Familia crestina
 

Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, familia este un asezamant dumnezeiesc si temelia vietii de obste. Ea se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura dintre barbat si femeie, binecuvantata de Dumnezeu in fata sfantului altar. Aceasta legatura rasare din imboldul firesc sadit de Dumnezeu in om. “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup” (Efes. 5, 31).

Cea dintai familie s-a intemeiat in rai, avand ca preot si martor pe insusi Dumnezeu. “Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul” (Fac. 1, 27-28).
Care sunt insusirile unei familii crestine?

Lucrul cel mai de pret in viata este familia. Cum va inceta ea sa existe, cum va pieri si lumea.
Din pacate, noi pierdem una din traditiile cele mai importante, si anume cea de a trai o viata de familie. Astazi intalnim tot mai des doar o aparenta a familiei, unde fiecare isi are propria viata - tatal are viata sa, mama pe a ei, iar copiii pe a lor -, in vreme ce familia ar trebui sa fie un singur organism viu: tatal este capul, iar copiii si sotia formeaza membrele aceluiasi trup. Daca apare vreo neintelegere, toti intampina greutati... Fiecare este raspunzator pentru ceilalti. Cine este de vina? Toti. Trebuie sa invatam a le face pe plac altora, sa ne stim fiecare locul si sa incercam sa nu jignim pe nimeni, cu alte cuvinte sa fim impreuna. Familia cere dragoste jertfelnica, fiecare trebuind sa se smereasca in fata celuilalt.

Dupa mine, imboldul initial dat familiei (cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul) si-a cam pierdut sensul, pentru ca l-am implinit.
Ce e de facut in continuare?

Simplu, familia traditionala cade in derizoriu, iar cei in drept, deschisi la nou, incearca legiferarea familiilor de homosexuali si lesbiene, in numele drepturilor omului.

Dragii mei ,aveti pareri foarte sumbre despre familia crestina.Oare sa nu mai existe familii crestine?

Cu siguranta exista familii crestine si de asemenea oameni care se mantuiesc prin viata de familie. Nu parerile noastre sunt sumbre ci insasi realitatea. Asistam neputinciosi cum oameni fara moralitate dau legi si, in numelele libertatii omului, chipul familiei traditionale este deformat.

Dumnezeu este cel care a intemeiat prima familie in Rai dar si cel care a intemeiat si a binecuvantat familiile noastre. Numai ducand o viata in si cu Dumnezeu, putem purta lupta contra celor doi mari dusmani ai familiei: diavolul si propriile patimi.

Ai foarte mare dreptate marius.
Familia este rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. in sanul ei isi primeste copilul primele indrumari de viata, care ii raman intiparite in suflet pentru totdeauna. Caci, daca temelia bunei cresteri a copilului este dragostea si intelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai intai si cel mai bine in familie. Numai parintii au dragoste fata de copiii lor in masura cea mai mare si numai ei au prilej potrivit si indelungat sa inteleaga deplin firea fiecarui copil al lor.

Pentru a-si putea indeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creste oameni cinstiti in orice privinta, familia crestina trebuie sa se calauzeasca dupa indrumarile morale sanatoase care se gasesc in invatatura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, pastratoarea adevarurilor vesnice.
Eu cred ca insusirile unei familii crestine sunt dragostea si buna invoire dintre soti,curatia,sfintenia si trainicia,adica ce "Dumnezeu a legat omul sa nu desfaca"
Daca gresesc corectati-ma!

Ma bucur tare mult sa vad ca se pune problema familiei crestine..

