceasta este cale pe care rebuie să ajungi tu la El.

Mai, nu inteleg. Tu suferi, el sufera. Atunci ce mai asteptati? De ce nu va vorbiti, de ce nu comunicati? Chiar nu inteleg...Mai ales tu, ca vrei sa fii cu el. Du-te si vorbeste-i. Daca sufera asa tare pt tine se va bucura.

Iubim si suferim de cand lumea .... Toti am trecut prin asta si am scos-o la capat pana la urma , cumva ..iti voi spune ce cred dar tu fa ce simti si ce crezi ca-i mai bine pt tine .
Daca esti sigura de iubirea ta ptr el , poti lasa orgoliul la o parte si ..cauta-l tu , doar zici ca ati fost impreuna doi ani si..ca inca te iubeste . (aici , n-ai cum sa fii asa sigura )
Nu astepta octombrie cand incepe facultatea ..
Spune ce simti si intreaba-l daca nu i-a ajuns perioada de regasire asta daca stii sigur ca nu are pe nimeni si sufera si el .. poate nu are curaj sa te caute . Eu sunt mai in varsta si asa vad lucrurile .. mai bine sa pui capat tuturor indoielilor , cat mai repede , decat sa tragi nadejde si sa suferi . Cred ca ai observat am subliniat mai multi de daca /parca ...eu imi permit ,ca sa zic asa , sa-i folosesc nefiind in locul tau , tu insa elimina-i din problema ta si clarifica lucrurile .
Domnul sa te ajute , fata draga , ca-n El trebuie sa-ti pui nadejdea indiferent de necaz . Acum ai unul de sufletel .. nu dispera ca se va rezolva .

Draga Mara daca va perpeliti amandoi de atata dor, de ce nu va intalniti sa stati de vorba ca oamenii, macar sa-l intrebi ce mai face, ca intre prieteni.
Ai sa-ti dai seama dupa aia daca te mai vrea sau nu. Macar sa stii si tu pentru ce suferi.

Nu te mai gandi la vrajitoare si la tampenii din astea,nu-ti fac bine deloc, mai mult te vor nelinisti. Mergi la un duhovnic, spune ce ai pe suflet, cu siguranta te vei usura. Timpul iti va arata daca iubitul tau merita atata framantare din partea ta.
Roaga-te Bunului Dumnezeu sa faca voia lui.

Mara, spuneai de problema banilor. E serioasa. Nu cred ca faptul ca familia ta e mai bogata e marea problema, ci problema este faptul ca tu esti obisnuita cu un alt standard de viata si vrei sa ti-l mentii. Daca vrei sa fii cu el, va trebui sa renunti la familia ta si sa te faci una cu el.
Am o prietena care e casatorita si e in aceasta situatie a diferentei de venituri intre familii. Ea a a gresit mult si a suferit mult din cauza asta. Am sa iti dau exemple ca sa vezi daca nu cumva te regasesti printre ele:
Ea primeste din partea parintilor o bijuterie de aur si se bucura. Sotul priveste trist si zice eu niciodata nu o sa-mi permit sa-ti fac un astfel de cadou... si pune la suflet. Merge cu mama in magazin si mama ii cumpara haine scumpe pe care nici ea, nici sotul nu si-ar permite sa le cumpere. Lui nu ii pica bine faptul ca pe ea o fac fericita lucruri care pentru el nu au importanta, pe care el nu si le permite si pentru care el nu considera ca merita sa te strofoci in plus.
Gandeste-te bine daca tu te poti simti bine cu putinul pe care il poti avea de la el. Altfel renunta, chiar daca va veti casatori, va urma multa durere. Banu-i ochiu' dracului, strica tot.
Eu nu te cunosc, imi voi da cu presupusul. tu doar sa fii atenta daca nu cumva e vreun sambure de adevar si sa cantaresti bine ce e de facut: deci gandeste-te in ce masura simti ca anumite lucruri ti se cuvin, ti se pare firesc sa le ai (haine, confort, iesiri in oras, etc). Gandeste-te daca consideri ca "ti se cuvine sa fii iubita". Ma gandesc ca poate esti obisnuita cu un anumit confort, ai fost obisnuita pana acum sa primesti. Ma intreb si daca suferinta ta atat de mare, ca si numarul imens de acatiste citite cu tenacitate nu se trag din faptul ca nu esti obisnuita sa nu poti avea ceea ce crezi ca ti se cuvine, ca este al tau si lupti cu indarjire sa-l ai.

