Ce sa fac? Am nevoie de ajutor
 

Nu imi imaginam niciodata ca voi ajunge sa spun "nu pot trai fara tine". Mi se parea melodramatic. Sa incep cu inceputul.. acum trei ani de zile am fost la un calugar sa ma spovedesc si mi-a zis "sa nu ai prieten pana termini scoala", eu uitand sa-i mentionez ca o sa fac Facultatea de Medicina.. eu intrand atunci in clasa a 12-a.. N-am ascultat, dar in adancul sufletului meu ma macina ce mi-a spus. Timpul a trecut, am avut o relatie de 2 ani.. s-a terminat. N-am mai vrut alta.. am asteptat si a aparut el.. N-am vrut. Au trecut 2 luni de tatonari pana am hotarat sa fim impreuna. Mai mare cu 9 ani ca mine, n-am avut incredere de la inceput ca nu cumva sa caute doar distractie. Am capatat incredere in el cand am vazut ca ma iubeste sincer. A trecut timpul, am capatat incredere.. i-am povestit despre intamplarea de cu 3 ani inainte .. si-am hotarat sa mergem impreuna din nou si sa vorbesc cu calugarul. Stiam amandoi ca suntem facuti unul pentru celalalt. Le-a spus acasa surorii si tatalui lui ca "ea e the one". Nu asteptam de la calugar decat sa ma asculte, sa imi cer iertare si eventual sa imi spuna ce sa fac.. Cel mai important era sa ma asculte, sa ma descarc. Ne-am dus impreuna.. i-am spus calugarului ca e prietenul meu.. si mi-a zis "daca nu ai ascultat, la ce ai mai venit la mine? Afara sa nu va vad, desfranatilor!" Am plecat mai descumpanita si mai macinata decat am venit. Nu numai eu..ci si el.. a inceput sa se raceasca un pic, dar nu semnificativ.. si dupa o luna de zile.. mi-a spus ca ne despartim. Deodata. Evident am intrebat de ce.. daca e cineva la mijloc, daca s-a aporpiat sufleteste de altcineva, daca am facut eu ceva.. si mi-a zis ca nu, pur si simplu ne despartim pentru ca el crede ca noi o sa ne distrugem unul pe celelalt. Mama lui a murit acum 6 ani si din cate am inteles i-ar fia aprut intr-un vis si i-ar fi zis ca el ma va distruge pe mine si sa stea departe de mine daca ma iubeste. M-am rugat si eu si-am intrebat si eu daca sa-l iubesc in continuare sau sa accept despartirea si in noaptea aia l-am visat toata noaptea. Am mai intrebat o data.. sa fiu sigura si m-am visat luptandu-ma.
Am uitat sa mentionez ca de la inceputrul relatiei noastre, fosta lui prietena- colega si de munca cu el- a incercat tot timpul sa afle cat mai multe lucruri despre mine, de la singurul prieten pe care il aveam in comun, apoi pe internet si alte minuni de genul asta. Ei s-au despartit pentru ca ea avea in timpul in care era cu el o alta relatie de 2 ani de zile... Dar ea si-a dorit tot timpul mai mult. Foarte mult timp cat nu au mai vorbit.
Revin in prezent, au trecut 3 saptamani de cand ne-am despartit si culmea.. a aparut si ea in peisaj. Nu sunt impreuna, dar face tot posibilul sa se apropie de el. Lucreaza la un proiect impreuna si se ajunge pana noaptea tarziu, ea ramanand la el peste noapte, pentru ca chipurile, taxiul ar costa prea mult...Repet, nu s-a intamplat nimic sexual intre ei SIGUR. Eu pe cealelalta parte, sufar si ma chinui ca ultimul om. Nu reusesc sa dorm, sa invat, sa mananc, pentru ca imi dau seama ca poate fi o chestoiune de timp pana cand vor demara o relatie. De cand ne-am despartit dorm 3 ore pe noapte si de vreo 2-3 zile am trecut pe extraveral. El o tine pe a lui ca daca noi am fi impreuna, el m-ar distruge. L-am intrebat "crezi ca daca am fi impreuna nu m-ai iubi, despre asta e vorba?" si mi-a zis "nu, te-as iubi si inca mult, noi suntem persoanele ideale pentru o relatie, dar trebuie sa stam separat. Poate tot din cauza mea ti-a zis preotul sa nu ai prieten pana termini scoala".
colac peste pupaza, el avea probleme cu banii, masina se stricase, la munca avea probleme. Cum ne-am despartit noi, lui i se pare ca dispar, dar masina i-a fost zgariata, nu-si mai permite sa stea in chirie si culmea.. cine s-a oferit ca are o camera in plus in apartament si-l primeste fara sa plateasca chiria? ea.. Mi-a zis chiar c-a visat ca el TREBUIE sa fie cu ea, pentru ca pe ea nu ar distruge-o si nici ea nu l-ar distruge pe el. Ma omoara acesti "trebuie" cand stiu ca tine la mine.

Ce sa fac? am ajuns sa o iau razna. Nu dorm, nu mananc, nu fac nimic. Am ajuns chiar sa cred ca mi/ni s-au facut farmece. Eu care nu credeam in asa ceva. E atat de aiurea? Dintr-o relatie perfecta, cu ganduri la casatorie in viitor, am ramas cu nimic. Parca nu mai e el, si nu, nu l-am vazut altfel cand eram impreuna de cum era de fapt... Ce faci cand esti mai mult ca sigur ca omul ti-e destinat isi impune ceva diferit? te lupti cu morile de vant sau ...?!

Am nevoie de ajutor!