Am o relatie de 3 ani si jumatate si in general ne luptam sa ne infranam de la relatii trupesti, eu fiind cea care a luat decizia abstinentei..Acum, dupa 2 ani de la aceasta decizie, prietenul meu imi spune ca este absurda ideea mea si ca canoanele bisericii sunt invechite, respectiv imi cere sa ii arat un cuplu care vrea sa se casatoreasca curati

De asemenea, ne certam frecvent pentru ca eu imi doresc o casnicie crestina, cu abstinenta in zilele "interzise", fara utilizarea mijloacelor contraceptive, cat de cat fara un contact direct cu mizeria umana (in ultimii 7 ani nu am avut TV si nu simt nevoia. Daca stau la TV chiar si pt o emisiune buna, inevitabil ma mai uit si la altceva, astfel ca mai bine retez "raul" fara parere de rau, decat sa cad in altele). Imi doresc sa facem milostenie, si avem de unde, sa ne rugam impreuna, sa ne acceptam si sa sporim duhovniceste ambii, etc

Mi-am pus de multe ori intrebarea : cum ar trebui sa arate o familie crestina si unde o voi gasi in societate, ca sa o pot avea exemplu..
Poate impreuna vom reusi sa invatam si sa deslusim oglinda unei familii crestine in societatea de azi..

Am citit din Sfantul Ioan Gura de Aur despre cresterea copiilor si despre familia crestina, dar sunt multe aspecte care nu isi mai au locul in societatea noastra. De asemenea, recent am citit Calauza ortodoxa in societate scrisa de Ioanichie Balan si la fel, sunt cateva aspecte pe care eu nu le mai vad in societatea noastra, in mare parte pentru ca acum nu mai avem "robi" , dar si pentru ca in zilele noastre femeia nu mai este casnica, ci are un serviciu, la fel ca si sotul, deci nu mai are cum sa se ingrijeasca de copii ca si cum ar fi casnica, nu are cum sa fie "cea care imblanzeste" pentru ca nu este mai putin stresata ca sotul ei care "aduce bani in casa"

Vorbim de familie...La mine este urmatoarea situatie: parintii mei si-au unit destinele de tineri, dar au facut doar cununia civila. Cea religioasa nu a mai avut loc. Are acest aspect vreo consecinta asupra familiei noastre? Are vreo influenta asupra mea? Eu tin sa spun ca in ultima vreme am tendinta de a ma separa de parintii mei.

Mantuirea pe calea vietii de familie
 

Mantuirea celui ce duce viata de familie sta in virtutile de familist.Problema nu este sa facem totul la modul nemaipomenit,ci sa facem tot ce tine de noi.Daca vom reusi asta,n-avem de ce sa ne chinuim cu gandurile.Sigur,nu trebuie nici sa ne lasam pe tanjeala,dar nu trebuie nici sa ne chinuim,ci sa ne incredintam cu totul in voia Domnului.La desavarsire se poate ajunge si pe calea vietii de familie,totul este sa stingem si sa dezradacinam patimile,spre asta sa ne intoarcem toata luarea-aminte.Domnul a inceput in noi lucrarea innoirii duhovnicesti.Credeti si nadajduiti ca Cel care a pus inceput va si desavarsi(vezi Filipeni1,6),daca veti pazi ravna vie si nu va veti lasa de ostenelile potrivite,ravna este lucrare a harului si marturie a faptului ca acest har adasta in noi nedespartit,atata vreme cat este ravna,este si harul Sfantului Duh,El este foc,focul este hranit cu lemne,lemnul duhovnicesc este rugaciunea...Indata ce harul se atinge de inima,ia nastere intoarcerea mintii si a inimii catre Dumnezeu,care-i samanta rugaciunii.Dupa aceea vine petrecerea gandului in cele Dumnezeiesti.Harul lui Dumnezeu intoarce luarea-aminte a mintii si a inimii catre Dumnezeu si o tine acolo,de vreme ce mintea nu sta fara sa lucrare,cand e intoarsa catre Dumnezeu,la Dumnezeu se si gandeste.Ca atare,aducerea-aminte de Dumnezeu este adevarata insotitoare a starii harice...Aducerea-aminte de Dumnezeu nu ramane in nelucrare,ci duce negrasit in starea de vedere duhovniceasca a desavarsirilor Dumnezeiesti si a lucrurilor Dumnezeiesti: a bunatatii,a dreptatii,a purtarii de grija,a rascumpararii,a judecatii si rasplatirii;toate acestea alcatuiesc impreuna lumea Dumnezeiasca,altfel spus taramul duhovnicesc.Cel ravnitor petrece in acest taram si nu iese din el:aceasta este insusirea aparte a ravnei.Vreti sa va pastrati ravna?Sa aveti intotdeauna la indemana lemne duhovnicesti si indata ce veti baga de seama ca focul ravnei slabeste,luati un butuc din lemnele duhovnicesti si puneti-l pe focul duhovnicesc,si totul va merge bine.Din suma tuturor acestor miscari duhovnicesti iese frica lui Dumnezeu-starea evlavioasa inaintea lui Dumnezeu in inima...neincetat dati viata acestei stari,si vii veti fi...de veti face asa,veti fi intodeauna numai in starea omului inviat.Sa multumim Domnului!

