citate despre post
 

Marcu: 9,29: El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decit numai cu rugaciune si cu post.

Pateric, avva Zenon: Povesteau ca, intr-un sat, traia cineva care postea foarte des, incit oamenii l-au supranumit Postitorul. Avva Zenon a auzit si a trimis sa-l cheme. El a venit cu bucurie si, dupa ce s-au rugat, s-au asezat. Batrinul a inceput sa se nevoiasca in tacere. Negasind pe nimeni cu care sa vorbeasca, Postitorul a cazut in acedie si-i zice batrinului: „Roaga-te pentru mine, avva, caci vreau sa plec acasa“. Batrinul intreaba: „De ce?“. El raspunde: „Inima imi arde ca focul si nu stiu ce are. In sat, posteam pina seara si niciodata nu mi s-a intimplat asa ceva“. Atunci, batrinul ii zice: „In sat te hraneai prin urechi. Mergi, si de acum maninca la ceasul al noualea si tot ce faci fa intr-ascuns“. Omul a inceput sa se nevoiasca, asteptind cu framintare ceasul al noualea; iar cei care-l cunosteau ziceau: „A intrat demonul in Postitor“. S-a dus si i-a spus totul batrinului. Dar acesta i-a raspuns: „Aceasta este calea dumnezeiasca“.

Pateric, avva Ioan cel Pitic: Avva Ioan cel Pitic a zis: „Cind un imparat vrea sa-si captureze dusmanii, mai intii le taie apa si mincarea, si astfel dusmanii se predau rapusi de foame. Tot asa si cu patimile carnii: daca omul se lupta cu armele postului si ale foamei, dusmanii se retrag vlaguiti din sufletul lui”

Pateric, avva Megethios: Spuneau despre al doilea avva Megethios, ca era foarte smerit. Fusese ucenicul mai multor batrini egipteni, intre care avva Sisoe, si cu avva Pimen, traia pe malul unui riu de linga Sinai si s-a intimplat ca un batrin sa vina la dinsul -chiar el insusi a povestit-, si sa-i zica: „Cum traiesti, frate, in pustiul acesta?” El a raspuns: „Postesc cite doua zile intregi si apoi minc o piine.” El imi zise „Daca vrei sa ma asculti, mai bine minca in fiecare zi cite jumatate de piine.” Si facind asa si-a gasit odihna.

Pateric, avva Pimen: Avva Iosif l-a intrebat pe avva Pimen cum trebuie sa postim. Avva Pimen ii zice: „Eu tin ca fratele care maninca in fiecare zi sa manince putin si sa nu se sature.” Avva Iosif il intreaba: „Dar tu, avva, cind erai tinar nu posteai cite doua zile la rind?” Batrinul zice: „Ba chiar si trei, patru, si cite o saptamina. Parintii, ca niste puternici, au cercetat toate aceste lucruri si au vazut ca este mai bine sa mincam in fiecare zi cite putin. Si ne-au transmis noua calea imparateasca, fiindca e usoara.”

Pateric, avva Casian: Avva Casian a povestit: „Am plecat, impreuna cu Sfintul Gherman, la un batrin, in Egipt, care ne-a primit cum se cuvine. L-am intrebat: «De ce atunci cind primiti oaspeti nu mai paziti regula postului, pe care o avem noi in Palestina?». El a raspuns: «Postul este mereu cu mine, dar pe voi nu va pot tine mereu aici. Desigur, postul e un lucru util si necesar, dar depinde de vointa noastra, in timp ce legea lui Dumnezeu cere in mod obligatoriu indeplinirea dragostei fata de aproapele. Prin voi il primim pe Hristos, de aceea, trebuie sa va slujesc cu toata rivna. Dupa ce va conduc, pot sa-mi reiau si postul: fiii Mirelui nu pot tine post cit timp Mirele este cu ei. Cind Mirele va fi luat din mijlocul lor, atunci vor fi siliti sa posteasca»” [Matei 9,15; Marcu 2,19; Luca 2,34]

Pateric, avva Sisoe: Spuneau, despre avva Sisoe tebanul. ca a stat o vreme la Calamon, din Arsinoe, si un alt batrin se imbolnavise in alta lavra. Cind a auzit s-a tulburat. Postea din doua in doua zile si era tocmai ziua in care nu minca. Auzind asadar boala batrinului isi zice in gindul lui: „Ce sa fac? Daca ma duc, oare fratii de acolo nu ma vor sili sa maninc? Dar daca astept pina miine, sa nu se prapadeasca batrinul. Asta fac: ma duc si nu maninc.” Si s-a dus postind si a implinit porunca lui Dumnezeu, dar nu si-a stricat nici felul sau de viata pentru Dumnezeu.

Pateric, avva Silvan: Odata, avva Silvan s-a dus impreuna cu ucenicul sau, Zaharia, la o minastire si fratii de acolo i-au indemnat sa guste ceva inainte de plecare. Dupa ce au iesit, ucenicul a gasit apa in drum si a vrut sa bea, dar batrinul ii zice: „Zaharia, astazi este zi de post“. El intreaba: „Dar n-am mincat, avva?“. Batrinul raspunde: „Ce-am mincat era din dragoste, dar noi, acum, tinem postul nostru“.

