Tine mintea in iad si nu deznadajdui
 

Astazi, 24 septembrie il sarbatorim pe Sfantul Siluan Athonitul. Multa vreme m-am tot intrebat de ce acest indemn? Sau sa fie un indemn particular, adresat doar Sfantului Siluan? Cineva spune ca "tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" e un cuvant de foc, alcool in stare pura, de 90 de grade. Cine-l gusta ca atare risca sa se arda: unele persoane, incercand sa se cufunde cu mintea in iad, au ajuns bolnave. Prin urmare acest cuvant trebuie adaptat situatiei proprii, capacitatilor noastre duhovnicesti si fizice. Mai mult, insusi Sfantul Siluan spune: Siluan spune "in aceasta faptuire trebuie sa ne cunoastem limitele, ca sa nu ne zdrobim sufletul, invata sa te cunosti si nu-ti impovara sufletul peste puterile lui".

In stirea de pe acest site, am gasit urmatoarele explicatii la cuvintele "tine mintea in iad si nu deznadajdui":

"a) Un raspuns mangaietor la suferinta umana. Un mod de a spune: "Viata mea e un iad, dar Dumnezeu imi spune ca si in aceste conditii dificile, nu trebuie sa deznadajduiesc".

b) Un cuvant ca expresie a crestinismului, asa cum apare in cruce - ca moarte si biruinta asupra mortii. In acest indemn, avem pe de-o parte suferinta, iadul, moartea "tine-ti mintea in iad", pe de alta parte fericirea, nadejdea, invierea "dar nu deznadajdui". Miscare care este cea a botezului nostru - moarte a omului vechi si inviere a omului nou in Hristos - dar si cea a ascezei prin care actualizam si facem sa rodeasca harul acestui botez.

c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.

Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care Dumnezeu nu este prezent, ci ca o stare duhovniceasca, o stare a sufletului cufundat in iubirea lui Dumnezeu, dar inca mult prea opac, prea inchis, prea plin de patimi pentru a-I primi lumina si a-I raspunde.

"Nu deznadajdui", sunt cuvinte prin care ni se cere sa nu cadem in patima deznadejdii, care nu e decat o alta forma, extrem de subtila, de orgoliu, de iubire de sine, a unui eu infasurat si inchis in el insusi".

Mi-a placut mult intrepretarea crestinismului ca fiind deodata cruce si inviere.

Parintele Sofronie de la Essex, ucenicul Sfantului Siluan afirma intr-o scrisoare adresata unei persoane care trecea prin grele incercari:

"Sunt cincizeci si sapte de ani de cand port rasa si, pe cat imi pare, nu am dorit a-mi neglija mantuirea, ci totdeauna cu mare teama si lacrimi am rugat pe Dumnezeu sa se milostiveasca de mine, sa-mi ierte toate pacatele si sa nu ma lepede de la asternutul picioarelor Sale.

Am incercat, cred, dupa puterile mele, sa nu nedreptatesc nici o persoana de pe Pamant; mai mult chiar, sa-mi dea Dumnezeu barbatia de a sluji cat mai multor oameni cu putinta, fara sa astept de la ei nici o plata materialnica sau duhovniceasca, ci asteptand doar de la Dumnezeu darul iertarii pacatelor mele.

Si totusi, in tot acest rastimp de mai mult de jumatate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranta, ci totdeauna am simtit in jurul meu amenintari ori cel putin stari potrivnice. In tot ceea ce incerc sa fac, chiar si in cel mai mic lucru, intalnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate portile lumii acesteia sunt mereu inchise pentru mine.

Am imbatranit si nu am inteles sensul acestor incercari. Adica: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu fata de mine, pacatosul, sau altceva se intampla? De nenumarate ori am rugat pe Dumnezeu sa-mi descopere pentru ce merg lucrurile asa, iar Dumnezeu imi raspunde necontenit cu tacere."

Acesta marturie a ucenicului mi se pare un exemplu concret al faptului ca a urmat calea Sfantului Siluan. De fapt, calea este una, fie ca zaci in multe pacate, fie ca faci cele bineplacute lui Dumnezeu. Toti trecem prin felurite ispite si grele incercari, toti cunoastem iadul ca stare duhovniceasca inca de acum, insa nu toti avem nadejde pana la sfarsit.

Sunt 3 interpretari date la inceputul cartii cu privire la aceste cuvinte. Eu, din pacate nu le mai tin minte exact...

Sensul acestor cuvinte este ca trebuie sa ne osândim la iad pentru rautatea noastra dar sa nu deznadajduim ci sa credem în mila lui Dumnezeu.

Acest gând e folosit împotriva înaltarilor mândriei si totodata prin el avansam în smerenie.

Ce ciudat, mai inainte am citit cate ceva despre viata Sfantului Siluan, nu stiam de sarbatoarea de azi...
Traditie si eu cred la fel!

Frumoase cuvinte spuse de un sfint pentru sfinti.Tine mintea in iad si nu deznadajdui....
Acel iad despre care ne vorbeste parintele Siluan,dupa capul meu,se refera la cele traite de aceia care se sinucid,in general din cauza despartirii de o prietena,si ajung la acest gest disperat dintr-o lipsa a sperantei (nadejdii).In literatura din domeniu se numesc cazuri cronice de depresie (de ultimul grad)
Dar,precizez din nou,este DOAR o parere personala.

Doamne-ajuta!

De acord. Clar si concis. Cu singura, mica, deosebire ca as schimba ideea de osanda - care imi pare ca respira un usor aer chiar de deznadejde - cu cea de constientizare. Adica, as spune asa:

Pentru necredinta mea merit Iadul, dar lupt sa ma indrept, punandu-mi toata nadejdea in Dumnezeu.

Doamne-ajuta!