Cred ca trebuie sa te rogi mult la Dumnezeu, sa incerci sa dormi, sa te relaxezi si lasi lucrurile sa mearga pe fagasul lor.
Ceea ce nu inteleg este " sfatul " acelui calugar de a nu vorbi cu nimei pana termini scoala!!!! Cum adica ? De asemenea reactia lui...care mi se pare extrem de ciudata. Un sfat ar putea fi dat la modul " Crezi ca acest om este partea ta? Mai asteptati...sau "Eu te-as sfatui sa analizezi lucrurile mai bine", dar asa?????
Incearca sa evaluezi situatia asa cum trebuie, cu astepectele ei negative si incearca sa descifrezi mai bine " schimbarea" lui si ce anume il sustine in aceasta atitudine...pentru ca ar fi posibil ca tu sa suferi degeaba crezand ca si el sufera din cauza ta.

Doamne ajuta! Totul va fi bine...incearca sa te calmezi si sa te odihnesti, altfel nu te va mai placea nimeni! De asemenea incearca sa te gandesti la faptul ca poate alesul tau va aparea mai tarziu, si va fi exact ceea ce iti trebuie tie...si poate ca acel calugar simte ceva si stie ce fel de om meriti alaturi ;)

Si eu m-am gandit la asta. Nu imi sta in caracter sa vad lucrurile altfel decat sunt. Nu stiu daca sufera, dar stiu sigur ca tine la mine. Nu ma incapatanez sa cred asta. pur si simplu am simtit-o. Nu am sincer nici cea mai mica idee pentru atitudinea lui. Parca nu e el. Asta cred ca ma doare cel mai tare. Plus ca atunci cand eram impreuna am vbit de cateva ori bune despre ce a fost intre el si ea si spunea FOARTE convins ca si daca noi ne vom desparti, el nu s-ar mai apropia de ea in veci. Ca si mine, el uraste si nu intelege oamenii care inseala. Tocmai de asta zic ca pe langa motivele pe care mi le-a dat, atitutinea lui e de neinteles. E un om cu principii si nu inteleg cum s-ar schimba asa repede.

Incerc sa ma relaxez si sa imi revin, dar de cate ori mi se pune geana pe geana, tresar. Nu dorm decat 3-4 ore pe noapte. Nu stiu sincer ce sa mai fac. Am incercat chiar sa nu-mi pese. Nu pot, ajung in acelasi punct. Si credeti-ma ca in mod normal am o vointa de fier. ACum nu pot, nu am putere oricat as incerca.

Te inteleg si asta pentru ca toti am fost indragostiti in viata asta, si unii chiar de cine nu trebuia. Si mie mi s-a intamplat sa ma indragostesc, dar si eu ca si tine sunt destul de rationala si am un instinct de conservare foarte bine pus la punct...si in paralel cu starea de indragosteala am analizat foarte bine "obiectul" indragostelii mele, am ascultat opinii si in final am ajuns la concluzia ca de fapt el era mai mult proiectia idealului meu, si nicidecum partenerul compatibil cu mine...si asta pentru ca eu l-as fi vrut compatibil dar el nu era de fapt si acest lucru il poti constientiza numai facand apel la ratiune. Slava Domnului ca m-am autosalvat din acea situatie si au aparut alti baieti in viata mea, am evoluat, am ajuns sa ma cunosc foarte bine si sa stiu ce vreau si cum vreau sa fie " iubirea vietii mele" ;)

Cat timp a durat relatia voastra si cat de diferit este el acum fata de persoana pe care credeai ca o cunosti? Ai putea lua in considerare si faptul ca unele persoane prefera sa recurga la texte de genul celor folosite de prietenului tau pentru a pune cumva capat relatiei, si asta fara sa fie pus in situatia de a prea multe explicatii sau a fi prea dur. Si eu am pus capat catorva relatii, nu mi-a venit usor sa fac asta...dar simteam ca alta optiune nu am, decat aceea de a-mi vedea de viata.Din experienta mea de viata, decizia de a ma detasa de baietii cu care am vorbit a fost cea mai buna, pentru ca aveam credinta in Dumnezeu si in instinctul meu..si asa a si fost.

Eu cred ca aceasta situatie este spre binele tau...chiar daca acum iti vine greu sa crezi asta si sa privesti la rece...cred ca fostul tau partener incearca sa se detaseze fara a te face sa suferi prea tare, cel putin asta cred ca este intentia lui clara.

Pe buna dreptate, nici eu nu as avea somn sa stiu ca el nu numai ca lucreaza cu ea, mai mult decat atat dorm sub acelasi acoperis . Pana la urma se va intampla invitabilul daca ei continua sa fie atat de mult timp impreuna.
Acum totul pare complicat, destinul pare sa fie impotriva voastra, insa numai Dumnezeu va hotari daca voi doi veti fi impreuna. Stiu ca e greu, dar va trebui sa gasesti forte sa te focusezi pe facultate.

Si la mine a fost o situatia asemanatoare in sensul ca sotul meu, lucra la nici 10 m distanta de fosta si se vedeau zi de zi. Si oricat si-a bagat codita, pana la urma tot pe mine m-a luat de sotie ;)
L-am visat pe sotul meu inainte sa-l cunosc, si culmea tatal meu decedat mi l-a prezentat intr-un cadru pe care mai tarziu l-am recunoscut in realitate.
M-am rugat mult la Maicuta Domnului sa-mi arate calea si pana la urma s-a limpezit totul, sper si la tine la fel.
Doamne ajuta!

Unii oameni sunt pur si simplu de ineinteles. Poate in mintea lor niste rotite se invart cum trebuie, de ajung sa ia niste decizii, dar nu ne destainuie si noua cum functioneaza mecanismul. Nu mai incerca in zadar sa gasesti o motivatie in gestul lui. El ti-a dat explicatia pe care a crezut-o de cuviinta.

Ti-a zis ca nu vrea sa mai fie cu tine, ca a fi cu tine iti va aduce numai belele. Iata ca nu mai esti cu el, dar gandul tot acolo iti e, din care cauza te perpelesti pe toate partile si ai dat-o dramatic pe extraveral. Este clar ca apropierea de aceasta persoana nu e un lucru bun. Daca ar tine cu adevarat la tine nu te-ar face sa treci prin toate porcariile astea; nu-i accepta pretextul, cu care poate se minte si pe el insusi.