Cu adevarat trebuie sa facem toate cate ne sunt in putinta ca sa dobandim aceasta familie crestina, restul "punand Dumnezeu de la Sine".. Fara nadejde, credinta si dragoste, ne indreptam inspre nicaieri..

In cartea Patericul mirenilor scrisa de Danion Vasile sunt date pilde din viata oamneilor obisnuiti, de unde putem deduce cam cum ar trebui sa fie familia crestina in zilele noastre. Va recomand cu caldura sa il cititi, va va folosi..

Doamne ajuta!

Va multumesc ca ati inceput sa postati pentru acest subiect.
Azi putem vedea cat de expusa si amenintata este coeziunea si armonia in familia crestinai,datorita crizei economice(saracie,somaj,nesiguranta),datorita crizei morale (libertinaj,prostitutie,trafic de copii,divorturi,droguri,).
Pe de alta parte,credinta crestina este intotdeauna un izvor de speranta si putere spirituala care ne ajuta sa biruim greutatile si incercarile vietii.
In fata a tot ce se intampla azi,trebuie sa adancim prin invatatura,prin viata de rugaciune si cultura a sufletului semnificatia sau rostul credintei,a legaturii omului cu Dumnezeu,in organizarea si propasirea familiei crestine.
Familia trebuie privita ca o icoane a Bisericii,ca o icoana a iubirii lui Hristos fata de umanitate,asa cum reiese si din Sfanta Scriptura.

Omul incepe din copilarie sa descopere taina iubirii si unitatii inlauntru acestei mici biserici ,care este familia.Virtutile cu ,care el va fi deprins de catre parinti:credinta,ascultarea ,buna cuviinta,cumpatarea,harnicia ,cinstea si mila nu sunt decat semne imbucuratoare ale virtutii supreme care este iubirea.
Totdeauna din invatatura primita de la parinti s-a invata respectul fata de aproapele tau si cinstirea fata de cele Sfinte.

Buna seara. Am o problema in familie si anume tatal meu este dependent de mama sa. Mereu a fost asa, a refuzat sa isi ia casa si sa traiasca cu familia lui, chiar i-a spus mamei mele ca daca vrea casa separata sa isi ia copii si sa se mute ca el nu o paraseste pe mama lui, iar bunica i-a zis sa se mute ea singura ca nu ii da nepotii . De aici o multime de conflicte. Bunica o barfeste pe mama la toate rudele, cand ea ii face de mancare, spala, calca si tine toata casa, iar rudele ne suna sa ne faca observatie ca nu avem grija de bunica (?)
O alta problema si mai delicata tine de ...igiena, sau mai bine zis de bunul-simt. Bunica ia de pe jos si pune pe masa, scuipa in oala cu mancare, linge lingura si o pune la tacamuri curate, pune canile cu cafea in dulap si multe alte lucruri extrem de scarboase care nu pot fi mentionate. Casa mea e ca o cocina oricat as incerca sa tin ritmul curateniei cu ei.
Tata este la fel ca ea, neglijent din cale afara si nu te poti intelege cu el. Daca foloseste un anumit lucru nu il pune la loc nici daca il rogi, dar data urmatoare cand are nevoie de el tipa si devine agresiv ca noi l-am luat. Este o dezbinare in familie palpabila, iar tensiunea o tai cu cutitul. Tata nu vorbeste cu nimeni inafara de mama lui, daca ii spui ceva nu aude, parca nu existi, iar noi nu putem vorbi nimic cu bunica fara ca el sa sara ca un leu sa o apere fara sa mai conteze pe cine jigneste.