Ce am scris sunt doar presupuneri. Pe tine te rog mult doar sa te gandesti si la aceste posibilitati.

CURAJ!
Sa nu uiti vorba aceea batraneasca: "tot raul spre bine"

Iti spun eu de ce, DIN CAUZA MANDRIEI ! ( din ambele parti, o mandrie foarte perfida ).
Chiar daca acest gen de despartiri par ciudate, nedeslusite, fara o motivatie concreta, mandria este cea care ne indeamna sa nu lasam de la noi, sa nu iertam anumite lucruri stiute sau nestiute, ea face ravagii in relatiile dintre oameni, si o spun din experienta. Pacat ! Viata este scurta, viata este foarte cumpatata in bucurii, viata este doar un moment, iar noi schingiuim acest moment din cauza unei natange de mandrie distrugatoare.

Nu m-am gandit nicidecum si la aspectul virtual, aspect care nu poate favoriza iubirea, decat doar la un nivel infim de imaginatie si-atat, nu poate sa fie definita nici macar in cuvinte, "existenta " ei doar din perspectiva virtuala.
Iubirea sta in suflarea calda pe care o simti aproape de fiinta ce te atrage, in atingerea mainii ei ca al unui univers intreg, in descoperirea intregului inteles pamantean in privirea irisului ei....iubirea trebuie sa fie palpabila, sa se exprime prin fapte si de acolo poate sa se contamineze cu natanga mandrie si sa o mutileze.

Pai mai nou exista webcam si microfon:71: Poti vedea f bine irisul si privirile si la fel vibratiile vocii. Sau vrei sa spui ca iubirea e chimica si musai sa se intalneasca substantele?

Vrei sa spui ca poate fi vorba de iubire rezumata la stadiul virtual?
Eu nu prea cred, cel putin poate fi vorba de niste sentimente de atasament, de prietenie, de socializare, dar in nici un caz iubire fara ca macar sa existe vre-o intalnire in cele din urma, ca sa putem astfel sa vorbim de atractie profunda si iubire.
Pentru unele persoane, nu este nevoie nici de web, nici de voce telefonica, nici de privirea in ochi pentru a marturisi iubirea . Personal, nu cred nici in iubirea " doar " marturisita, ci exprimata prin gesturi si mai ales prin fapte...ceea ce este o MARE DIFERENTA.

Totusi, exista distanta care ramane. Pentru a te indragosti cu adevarat de o persoana si a nu iti face iluzii cred ca e nevoie mai intai de o intalnire adevarata. Pe urma sigur, daca suntem despartiti o vreme ajuta comunicareavirtuala.
Da, iubirea are si ceva 'chimic'.. Eu cred ca da.

Exceptia confirma regula! ;-)

Dar si aceasta poate fi contaminata , mai devreme sau mai tarziu ! Nu este nimic batut in cuie , si apoi cam rar fara de mandrie . Mandria de care vorbesti, este poate cea mai raspandita patima ,si depinde foarte mult de cum o stapanim , de autocontrolul nostru , pana la urma .Au fost casnicii ce au fost rapuse de aceasta nenorocita de mandrie, dupa 20-25 de ani . Eu clasez MANDRIA pe locul doi intre patimi , DESFRANAREA , conducand detasat !