Schimba aerul, ia un concediu, schimba locul de munca. Fa ceva sa nu-l mai vezi. Cand suferi din dragoste nu poti decat sa astepti sa treaca timpul, sa se astearna uitarea. Cu el la serviciu toata ziua nu se poate.

De-aia exista reguli de ordine interioara la anumite firme, care interzic relatiile intre angajati. E bine pentru toata lumea cand nu se intampla asa ceva.

Asteapta sa ti se limpezeasca gandurile, mai strange din dinti un timp, ca dragostea e boala grea, apoi ia decizii. Mult succes in continuare.

Exact asa gandesc si eu...dar oamenii nu sunt de neinteles, nu vor sa explice exact in functie de ce anume iau decizia cateodata ;)

Problema intervine in momentul cand eschivarea nu este privita exact asa cum trebuie...te poti eschiva pentru ca stii ca cel de alaturi nu va intelege niciodata, nu va accepta si poate ca va suferi foarte mult...si atunci se recurge la o cale mai voalata a realitatii crude.

De fapt explicatia exista intotdeauna, numai ca trebuie sa o si identificam ;)

Ce sa faci , Ralu , sa astepti ! Mai lasa sa treaca timp ...daca asta-i alegerea lui n-ai ce face .
Nu te supara , nu-mi pare tocmai sincer cand iti spune ca te iubeste dar se teme sa nu te distruga ! Ce-i aia ?
Sa nu fi fost doar o parere ca te iubeste si acum incearca sa se desparta de tine, invocand vise si sfatul pe care l-ai primit de la calugar.
Nu te amagi ,draga mea , un barbat nu ,,TREBUIE sa fie cu ea, pentru ca pe ea nu ar distruge-o si nici ea nu l-ar distruge pe el ,, !
Tu roaga-te sa-ti dea Domnul putere sa treci peste tot . Incearca sa -ti vezi de viata ta . Stiu ,acum e foarte greu ..
Asa cum spui , acum , nu poti , vei vedea insa ca se poate!
Calugarul v-a numit desfranati . Avea dreptate ? Daca avea , de unde stia ? Pentru asta ai mers la el , sa-ti ceri iertate si sa te descarci ? Fa-ti curaj si mergi din nou la el , spovedeste-te , roaga-te si-o sa fie bine .
Domnul sa te ajute !

Multumesc mult de incurajari. M-am hotarat sa imi gasesc un duhovnic si sa las lucrurile sa mearga asa cum vor fi. Sper numai sa-mi dea Dumnezeu puterea de a gandi asta tot timpul. Eu sunt o fiinta rationala si nu ma mint de obicei singura. E adevarat ca acum nu vad lucrurile asa cum trebuie, dar tind sa cred totusi ca l-am cunoscut intr-o oarecare masura. Poate daca era invers si era sa cred cu tarie ca ii e mai bine fara mine, pentru ca cineva de-acolo de sus are altceva mai bun pregatit pentru el, as fi facut la fel. Il cred cand spune ca ne despartim pentru ca imi va fi mie mai bine, chit ca momentan asta eu nu vad la mine. Nu am ce face acum si nu ma pot pune de-a curmezisul deciziei lui. Am incercat sa vorbesc cu el si i-am zis ca daca tot ne-am despartit, ar fi bine sa ne ajutam unul pe altul, din respect pentru ce a fost. I-am spus si lui daca vrea sa mergem la acelasi duhovnic si sa ne eliberam si sa stabilim niste principii bune pentru fiecare pentru a o lua din nou pe calea dreapta. A zis ca o sa mearga si el, nu stiu daca la acelasi, dar o sa vedem. Nu e atat de prost sa se cupleze din nou cu ea acum, poate in viitor o va face nu am de undde sa stiu. Ce e intre ei, s-ar putea sa fie adevarat sau s-ar putea de asemenea sa fie o tactica de a ma indeparta pe mine si de a incerca sa ma faca sa imi revin. el nu realizeaza ca imi face mai mult rau.
M-am gandit si ca ar putea fi texte.. dar nu cred ca sunt. Nu e omul care sa se foloseasca de asa ceva. Singurul de care poate nu as fi asa convinsa (Si-acum toata lumea o sa spuna ca neg de fapt ce vrea el:P ) e ala cu "tre' sa fiu cu ea". De ce? Pentru ca ea contravine principiilor lui. Bine pe partea cealalta, de cand ne-am despartit nu mai bag mana-n foc pentru nimic.. ca n-ai de unde sa stii.

Acum e important sa imi iau si examenul asta, si sincer sper sa mai am timp sa imi revin si sa invat pentru el. Pentru ca mi-am gasit un nou motto: "mai bine singura si cu examenele luate, decat singura si proasta" :)) glumesc.. M-am intalnit azi cu profesorul meu de religie din gimnaziu si liceu de care am fost tot timpul foarte apropiata.. si m-a facut sa ma linistesc un pic.. si sa vad poate lucrurile un pic diferit. Nu tine de mine momentan sa il aduc inapoi, oricat de mult as vrea asta... Si-a impus o decizie, buna sau rea el stie si el va afla. Daca Dumnezeu ne vrea impreuna, o sa-l indrepte spre mine, daca nu.. o sa-mi iau o pisica :)). Om vedea ce-o fi in viitor. Daca mentalitatea mea de azi nu ma va tine, maine voi posta din nou si va voi cere aceleasi sfaturi si incurajari si sincer sper sa se gaseasca cineva care sa aiba rabdare cu incertitudinile mele.
Multumesc inca o data, m-ati facut sa zambesc stiind ca nu sunt chiar singura:)

Reciteste ce-ai scris. Apoi gandeste-te ca alta persoana a scris cuvintele astea. Cea mai logica concluzie e ca nu l-ai cunoscut indeajuns de mult.