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: este si nevointă pusa la cale de dusman. Ucenicii sai o practica. Asadar cum sa discernem nevointa dumnezeiasca si imparateasca de cea tiranica si demonica? E limpede ca plecind de la buna masura. Sa traiesti tot timpul dupa regula postului. Nu posti patru sau cinci zile la rind, si ziua urmatoare sa te imbuibezi cu mincare. Lipsa de masura strica intotdeauna. Posteste cit esti tinar si sanatos, caci va veni batrinetea cu bolile ei. Cit poti, aduna hrana, ca sa-ti gasesti odihna atunci cind nu vei mai putea.

Pateric, avva Macarie Egipteanul: Avva Macarie se intorcea, odata, din lunca la chilia sa, incarcat cu ramuri de palmier, cind, iata, ii iese in cale diavolul cu o secera. A vrut sa-l loveasca, dar n-a putut. Atunci ii zice: „Esti tare, Macarie, nu pot sa-ti fac nimic, si totusi fac si eu ce faci tu: tu postesti, postesc si eu; veghezi noaptea; nici eu nu dorm niciodata. Cu un singur lucru ma birui” Avva Macarie intreaba: „Care?”. Diavolul raspunde: „Smerenia. De aceea nu pot sa-ti fac nimic.”

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: „Daca ne sicie boala, sa nu ne intristam ca din pricina slabiciunii si a sfirselii trupului nu putem recita psalmi cu glas tare. Toate aceste suferinte desavirsesc spre curatirea de pofte, caci si postul si dormitul pe pamint ne-au fost legiuite ca sa infruntam placerile. Daca insa boala a inmuiat deja placerile, nu mai exista motiv de post si de dormit pe jos. Marea nevointa inseamna a rabda bolile si a aduce cintari de multumire lui Dumnezeu.”

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: „Sa nu crezi vreodata ca te-ai imbolnavit din pricina postului, caci si cei care nu au tinut post, au cazut de multe ori in aceleasi boli. Ai inceput un lucru bun? Nu te lasa zdruncinat, daca dusmanul te-a lovit, caci el se da deoparte in fata rabdarii tale. Navigatorii cauta mai intii vint bun; apoi desfasoara pinzele si infrunta vintul din fata. Dar nu parasesc corabia din pricina vintului potrivnic, ci ori stau putin linistiti, ori tin piept furtunii. Apoi navigheaza mai departe. Tot asa si noi, cind se napusteste asupra noastra un vint potrivnic, in loc de pinza sa intindem crucea si fara frica sa terminam calatoria.”

Pateric, amma Sincletica: A mai zis: „Dupa cum leacurile cele mai tari alunga veninul fiarelor, tot asa rugaciunea si postul alunga orice gind rau”

Citate despre post
 

Într-adevăr, postul, acest doctor al sufletelor noastre are puterea, la unii, să reprime înfierbântările şi zburdările trupului, la unii să domolească mânia, la alţii să alunge somnul, la unii să stimuleze dorinţa pentru fapta bună, în altă parte să curăţească mintea şi să-l elibereze pe om de gândurile viclene, în altă parte să domesticească limba cea neîmblânzită şi cu frica lui Dumnezeu să o împiedice şi să nu o lase deloc să spună cuvinte fără folos şi rele. Altora le acoperă în chip nevăzut ochii şi nu-i lasă să se rotească încoace şi încolo, ci face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească păcatele şi lipsurile sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă. (Sfântul Vasile cel Mare)

Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. Sfântul Teodor Studitul

Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este medicament. Şi dacă medicamentul este de mii de ori folositor, adeseori se face inutil şi chiar păgubitor datorită lipsei de experienţă a celui care îl foloseşte. Pentru că trebuie să ştim şi timpul în care îl folosim şi cantitatea medicamentului şi natura trupului acelora care îl vor primi şi anotimpul anului şi dieta corespunzătoare şi multe altele, dintre care, dacă omitem numai unul, acesta strică pe toate celelalte mai sus însemnate.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă linişte şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte. (Sfântul Isaac Sirul)

Patimile cu nimic nu se sting atât de mult, cât se sting cu cumpătarea. Dacă cineva se luptă şi motivul lui este prefăcătoria sau credinţa că lucrează virtutea, el nu se luptă cu înţelepciune. Dar cel care este cumpătat nu gândeşte că lucrează virtutea, nici nu vrea să fie lăudat ca ascet, ci ştie că prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul ei vine smerenia.
(Avva Dorotei)

Postul acela este adevărat care este prezent în toate, pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă. (Sfântul Grigorie Palama)

Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Postul învaţă pe toţi nu numai cumpătarea de la mâncăruri ci şi ocolirea şi îndepărtarea de iubirea de argint, de nesaţ şi de orice răutate.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Sunt foarte multe lucrări care se fac de către oameni şi din natura lor sunt bune, dar motivate de anumite cauze pierd calitatea acestora. Postul, privegherea, rugăciunea, milostenia, primirea de oaspeţi sunt din natura lor fapte bune, dar când se fac din prefăcătorie nu mai pot fi considerate fapte bune. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Postind să nu zici că nu mai poţi posti datorită unei boli, pentru că mereu cei care au oprit postul din cauza unei oarecare boli, după vindecarea lor au căzut din nou în boala aceea. Ai început ceva bun, nu lăsa pe cel potrivnic să te oprească, pentru că puterea lui se anulează prin răbdarea ta. Într-adevăr, cei care călătoresc pe mare aşteaptă vânt prielnic, dar de multe ori vine vânt din direcţie opusă. În cazul acesta, marinarii nu descarcă vaporul din cauza vântului, ci se luptă cu el. Când acesta încetează, ei îşi continuă călătoria. Aşa şi noi, când un duh luptă împotriva noastră trebuie să ţinem crucea şi să săvârşim fără frică călătoria noastră. (Cuvioasa Siglitikia)

