suflet gol
 

ce ne facem cand ne simtim sufletul gol.adica nu-ti mai vine sa faci nimic:nici bine ,nici rau.cand toate-ti par lipsite de sens si de luni de zile nu mai gasesti nici un tel pt propria-ti viata.cui sa te adresezi si sa-i ceri o parere cand toate ti se pare bataie de joc si viata lipsita de sens.cum sa gasesti puterea de cauta un scop.daca cineca a trecut prin asemenea stari dat-mi va rog frumos un sfat.

Cauta-l pe duhovnicul tau si stai de vorba cu el. Spune-i ce simti si iti va da sfaturi.
Pe de alta parte, poti folosi si o terapie alternativa: viziteaza bisericile din orasul tau, inchina-te la icoane, asculta slujbele si iti garantez ca vei simti ca ai pentru ce trai. Dar toate astea in paralel cu discutiile cu duhovnicul tau.
Daca nu ai unul atunci indreapta-te spre unul, ca fara duhovnic nimeni nu va intra in Imparatia Lui Dumnezeu.

Am trecut prin asemenea stare are si un nume se numeste DEPRESIE
 

Am trecut prin Depresie, cand ai starea "de nestare" si ori de construiesti o lume intreaga ori o darami, peste toate tot o lopata de tarana se depune.
Cu alte cuvinte stiu cum e.
Cel mai rau lucru pe care il poti face in asemenea situatii este sa nu faci nimic...Nu-ti zic cum a fost caderea mea in situatia descrisa de tine, iti zic cum am iesit.
La un moment dat, cand nestarea era f. puternica...m-am smuls di bratele ei, incepand sa fac ceva...nu conteaza ce...Ieseam in gradina botanica, in padure, chiar si singur. M-am apucat de un curs de Arta Fotografica. Vorbeam cu lumea pe strada, priveam jocul unor copii in parc, a unor catei. Apoi, am inceput sa merg pe la Manastiri, initial din curiozitate, ca turist. Apoi am inceput sa-L caut pe Dumnezeu Si din momentul in care incepi sa-L cauti, ai sa-ti dai seama ca nu ai cum sa ai un suflet gol. Sau cel putin daca asa simti, nu ai decat sa te rogi si daca sufletul este gol si curat sigur Va veni si-ti va umple sufletul.
Doamne Ajuta!

multumesc pt sfat.as avea nevoie de un duhovnic dar nu de aici de unde sunt eu.as vrea sa pot sta de vorba cu un asemenea om.pb este ca sotul meu este mult mai dezamagit decat mine si nici nu mai vrea sa auda de preoti si de nimic.easte convins ca Dumnezeu exista dar ....poate e hula ceea ce spun,dar parca regreta ca ne-a creat sau nu stiu pt ce platim.ca daca platim greseli ale ascendentilor nostri,cu siguranta va pot spune ca acestia nu sunt alaturi de noi in suferinta deoarece tocmai ei sunt cei care ne provoaca problemele.sunt cunoscuti in localitate si tocmai de aceea foarte rar iesim in oras tocmai pt a evita certurile si scandalurile si explicariile inutile.de aceea nu pot merge la un duhovnic in apropiere.si nu pot sa vad gresla din viata noastra care ne duce pe drumul asta al deznadejdii.de aceea avem nevoie de sfaturi obiective.

cred ca raspunsul d-lui Lucian_craciunescu este cel mai apropiat de starea pe acre o am .multumesc.asta sper si eu sa se intample.sper sa mai avem destula puterea pana la depasirea acestei stari care dureaza deja de mult prea mult timp.DUMNEZEU SA NE AIBA IN PAZA PE TOTI!

Deznadejdea e cel mai mare pericol cel pandeste pe om. Pare o groapa fara scara si invariabil duce la sinucidere.
Analizandu-mi propria viata, momentele de deznadejde apareau cand imi puneam toate sperantele mele in lucruri materiale si invariabil acestea ma dezamageau. Si tot asa ma uit la problemele fara iesire de atunci si imi dau seama ce multa importanta dadeam unor lucruri minore. Adica daca ma dezamagea vreun prieten/prietena/parinti etc, sufeream foarte tare, pentru ca orizonturile mele se opreau la ei. Dar cel mai mult sufeream pentru ca nu intelegeam jertfa iar firea mea egoista se inchidea in fata acesteia.