Barbatii pot fi asa, actori. Tu poate ai avut nevoie de un sprijin si te-ai aruncat in bratele lui neconditionat, fara sa stai sa-l cercetezi ca om. Si acum te trezesti ca nu-l cunosti deloc. Daca e asa, intr-adevar, e mai dureros sa accepti ca te-ai inselat in privinta lui, ca te-ai grabit, ca nu el e Alesul. E foarte greu. Dar daca preferi sa dai vina pe cauze externe relatiei voastre ("ce s-o fi intamplat cu el?", "de ce s-o fi schimbat asa?"), daca vei continua sa-l absolvi de vina de a nu-si explica atitudinea fata de tine, nu vei ajunge nicaieri. Si mai tare vei plange, si mai tare ti se va frange inima.

Raluca draga, concentreaza-te pe examene deocamdata, munca este cel mai bun remediu pentru a nu te mai gandi, linisteste-te, gandeste-te ca daca e sa fie al tau baiatul acela, va fi, la timpul potrivit. Imi place motto-ul tau :). Iti spun din proprie experienta ca toate trec, chiar si necazurile din dragoste :), insa cu rugaciune. Parerea mea (o poti lua sau nu in considerare) este ca ar fi bine sa te duci din nou la acel calugar sa te spovedesti (ii spui tot ce ne-ai scris noua aici), sa ii ceri iertare ca nu l-ai ascultat si el va sti ce sa iti spuna, sa iti citeasca niste dezlegari.... S-ar putea sa gresesc, dar mi se pare ca de acolo ti se trag toate, are atata greutate cuvantul unui preot, mai ales daca este si calugar... Nu iti cauta alt duhovnic mai inainte de a vorbi cu acel calugar din nou, pentru ca nu va putea dezlega cele legate de acela. Te admir, din cele scrise aici, se vede ca esti puternica si ca vei sti sa infrunti viitorul!

:)
 

Raluca draga, si eu am avut cam aceeasi poveste ca si tine...aproximativ.. Duhovnicul meu, imi recomanda rabdare...multa rugaciune, si post...Ultima data cand am fost la el, mi-a dat binecuvantare sa citesc Psaltirea...mi-a zis ca e cea mai puternica rugaciune. Bineinteles, insotita de post, curatenie duhovniceasca si trupeasca. Cate 3 catisme, si dc se poate, sa o citesc noaptea intre 3-4...

Eu zic sa iti cauti duhovnicul. Nu cauta raspunsuri in oameni, te vor bulversa si mai rau.

Doamne ajuta!

Discutia dintre mine si calugar s-a desfasurat asa: "Am venit la dumneavoastra si acum 3 ani de zile si mi-ati spus ceva ce eu nu am respectat si asta ma macina, as vrea sa vorbesc cu dumneavoastra despre asta daca se poate". El aspru: "Pai si daca nu ai ascultat, la ce ai mai venit la mine?" Eu: ma macina faptul ca nu am ascultat. El: si el cine e? Eu: prietenul meu
El: Prieten sau mai mult? Eu..: mai mult... El: V-ati spovedit? EU (gadindu-ma ca o sa o facem atunci la el): Nu inca.. El: Plecati din fata mea desfranatilor!" , De aici eu nu-mi mai amintesc prea multe acum, pentru ca am ramas socata de faptul ca a tipat si m-am simtit ingrozitor de rusinata. Profesorul meu de religie spune ca-si aminteste ca i-am povestit toate astea atunci si mai tine minte si in plus, prin detaliile pe care i le-am dat atunci a el a inteles din tot ca calugarul (scuzati-mi cacofonia, nu am stiut cum s-o evit) mi-ar fi dat dezlegare de tot sa ma duc sa caut alt duhovnic. Profesorul crede ca pe calugar pur si simplu poate l-a depasit situatia si s-a gandit ca imi voi gasi linistea la alt duhovnic. Sincer, mi-e teama sa ma duc din nou, mi-e teama ca o sa tipe din nou si eu o nu o sa fiu in stare sa ma adun. Nu ma asteptam la o reactie ca asta, mai ales pentru ca nu apucasem sa ii spun ce mi-a sugerat cu 3 ani inainte.

Cel mai greu e faptul ca sunt singura. Mi-ar fi placut sa-mi fie alaturi, dar asta e.. el asa considera ca e mai bine. Pentru cine? El stie de fapt. Am intampinat si niste probleme de sanatate acum. Am fost aseara la doctor si desi nu sunt neaparat grave, pot deveni in anumite circumstante. Si imi vine greu, recunosc, sa ma descurc cu toate. Dar, trebuie. Ma bucur ca exista forumul asta si ca sunt oameni carora le pasa de ceilalti, desi probabil au si ei destule probleme de-ale lor.

Dumnezeu sa v-ajute!.

Da cred ca ai dreptate, oamenii te bulverseaza. Incerc sa am rabdare, desi pentru mine asta e o virtute pe care mi-am dorit-o tot timpul si n-am avut-o niciodata. Sper ca si la tine ca si la mine lucrurile vor lua calea cea dreapta, oricare ar fi aia. Pentru prima data de cand ma stiu, ma sperie viitorul, dar sper totusi ca o sa fie bine.
Multumesc :)

ohoo, stai linistita...Pt mine pana acum, nu exista cuvantul rabdare. Te inteleg perfect. Poate d-astea ni se si intampla astea, sa invatam sa avem rabdare.

Rugaciune multa catre Maica. Si eu, una iti mai recomand Sf Nectarie, pe mine ma intarit ff mult.