Postul e marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor. (Teofilact al Bulgariei)

Dacă postul ar cârmui viaţa noastră, atunci viaţa n-ar mai fi atât de plină de plâns şi de tristeţe. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să arătăm cât de vechi este postul, să arătăm că toţi sfinţii l-au primit ca pe o mpştenire strămoşească şi l-au păzit, transmiţându-l din tată în fiu. Aşa s-a păstrat acest bun şi a ajuns din neam în neam până la noi.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-şi curăţesc sufletul cu post.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Odată Avva Siluan şi ucenicul lui, Zaharia, au vizitat o mânăstire, unde, înainte de plecare li s-a dat să mănânce puţin. La drum, ucenicul a găsit apă şi voia să bea. Atunci Avva Siluan i-a spus:
- Zaharie, astăzi ţinem post fără apă şi fără mâncare.
- Dar, părinte, n-am mâncat noi la mânăstire?
- Da, dar ceea ce am mâncat, a fost mâncarea iubirii. Acum, copilul meu, putem să ţinem postul nostru.
(Avva Siluan)

Chiar de la început, creind Dumnezeu pe om, numaidecât l-a dus şi l-a predat în mâinile postului şi, ca unei mame iubitoare şi ca unui dascăl iscusit, i-a încredinţat mântuirea lui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Trebuie şi noi, creştinii binecredincioşi, să postim întotdeauna, mai ales miercurea, pentru că atunci a fost vândut Hristos Domnul şi vinerea, pentru că a fost răstignit.
De asemenea, avem datoria să postim şi în toate celelalte posturi, precum i-a luminat Sfântul Duh pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi ne-au scris ca să postim, să omorâm patimile, să smerim trupul care este ca un lup...Când trăim cu puţin, trăim cu uşurinţă şi când mâncăm multe avem nevoie de cheltuieli mari. Acum eu pot trăi cu 100 g pâine. Pe acestea le binecuvântează Dumnezeu pentru că sunt necesare, dar nu voi putea mânca 110 g pentru că pe cele 10 g le condamnă, ele aparţinând celui flămând.
(Sfântul Cosma Etolos)

Mulţi oameni, când vine vremea ca să intre în post, par că stomacul lor va fi sub împresurare îndelungată. De aceea au grijă să-l încarce cât se poate cu mâncare şi cu băutură. Aceiaşi oameni când ies din post, par că au petrecut o perioadă foarte îndelungată de foame şi de închisoare grozavă de la care abia s-au salvat. De aceea se îndreaptă fără nici o măsură spre mese şi mâncare, par că vor să piardă, din mâncarea fără saţ, tot ce au câştigat prin post. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Săracilor, primiţi postul, tovarăşul vostru de casă şi de masă!
Slugilor, primiţi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli!
Bogaţilor, primiţi postul, doctorul care vă vindecă bolile, ce vă vin din pricina prea multelor mâncăruri, postul care, prin schimbarea mâncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăţi din obişnuinţa cu ele!
Bolnavilor, primiţi postul, mama sănătăţii voastre!
Sănătoşilor, primiţi postul, păzitorul sănătăţii voastre!
(Sfântul Vasile cel Mare)

Ştim că Moise prin post s-a urcat pe munte. Că n-ar fi îndrăznit a se apropia de vârful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat să intre în nor dacă n-ar fi fost înarmat cu postul. Prin post a primit poruncile scrise pe plăci de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii; iar, jos, la poalele lui, lăcomia la mâncare a înebunit pe oameni să se închine idolilor. (Sfântul Vasile cel Mare)