Hmmm, iluziile sunt relative. Poti foarte bine si la o intalnire sa iti faci iluzii. Poti sa ai o imagine falsa despre celalalt chiar si ani de zile, traind cu el in casa. Eu cred ca iluziile nu sunt evitate prin intalnire, vorbe, nici macar prin fapte (ca poate vezi doar anumite fapte, nu vezi si altele si de aia nu putem judeca inima omului dupa faptele lui, numai Dumnezeu cunoaste inima si daca El ne daruieste sa o cunoastem), ci prin SINCERITATE. Sinceritatea celuilalt n-o vei putea niciodata controla, dar ii poti oferi incredere. Iar daca intr-un spatiu virtual oferi incredere, ce e rau in asta? Uite, eu am incredere in tine Fani :10: Intuitia feminina imi spune totusi ca nu esti o criminala, plus am vazut pozele, ti-am citit ideile, pot sa am o imagine despre tine ( e drept, limitata, dar ce nu e limitat in lumea asta?)
Si pana la urma doar Dumnezeu e cel care ne da darul de a ne comunica. Daca El va vrea, ma va face sa inteleg perfect un strain pe care nu l-am vazut in viata mea, si nu prin chimie ci prin darul Lui.
Iar comunicarea e foarte relativa, cum am spus, stai cu omul langa tine si habar n-ai cine e sau esti f departe de cel drag si chiar simti uneori ce simte.

Este adevarat ca poti sa te inseli si despre omul de aproape. Insa cred ca riscul de a te insela este mai mare in mediul virtual.
Una este prietenia, camaraderia, simpatia, si alta este dragostea intre un barbat si o femeie. Pentru primele poate sa ajunga si mediul virtual (si eu pot spune ca am simpatie pentru tine si ca simt ca ceea ce scrii este autentic ;-)), pentru a doua cred ca este foarte periculos sa se infiripeze dragostea prin acest mediu.
Cunosc cazuri in care unii au incercat, si a iesit rau.
Este adevarat ca am auzit si de cazuri in care a iesit. Dar cred ca nu s-au indragostit pe internet, ci numai s-au intalnit acolo si apoi s-au vazut. A, am avut si o eleva care s-a indragostit pe internet si dupa aia s-a intalnit cu baiatul respectiv, cu care era inca impreuna dupa mai multi ani, si cu care vroia sa se casatoreasca. Parea fata serioasa. Mai stii?
Da, cum zici, daca Dumnezeu vrea, se pot intampla si astfel de lucruri. Insa cred ca sunt foarte rare. Si periculoase - riscul este mult mai mare ca intr-o relatie iscata in mod obisnuit. Ma pot insela...

din pacate , mandria lui e mai mare decat a mea ..eu am trecut si mi-am calcat peste mandrie si nu am rezolvat nimic.

Da, asa este uneori, si mie mi s-a intamplat acest lucru insa, pe parcurs am inteles ca, cu astfel de caracter nici nu poti avea alte asteptrari, nu-si are rostul interminabilul " de ce ? ", nici neacceptarea situatiei care nu poate fi schimbata si nici iluzia. Trebuie sa ne pastram energia pentru lucruri si oameni care pot face parte din viata noastra, mai ales atunci cand este vorba de persoana iubita.