Am incercat sa vorbesc cu bunica sa o fac sa inteleaga ca trebuie sa fim uniti nu sa ne iscodim unul pe altul la rude sau vecini, si sa fie mai atenta la curatenie ca obosesc mereu facand curat dar nu am cu cine discuta, uneori ma enervez cand vad imputiciunea si lipsa de interes si reactionez in consecinta, apoi sare tata si mai avem putin si ne batem. Iar istoria se repeta ciclic.
Tata nu poate lua nicio decizie fara mama lui, si nu tine cont decat de parerea ei. Mama doarme in sufragerie de 15 ani si abia isi vorbesc, oricat incerca in trecut sa comunice cu el si sa il faca sa inteleaga anumite lucruri, intervenea bunica iar el paraliza, nu zice decat da mama.
Cu cat imbatraneste cu atat strange latul si mai tare iar tata nu ii poate zice nimic, il chinuie, il alearga toata ziua pt nevoile ei, il cicaleste iar asta se resimte numai cand incercam sa vorbim noi cu el : tipa nu are rabdare si e suprasolicitat.Doar cand bunica este plecata la tara avem intelegere in casa.

Am nevoie de sfaturi, practice , pt ca am incercat pana acum sa vorbesc cu ei , si sa ignor problema dar nu am avut succes. Cum as putea sa rezolv relatia dintre tata si noi si cea legata de curatenie. Nu mai zic ca deja urasc (toti) barbatii, vad negru in fata ochilor cand o vad pe bunica, si orice imi cere sa o ajut fac cu scarba, astea sunt detalii.

Ce pot sa fac , ca sa imbunatatesc situatia ? Multumesc

O conferinta extraordinara despre familie!
https://www.youtube.com/watch?v=H5CB...38hotYXHpd9JFw

Aici numai tatal dumneavoastra se poate "desprinde" din aceasta legatura excesiv de 'stransa" fata de mama sa. E o situatie cam anormala, care nu face bine la nici una dintre partile implicate.
Trebuie ca mama dumneavoastra sa discute cu tatal dumneavoastra iar acesta sa-si asume rolul de sot si parinte, cu tot ce implica aceasta.

Sfântul Grigorie Teologul (de Nazianz)


Poem-îndemn către Olimpiada


Copilul meu, acest dar îţi trimit eu, Grigorie: îndemnul unui părinte este darul cel mai bun.
Nu aurul amestecat cu pietre preţioase,
podoabă femeilor nobile, Olimpiada, nici culorile
să nu împodobească un chip împărătesc cu ruşinoasă graţie,
fiindcă ele aduc peste chip un chip ce duce la pierzanie.
Iar veşmintele de purpură, aurite, strălucitoare şi sclipitoare,
să fie pentru cele cărora nu le ajunge slava unei vieţi
luminoase.
Tu să te îngrijeşti de cuminţenie şi frumuseţea ta va fi
minunată
chiar şi pentru ochii închişi. Purtarea este cea mai aleasă floare,
înfiptă în pământ, nezdruncinată, pentru cea cu bună faimă.
Cinsteşte întâi de toate pe Dumnezeu, apoi pe soţul tău,
ochiul vieţii tale, arbitrul sfatului tău,
pe care singur să-l iubeşti, căruia singur să-i încălzeşti inima;
cu atât mai mult cu cât el însuşi te iubeşte cu doruri line,
având o afecţiune neîmpărţită, sub lanţurile aceloraşi
sentimente.
Îndrăzneală să nu ai atât cât să urmeze de aici pofta bărbatului,
ci cât se cuvine, fiindcă există o săturare de toate.
Există o săturare a tuturor, dar pofta nesăturată e mai bună.
Femeie fiind, nu te împinge spre înfumurare bărbătească.
Nu-ţi afirma peste tot neamul nobil, nici nu te trufi cu eleganţa
veşmintelor,
nici cu înţelepciunea: căci înţelepciunea stă în a te supune
aşezămintelor conjugale.
Căci legătura căsătoriei pune în comun între cei doi toate.
Lasă de la tine atunci când soţul tău fierbe, ajută-l când e
chinuit şi suferă
cu vorbe dulci şi îndemnurile cele mai bune.
Căci nici cel ce hrăneşte lei nu domoleşte cu forţa fura fiarei,
când răsuflarea ei fierbe şi răcneşte, ci o îmblânzeşte
mângâind-o cu mâinile şi cu cuvinte blânde.
Niciodată să nu-ţi ocărăşti sau să-ţi vatămi cumva soţul,
chiar dacă ai fi foarte furioasă, fiindcă el însuşi îţi este folosul
cel mai mare.
Nici chiar dacă sfârşitul sfatului lui îţi este împotrivă; căci nu
se cuvine.
Fiindcă de multe ori demonul pune capăt sfatului înţelept.
Nici nu fi slabă, căci sabia e a celui puternic.
Nici nu lăuda pe cel ce nu este prieten bărbatului tău,
adresându-i-te pieziş cu cuvinte înşelătoare.
De altfel, purtarea simplă e lucru potrivit bărbaţilor şi
femeilor nobile, şi mai cu seamă părţii femeieşti.
Să ai în comun cu el toate bucuriile şi durerile,
comune şi grijile, fiindcă acest lucru sporeşte casa.
Dă sfatul tău, dar hotărârea să fie a bărbatului.
Suferă măcar puţin împreună cu el când se necăjeşte, căci
durerea prietenilor
e un leac plăcut al suferinţei. După care însă,
având un chip vesel, risipeşte îngrijorările inimii lui.
Căci pentru bărbatul întristat limanul cel mai bun e soţia.
Îngrijeşte de ţesut şi de lână, şi meditează la
cuvintele lui Dumnezeu, iar de cele din afara [casei] să se
îngrijească bărbatul.
Nu pune de multe ori piciorul în afara uşilor [casei], nici nu
ieşi
la distracţii obşteşti şi în mulţime dezordonată, căci aceasta
desfiinţează ruşinea chiar şi la cei ruşinoşi amestecând ochi cu
ochi,
iar pierderea ruşinii naşte toate relele cele mai mari.
Îţi poruncesc să pui piciorul în întruniri bune împreună cu cei
înţelepţi,
ca să-ţi întipăreşti în minte şi oarecare cuvinte nobile,
fie spre pierzania răutăţii tale, fie ca legătură a virtuţilor.
Casa să-ţi fie şi oraş şi vatră sfântă. Să nu fi văzută
de alţii decât de rubedeniile curninţi sau de preot
şi de bătrâni, care sunt mai buni decât tineretul, iar nu de femei