POSTUL, NEVOINŢA - Pr.Cleopa Ilie
 

930. Postul duhovnicesc pentru a fi împlinit, este necesar ca omul să-şi păzească mintea de gîndurile care o spurcă şi o răspîndesc la cele deşarte şi trecătoare. Precum trupul are lumea lucrurilor, aşa şi mintea are lumea duhurilor şi a gîndurilor; şi după cum trupul poate desfrîna sau face alt fel de păcat prin lucruri, tot astfel şi mintea desfrînează sau face alte păcate prin gînduri (Filocalia, vol. 2, Sfîntul Maxim Mărturisitorul).
931. Fiecare monah şi creştin dreptcredincios are datoria să ţină cu toată tăria la cele pe care le-a moştenit de la Domnul nostru Iisus Hristos, Care a postit 40 de zile şi 40 de nopţi, neavînd păcat; de la Sfinţii Apostoli, care au petrecut în post, înfrînare şi rugăciune, de la dumnezeieştii Părinţi, care cu post şi cu rugăciune şi-au împodobit viaţa spre slava Bisericii lui Hristos, precum şi de fericiţii noştri strămoşi, care ţineau cu atîta sfinţenie posturile rînduite de Biserică în cursul anului, precum şi miercurile şi vinerile şi chiar zilele de luni de peste an.
932. Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia care se roagă şi care ţin sfintele posturi. Postul lungeşte viaţa. Sfîntul Vasile cel Mare zice: „Bucatele cele multe şi bucatele cele grase, neputînd să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului şi înfrînării pururea îi urmează sănătatea".
933. Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt călugării şi creştinii care postesc cele patru posturi de peste an, cum şi lunea, miercurea şi vinerea, după învăţătura Bisericii.
934. Să nu postim cu scopul de a plăcea oamenilor, de a ne ieşi vestea de postitori. Că atunci ne luăm plata aici pe pămînt şi ne ducem dincolo cu mîinile goale.
935. Cînd cineva se înfrînează de la anumite bucate cu scopul mîntuirii şi spre lauda lui Dumnezeu, acela nu se păgubeşte, ci se foloseşte. Iar dacă postul sau înfrînarea se fac cu scopuri rele, atunci şi fapta lui cea bună trece de partea scopului celui rău şi se face rea. De acea ni se cuvine, în toate pe care le facem, să ispitim scopul pentru care facem cele bune, căci, după mărturia Sfîntului Efrem Sirul, „cînd mintea va părăsi scopul cel bun, toate faptele bune nu mai folosesc".
936. Astăzi, sunt mii şi zeci de mii de creştini care nu mai postesc şi nici nu se mai tem că smintesc pe alţii. Mănîncă tatăl de faţă cu femeia şi cu copiii săi de dulce, sau mănîncă mama de dulce de faţă cu copiii care trebuie crescuţi în frica de Dumnezeu. Nu se tem nici de Dumnezeu că strică postul, nu le e ruşine nici de cei ai casei. Vai de noi şi de noi! Am ajuns mai rău decît butucii cei nesimţitori, mai rău decît păgînii, că numai numele de creştin îl mai purtăm. Am ajuns cum a proorocit Pavel, marele luminător al lumii: „în vremea aceea vor avea numai chipul bunei credinţe, dar puterea ei o vor tăgădui" (II Timotei 3, 5).
.................................................. .....................................
939. Copilul dimineaţa cînd se scoală, îi pui bucata în mînă şi-i dai de dulce. Dă-i mai bine un ceai că-i mai sănătos, învaţă-l să postească şi o să fie sănătos şi cu trupul şi cu sufletul şi o să înveţe carte mai uşor. Cine ţi-a spus că nu va putea să înveţe carte dacă n-are pîntecele plin? Aşa spunea unul, că nu poate învăţa că n-are calorii destule. Dar cîte calorii a avut Sfîntul Ioan Gură de Aur cînd a tîlcuit toată Scriptura? Câte calorii avea el cînd mînca puţină zeamă de orz o dată la trei zile şi dormea numai atîta cît se putea ţine cu mîinile de nişte funii ce atîrnau din podul casei?
940. „Din sămînţa sudorii postului - zice Sfîntul Ioan Scărarul - creşte spicul întregii înţelepciuni. Iar îmbuibarea pîntecelui goneşte mintea cea subţire". Să ştie toţi care gîndesc că pîntecele plin şi capul beat pot să înveţe carte sau să treacă examenele grele.
941. Sfîntul Vasile cel Mare spune aşa: „Omule, vrei să trăieşti mult, posteşte mult!". Postul este maica sănătăţii şi lungimea veţii.
942. Cea mai mare doctorie pentru toată omenirea este postul, căci Dumnezeu nu 1-a pus degeaba.
943. Pricina pentru care n-ai gust de mîncare este îmbuibarea.
944. Cînd n-ai gust de mîncare, ia postul în ajutor şi te faci doctor pentru stomacul tău, căci cînd vei mînca cu plăcere mîncarea cea mai uşoară, te-ai făcut sănătos.
945. Acela pe care-l doare stomacul sau nu are gust de mîncare, acela nu-i bolnav trupeşte, ci sufleteşte. N-a postit şi boala i-a venit de la prea multă mîncare. Acesta n-are nici o dezlegare de la Dumnezeu.
946. Postul face mari minuni. A făcut în trecut şi va face în vecii vecilor. El nu ne lasă să slăbănogim cînd postim. Să nu credeţi că aceasta-i totul, să mîncăm bine şi să bem bine pînă murim.
.................................................. ....................................
957. Dar să ştiţi că nu toţi pot posti la fel. Este om bătrîn, bolnav, este om slab, este om nedeprins la post. Acela chiar de posteşte mai puţin, să-i pară rău că nu se poate ţine de ceilalţi, şi prin această smerenie el se ridică unde trebuia să se ridice prin fapta bună a postului.
958. Băgaţi de seamă! Dacă vezi un om bolnav, om bătrîn, nu-l îngreuia cu post mult. Postul este pentru omul sănătos. Apoi să fii şi tu doctor. Acela este pentru trup, tu fii pentru suflet! „Ei, uite aşa, moşule, în loc de post fă milostenie, fă rugăciune mai multă".
959. Unul poate posti o săptămînă şi altul, cu greu, posteşte o zi. Deci, n-ai voie să pui aceeaşi măsură de înfrînare la toţi, că nu toţi au aceeaşi construcţie.
960. Biserica nu-i omorîtoare de trupuri. Ii omorîtoare de patimi! Doar de ce postim şi ne înfrînăm şi priveghem? Ca să slăbim trupul şi să nu ne vie a zburda. Dar trupul, dacă este slăbit de vreo boală, nu-i mai dă preotul canon şi post aspru, ci pe măsura puterii lui.
961. Părinţii şi fraţii care sunt bolnavi sau prea tineri şi care sunt bătrîni şi nu pot ţine trei zile, după o zi să se ducă la duhovnicul lor, seara, după ce s-a întunecat, să-i dea voie să ia o bucăţică de pîine cu apă.
962. Mai fericit este cel care va ţine tipicul după rînduiala Bisericii. Iar dacă nu poate ţine, la mare nevoie să ia bagloslovenie. Că dacă mănîncă fără blagoslovenie, este batjocorit de dracul lăcomiei.
963. Să ţineţi postul după măsura puterii fiecăruia. Care poate o zi, care poate două, care poate trei. Care nu poate, să ia blagoslovenie de la duhovnicul lui şi să ia o gustare, ca să se întărească şi să se ţină şi el de ceilalţi. Că postul este o virtute, dar mai cu seamă un ajutor spre virtute.
964. Nu acela este bolnav, care zice: „Nu-mi place varza şi fasolea; eu vreau mîncare, să-mi faci friptură!". Acela este cu toţi diavolii într-însul. Acela este bolnav, care nu se poate întoarce şi dacă-i constatat de un doctor creştin, nu ateu sau sectant, care nu ştie ce-i legea creştină. Şi acel doctor creştin spune: „Acest om are nevoie de supraalimentaţie, că moare". Numai atunci se dezleagă postul, să-i dai mîncare la cel bătrîn şi bolnav. Nu aşa de capul nostru. Că-i bolnav, că nu-i place fasolea, nu-i place varza, nu-i place cartoful, dar îi plăcea carnea, ouăle, vinul şi rachiul. Acela nu-i bolnav de boală; este bolnav de lăcomia pîntecelui.
965. Invăţaţi-vă să postiţi, că va veni vremea cînd veţi mînca un cartof într-o săptămînă.
966. Deseori se întîmplă ca oamenii cei cu rîvnă nebună, care încep să facă mari nevoinţe fără chibzuinţă şi fără sfatul şi fără blagoslovenia duhovnicului, ajung la nebuni şi la ieşirea din minţi.
967. Rîvna cea nebună îi vine omului din mîndrie şi-l îndeamnă să facă nevoinţe mai presus de puterile sale, fără a-şi cunoaşte măsura nevoinţelor lui.
968. Poţi să fii tu nevoitor cît îi lumea, dacă nu ştii să ceri iertare, eşti batjocorit de diavoli.