Imi cer iertare daca voi fi putin cam piezis ca atitudine fata de ce s-a comentat aici. Ma refer in primul rand la Mara care spune ce spune si mai ales ca ea si-a calcat mandria iar el nu. Oare? Oare tocmai cand spui aceste vorbe, Mara, nu exprimi tocmai o mandrie ascunsa? Mara, iti pun o intrebare frontala: despre ce iubire vorbesti tu? ca mie imi pare, iarta-ma ca vorbesc atat de franc, ca mai degraba tu iti deplingi egoist pierderea decat impartasesti pe tema iubirii.
Care iubire, surioara?
Am suferit si eu, de copil, pe tema asta si cred ca nu e om care sa nu fi patimit din asazisa iubire. Dar de cand m-am facut mai maricel (acum am 43 ani), daca ma apuca durerile cu iubirea, iau frumos Epistola Sfantului Apostol Pavel, catre Corinteni, si citesc acolo despre Dragoste. Ma uit acolo, oftez si imi zic singur: fugi d-aici baiete, ca nu de iubire suferi tu ci de egoism posesiv. Uite aici ce spune Apostolul ca este iubirea! Si ma cert singur si imi mai potolesc asa nelinistea rea.
Apoi, eu nu imi vad de 11 ani persoana iubita, decat pe ascuns, prin forta unor imprejurari. Si nu e orice iubire, e dragostea mea de parinte fata de primul meu nascut, fiul meu. Uneori trec saptamani si nu il pot vedea, alteori aud ca e bolnav etc. In vacanta de vara trec lunile si nu stiu nimic de el... Crezi tu oare ca il iubesc mai putin pentru ca nu stau permanent nas in nas cu el? Crezi oare ca tremur de ciuda ca nu e cu mine? Crezi ca ma coplesesc spaimele si uit de Domnul sau cartesc? Nu, Mara, din fericire aceasta privare a mea de persoana iubita a spalat in mine dragostea de multe adaosuri murdare, a curatit-o, acum simt ca straluceste inlauntrul meu si parca ma simt apropiat de Dumnezeu, prin aceasta durere a lipsei de contact cu cel iubit.
Am iubit si eu, fete vreau sa zic, chiar de mai multe ori am trait experienta asta, dar acu stiu ca a fost o lunga ratacire a simturilor si a poftelor, in toate directiile nu doar sexual, si un rol au jucat multele mele prejudecati si modele lumesti.
Eu unul iau acum aminte la modelul de iubire pe care ni-l ofera Domnul. Acolo e modelul iar Apostolul dezvolta si fixeaza reperele-cheie.
Dumnezeu sa ne ajute sa iubim asa cum ii place Lui, nu noua...
Ma rog, cu gandul la dragoste, in primul rand pentru onestitate. Sa fim onesti cu noi insine, mai intai, pentru a candida la iubire.
Si sa ma iertati daca am pus iubirea din Corinteni mai sus decat patimile noastre trecatoare pe care cu sentimentalism le numim, vai, iubire. Sa nu fie...
Doamne ajuta!

Lasa mandria...problema e 50 la 50....il inteleg, e complexat...si eu as fi la fel...e mai bine un om cu acelasi venit....dac unul are mai mult sunt probleme......fiindca celalalt nu e materialist....si ramane complexat....nu e mandrie...e modestie....asa consider eu....e mai bine fifty...fifty....cand unul are mai mult.....ies discutii, analize.....

gresesti
 

Trebuie sa te rogi Lui Dumnezeu sa-ti dea dragostea adevarata nu sa te impaci cu fostul.Domnul stie cel mai bine de ce ai nevoie chiar daca tu crezi ca stii.

Asa cred si eu, dar asta nu exclude ca tocmai cu prietenul ei sa guste Mara dragostea adevarata.
Altfel spus (si poate ca asta ai vrut sa spui si tu) daca Mara simte cu adevarat ca il iubeste pe prietenul ei, poate cere lui Dumnezeu sa ii dea dragostea adevarata pentru acest baiat. Ma gandesc (si va rog sa ma iertati daca gresesc) ca nu-i de colea povestea lor de iubire care a traversat cativa ani (hopa! acum vad ca ultimele mesaje erau de prin 2009... oare ce s-o mai fi intamplat intre timp cu Mara si iubitul ei?... Povestea lor o continuam intr-un fel doar noi, dupa 2 ani... interesant!). De ce sa o vedem ca pe o ruptura si nu mai degraba o pauza de reflectie pentru a face saltul la un alt nivel de a iubi. Poate asta vrea Domnul, care este Insusi Iubire. Fiind noi copiii Lui, imi pare firesc sa cautam asemanarea cu El in iubire.
Cred ca nu persoana iubita e problema, ci modul in care noi o iubim.
Mara poate lupta (si eu te incurajez, Mara, sa o faci!) pentru o dragoste curata. Intr-un fel sau altul Dumnezeu o va lumina, ocroti si indruma. Precum si pe el, pe cel iubit. Numai sa fie efort spre curatia, spre inaltarea iubirii dincolo de impulsul imediat dictat de firea noastra (care stim cum e...), efort pe care noi oamenii il putem face.
Curatie sa fie, buna mireasma, si Domnul nu va intarzia sa ne sprijine. Domnul e credincios. Dumnezeu isi tine mereu promisiunile! Iar noi poate ca avem ragaz, prin poticnirile noastre momentane, sa mai luam aminte, sa ne mai facem curatenie, sa mai invatam, sa ne imblinzim inima, sa ne reimprospatam fortele catre iubirea smerita. Cat imi e mie de greu, v-o marturisesc: mereu imi e greu la hopuri si surprize nedorite (din cauza egoismului meu care ma sacaie mereu, ma vaneaza, ma hartuieste neobosit, imi intinde curse). Dar ce pot face? Sa abandonez autocompatimindu-ma? Sa dau vina pe fiinta iubita? Incerc sa aleg altfel: invat sa iubesc, caut sa fiu un candidat permanent la scoala dragostei. Desi imi este greu, uneori mai rup si eu cate un 5 de trecere...
Domnul sa va ocroteasca si sa va insufleteasca cele mai frumoase sentimente si fapte!

exista cu adevarat farmecele si blestemele?Nu stiu ce sa mai cred
 

Salut , Ma numesc Leonard Nicusor am 24 si sunt din Braila, nush ce sa zic si cum sa incep , nu sunt sigur daca sa cred sau nu in aceste vrajitori sau nu dar patesc pe pielea mea niste lucruri foarte ciudate , am gasit infasurat de p***s cate un fir de par, acesta fiind culoarea parului iubitei mele, aceste intamplari au fost dese, de aproape 2 ani, unde ,ciudat fapt deoarece eram proaspat iesit din dus si foloseam numai prosop curat ,ma imbracam cu schimburi curate si numi pot imagina cum era posibil asea ceva, dar nici nu luam in seama lucrul acesta al scoteam si il aruncam fara sa ma gandesc cum si in ce fel a putut ajunge acel fir de par tocmai acolo si infasurat, din primele dati de cand am inceput sa gasesc au inceput aceste intamplari ciudate : tresar din somn la cel mai mic sunet, ma trezesc brusc si nu mai pot dormi, am o senzatie de frica in suflet , parca ma priveste cineva, stiu k nu mi-am pierdut credinta ,nu stiu ce sa cred Or fi incercari dar din acele momente viata mea sa transformat intr-un calvar.. cearta cu familia ,mai tot timpul din senin, mi-am indepartat familia toata inclusiv prieteni,nu se leaga nimica de mine,am abandonat serviciul, nu mai am aceleas valori morale ca inainte, mi-am pierdut increderea in mine total,numai greutati intampin,sanse de reusita in orice lucru ma apuc sal fac ZERO nu am parte de nimica bun in calea mea,mama mea sufera foarte mult din cauza mea si nu stiu ce pot face sa nu mai sufere tatal meu la fel,de parca atunci cand apar eu in casa le aduc numai nori si furtuna ,iar din momentul acela incepe cearta cu ei nu ma pot controla le rapsund si chiar ma pun cu ei in gura,numai stress intampin,pana acum ceva timp ma apucasem de consumat droguri, dar de cand mi-au adus ai mei de la manastire un lantisor cu cruciulita si bratara sfintita , am avut puterea de a ma lasa de consumul de droguri cu toate k perioada de consum a fost de aproape 6 luni si nu stiam dc sau cum am ajuns eu sa consum , nu am fost dependent dar pur si simplu nu puteam sa le las consumam ocasional dar la sfarsit acel ocazional incepuse sa devina regulat si zi de zi la sfarsit, nu am ajuns la spital sau sa fac tratament pur si simplu am renuntat :( . Nu cer ajutorul decat Bunui Dumnezeu sa ma ocroteasca sami lase crucea pe care imi este sortit sa mi-o port, sa o pot duce si mai departe, k am ajuns la capatul puterilor...Ieri simteam k nu mai am motiv sa traiesc pe aceasta lume . Va cer doar sa ma indrumati la o biserica sau manastire din zona galati braila... ca imi sunt mai aproape sa pot veni mai des la o Biserica Sf Vasile , Sf Ioan Gura De Aur sau Sf Ciprian , am auzit ca Acesti Trei Sfinti au puterea de a lupta si a invinge aceste lucraturi necurate. Ma adresez sincer , nu sunt usa de biserica dar nici nam facut rau asea mare cuiva , nam pacatuit cele grave , chiar pot zice k sunt un om milos cu frica de Dumnezeu ma inchin din suflet cand trec pe langa Biserica numai ca nu stiu de ce nu imi pot gasi timp sa ma si duc la biserica des,am fost de pasti in fiecare vineri, nu sunt genul care poate sa tina post dar daca as avea o mica raza de soare as putea sa reusesc sa tin post negru vinerea pana seara ,as dorii macar un sfat ce sa fac cum sa fac incotro sa ma duc , Nu am umblat niciodata cu prostiile astea de facaturi necurate ,singurul lucuru care l-am facut mi-am dat in carti de 2 ori in viata mea , sunt sincer si deschis indrumati-ma undeva unde imi pot gasi linistea si pacea . P.S Am citit ca nu este bine sa citesc Rugaciunea Sf.CIprian si Molitfele Sf.Vasile Cel Mare cum as putea sa ma indrept si sa imi gasesc calea cea buna si linistitoare , imi doresc cel mai mult si ma straduiesc pentru parinti mei ca se consuma foarte mult si ma doare sai vad asea cu toate ca si eu mai sunt nervos pe ei cand vad ca atunci cand e liniste trebuie sa caute sa o tulbure unuil dintre ei sa se ia de mine si incep sa ma cert cu ei dar nu ai judec ,vreau doar sa ma fac inteles si sa fiu putin lasat sa imi gasesc linistea si pacea sufleteasca . Va multumesc foarte mult as aprecia daca mi-ati raspunde si indruma intr-o cale buna de catre cineva specializat...

nu e vorba de nici o vrajitorie, cred eu. sunt doar inchipuirile tale. mai bine vorbeste cu un preot sau du-te la un psiholog. cauta-ti un serviciu, du-te regulat la biserica si roaga-te in fiecare zi. vei vedea ca totul va fi bine

Mysteryo2005, e MUSAI sa ai un Duhovnic !! El, sau mai bine zis Dumnezeu in Taina, iti va lua toata suferinta, in urma Spovedaniei (sincere). Vei avea noi puteri si, intr-un final, pacea mult ravnita ! Lucrurile se vor linisti, totul se va lumina. Dar pt asta trebuie sa asculti de Duhovnic, de ce o sa iti spuna sa faci pe mai departe!

Si...ce am auzit mai demult: in general, parintii stiu destul de bine ce e bine pt copil, poate chiar mai bine decat copilul in sine (dar, acum zic eu: nu intotdeauna, ma gandesc acum la cei fara intelepciune care ii indruma pe copii sa aleaga o cale, spre exemplu profesionala, fara sa tina cont de dorintele si abilitatile copilului, si astfel se ajunge la nefericire. Sau, mai rau, parinti care ii indruma pe copii sa aiba ca si criteriu de alegere al viitorului partener de viata, situatia financiara a acestuia, in detrimentul iubirii adevarate).

Dumnezeu da intelepciune, daca esti pe calea Lui!
Iar Parintele Duhovnic este un parinte spiritual (nu dupa trup) care ar trebui sa aiba intelepciune (cei tot mai desavarsiti cu siguranta au din belsug).

clarificări
 

,,S-a pus problema banilor, a noilor cunostine, a timpului petrecut impreuna, compararea cu trecutul, cu alte relatii si lista poate continua. "
Cred că ar fi bine să detaliezi punctual aceste elemente cu excepţia primului, l-am înţeles pe acela
1. ţi-ai făcut noi cunoştinţe cu care el nu e de acord?
2. ce înseamnă problema timpului petrecut împreună?
3. cine făcea comparaţia cu trecutul? şi în ce consta comparaţia?
4. cine făcea comparaţii cu alte relaţii? ce fel de comparaţii cu alte relaţii?
Cred că ar fi foarte util să dai răspunsuri detaliate la aceste întrebări, faptul că el are un complex financiar poate să fie doar unul din motive, cheia poate fi în altă parte...