Raluca, sa te intareasca Dumnezeu si o sa fie bine! Eu cred ca ar mai trebui sa incerci o data sa mergi la parintele acela, sa te spovedesti si sa ii explici situatia in cadrul spovedaniei. Cred ca ai indurat destule pana acum ca sa te afecteze o eventuala atitudine negativa din partea lui. Ai curaj, roaga-te la Dumnezeu să te lumineze si pe tine, si pe el, si pe prietenul tau si sa dobandim cu totii sfanta rabdare...

Raluca, eu inteleg ca acel calugar te-a alungat. Daca voi voiati sa va spovediti, iar el v-a zis "plecati din fata mea" cam ce s-ar putea intelge de aici? Pe de alta parte, a zis plecati din fata mea desfranatilor", poate desfraul era motivul alungarii, ca nu prea avea ce sa faca cu voi daca va spovedeati de ceva ce oricum era in practica... Poate lipsa desfraului l-ar indupleca. Mi-e greu sa cred ca un duhovnic alunga pe cineva care vrea sa se lepede de un pacat. Spovada presupune regretul si dorinta sincera de a nu mai repeta pacatul. Daca acesta crezi si tu ca este motivul, gandeste-te bine, schimba-ti tu atitudinea si reintoarce-te la parinte.
Eu una as merge totusi din nou la el, macar sa fiu sigura ca m-a alungat si sa ma pot duce cu inima impacata la alt duhovnic. Stiind cam ce se poate intampla, nu o sa iti mai fie la fel de greu. Mai rau decat sa auzi cuvinte dure nu are ce ti se intampla, dar vei fi cu inima impacata.

Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.

S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?

Felicitari pentru examenele trecute cu bine! Inseamna ca esti o femeie puternica si ca te vei vindeca de aceste sentimente in timp.
Nu cred ca faci bine recurgand la comparatii intre tine si Ea...
Poate ca intr-adevar ceva i-a dat de gandit ca nu sunteti potriviti si ca ar face bine daca ar iesi din viata ta...

Eu una nu sunt de acord cu sacrificiul pentru omul iubit, mai ales ca nu sunteti nici casatoriti, nu exista promisiuni intre voi ( sau mai bine zis au fost anulate in contextul actual) si nici nu se stie ce va fi. Cred ca nu iti dai seama ca nu se merita de fapt sa te sacrifici pentru cinvea care te-a inlocuit deja...si nici un om indragostit nu face asa ceva. Incearca sa nu iti pierzi demnitatea, si sa analizezi situatia la rece...exista 2 oameni care te compatimesc pentru faptul ca nu intelegi ca au luat o decizie.

Asta e parerea mea....si la modul cum sunt eu nici daca murea inima in mine nu as mai fi vrut nici intr-o mie de ani sa mai accept un om care m-a inlocuit cu altcineva...mie imi este clar ca aici intervine si demnitatea de care nu trebuie sa uitam orice ar fi. Sper sa poti reusi sa faci eforturi mai mari in a te detasa de aceste ganduri si cu siguranta iti va fi tie mai bine in primul rand pentru ca vei lasa viata sa isi urmeze cursul ei.

Doamne ajuta!

DA, nici eu nu uitam la un moment dat de mandrie. De data asta, am trecut peste mine! Nu ma intreba de ce, pentru ca in mod logic nu as fi facut asta pentru nimeni. Uite ca am facut-o.. si culmea persist in ea. Cum inlocuiesc sentimentul ca il vreau inapoi? Cum trec peste? Cum fac ca zilele mele sa fie mai bune si sa ma bucur de ele? Am inceput sa ma implic in orice, numai ca sa treaca timpul, dar la orice moment liber am un gol in suflet imens. Si din nou durerea revine si durerea creste cand stiu ca el e cu altcineva.
Daca as fi facut un sacrificiu, nu l-as fi facut numai pt el, l-as fi facut cu cap si in asa fel incat sa ne afecteze pe amandoi cat mai putin posibil.

Atat de mult m-a dat toata chestia asta peste cap incat nu stiu cine mai sunt eu.

Am gasit un citat care exprima exact ceea ce simt eu acum "te iubesc fara sa stiu cum sau cand sau de unde. te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale..."

Si eu am fost indragostita pana peste cap bine de tot la un moment dat. Toate gesturile lui erau interpretate de mine si trageam concluzii eronate rau, dar bine ca mi-am dat seama la timp. Acest sentiment a durat ceva, am plans si eu, am si slabit...dar totusi in acelasi timp nu am putut face abstractie de lucrurile care mi se pareau ciudate, contradictorii cu iubirea sincera si de asemenea nici de sfaturile celor din jur care il cunosteau asa cum era...si evident mult mai bine decat mine care de fapt nu cunostea mai nimic din acea persoana. Incet dar sigur am ajuns la concluzia ca era departe de prototipul barbatului de care aveam eu nevoie, pe care l-as fi putut aprecia si de barbatul pentru care as fi insemnat totul si care s-ar fi gandit mai intai la mine si apoi la el.

Acum, cand imi amintesc acest episod imi pare foarte lipsit de importanta pentru ca asa si era, era ceva ce eu imi doream sa fie, dar nu era....si asta pentru ca prin relatiile ulterioare m-am definit, am invatat ca pot fi iubita asa cum imi doresc si chiar mai mult, am inteles ce vreau de la viata, de la relatia ideala si de la barbatul potrivit pentru mine. Atunci cand nu exista reciprocitate si unul din parteneri trebuie sa depuna eforturi mai mult decat celalalt...este clar ca ceva nu este in ordine si acesta constituie un mare semnal de alarma peste care nu este indicat sa se treaca cu vederea.

Ci siguranta ca Dumnezeu are grija de tine si te fereste de ce este rau, inainte de a vedea ce inseamna si iti va trimite omul de care ai nevoie si care are nevoie de tine. Pentru acest fapt trebuie sa fii optimista, sa ai grija de sufletul tau si sa ii multmesti lui Dumnezeu pentru toate!

Pupici ...

P.S. Fii sigura ca atunci cand vei intalni partea ta de la Dumnezeu totul va decurge cum nici nu iti imaginezi si amandoi veti merge pe acelasi drum ;)....

Da.. o sa treaca, dar greu. Cred ca mi-as fi dorit mult de tot sa aiba curajul sa spuna cap coada ce s-a intamplat. Sa fie sincer. STii de ce mi-e teama? ca Dumnezeu a vazut cat am plans si cat m-a durut ce face el si n-o sa lase durerea mea nerazbunata. Nu-i doresc raul, dar cum a zis el ca mie imi va fi mai bine fara el, asa sa i se intoarca si lui.
Azi mi-a demonstrat ca nu da 2 bani pe faptul ca pe mine ma doare sau ca sufar. trist.

Da, este normal sa treaca mai usor sau mai greu...in functie de situatie. De ce esti atat de sigura ca el a gresit si ca Dumnezeu il va pedepsi pentru aceasta decizie? Chiar esti convinsa ca a gresit doar pentru nu ti-a expus pe puncte motivul deciziei de a pune punct relatiei voastre?

Nu consider ca trebuie sa avem pretentii de la cei care trec episodic prin viata noastra, atata timp cat fiecare avem libertatea de a parasi, de a pune punct unei relatii fara nici un viitor sau dezamagitoare pentru a cauta persoana compatibila cu noi.

Poate ca a ales sa incheie aceasta relatie fara a-ti spune motivul ( asta in caz ca nu ti l-a spus deja de n ori dar tu nu vrei sa il accepti ca fiind un motiv) se poate datora faptului ca si-a dat seama ca tu iti doresti sa il ai in viata ta indiferent ca el nu isi mai doreste acest lucru.

Sfatul meu: incearca sa privesti realitatea asa cum e, incearca sa intelegi mesajul transmis de el si faptul ca a facut o alegere...ceea ce e perfect normal in viata fiecaruia dintre noi. Incearca sa intelegi ca nimeni nu isi doreste sa reinnoade o relatie doar pentru ca celalat sufera si se tanguie doar doar... Intr-o relatie partenerii trebuie sa aiba si ce aprecia unul la celalat, sa vada si calitati si chiar putere de caracter. Tu acum te-ai transformat intr-un cersetor care vrea iubirea pierduta, deci implicit mila fostului...esti sgura ca el mai poate regasi in tine persoana de care se indragostise candva, femeia vesela, tanara, ambitioasa, care avea planuri in viata, care era sigura pe sine si radioasa si alaturi de care se simtea bine ? ............

Doamne ajuta!

uneori noi simtim ca ,,el´´este persoana potrivita, asa mi s-a intamplat si mie de curand, dar numai Dumnezeu stie daca acea persoana e potrivita sau nu.
am invatat ceva din experienta mea: sa nu fortez lucurile, sa nu vreau pe cineva cu orice pret pt ca s-ar putea ca dupa ce o sa il am sa nu fie asa cum am visat sa fie.
daca celalalt refuza sa fie in continuare cu tine, degeaba te zbati, degeaba suferi, degeaba iti pui intrebarea:de ce?
roaga-te sa se faca voia lui Dumnezeu si atat.adica: Doamne, daca este voia Ta sa fim impreuna, ajuta-ne!

Draga Raluca06
 

Sper ca esti mai bine, ca suferinta sa mai alinat si poti dormi mai bine. Este frumos sa iubesti dar cate nopti nedormite ne duce dragostea cand nu este primita de cel pe care -l alegem.

Se spune ca cine a putut iubi o data mai poate iubi. Dumnezeu te iubeste si doreste sa fii bine, de aceea daca ceva nu ti-i se implineste este ca Dumnezeu are ceva mai bun pregatit pentru tine. MI-a trebuit cativa ani sa inteleg asta.De multe ori cerem ceva dar Dumnezeu stie mai bine ce e mai bun, chiar daca noi nu vedem asa , dar timpul ne va deschide ochii.

Sa ai grija de tine si sa fii iubita.

Scumpa mea, nu-l mai crede atat de bun, deschide-ti ochii gandeste-te realist la defectele lui. Asta este replica cea mai jalnica:"ma despart de tine pentru ca sa iti fie tie bine". Am auzit-o de la prietenele mele tot timpul. Eu eram mai retrasa nu ii tot schimbam, imi trebuia unul si bun, dar ele incercau poate asta o fi alesul, poate celalalt si intotdeauna se termina cu fraza asta.
Fii puternica, nu le da satisfactia asta de a te vedea daramata. Daca te-ar fi iubit cum crezi tu nu te-ar fi facut sa treci prin asta. Ipocritele sunt la moda si barbatii le iubesc mai mult pentru ca stiu sa para a fi interesante. Barbatii desi unii par mielusei, nu cauta echilibru ci o viata incitanta cu o femeie care pare sa le scape printre degete tot timpul.
Iti faci rau gandindu-te la ei; daca sunt fericiti Doamne ajuta!, daca nu la fel, nu iti dori sa i se intoarca lui nefericirea ta. Cand vei cunoaste persoana cu adevarat potrivita pentru tine ii vei multumi ca s-a despatit de tine acum.
Cand ai copii si bucuriile se tin lant si scot tot felul de perle, iar sotul te scuteste de multe eforturi si sta noaptea treaz in locul tau ca are puiutul febra, o sa te uiti inapoi si o sa te gandesti cat ai fost de prinsa in gandurile tale incat nu ai vazut realitatea.
Si realitatea este ca esti tanara, desteapta, credincioasa cu simtul umorului din cate vad si cu....o maaaare capacitate de a iubi. Calugarul a vrut sa te fereasca de desfranare ca sa iti intalnesti dupa facultate iubitul si sa fii curata. Si te rog chiar daca vor trece 2 sau trei ani sa ne scrii si atunci sa imi spui: " Ce naiva am fost sa nu vad diferenta intre ceea ce am vrut eu sa fie prietenul meu si ceea ce era de fapt. Si mai departe cum este sa il ai chiar pe barbatul care este ceea ce ai visat si care te-a asteptat toata viata sa apari."