Postul - schimbare a vieţii nu doar schimbare de bucate
 

"Păzeşte-te de a restrânge postul doar de la ferirea de carne. Adevăratul post stă în a te îndepărta de păcate." (Sfântul Vasile cel Mare).

"Dacă nu ţi-ai schimbat viaţa, ce-ţi foloseşte să posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

"Nu e nici un folos pentru negustori că au făcut un lung drum pe mare, dacă nu duc cu ei o mare încărcătură şi multe mărfuri; nici noi nu avem vreun folos de pe urma postului, dacă îl trecem fără folos şi fără rost."….
(Sfântul Ioan Gură de Aur).

http://www.lumeacredintei.com/sct_3/..._de_bucate.htm

Tot despre post (cateva alte resurse)
 

http://www.ioanguradeaur.ro/category/despre-post/
http://www.ioanguradeaur.ro/723/folosul-postului/

Multumim pentru citate! :53:

Sfântul Vasile cel Mare
 

"Postirea este darul cel mai de preţ a lui Dumnezeu, porunca cea mai veche , care s-a păstrat ca moştenire părintească şi a ajuns până în zilele noastre. Aşadar , primiţi-o cu bucurie, cei săraci ca pe tovarăşul vostru, cei ce slujiţi ca pe odihna voastră, cei bogaţi ca pe cea care vă salvează de primejdia îndestulării , şi dă gust tuturor celor pe care desfătarea continuuă le lipseşte de gust ".

Postul nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Trupul prospera doar in masura in care sufletul slabeste si sufletul prospera in masura in care trupul slabeste.
Postul restaureaza aici si acum starea in care se afla Adam inainte de caderea in pacat: era vegetarian si nu era rob nevoilor trupului.
Avva Dorotei marturiseste: "Cand un gurmand mananca ceva ce-i place, e pana intr-atat de stapanit de placerea sa, incat o tine mult timp in gura, o plimba incoace si incolo si n-o inghite decat cu greu, din pricina placerii pe care o incearca."

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu trebuie sa savarsim postul cu mainile goale: "Cand cineva iti va zice: "Eu am tinut tot postul”, raspunde-i: "Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el"

Postul care place Domnului ! Renunta la a-i mai judeca pe altii : descopera-L pe Cristos care traieste in ei ! Renunta la cuvintele care ranesc: umple-te de cuvinte care vindeca ! Renunta la a mai fi nemultumit: umple-te de recunostinta ! Tine post de nervi:umple-te cu rabdare! Tine post de pesimism:umple-te cu speranta crestina! Tine post de preocupari inutile:umple-te de incredere in Domnul! Renunta la a te mai plange:umple-te de respect pentru acea minune care este viata! Renunta la a-i mai stresa pe altii:umple-te de o rugaciune neincetata ! Renunta la a mai fi acru: umple-te de bunatate ! Renunta la a-ti da importanta doar tie:umple-te de compasiune pentru ceilalti ! Renunta la teama pentru lucrurile tale:umple-i pe ceilalti cu darul tau ! Renunta la a mai fi descurajat:umple-te de entuziasmul credintei ! Tine post de tot ce te separa de ISUS:umple-te de tot ceea ce te apropie de EL ! Duhule Sfinte,care L-ai condus pe ISUS in desert,unde a postit 40 de zile si 40 de nopti, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii,Mama Lui ISUS si Mama mea, ajuta-ma sa postesc asa cum vrei Tu. [www. micromedia.unisal. it.]

'Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte' - Sf. Ioan Hrisostom
 

"Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Prin care? Veţi zice.
De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman, împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de bun nume, nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul.
Nu numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi toate mădularele trupului vostru. [..] A posti pentru ureche înseamnă a o astupa pentru vorbirile de rău şi pentru zavistii. “Nu aplecaţi urechea voastră la vorbirile deşarte” – este scris. Gura, pe de altă parte, trebuie să postească de sudalme sau alte vorbiri ruşinoase.
La ce bun să te ţii de la carne de pasăre şi de la peşte, de-ţi vei sfâşia şi ucide pe fratele tău?" (Sf. Ioan Hrisostom/Gura-de-Aur)
http://www.ioanguradeaur.ro/23/77-nu...e-tot-pacatul/

Zaharia 7,5u:"cand a-ti postit si a-ti plans in luna a cincea si a saptea,in acesti saptezeci de ani,oare pt. Mine a-ti postit voi? Si cand mancati si beti nu sunteti voi cei care mancati si beti? Asa vorbeste Domnul ostirilor; faceti cu adevarat dreptate purtati-va cu bunatate si indurare unul fata de altul... nu asupriti pe vaduva pe orfan , pe strain si pe saraci nici unul sa nu gandeasca rau in inima lui impotriva fratelui sau

Un cuvant de folos !
 

"Se cere noua mirenilor ca atunci cind incepem perioada de postire sa fim mai atenti, mai lucratori si implinitori ai poruncilor. Zilele randuite pentru post isi au rolul lor bun in lucrarea mantuitoare a sufletului nostru. Sa-l urmarim pe Sfantul Serafim de Sarov si sa incercam sa pasim pe caile cele folositoare ale postului trupesc si sufletesc”¦
“Postul sta nu numai in a manca rar, ci in a manca putin; si nu numai in a manca odata, ci in a nu manca mult. Nechibzuit este postitorul care asteapta pana la ceasul mesei ca atunci sa se dea mancatului cu nesat atat cu trupul, cat si cu mintea.”

Cel ce vrea sa aiba dreapta socotinta la mancat trebuie sa ia seama ca sa nu aleaga intre bucatele gustoase si cele negustoase. Acest lucru este dobitocesc, si la om, care-i fiinta intelegatoare, nu este vrednic de lauda. Iar de mancarea gustoasa ne lepadam ca sa ne smerim madularele cele razboinice ale trupului si sa dam slobozenie lucrurilor duhului.
Adevaratul post sta nu numai in istovirea trupului, ci si in a da celui flamand bucata pe care ai vrea tu insuti sa o mananci: “fericiti cei flamanzi, ca aceia se vor satura” (Matei 5, 6).
Vorbind indeobste despre cele ce au sa fie si despre slabiciunea de care vor da dovada toti spre sfarsitul neamului omenesc, batiuska poruncea sa nu ne istovim, dupa obiceiul din vechime, cu nevointe ale postirii care acum nu mai sunt pe masura puterilor omenescti. El poruncea sa ne temem, sa fugim de trandavire (achedie) ca de foc si sa ne pazim de ea ca de cel mai mare vrasmas.
“Nu este pacat mai greu, maicuta, nu e nimic mai groaznic si mai pierzator pentru duh ca trandavirea”, spunea batiuska Serafim, drept care le si poruncea maicilor nu numai sa fie totdeauna satule, ci chiar sa ia paine cu ele la lucru. “Iti pui coltucul in buzunar, spunea el. Cand obosesti, cind esti istovita, nu te trandavi: mananca putina paine, si iar la lucru!” El le poruncea chiar si sub perna sa aiba putina paine. “Vin peste tine trandavirea si gandurile, maicuta, spunea batiuska Serafim, scoateti painicica si mincati, si trandavirea are sa treaca, painicica o s-o goneasca si o sa va dea somn bun dupa osteneala, maicuta!”.
“Noi, cei traitori pe pamant, mult am ratacit de la calea mantuitoare. Il maniem pe Domnul si prin netinerea sfintelor posturi ““ acum crestinii dezleaga la carne si in sfintele paresimi, si in orice post, miercurile si vinerile nu le tin. In vreme ce Biserica are pravila: cei ce nu tin sfintele posturi si toate miercurile si vinerile din an, mult pacatuiesc”.
“Dumnezeu trimite pedepsele tocmai pentru faptul ca oamenii de acum, dispretuind randuielile Sfintei Biserici si ale Sfintilor Parinti si urmand paganilor, tot calca nu numai miercurile si vinerile, ci pana si posturile si praznicile”.
La intrebarea daca se poate manca de dulce in posturi atunci cand cuiva ii face rau mancarea de post si doctorii ii prescriu sa manance de dulce, batiuska a raspuns: “Painea si apa nu fac rau nimanui. Cum traiau oamenii inainte cate o suta de ani? Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu. Ceea ce Biserica a randuit la cele sapte Soboare a toata lumea (Sinoade ecumenice), aceea sa implinesti. Vai celui ce va adauga un singur cuvant la randuielile acelea ori va scoate un singur cuvant din ele. Ce au de zis doctorii despre dreptii care vindecau de bube cu puroi prin singura atingerea lor si despre toiagul lui Moisi, prin care Dumnezeu a scos apa din piatra? “Ce folos este omului daca va dobandi lumea toata, iar sufletul si-l va pierde?” Domnul ne cheama: “veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pre voi: pentru ca jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara”. Dar noi nu vrem.
“Nu este Imparatia lui Dumnezeu mancare si bautura, ci dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant”. Nu trebuie sa dorim nici un lucru desert ““ in rest, toate lucrurile lui Dumnezeu sunt bune: si fecioria este slavita, si de posturi avem nevoie pentru a-i birui pe vrasmasii trupesti si pe cei sufletesti. Si casnicia este binecuvantata de Dumnezeu: “si i-a binecuvantat pre ei Dumnezeu, zicand: cresteti si va inmultiti”. Numai vrasmasul le tulbura pe toate."