care-şi ţin nasul pe sus şi au chip de femei uşoare;
nici de acei bărbaţi evlavioşi pe care bărbatul tău îi ţine în
afara casei
chiar dacă-i socoteşte respectabili. Căci ce lucru îţi este atât de
folositor
ca un soţ ales, pe care singur să-l iubeşti?
Ai cuget înalt, dar nu te mândri cu aceasta.
Laud acele femei pe care bărbaţii lor nici măcar nu le cunosc.
Nu te grăbi la ospeţe de nuntă sau la zile de naştere,
unde sunt pofte, dansuri şi râs,
şi glume proaste; căci acestea încântă şi un om cuminte
ca o rază ce degrabă topeşte ceara.
Nu ţine în casa ta ospeţe cu băutură
fie că e de faţă sau nu bărbatul tău ireproşabil.
Pântecul care ţine măsura va stăpâni poate asupra patimilor.
De distracţii mă tem şi eu, se teme şi soţul tău.
Să nu laşi să-ţi palpite genele în chip lasciv,
nici să se umple de mânie; căci aceasta e o ruşine pentru muritori,
şi încă şi mai mult pentru femei, şi face faţa respingătoare.
Urechile să aibă podoabă nu mărgăritare, ci primirea
cuvintelor nobile, iar peste cele rele să fie pusă cheia minţii;
şi aşa, atât deschise, cât şi închise, urechile vor fi curninţi.
Pudoarea feciorelnică să picure roşeaţă neprihănită soţului tău
când priveşti la el sub pleoapele tale; roşeşte pentru cei ce te
privesc,
dar ai ochi orbi şi pogoară în jos sprâncenele.
Dacă ai limbă neînfrânată, vei fi mereu nesuferită soţului tău,
căci o limbă neruşinată va face rău chiar şi celor inocenţi.
E mai bine să taci, chiar dacă lucrul te îndeamnă la cuvânt,
decât să vorbeşti, atunci când împrejurarea opreşte un cuvânt
lipsit de rânduială.
Cuvântul tău să fie pururea dorit. Picioarele ce păşesc cu
aroganţă
au o cuminţenie mincinoasă; chiar şi în paşi poate să fie trufie.
Primeşte şi aceasta: Nu avea o dorinţă nedomolită a cărnii,
nici nu te complace mereu în patul nupţial. Convinge-ţi soţul
să respecte zilele preasfinte. Căci pe cât se pare,
a te supune aşezămintelor dumnezeieşti e o icoană a marelui
Dumnezeu,
pentru că Însuşi Fiul, pe când era încă fără trup, a dat
aşezământul conjugal neamului nostru şi făpturii pe care a zidit-o cu mâna Sa, pentru ca în vreme ce unii se duc şi alţii vin, naşterea
să continue şi neamul schimbător al muritorilor, ca un râu
curgător,
nestatornic din cauza morţii, să rămână statornic prin naşteri.
Dar ce mai continui spunându-ţi acestea?
Căci cunosc eu însumi un îndemn negreşit mai bun decât al
meu.
Acesta îţi este, preaiubită, Teodosia. Să-ţi stea deci înainte
pururea ca icoană însufleţită a oricărui cuvânt şi a oricărei
fapte,
un Chiron* feminin sub legământul căsniciei,
care te-a primit de la tatăl tău şi te-a plămădit cu obiceiuri
alese,
soră geamănă a neprihănitului arhiereu
Amfilohie, pe care [la moartea sa] l-am trimis la Dumnezeu
împreună cu Tecla preacurata,
vestitor răsunător al adevărului, slava mea.
Şi dacă ai primi vreun cuvânt cu cuget înalt de la cărunteţile
mele,
îţi poruncesc să-l păzeşti în ascunsul inimii,
ca prin el să poţi ajuta şi pe soţul tău, nobil cetăţean,
şi mândru chiar, având în tine o slavă preaînaltă.
Acum ţi-am dăruit acest dar. Iar dacă doreşti lucrul cel mai
folositor
să te faci viţă mult-roditoare şi să vezi pe fiii fiilor tăi,
ca de tot mai mulţi să fie lăudat marele Dumnezeu,
prin Care ne-am şi născut şi către Care se cuvine să şi mergem
de aici.
Sursa:
http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/33...tre-olimpiada/