Solutia mea a fost sa-mi pun sperantelesi cugetele mele in Dumnezeu, asa am indurat cu speranta greutatile si uite ca acum am pentru ce sa traiesc si sa lupt.

Doamne ajuta!

Ieri ne-a vorbit parintele despre asumarea crucii si asumarea celorlalti (parinti, copii, rude, dusmani) buni sau rai, pentru ca Hristos si-a asumat crucea si ne-a asumat si pe noi , pe toti. A stiut toate cate le-am facut pana la El si a stiut ca vom face si altele dupa El, dar ne-a asumat pe toti.

Faptele sunt fapte si nu mai pot fi schimbate.La fel si oamenii, cu greu isi pot schimba atitudinea fata de semeni , daca vocea societatii ii condamna. Sunt doua variante : ori pleci in alt loc unde nu te stie nimeni, dar vei trai cu frica mereu, ca oricand poti fi demascat, ori iti asumi crucea.

Deci este vorba de perceptia situatiei care trebuie acceptata cu nadejdea ca Dumnezeu va va descoperi "greseala".

varianta cu plecatul in alta parte ne bantuie de cava timp.poate acolo ne vom gasi linistea si vom avea puterea de a sta de vorba cu un duhovnic fara teama ca ne va judeca nu dupa fapte ci dupa varsta.mai sunt cateva lucruri pe care tb sa le terminam ca nu le putem lasa asa neterminate.pana anul acesta am avut si o matusa paralizata in intretinere si de aceea nu se putea pune pb plecarii.ar fi doborat-o inainte de vreme.de cand a murit ea parca mai mult ni s-au inecat corabiile.tot ce faceam si gandeam se invartea in jurul ei.era cat de cat un punct de reper.acum... sper sa gasim un sens.macar in alta parte.nu stiu.TB sa incercam.multumesc ca v-ati facut timp pt noi.

Dumnezeu sa va ajute sa luati decizia cea mai buna!

Nu trebuie sa ai teama de cum va judeca duhovnicul, pentru ca el nu e pus acolo sa judece, ci doar sa fie intermediar.

din nou am nevoie de sfaturi
 

cum sa opresc pe cineva de la a ne face rau continuu.adica mai concret.mama si bunica sotului meu ne fac foarte multe pb.foarte multe.nu de ordinul barfelor sau sicanelor ca alea nu sunt pb.necazuri mari.sotl meu le-a oprit sa mai vina la noi si noi nu mai mergem pe la ele,dar s-au adunat cu niste prieteni de familie si ne fac pb de genul:reclamatii nefondate pe la politie,garda financiara,etc.merg unii martori pt reclamatiile celorlalti.bine ca pana acum functionarii veniti(de 5 ani se intampla lucrurile astea de cand ne-am casatorit si ne-am mutat impreuna) s-au convins de adevar.dar pur si simplu am obosit sa tot explicam cum n-am facut cutare si cutare lucru (e vorba de acuzatii foarte grave)si nu stim ce sa facem sa inceteze.a tot incercat sotul meu sa le explice cand se intalneste cu ele ca nu e bine dar incep sa tipe la el tot timpul si sa-l acuze in strada de diferite lucruri astfel incat nu mai putem iesi in oras decat tot incercand sa le evitam.au incercat si rudele sa stea de vorba cu ele .au motivat comportamentul prin faptl ca nu ma voiau de nora.dar noi am fost prieteni 4ani si jumatate inainte sa ne casatorim peste 3 ani am stat la ei in casa.cand am fost sa ne casatorim ne-au spus ca nu sunt de acord.sa traim cat vrem impreuna dar nu sa ne casatorim.nici n-au participat la oficierea casatoriei civile.la nunta au venit doar de gura rudelor.nu inteleg.m-as fi asteptat sa fie impotriva concubinajului.nu pricep ce vor.

Cel mai bine este sa plecati din oras... cat mai departe, chiar si din tara. Rautatile astea or sa va usuce. Am si eu o prietena care se chinuie de ani de zile cu o situatie asemanatoare cu soacra. Si-a petrecut o buna parte din timp prin tribunale cu cele mai stupide acuzatii si a umplut avocatii de bani...
Plecati, plecati, oriunde va va fi mai bine!