...
 

capul sus raluca!
eu cred ca toate povestile lui despre ce a visat nu sunt decat scuze pentru a putea sa puna capat la ce se hotarase deja. nu prea e specific barbatilor sa se ghideze dupa asa ceva asa ca, mie personal, imi suna a vrajeala ieftina.
conteaza foarte mult cat a fost impreuna cu fosta lui prietena si ce fel de relatie au avut. cu siguranta va ramane cu ea pentru ca e ca stupul pentru albine cand incepi sa gusti din mierea, pe care tu i-o refuzi. nu-ti bate capul...
insa, mai e ceva. gaseste-ti un duhovnic stabil si nu doar pe cineva la care sa te duci din an in pasti si sa pui intrebari de baraj. daca explicai de la inceput sunt sigur ca nu ajungeai sa primesti raspunsul in manierea aceea.
nu trebuie decat sa gandesti ca nu a fost de la Dumnezeu si ca tot raul spre bine. bine ca s-a terminat acum si nu mai tarziu cand ar fi fost mult mai dureros pentru tine.
ai putintica rabdare, roaga-te si vei fi rasplatita.
Doamne ajuta!

Raluca, ma doare ceea ce scrii.
Nu sunt in locul tau, nu avem aceeasi experienta de viata, dar poate te ajuta ceea ce as putea spune (am o idee despre cum te simti).
Cred ca gresesti cand spui despre el ca era asa si pe dincolo. Nu poti cunoaste un om deplin nici dupa multi ani. Eu eram impreuna cu un barbat de aproape 6 ani, eram convinsa ca este intruchiparea perfectiunii, aveam incredere orbeasca in el, pana cand (eu fiind ocupata cu examenele de licenta) el a invitat alta femeie in oras. Pana atunci eu am crezut ca nu se uita nici in dreapta, nici in stanga... cu asta m-a facut knock-out pentru ca pana azi nu am inteles de ce a facut asta. (Eu l-am iertat, adica am ignorat ceea ce era clar un avertisment si m-am casatorit cu el dupa o vreme... asta asa, sa stii restul povestii.)

Eu invat foarte greu sa spun "faca-se voia Ta!". Foarte greu imi vine, parca ma rup in doua cand eu cer asta, dar crede-ma ca este cel mai bun lucru de cerut in rugaciune.

Metanoia a scris f bine, parerea mea, barbatii nu cauta femei "cuminti", ci femei care le scapa printre degete, femei "interesante". Nu cere sa se intoarca la tine, nu ai habar cat vei suferi daca nu te iubeste cu adevarat. Fa un exercitiu de imaginatie si gandeste cum ar fi sa traiesti cu un om care nu te iubeste: va fi plin de frustrari si resentimente, se va ascunde de tine, iti va face reprosuri neintemeiate.. si va cauta "intelegere" in alta parte.
Tu spui ca te iubeste? Atunci ce cauta in casa alteia? Chiar daca nu ar fi vrut sa fie cu colega lui.. ceea ce a facut (s-a mutat la ea) dovedeste lipsa de demnitate.

Nu stiu daca acest sfat ti se potriveste, dar as spune sa-ti asumi durerea (nu sa fugi de ea, ca oricum nu ai cum), sa o accepti ca-ti este data cu un scop, iar in timp va trece.

Pai chiar spune foarte bine...si care-i problema aici???.... nu poti fi cuminte, interesanta si care scapa barbatilor printre degete???? :5:

Problema intervine in momentul in care o femeie se incapataneaza si se tine cu dintii de genul de barbat care vrea femei" interesante"...pentru ca e clar ca acel om e inca in cautarea unui ideal. Nu inseamna nicidecum ca toti barbatii sunt neseriosi pentru ca sunt atrasi de femei " interesante" ci chiar faptul ca nu au langa ei femeia care sa le capteze atentia integral...si nimeni in lumea asta nu poate sugera ca trebuie sa faci eforturi sa stai langa o persoana care " nu iti spune prea multe".

O femeie care nu e interesanta, inseamna automat ca are un caracter slab, nu stie ce vrea, devine umbra barbatului de care se indragosteste, se poarta prosteste desi vede si simte ca nu e foarte atras de ea, face sacrificii nebanuite in numele iubirii, suporta multe, trece cu vederea multe si sta langa un tip sperand ca se va schimba desi nici un om nu ar trebui sa se schimbe pentru altcineva...iar asta nu inseamna decat ca unii nu au cum sa fie atrasi de genul de persoane care nu au principii clare de viata si de asemenea nici demnitate ;)

Raluca, fii atenta la sfaturile Andruscai, ca are mare dreptate! Dar e nevoie sa te arzi o data ca sa ajungi la aceste concluzii si sa le si pui in practica! o experienta nefericita te transforma, te ajuta sa devii o femeie puternica si sigura pe tine, dar pentru asta e nevoie de putina (putin mai multa) suferinta. Nicio grija! Esti tanara, te vei maturiza, vei ajunge sa te cunosti mai bine si sa iti controlezi sentimentele si sigur vei gasi un barbat care sa te merite cu adevarat!

:6:Multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca am o fire mai cerebrala si destul de analitica!

:6: Bravo tie! Prin autoeducare incep si eu sa am asa ceva! Si ma simt atat de bine... :16:

Felicitari! :5:

Trebuia sa asculti de acel calugar.Multi dintre calugari sunt vazatori cu duhul dar nu spun deoarece au smerenie.Tu nu ai ascultat.El cu siguranta stia ca nu El este sortitul....si asa a vrut dumnezeu poate nu el era cel sortit.Si daca te iubea cu adevarat nu cred ca renunta la tine.Roaga-te si va fi bine.Linistete-te si dormi,mananca gasesti alta activitate...ia-ti un animal de casa si refugiaza-te...gandeste-te la altceva fa altceva nou.
Doamne ajuta

Pentru mine e sfatul??????:79::confused:


P.S. Sfatul tau e foarte bun, dar in mintea mea ceva nu se leaga in aceasta poveste; adica un calugar pe care il respecti foarte mult zice ceva ( da un sfat)...tu nu iei in considerare ceea ce a zis el, faci tot cum vrei tu, dupa care revii la el pentru a-i spune ca nu ai facut cum a zis el, si astfel stand lucrurile chiar mi se pare oarecum indreptatita reactia acelui calugar, numai ca tonul si cele spuse au sunat cam "irritating" :26:.

En fin, eu oricum nu cred ca as sta la vorba cu calugari foarte duri si care se exprima astfel...pentru ca sunt o multime de calugari care stiu sa vorbeasca atat de intelept, frumos si cu calm, incat cu siguranta schimba multe in sufletul celor care ii asculta.

Fii foarte atenta la sufletul tau. Roaga-te la Dumnezeu! Spune-i Lui, vorbeste cu El (in primul rand) despre toate framantarile pe care le ai, adreseaza-i Lui toate intrebarile mai intai de a intreba oamenii si vezi ce-ti raspunde constiinta. Ca sa auzi Glasul Lui Dumnezeu in mod corect in sufletul tau, trebuie sa fii spovedita cu cainta din tot sufletul si cu hotararea deplina ca nu ai sa mai gresesti, sa postesti si sa te rogi neincetat. Eu stiu, din ce am citit, caci un gand sau o framantare (care nu incalca vreo porunca a lui Dumnezeu) daca nu aduce liniste si impacare in suflet nu este de la Dumnezeu, nu este dupa Voia Lui.

Faptul ca acel calugar a reactionat asa, ar trebui sa te faca sa te gandesti la greseala ta si sa te caiesi si sa te smeresti. Daca te duci la el cu smerenie si cu cainta adevarata, el va simti sufletul tau si te va primi. Din aceasa cauza a reactionata asa, fiindca a simtit sufletul tau.

Si mie mi s-a intamplat ca parintele meu duhovnic sa reactioneze asa, dar m-am intors la el, chiar daca ma luptau gandurile ca s-a purtat fara mila.
Si trebuie sa asculti de ceea ce-ti zice duhovnicul ca si cum ai primi de la Hristos sfat. De nu esti de acord, sau te framanta gandurile. Marturiseste-i lui absolut orice gand, chiar si cel mai ascuns, ca sa nu mai ai probleme.
Daca faci ceva fara binecuvantare de la duhovnic (absolut orice) te framanta gandurile, de tot la el ajungi; sau poate daca te pierzi, ajungi mai rau.

Totul este sa te smeresti.

Sper sa-ti fie de folos ce am scris.
Dumnezeu sa te lumineze!

Doamne ajuta!

In primul rand, si sfintii, si Parintele Cleopa spun SA NU CREDEM IN VISE!!!

http://sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm

Diavolul este urator de oameni si nu ne vrea fericiti. De aceea, el poate trimite vise pentru a desparti. Diabolos inseamna dezbinare.

Pe de alta parte, daca te impaci cu acest baiat sau daca vei vorbi cu oricare altul, sa nu cumva sa faci greseala de a pacatui inainte de cununia religioasa. Este mare binecuvantare de la Dumnezeu pentru cei care pastreaza curatia.

PS: Pentru limpezirea situatiei, Parintele Firmilian de la Locurele recomanda citirea minim 40 de zile a Acatistului Maicii Domnului "Bucuria celor necajiti".

http://www.crestinortodox.ro/acatist...celor-necajiti

Pentru mai multe detalii despre Parintele Firmilian si Schitul Locurele, precum si pentru pagina de contact, click aici:

www.locurele.manastirealainici.ro

Doamne-ajuta!
Raluca, deja cred ca ai primit suficiente sfaturi, important este ce pui tu in aplicare. Parerea mea este ca trebuia sa faci ascultare, calugarul a stiut ce spune sa nu-ti faci prieten in facultate, pentru ca n-o sa dai de cine iti este de folos. Mai mult ca sigur era vazator cu duhul si a inteles prin ce ispite vei trece, de-aia cred ca a fost asa transant... realitatea a dovedit ca a avut dreptate. Nici nu-ti dai seama cat de important este sa intalnesti omul potrivit, pur si simplu te simti fericita. Parerea mea este sa te linistesti, aceasta furtuna care a fost in viata ta va trece si te va intari sufleteste, dar tu sa faci ascultare de duhovnic de acum incolo, mai ales in subiectul asta al casatoriei, care este esential in viata (gandeste-te ca e o Taina, cu omul ala ramai legata pe viata si in vesnicie in fata Domnului). Iti spun pentru ca si eu am avut foarte multe caderi pana sa intalnesc pe cel potrivit si la un moment dat am primit un sfat transant sa ma departez de cineva pe care credeam ca-l iubeam la vremea respectiva... dar a fost o mare inselare, de fapt nu stiam mai nimic despre omul ala, care si-asa avea un trecut cam misterios.
Fii sigura ca Dumnezeu nu te lasa si ti-l va aduce pe cel potrivit tie, cand iti va fi de folos sa te casatoresti. Mergi la duhovnicul tau si descarca-ti sufletul impovarat de framantari, vei vedea ca iti revii si va veni si soarele in viata ta. Pace si bucurie iti doresc!

Da, dar uite ca mie nu mi s-a intamplat sa imi vorbeasca nici un calugar la modul asta....ba dimpotriva mi s-au adresat cu calm si mi-au lasat libertatea de decizie.