Sfantul Serafim de Sarov

Săracilor, primiţi postul, tovarăşul vostru de casă şi de masă! Slugilor, primiţi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli! Bogaţilor, primiţi postul, doctorul care vă vindecă bolile ce vă vin din pricina prea multelor mâncăruri, postul care, prin schimbarea mâncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăţi din obişnuinţă cu ele! Bolnavilor, primiţi postul, mama sănătăţii voastre! Sănătoşilor, primiţi postul, păzitorul sănătăţii voastre!
Sf. Vasile cel Mar


Să arătăm cât este de vechi postul, să arătăm că toţi sfinţii l-au primit ca pe o moştenire strămoşească şi l-au păzit, transmiţându-l din tată în fiu. Aşa s-a păstrat acest bun şi a ajuns, din neam în neam, până la noi.
Sf. Vasile cel Mare



Dacă vreun episcop sau presbiter, diacon sau ipodiacon, citeţ sau vreun cântăreţ nu posteşte sfânta Patruzecime a Paştilor, sau miercurea şi vinerea, să se caterisească, afară numai dacă ar fi împiedicat de slăbiciunea trupească; iar dacă ar fi laic – să se afurisească.
Canonul 69 Apostolic



E nevoie de multă vitejie spre a birui pofta stomacului. Cel ce a pus stăpânire pe ea îşi deschide drum singur spre eliberarea de patimi şi spre desăvârşita înfrânare.
Sf. Ioan Scărarul


Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult e necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană.
Înfrânarea nu constă în abţinerea de la mâncăruri fără nici un sens, ci în îndepărtarea totală de voinţele proprii.
Sf. Vasile cel Mare



Patimile cu nimic nu se sting atât de mult, cât se sting cu cumpătarea. Dacă cineva se luptă şi motivul lui este prefăcătoria sau credinţa că lucrează virtutea, el nu se luptă cu înţelepciune. Dar cel care este cumpătat nu gândeşte că lucrează virtutea, nici nu vrea să fie lăudat ca ascet, ci ştie că prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul ei vine smerenia.

Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă liniştea şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte.


Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă!
Sf. Vasile cel Mare


Postul este marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor.
Teofilact al Bulgariei

Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post.
Sf. Vasile cel Mare


Postul şi cumpătarea răzbunările trupeşti le încetează, robia mâniei şi a poftei o posomorăsc, aduc claritate şi limpezime în cugetare, curăţind-o de fumul care iese din mulţimea mâncărurilor şi de ceaţa care se face din cauza lor. Cu postul şi cu cumpătarea se slăbeşte omul exterior, şi cu cât se slăbeşte acesta, cu atât se înnoieşte cel lăuntric.
Sf. Grigorie Palama

Dialog despre post cu un calugar din Sfantul Munte - sursa http://sfantulmunteathos.wordpress.c...sfantul-munte/

Să nu uităm că postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu

Muntele Athos, un pământ cu bună-mireasmă umblat de sfinți și semănat de la un capăt la altul cu moaștele lor. Un loc de întâlnire a urmașilor lui Adam cu Creatorul pe care L-au uitat. Aici omul se luptă, se nevoiește iar Dumnezeu se oferă în mod constant. La fel și omul. Athos este un Sfânt Altar, un loc al sacrificiului. Urci și sufletul respiră. Fiecare întâlnire este o învățătură spirituală. Îți arunci plasele și pescuiești hrană spirituală din mările paradisului.

Binecuvintează părinte!

„Dumnezeu să te binecuvânteze, bucuria mea!”

Sunteți de mult timp în Sfântul Munte?

„Viețuiesc aici de șaizeci de ani, dar ce sunt șaizeci de ani în fața lui Dumnezeu; o respirație.”

Părinte, aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre post.

„Pentru a da un sfat trebuie ca mai întâi să-l experimentezi, trebuie să-l trăiești. Doar cineva care s-a născut lângă mare sau este un om al mării poate vorbi despre mare. Dar mă voi supune dorinței tale și îți voi împărtăși din învățăturile Părinților care erau prieteni ai postului.”

Părinte, este postul un scop în sine?

„Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, să vii la Muntele Athos a fost scopul tău, destinația ta. Ambarcațiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ți-ai îndeplinit scopul. La fel este și cu postul: este unul dintre mijloacele oferite nouă de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care să ne facă să râvnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul și destinația noastră.”

Când a apărut postul?

„Postul este îngemănat cu umanitatea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de către Dumnezeu în rai.”

Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?

„Nu, ci pentru a-l mântui! Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat și l-a așezat în mâinile postului, care este o mamă afectuoasă și un învățător excelent. L-a încredințat postului pentru mântuirea lui. Deși postul este un învățător, acesta nu îl limitează ci îl zidește pe om.”

Părinte, este postul o necesitate?