Trebuie sa va sprijiniti unul pe celalalt , sa fiti uniti asa cum se spune la bine si la rau ...daca-l vezi pe el trist , deprimat, schimba-ti tu atitudinea , incurajeaza-l ,zambeste-i mai des , chiar daca si tu ai inima grea ...totu-i trecator ..bucurati-va ca va iubiti si sunteti sanatosi si impreuna veti trece peste toate. Dumnezeu si iubirea dintre voi , pecetluita prin casatorie , sa fie scutul vostru impotriva celor ce va vor raul .. si cu plecarea ..n-o faceti in pripa , sa nu intampinati alte griji ..
Domnul sa va ocroteasca si sa va tina sanatosi ! :6:

"Tot ce nu ne omoara ne face mai puternici"
 

Chiar nu inteleg de ce te temi?
Aveti o familie. Ce vine din afara ...se izbeste de zidul iubirii. Daca se murdareste de rahatul aruncat de ceilalti,..nici o problema, la prima ploaie se va spala.
Ai grija doar ce se intampla doar la o respiratie de tine. Atat! De restul va protejeaza Dumnezeu.

@diador: daca nu va puteti intelege cu vorba buna, puteti face plingere pentru denunt calomnios. Si amenintati-i ca nu va retrageti plingerea decit daca promit ca nu va mai sicaneaza.

Daca povestea dureaza de 5 ani e foarte putin probabil ca se vor potoli altfel.

Cumva sotul tau provine dintr-o familie instarita si influenta?
Ma gandeam sa nu se teama ca ar pierde avere prin casatoria cu tine.
Oricum ar fi,continuati sa va iubiti,sa va pastrati credinta in Dumnezeu si verticalitatea in viata.
Ideal ar fi,intr-adevar,sa plecati undeva cat mai departe de rudele cu pricina.

nu prea ar avea ce sa piarad.ca legatul donatia si mostenirea nu intra la masa bunurilor comune.si acum nu mai este legea aia care spune ca daca ai convietuit timp de 5 ani impreuna totul este comun.au fost la notar si la cativa avocati sa intrebe inaintea incheierii casatoriei.sunt asigurati din acest punct de vedere.

despre golul interior aici

* http://www.scribd.com/doc/10960595/L...ependentei-bun

si

* http://www.scribd.com/doc/13596994/Iesirea-Din-Labirint


de foarte mare ajutor pentru suflet sunt

* Seminarul "Sa ne vindecam iertand "" http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php

si

* lucrul la Pasii din Iesirea din Labirint http://iesireadinlabirint.wordpress....-din-labirint/

dragi crestini care mi-ati ascultat glasul.vreau sa va spun ce am patit de ultima mea interventie.am primit vizita unei doamne care locuieste la aprox 200-250 de km distanta de noi si care ne-a propus sa ne mutam in localitatea de unde este dansa.asa tam-nesam pe nepusa masa a picat cu propunerea asta caun fulger.fara sa fi discutat vreodata pe tema asta.am acceptat asa ca incepand de astazi incearca sa ne gaseasca locuri de munca acolo,pt ca nu putem pleca asa doar de dragul plecarii.pt prima data de f multi ani sunt entuziasmata si astept cu nerabdare schimbarea.eu care aveam oroare de orice schimbare,cu atat mai mult de cand am cazut in starea asta din ultima vreme.ma bucur ca si sotul meu e atras de aceasta schimbare.sper sa gasim servicii acolo.intai serviciul apoi vindem tot ce e aici si ne mutam.sper sa ne ajute Dumnezeu sa ne mutam si sa avem liniste.vreau sa ne bucuram unul de altul si de liniste.sa avem puterea sa multumim lui Dumnezeu pt viata ce ne-a dat-o fara sa ne gandim la relele de care inca n-am scapat.sper sa scapam.nici nu stiti cata speranta mi-a dat aceasta propunere.ma rog sa nu fim dezamagiti.parca nimic nu m-a mai entuziasmat asa in ultimii 10 ani.asa entuziasm numai cand am hotarat sa iesim impreuna cu sotul am mai avut.sper sa ne fie bine. voua tuturor va doresc numai bine.Dumnezeu sa ne aiba in paza lui pe toti!

mesajull trimis de "fragmente"este intr-adevar un ajutor .doar ca abia de acum sa incerc sa aplic 'lectiile'.ca sa incep lectiile imi tb putere.cu speranta care mi-a rasarit in suflet sper sa gasesc si puterea de a le urma.nu ma intelege gresit dar asa dezamagita sunt de parca si sa sper mi-e teama.poate-si face Dumnezeu mila si de noi.