Personal, cred ca este si un indemn la smerenie. Cum sa dobandesc raiul daca nu am smerenie si cum sa ma tina iadul daca sunt smerit.

Doamne-ajuta!

Asa este, asa a si scris fratele Traditie si eu am fost de acord. Vezi, ultima fraza:

@Traditie: Acest gând e folosit împotriva înaltarilor mândriei si totodata prin el avansam în smerenie.

Doamne-ajuta!

Ceva iti scapa Andrei, deoarece daca noi deja ne osindim la iad pentru rautatea noastra asa cum spui si intr-un fel te reprezinta, inseamna ca noi deja suntem in deznadejde , cu alte cuvinte pierduti si dusi.

Nu pot sa spun ca inteleg complet aceasta invatatura dumnezeiasca soptita sfintului de catre Duhul Sfint insa privita cu trezvie si barbatie nu inseamna decit sa nu te dai batut indiferent de cit de groaznic este citoadata ceea ce ti se serveste in carti!

Am inima impietrita si nesimtitoare, mintea mea judeca totul rational si masoara prea mult fiecare lucru, rugaciunea nu imi este comuniune, ci rostire de litere si cuvinte, slujbele imi par anevoioase, oamenii sunt greu de rabdat si iubit, uscaciunea ma doboare... cu toate ca vad toate aceste lucruri, nu pot face nimic sa le indepartez de la mine, caci mandria ma leaga pe mine cu legaturi de care, vrand sa fug, parca mai mult ma apropii.

Cu toate acestea, Hristos are puterea de a ma ridica si stiu ca asteapta doar intoarcerea mea.

"Doamne, nu ma parasi pana in sfarsit!"
"Doamne, vreau si nu pot, ajuta'ma!"
"Doamne, de voiesc sau nu, mantuieste'ma!"

"Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă curăţeşti.
Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te." (Marcu 1,40-41)

Nu e interpretarea mea ci a arhimandritului Sofronie si a parintelui Rafail Noica:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...u-deznadajdui/

Mai adaug ca nu este o metoda lucrata de om ci, ca orice lucrare a virtutilor, este lucrata de Dumnezeu în cei ce traiesc potrivit poruncilor Lui.

Si nu este o noutate în traditia Bisericii ci este vechea învatatura despre plângerea pacatelor si nemultumirea de sine.

Formula ascetica a "staretului " Siluan: "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" se potriveste cu propriul moto duhovnicesc al parintelui Sofronie: "Stai pe marginea prapastiei deznadejdii, dar cand simti ca ai sa cazi in gol, da-te inapoi".

Citatul din Sofronie e:

Traieste-ti deznadejdea pana la capat. Cand simti ca te apropii de a cadea in prapastie, du-te si fa-ti un ceai.

Asa am fost de cand ma stiu.
Indiferenta este o forma de putere.

Indiferenta este o masca folosita pentru a ascunde slabiciunea pe care nu esti in stare sa o infrunti.

indiferenta este lipsa nevoii de a reactiona. omul care are nevoie de mancare este slabit, cel hranit nu.

Ihm...foarte de acord.

Sensul cuvintelor: "Tineti mintea in iad", poate fi deci si acesta: Considera neincetat ca meriti sa suferi din cauza pacatelor tale, chinurile si suferintele iadului. Este o invitatie pentru recunoasterea permanenta a pacatului.

Desele mustrari de constiinta nu pot fi decat iadul pentru minte, nu-i asa ?Aceasta "cutie neagra a memoriei", cum bine spunea adm.intr-un articol de pe acest site, cand se lasa decodata, sa luam aminte si sa nu ne pierdem nadejdea ca iubirea lui Dumnezeu pentru creatia Sa este nemarginita.

In mine, acest cuvant rasuna astfel: Oricat de greu ar fi, nu deznadajdui.

Greutatile materiale, piedicile sufletesti, toate necazurile, sunt nimic pe langa puterea si dragostea lui Dumnezeu.

Despre Sfantul Siluan
 

Eu cred ca aceste scrieri, ale Sfantului Siluan si despre el, sint foarte ziditoare de suflet:

http://cbrom.de/Sf-Siluan/Scrieri.htm

http://cbrom.de/Sf-Siluan/biografie.htm

http://cbrom.de/sf-siluan.htm

Merita cu prisosinta sa fie citite. De fapt, mie mi-au placut atat de mult incat ma gandesc ce noroc pe ortodocsii ce traiesc in Germania sa aiba asa un centru bisericesc ca acesta care este in Munchen (de pe al carui site am gasit aceste scrieri), unde gasesti atatea scrieri si cateheza de cea mai buna calitate. Mi-ar placea ca fiecare biserica de la noi sa aiba site si sa existe pe site-ul fiecarei biserici scrieri ziditoare de suflet atat de profunde cum exista pe siteul acesta.

Am gasit multe scrieri atat de frumoase si atat de profunde pe acest site, scrise de unul din episcopii nostrii ortodocsi - PS.Sofian Brasoveanul, scrieri care mie mi-au placut f mult, in special aceasta, care mie mi-a lamurit foarte multe despre icoane:

http://cbrom.de/Episcop/Invataturi/Omul-icoana.htm

Aceste cuvinte se potrivesc cu cele din Pateric cand Avva i-a spus ucenicului care ceruse lui Dumenezeu sa indeparteze orice necaz: "sa ceri lui Dumnezeu necaz si incercari pentru ca asa se naste mantuirea".

O posibila interpretare a cuvintelor Sfantului Siluan, am intalnit-o la Sfantul Tihon de Voronej: "Deci acum, in timpul vietii pamantesti, coboara-te des cu mintea in iad, ca sa nu te cobori acolo cu trupul si cu sufletul pentru vesnicie."