Emy , daca prietenul tau doreste relatii trupesti eu zic sa-l lasi nu te iubeste. Spunei sa citeascamarturiile din campania" Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie" de pe siteul ortodoxiatinerilor.ro

Topicul e din 2009. S-o fi maritat fata. Sau poate ca nu s-a maritat.

In orice caz, faptul ca dorea relatii trupesti nu e o dovada ca nu o iubeste/iubea. Este, insa, o dovada ca e...normal.

Prima familie nu s-a intemeiat in Rai si nu au primit acolo porunca sa se inmulteasca si sa umple pamantul,ci dupa ce au cazut prada neascultarii!
Primii oameni au fost inocenti cat au trait in Rai;probabil ca daca erau ascultatori Dunmezeu avea alte planuri cu ei,sa se asemene cu ingerii.

Sunt silit sa va contrazic. Porunca la care va referiti a fost data inainte de Cadere. Textul biblic e clar in aceasta privinta.

Ce poate face azi acest poem desăvârşit, împotriva noroiului generalizat din lumea noastră "civilizată"? E ca un ghiocel pe un câmp năclăit, brăzdat de roţile groase ale tractoarelor şi de şenilele tancurilor nesimţirii şi grosolăniei. Un nufăr care pluteşte trist pe ghiolul puturos şi nesfârşit de adânc al californianismului universal, al ţopârlăniei şi snobismului cu diplome şi cu drepturi.
Care fată sau femeie de azi mai pot citi aceste cuvinte fără să simtă o indiferenţă suverană, cu un zâmbet superior în colţul gurii rujate, cu o revoltă puternică bine camuflată şi o iuţire mânioasă în bătăile inimii? Care bărbat o mai voieşte cu adevărat şi se sileşte să fie demn de ea?
Aşa de rău am decăzut, în noi înşine, încât un astfel de text stârneşte azi neîncredere, ridicatul din umeri, furie şi dispreţ. Nu mai au timp doamnele şi domnişoarele să se oprească din iureşul care le poartă şi să mediteze la fericirea dinlăuntrul acestui poem-îndemn. Nu mai au timp să trăiască, au învăţat cu desăvârşire să moară şi să omoare. Au învăţat să facă tocmai cele opuse - au ţinut ceea ce trebuiau să nu facă şi nu fac cele pe care trebuia să le ţină. Aidoma bărbaţilor, crescuţi tot de ele... Şi de bărbaţii lor...

Şi totuşi e un cuvânt desăvârşit, dumnezeiesc. Fericită femeia care îl cunoaşte şi îl ţine, fericit bărbatul dăruit de Dumnezeu cu o astfel de femeie, fericiţi copiii cu o astfel de mamă, fericiţi suntem cu toţii când avem printre noi aşa frumuseţe dumnezeiască!
Întrucât avem, da, încă mai avem din Mare Mila lui Dumnezeu şi din vrednicia bărbaţilor care le-au însoţit şi îngrijit, precum şi din vrednicia mamelor lor sfinte, avem ici şi colo astfel de femei frumoase. Precum ghioceii şi nuferii, la vremea şi la locul lor...

Curios, nămolul puturos, dar extrem de fertil, de pe fundul lacului oferă habitat lipitorilor hemofage, dar şi hrană nuferilor graţioşi de la sufrafaţă. Iar Domnul, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorul de viaţă, care face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, îi discrimează evident pe credincioşi, rănindu-i în părelnica lor bunătate şi dreptate.
Nămolul respingător şi dătător de scârbe, îngrijeşte nufărul delicat şi încântător la vedere laolaltă cu lipitorile scârbavnice, iar Atotmilostivul nu ţine cont de presupuse vrednicii în distribuţia Pronie Sale. Oare ce vrea să însemne asta?

Poate vrei să detaliezi în câteva rânduri, frumos...

Nu e nimic de detaliat, doar exprimam stări de fapt paradoxale care pot pune în criză criteriile noastre axiologice de doi lei. Nimic nu e numai ceea ce pare, nici dreptatea şi bunătatea nu sunt achiziţii definitive, uneori se găsesc altundeva decât în locurile "specializate", că nu sunt puţine cazurile în care văruiala evlaviei scoasă la arătăre de femeile consumatoare de slujbe bisericeşti ascunde mai multă mizerie lăuntrică operativă decât târfele de prin bordeluri, că Dumnezeu nu trage niciodată linia înainte de vreme în privinţa oamenilor etc.

A pus degetul pe rana , pe rana noastra adanca si urat mirositoare acoperita de cuvinte insirate frumos , simple chimvale rasunatoare . . . !

criteriile noastre axiologice de doi lei. [/quote]

Mult prea mult , de doi lei !:)

Asa este ,ceea ce ne arunca intr-o si mai mare neintelegere daca observam ca Adam"nu o cunoaste pe sotia sa"decat dupa Cadere ,iar ea ramane grea si naste fiu.

Mie imi este clar ca nu au avut relatii trupesti in Rai,iar referirea"cresteti si inmultiti-va" putea fi indeplinita oricum ,nu stim care erau planurile Lui Dumnezeu privitoare la oameni.
Se puteau inmulti si prin cuvant,si prin gand si prin inmugurire...

Pt ca lupta duvohniceasca dureaza exact atata cat suntem in viata! Adica toata viata noastra! Un meci cu sufletul la gura!

Numai protestantii se bat cu pumnul in piept,pe aici pe unde sunt,trufindu-se ca sunt deja SALVATI de flacarile iadului iar ei stiu sigur ca vor mosteni raiul.
Nu am avut niciodata vreme sa-i intreb cum si in ce mod...

Iar oamenii,barbati si femei care se umplu de iubirea catre Dumnezeu,au parte si ei de multe ispite si caderi,incat nu sunt putine ocaziile cand dau cu secretiile nazale in fasole.

Desigur ca puteau. Dar nu ar fi mai normal sa credem ca urmau sa se inmulteasca prin act sexual ? Nu aveau ei trup ca si al nostru, inzestrat cu genitalii ? Si, daca aveau, cu ce scop Dumnezeu le-a facut acele parti ?

Faptul ca Biblia mentioneaza porunca inmultirii, dar nu si vreun raport matrimonial in cuplul primordial inainte de Cadere se poate datora scurtului rastimp petrecut inainte de Cadere. Fiindca, din textul biblic, noi nu intelegem ca Eva a cercetat mai intai toti pomii din Gradina Raiului, pentru ca in cele din urma, dupa mai multe zile sa fi ajuns la cel la care nu trebuia, ci intelegem ca s-a dus fix acolo in aceeasi zi in care Dumnezeu le-a poruncit sa se inmulteasca.

Familia crestina
 

Cred ca familia crestina ar fi aceea familia bazata pe sentimentele autentice , respect, intelegere si sustinere reciproca neconditionata dintre cei doi soti!

Scrisoare
 

As vrea sa cunosc pe cineva care si-ar dori sa aiba o familie crestina in adevaratul sens al cuvântului, insa pana acum nu am cunoscut o astfel de fata!

Nu cred ca este suficient. Sunt familii atee (sau ateiste, nu stiu cum e corect) bazate pe sentimente frumoase, respect, intelegere reciproca si neconditionata intre toti membri ei.
Eu zic ca o familie crestina autentica ar trebui sa fie ortodoxa practicanta, in primul rand, sa fie in comuniune cu Hristos. Fiind asa, sotii se vor iubi si respecta, isi vor ierta unul altuia greselile si se vor ajuta, se vor sustine, in momentele grele.
Copii vor fi educati in acelasi spirit.

Sunt sigura ca multe fete, pe care le cunosti deja, isi doresc acest lucru.

Si asta se poate intr-o familie atee. Cred ca ceea ce deosebeste o familie crestina de alte familii (din alte culturi) sunt traditiile, in primul rand, si educatia religioasa. In rest, lucrurile se pot practica universal.

In realitatea de pe teren, familiile atee sunt considerabil mai expuse dezorganizarii decat familiile de credinciosi. E suficient sa comparati rata divortialitatii la atei versus credinciosi, ca sa realizati cat de mult conteaza credinta pentru soliditatea unei legaturi matrimoniale.

Ratele sunt tot pe acolo (studiu din Statele Unite):

Evangelical Christians 26%
Associated with non Christian faith 38%
Atheist or agnostic 30%
Protestant 34%
Catholic 28%

Sursa:
https://www.barna.org/family-kids-ar...stics-released


O familie dezordonata tine de oameni in sine, nu de religie. Oamenii vor fi dezordonati si daca sunt religiosi, si daca nu sunt.

Din pacate nu este asa! Acum multumesc lui Dumnezeu ca macar o data am putut iubi pe cineva si ca atunci nu am ezitat si am convingerea ca am facut tot ce a depins de mine ca sa fiu cu aceea persoana!

Acum am ajuns la punctul la care nu mai stiu ce sa mai fac. Stiu ca poate este pacat fata Dumnezeu, dar pur si simplu nu poti fi fericit cand esti singur.

In sursa mentionata, nu vad unde scrie ca divortialitatea la atei este de 30 la suta.
Ceea ce vad, care ar putea avea legatura, este: "people who consider themselves to be liberal on social and political matters (37%)."
Media (adica toate grupurile, indiferent de convingeri) este de 33 %.

Deci, potrivit chiar studiului propus, cea mai mica divortialitate este intalnita la crestini, fapt care confirma ceea ce spuneam si concorda si cu alte studii si meta-analize.

In ultimul paragraf inainte de tabel, si in tabel in sine. Da-i cu Ctrl+F 'Atheist'.

Intr-adevar.