„Sfântul Ioan vă va răspunde iarăși: «Dacă postul era necesar în Eden, este cu atât mai necesar în afara lui. Dacă înainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atât mai mult vom avea nevoie după ce ne-am rănit. Înțelegi?»”

Ce?

„Porunca postului a fost dată în rai ca o precauție împotriva căderii. De la căderea omului este dat în scop terapeutic, de refacere.”

Atunci care este scopul postului?

„Postul ofilește dorințele păcătoase, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; și Sfântul Simeon Noul Teolog spune că postul ne înmoaie inimile. Sfântul Grigorie Palama spune că prin post se împlinește și desăvârșește orice faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur își mărturisește dragostea pentru post: «Iubesc postul pentru că este mama înțelepciunii și fântâna actelor filozofice.»”

Cum ar trebui să postim?

„Postul este un mijloc, o unealtă spirituală care nu este limitată la mâncare, ci omul ca întreg trebuie să participe la el în chip psihosomatic, adică trup și suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Postești? Dovedește-mi asta prin lucrările tale. Dacă vezi un om sărman, miluiește-l. Dacă vezi că un prieten este lăudat, nu-l invidia. Nu posti doar cu gura, ci și cu ochii și urechile și picioarele și mâinile și cu toate mădularele trupului tău. Postește cu mâinile, lepădându-te de lăcomie. Postește cu picioarele, încetând să mai alergi după păcate. Postește cu ochii, disciplinându-i pe aceștia să nu mai privească la ceea ce este păcătos. Postește cu urechea, ne mai ascultând vorbele deșarte și bârfele. Postește cu gura ne mai vorbind cuvinte netrebnice și critici nedrepte. Pentru că ce vom folosi dacă ne abținem de la păsări și pește, dar ne mușcăm și devorăm semenii?»”

Cum ne mușcăm și devorăm frații?

„Prin defăimări și critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.”

Mulțumesc Părinte. Învățătura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.

„Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a luminat sfinții. Mergi cu bine și Harul lui Dumnezeu să se pogoare peste tine, fie ca Maica Domnului să te ocrotească, și sfinții să te călăuzească. Și nu uita ca postul este mai intai de toate sa flamanzim dupa Dumnezeu!"

Painea facuta cu zer nu e de post.

Postul nu este pentru Domnul, el este doar pentru noi
 

Postul nu este pentru Domnul, el este doar pentru noi. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru şi peste puterile noastre, atunci pur şi simplu nu vom fi în stare să-l ţinem. Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înşine şi pentru a deveni blânzi, smeriţi şi răbdători.
"Trebuie să avem dreaptă socoteală în toate. De pildă, în vremea noastră, este imposibil să postim cu stricteţe pentru că dacă vom lua asupra noastră o astfel de nevoinţă, îl vom supăra pe vrăjmaş. Dar de ce să-l superi când nu eşti în stare să lupţi cu el? Acest lucru îl puteau face marii nevoitori dar veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării şi al bolilor. Postul nu-l apropie pe om de Dumnezeu dar nici nu-l îndepărtează.
Postul nu este pentru Domnul, el este doar pentru noi. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru şi peste puterile noastre, atunci pur şi simplu nu vom fi în stare să-l ţinem. Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înşine şi pentru a deveni blânzi, smeriţi şi răbdători. Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui şi trebuie să răbdăm tot. Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare şi fără supărare toate atacurile şi jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viaţa pe care a avut-o în trecut şi pentru tinereţea uşuratică."



(Vlădica Antonie Mărturisitorul, "Manualul isihiei. Calea rugăciunii lăuntrice")

În Biserica noastră, postul este obligatoriu, nu-i facultativ, fiecare trebuie să ţină post. E adevărat că nu toţi au condiţii ca să ţină post. În viaţa mea am trăit mulţi ani în internat, dar 38 de ani la mănăstire am putut să postesc foarte bine şi am postit pentru că s-a postit în mănăstire şi a fost uşor să postesc. Am trăit de multe ori din mâncarea pe care mi-au dat-o alţii şi pe care mi-au făcut-o ei cum au gândit ei că trebuie făcută. Îmi dau seama că nu oricine poate posti, dar orice credincios, dacă vrea să ţină postul, dacă se angajează la post, poate să renunţe la o masă pe zi, poate să mănânce (dacă mănâncă de la el) mâncare de post.

Să ştiţi că postul ne ajută foarte mult, în înţelesul că disciplinează organismul.

Prin urmare, pentru a avea o viaţă duhovnicească, trebuie:

- să mergem neapărat la biserică,

- să începem ziua şi să o sfârşim cu Dumnezeu;

- să ne împodobim mintea cu gândurile lui Dumnezeu, din Sfânta Scriptură;

- să ne facem rânduială în minte prin rugăciunea de toată vremea;

- să facem şi lucrarea postului, atât cât o putem face.

Şi dacă nu, zice Filocalia, dacă nu poţi să îndeplineşti o virtute, să împlineşti alta măcar; dacă nu poţi să rămâi în cetatea postului, atunci să te duci în cetatea rugăciunii, că zice Domnul Hristos că „dacă vă vor prigoni într-o cetate, mergeţi în cealaltă“. Trebuie să facem ceva din care să se înţeleagă ce vrem să împlinim şi ceea ce nu putem împlini. Acesta este programul pe care îl dau celor care vor să fie îndrumaţi de mine, iar cei care l-au împlinit au avut si au folos.

(Arhim. Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei)