Ati fi dispusi la o asemenea iertare?
 

Aceasta intrebare se adreseaza in general barbatilor, dar poate fi adresata intr-o oarecare masura si femeilor.
Daca ati fi/sunteti casatoriti si sotia ar cadea odata in pacat cu alcineva si dupa aceea ar veni cu lacrimi si in genunchi v-ar cere iertare fagaduind ca toata viata nu v-a mai face acest lucru. Daca in timp ce-si cere iertare v-ar spune ca este si insarcinata cu persoana cu care a fost doar o singura data si ca daca nu o veti ierta nu se poate intretine pe ea si pe copil si s-ar duce sa faca avort. Cum ati proceda?

Ar fi o slabiciune sa ierti o asemea tradare mai ales daca e si insarcinata cu copilu altuia.
Cel mai bine ar fi sa treci peste, e clar ca daca a fost infidela odata va continua sa fie tot asa.

Un pacat duce la alt pacat...
 

Mi-e forte greu sa ma pun in locul tau, nu stiu ce decizie as lua, e posibil sa nu pot uita. Depinde in ce situatie a avut loc adulterul, de ce s-a dus cu altul, ce i-a lipsit, cat de sincer se caieste sotia, va trebui sa demonstreze ca nu va mai cadea in acest pacat, sa-ti recastige increderea si aceasta in timp. Vei putea creste acel copil, stiind ca nu e al tau?
Daca face avort iarasi nu e bine deloc.
Sa mergeti la un duhovnic, sa se spovedeasca, daca regreta atat de mult.

Doamne ajuta!

Esti crestin si stii ce trebuie sa faci. Dar cu totii avem slabiciuni si de aceea trebuie sa vorbim cu duhovnicul, sa ne spuna ce sa facem. In rest, parerea mea (care poate parea nerelevanta, pentru ca am 21 de ani si nu sunt casatorita) ar fi sa nu o lasi sa faca avort, pentru ca il vei avea pe constiinta toata viata. apoi, dati-va amandoi timp, ea sa realizeze ce a facut si tu sa vezi daca cainta ei e adevarata (poate fi, de aceea ar fi bine sa aveti amandoi duhovnic; poate fi si un gest de disperare). Oricum, dupa cum vad eu lucrurile, tu esti in dilema asupra viitorului casniciei tale (care, din cate stiu, e pentru toata viata, e cruce si trebuie asumata; practica nu am, pentru ca nu sunt casatorita, dar mi-ar placea foarte mult sa aplic aceasta teorie, cand va veni vremea), pentru asta trebuie timp si rugaciune, insa te-as ruga sa nu fii niciodata in dilema in ceea ce priveste viitorul acelui copil nenascut, care ar fi putut fi, la fel de bine, si al tau. Dumnezeu sa te lumineze!

Viaţa m-a pus într-o situaţie puţin asemănătoare (cea prezentată este mult mai complicată datorită copilului pe care îl poartă în pântece) .Nu a fost uşor să iert dar cu ajutorul duhovnicului,a rugăciunilor,cercetându-mi propriile greşeli şi neputinţe Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc situaţia care la prima vedere părea insuportabilă şi fără ieşire.
Dacă a cerut iertare cu lacrimi înseamnă că îi pare sincer rău.
"Şi ne iartă nouă greşiţilor Tăi/Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"-Aceasta este măsura iertării.Oare dacă te-ar fi minţit că acel copil pe care îl poartă în pântece este al tău era mai bine?
Dacă nu o vei ierta vei fi vinovat de toate câte va pătimi această femeie după ce o vei părăsi.
Este doar o opinie.Dacă nu-ţi place ...poţi să nu ţii seama de ea.

Florine, frumusica problema ne supui desbaterii .Este insa meandruoasa si f. complicata mai ales ca nu se poate rezolva pe loc iar intretinerea femeii se va face in timp lung in care se mai pot intimpla multe, multe. Eu vad lucrurile in felul urmator:
- in totdeauna fetele si femeile serioase sunt acasa la parintii si la sotii lor si nu prin patul ,,pasantilor" dind probe de anduranta !
- daca ai gresit, orice, nu este cazul de scene de disperare sau umanism gretoase.In clipa in care te angajezi ca,,toata viata " nu vei mai face asa ceva ei, din acel moment va incepe ispititorul sa te munceasca si sa te arunce in aceiasi greseala sau in si mai mare ...pt. ca asta este modul tipic de batjocorire al diavolului.Numai cine nu este matur si ne induhovnicit nu aproximeaza razboiul nevazut al inimii si mintii.
- ei, aparitia unei sarcini (asemanator cu topicul cu mansturbarea)pune mama intro stare noua ,inedita adica copilul este martorul pacatului. Avem un frate care posta parerea (pe topicul cu masturbarea)ca daca masturbarea este pt. donare de sperma in vederea insamintarii el nu mai vede nici un pacat(poate dupa canoanele dumnealui ca dupa ale bisericii, nu !). Pai copii rezultati prin pacate ...sunt martorii pacatului cit traiesc ei. Ca vrem sau ca nu vrem asta este. Este acelasi lucru cu impreunarea sotilor vinerea pt. procreere...sau poate chiar mai rau . Asa deci, cit va trai mama si va avea in fata copilul rezultat din pacat isi va avea inaintea ochilor pacatul ei . Chiar daca este necredincioasa D.zeu va avea grija sa ii aminteasca periodic aceasta .De unde stiu eu ? din ceea ce se intimpla in lumea din jur !
- avort nu se face, este clar !dar ce va face un barbat prins in ,,distractia" aceasta este greu de zis pt. ca lucrurile trebuiesc facute cu buna rinduiala ,cu cumpatare si cu cit mai multa inima buna . Dar greu si diferit de zis de la un barbat la altul .Exista si barbati (pe placul ,,jucauselor")care de la sine sau ,,temeinic" sfatuiti ar ierta,ca de este crestineste, si ar pastra femeia cu copilul . Pai daca este in curtea ta, il cheama ca pe tine ...ce sa mai ,asta este ,easte al tau !Of...of!
- eu unul as renunta la sotie,in primul rind iar mai apoi m-as mai gindi daca as finanta-o sau nu . Pai cind s-a asezat in pat nu s-a gindit la ce urmeaza? Pt. problemele ei trebuie sa se gindeasca altul si nu ea? Intr-o singura circumstanta si cu multe temeri as accepta-o ca din totdeauna fara a mai avea cu ea (ca si cu altele)relatii intime. Femeile ,pe timpuri ,erau mai iertatoare decit noi barbatii dar am auzit nu de mult ca cica s-ar fi schimbat si ele !Mai ,taina casatoriei este un juramint greu,ca si cel al monahului si nu se ia in indiferenta sau deridere ca suntem baieti destepti.Trairea dreapta in hristos este tare greoaie. Exista o carturie ,scrisa de o catolica straina,despre femeile desfrinate ajunse sfinte crestine. Ei ,despre toate acestea se stie bine ca au ajuns sfinte dar au ramas in istoria crestinismului ca fiind initial desfrinate, asta nu s-a sters,tocmai pt. a le deosebi de sfitele fecioare. Marta si Maria si-au ales scopuri diferite (a nu se face confuzia ca ar fi fost desfrinate !)in viata si au ramas ca pilde diferite ...
Bine zicea par. Paisie aghioritul :,,...mai, traiti cum puteti dar feriti-va de pacate" . Dupa ce faci pacate mari ,grele ai vrea ca dupa un timp lumea sa uite si sa se termine cu punerea ta la index dar lumea nu uita asta nici o data si ori de cite ori ti-e lumea mai draga sau iti este mai bine ea iti aduce aminte de cine ai fost si ce ai facut . Sa ne ferim deci de pacate mari iar de facut sa facem fiecare dupa a lui chibzuinta si cit mai cu inima caci toate pt. Hristos le facem !

Am zis si am...semnat ! Sa fi binecuvintat !

Offf , Doamne ! Zi-mi ca nu e vorba despre tine ..! Acum aproape un an , cerea-i un sfat : daca sa divortezi sau nu ...
dupa cum vad, n-ai facut-o atunci si acum e mai rau ..
Dar ziceai ca ,,a avut mai multe relatii dar si faptul ca nu putea avea niciodata copii ,, Si acum sa faca avort ?
O femeie ar trebui nici sa nu pronunte asemenea cuvinte , cand s-a milostivit Domnul sa-i daruiasca o sarcina! Ceva nu merge ! Poate ca zice si ea asa cu avortul doar ca sa te impresioneze ,nu-mi vine sa cred ca vorbeste de avort ..si ce sa-nteleg , ca te impovareaza pe tine cu pacatul ei ? Adica , daca tu n-o ierti ea avorteaza ?
Doamne , mare Ti-e gradina ...sunt milioane de femei care ar manca si lemne , daca le-ar binecuvanta Domnul cu un copilas ..
De unde e asa sigura ca fiind o singura data cu acea persoana , acest copil este al lui ? Oi fi eu mai grea de cap ,de nu inteleg atitudinea ei ..
Sunt atatea semne de-ntrebare in povestea ta .. incat doar cu Dumnezeu poti sa le rezolvi . Singurul indem pe care pot sa ti-l dau este sa pastreze copilul !

Domnul sa te lumineze ..

Din ceea ce spui tu un lucru ma infioara, anume faptul ca te santajeaza cu avortul copilului. Dupa un pacat atat de mare ca adulterul pe care spune ca il regreta, sa-i mai treaca prin cap sa faca un alt pacat si mai grav, pruncuciderea... Daca nu se poate intretine copilul dar gandeste cat de cat matur si vrea sa o lase cu pacatele infantile (fuga de responsabilitate), ar putea da copilul in adoptie... Atentie, daca ar fi sa o ierti, nu poti cere niciodata unei mame sa-si dea copilul, nici nu ar fi bine sa accepti asa ceva daca ea ar propune (ar fi o mutilare a feminitatii ei, extrem de grava in timp si cu consecinte serioase asupra unor viitori copii ai vostri). Posibiitatea adoptiei poate functiona numai daca ea ramane singura si numia asa poate supravietui.
As vrea sa te gandesti ca copilul ar putea fi si al tau pana la urma, cu exceptia cazului in care nu a avut contact decat cu respectivul, iar cu tine deloc (nici protejat) sau daca cunoaste deosebit de bine o metoda simpto-termica de planning si poate identifica exact perioada ei fertila...
In urma cu niste ani, am intalnit o astfel de situatie. Mama era disperata ca copilul putea fi al barbatului cu care pacatuise dar cu care rupsese orice legatura si regreta amarnic gresala facuta si apelase la mine pentru ca cunosc bine metodele naturale (adica ritmurile fertilitatii feminine). Sansa era insa absolut infima sa fie al amantului. Toate indiciile pe care eu le-am putut lua in calcul aratau ca copilul este al sotului. Ea era aproape de a se sinucinde. Cred ca atunci am inteles pentru prima oara in viata expresia "m-am ranit cu pacatul", mi-am dat seama ca toate poruncile Lui Dumnezeu si ale bisericii, sunt ca peretii unei sere care ne protejeaza de intemperii, de daunatori, care ne permit sa traim, sa ne dezvoltam si sa evoluam... Era atata suferinta in sufletul ei, parea cu totul devastata...

Situatia in care esti tu este mucenicie. Tu poti alege. Rasplata sa nu astepti niciodata de la ea sau de la copil, rasplata ti-o primesti de la Hrisots, cu El discuti (prin duhovnic).

Daca sotia se spovedeste si incepe o viata de credinta adevarata, merita sa o ierti si sa mergi inainte. Daca se tine departe de biserica, e cazul sa fii foarte prudent, dar ai mare grija ca sarcina e o perioada dificila din multe puncte de vedere, mai ales al emotiilor, exista si riscul sa faca avort, dar si sa se sinucida. Un gentleman ar ramane cu ea pana naste si putin dupa, apoi ar ajuta-o sa se intretina. Un barbat tare in credinta si bun la suflet ar ierta-o.

Este evident ca fiecare dintre noi gindim si actionam in virtutea educatiei, maturitatii si a dozei de duhovnicie cu care am ajuns sa ne incarcam ,diferita de la unul la altul.
Exista in lume ,lumea crestina, o tendinta care mie mi se pare aiurea : de a ierta oricum ,oricind ,orice si de a nu sanctiona pe ,,gresit" ca de ,trebuie sa-l iertam .La fel este si cu iubitul ,sa iubim pe oricine ,oricum ,oriunde si ori de ce !Cica asa ar trebui sa faca crestinii sau mai tare, crestinii alesi . Haideti sa ne gindim totusi la mai multe fete ale realitatii :
Hristos este isvorul iertarii si al iubirii, a iertat si a iubit in mod exemplar ...si totusi ,ati auzit ca cu toate acestea a desfintat poruncile; ? ati auzit ca l-a iertat pe Iuda, pe diavol sau pe cei care gresesc serios ? De ce a deosebit intre Iuda si Petru ,ca doar mai inainte iertase in mod exemplar pe femeia desfrinata care urma sa fie omorita cu pietre?De ce nu a facut pina la capat iubirea si iertarea ? De ce prin Duhul Sfint a dat apostolilor sai si mai apoi sfintilor sf. canoane pt. vietuirea noastra a tuturor,ca sa ne chinuie si sa faca apriori o deosebire intre oameni ca fiind cu ,,inima" si ,,fara inima"?
De ce la sf. spovedanie dupa marturisire urmeaza incadrarea in canoane(cintarirea greselii) dar mai ales epitimia(canonul) fara de care taina este incompleta ?
Ma repet in ceea ce am mai spus pe un topic similar : trairea duhovniceasca ,vietuirea in Hristos adevarata se invata doar unii de la altii si nu prin proprie deductie si impresie, la libera intelegere, pt. ca altfel ajungem sigur in inselare si in bratele diavolului crezindu-ne iertatori si iubitori mari !
In patericul egiptean ca si in proloage sunt nenumarate exemplele de stareti, batrini, sfinti si sfinte care au fost acuzati pe nedrept de diverse pacate sau au fost supusi la indurari(suplicii)fara sa fie vinovati dar care au iertat pe prigonitori dupa aratarea adevarului plecind apoi din raza locului respectiv sau asezamintul in cauza . A ierta este ceva ...iertarea ca si iubirea se face dupa anumite criterii si cu anumite conditii(daca nu am avea criterii probabil ca si diavolul ar fi iertat imediat), a iubii este de asemenea ceva dar se iubeste doar dupa anumite criterii ,numai ceea ce este de iubit (altminteri am iubii pe satanisti ,pe antihristi, pe protestanti si neopreot. etc.,si ne-am face una cu ei din marea dragoste prost inteleasa). Viata, trairea si vietuirea duhovniceasca sau simplu crestina nu se face dupa liberele impresii, dupa pareri momentane , dupa indiferenta sau necunoasterea ,,cultivata " de fiecare . Daca ar fi asa lumea intreaga ar fi o ...nebunie : ne-am iubi si am ierta teroristii, pe mincinosi ,pe ,,droghisti" ,pe betivani ,pe malahisti, pe sodomosti, pe desfrinati, pe ucigasi,pe homosexuali, pe gomoristi, ... Pai din invataturile lui Hristos tinem minte numai ce ne comvine ? Pai cind ne spune : ,,...fiti sfinti(drepti) precum tatal vostru din ceruri sfint este" si iarasi cind zice : ,,...cautati mai intii imparatia tatalui din ceruri si restul se vor adauga voua" si iarasi cind spune ,,...nici unul dintre bautori ,desfrinati, sodomisti si nici altii semenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor"(si sa nu uitam ca aceasta este spusa de Cel care este isvorul iertarii si al iubirii) sa nu credeti ca este de gluma si ca eeee, oricum ne iarta;si exemple mai sunt f. multe si inca si mai multe sunt in psaltire !
Deci avem frate draga de aface cu doua lucruri diferite : a ierta(si aici trebuie sa stim ce este de iertat si cum se iarta) si cel de a accepta in continuare pe cel care l-am iertat .
Iertind orice si oricum,iubind pe oricine si oricum netinid cont de invataturile sf. canoane ajungem sa ne dam mai cumsecade decit sfintii care le-au facut adica ajungem in nebunie !
Cititi toti ,,bunii fara frontiere" patericul egiptean ,proloagele, psaltirea, Evanghelia si sf. canoane si invatati sa fiti buni dupa tilcuirea sfintilor si a parintilor bisericesti. Confruntati impresiile ,necunostiintele si intentiile voastre spontane cu acestea si vedeti cum este?

Am scris aici parerea mea despre iertarea si iubirea contemporana; despre sentimentele si senzatiile fara frontiere si rigori ci empirice ,nascinde din inima si cunostiinte netrecute pe la duhovnicia aleasa,vehiculate si elogiate dupa bunul plac sau dupa pacatele proprii tainuite bine in strafund de suflet.
Nu este obisnuinta de a pedepsi sau a prigoni ,de a ignora sau ridiculiza omul curat, virtuos, linistit, cuminte cu buna asezare si rinduiala ci din contra de a-l lauda, a-l cinsti,iubi, de a-l cauta cu luminarea pt. ca in ziua de astazi este f. rar si mai ales pt. a te insoti pt. folosul si cresterea ta duhovniceasca .
Omul cu pacate mari, care in ciuda situatiei lui se afunda in meschinarie (ascunzind nr. de parteneri ,ca pe topicul similar sau care culmea sa puna conditii ca in acest topic)nu se uraste dar i se arata greseala pina incepe sa o traiasca , se pedepseste in mod pedagogic spre folosul lui, i se da porunci si timp spre indreptare si intarire in credinta si fapta cea buna si se lasa liber cautind deobicei sa ne insotim cu cei descrisi mai sus.
Cine din fronda sau nepricepere ori cine mai stie din ce soi de dragoste vrea sa probeze pe inima lui si sa faca altfel decit ne spun batrinii...treaba lui !

Eu as creste copilul deoarece el nu are nici o vina si as ierta. Daca tu ai fi inselat-o pe ea pacatul ar fi fost acelasi si jignirea fata de dragostea voastra la fel, atat doar ca ea a ramas insarcinata. Dar nici sa o chinui dupa aceea reprosandu-i si aducandu-i aminte.

ash 'impushca-o'... ca asha e drept pentru ca asha ar face shi ea daca ash avea un copil cu alta... sau poate ash divortza caci e pricina de adulter shi e liber sa divortzezi din pricina de curvie sau poate daca ash iubi pe Dumnezeu, daca ash iubi mai mult pe Dumnezeu, daca ash iubi mult pe Dumnezeu, nu i-ash cere nici o promisiune ei ci l-ash creshte pe fiul acelui marshav ticalos ca pe propriul meu copil... (adica cu ura shi bataie de dimineatza pana seara, ura de pacate nu de om, bataie cu jordutza shi nu cu parul ca dupa ce creshte shi asha o sa ma bata el oricum dar am impresia ca mai rar shi mai putzin crud decat proprii mei copii)... sau poate ca i-ash cere eu iertare ei pentru multzimea de gresheli ale mele care au impins-o in bratzele lui satana...

caci dragostea toate le iarta, toate le nadajduieshte, toate le crede, toate le acopera shi nu se bucura de nedreptate ci de Adevar caci ea nu cauta ale sale...

astfel
ea nu cade niciodata... in fatzarnicie.

dar omul nu se hotarashte decat gandindu-se la bani, la babani dar folosindu-se de superstitzii ca de un imbold... caci crezandu-se altfel mereu inshelat la bani, pacalispitit are nevoie de argumente caci nu-i pasa defapt de dragoste... niciodata... caci omul e orb exact asha ca dragostea... durandu-l mai mult ca a fost fentat... deci pentru slava de la oameni e durut omul... aia il macina pe el... nicidecum altceva... Raiul adica asha cum ar veni.

va considerati o familie crestina?adica ...daca nu traiesti dupa legile lui Dumnezeu n-are rost
s-o ierti,probabil ca la inceput te vei simti bine ca ai fost dispus sa faci binele asta dar in timp o sa-i reprosezi sigur asa ca ,casnicia voastra nu va mai fi la fel,ea isi va dori nu numai s-o ierti ci sa o sa si iubesti,esti capabil sa oferi si iertare si iubire???

da, frumos raspuns. si eu as face la fel.

Florin, cred ca ar trebui sa te gandesti cum sa inmultesti dragostea la voi in familie. Nu de promisiuni si juraminte aveti nevoie.

Din cele de mai sus inteleg ca iertarea este ceva impus.
Cand ai iubire , iertarea e ceva neconditionat.
Hristos i-a iubit si i-a iertat pe toti ,chiar si pe Iuda.
Sfintii mucenici nu i-au urat pe chinuitori .
Sfintii au iubire si iertare chiar si pentru cei mai pacatosi ,a se vedea cuv.Paisie ,un parinte contemporan inca necanonizat.
Masura sporirii duhovnicesti e puterea de a ierta si a iubi chiar si pe vrajmasi.
Sfaturi nu sunt in stare sa dau ,inteleg ca in sufletul lui se da o mare lupta.
Toata lumea il sfatuieste ce sa faca ,dar ea ,sotia ce are de gand?
Il iubeste ,vrea sa ramina cu el ,sau poate vrea sa se descurce singura?

Eu vad ca toata lumea da sfaturi legate de iubire si iertare neconditionata...insa problema e daca mai poti avea incredere intr-un om dupa astfel de iesiri in decor. Poate ca si eu as ierta dar nu cred ca ar mai fi posibil ca persoana respectiva sa ramana in viata mea si sa mai aiba peretentii de la mine ( prin sughituri, spasme sau mai stiu ce alt teatru ieftin) pentru ca m-as uita la ea cu alti ochi pur si simplu, asa cum ar fi...altfel decat era si as fi crezut eu ca este.

Citind postarea ta sora ,care in treacat fiind spus se potriveste cu a mea, mi-am adus aminte de o cimilitura,o zicatoare :
,,vorba ca vorba, ca de ,la vorbe ne pricepem toti dar cu pututul este mai greu pt. ca la fapte omul nu mai este ca la vorbe !"
Si astfel nu mai are rost sa o lungim cu vorba ,cu mirea si cu laptele ...doar de dorul vorbelor !

Este doar parerea mea !

Cea de mai sus este tot doar parerea mea...;)

Eu as spune sa o ierti pt tine si pt ea, sa fi linistit si impacat cu tine, sa te gandesti bine daca o iubesti atat de mult incat poti sa o ajuti in cresterea copilului si sa-i oferi dragoste copilului,daca ai anumite indoieli atuni renunta la ea, deoarece o sa fie si copilul nefericit si voi doi, si dupa ce o sa apara copii vostri poate o sa faci diferenta.
E o problema destul de complicata, suflet mare trebuie sa ai ca sa ierti si sa uiti o asemenea tradare.
Eu cred ca o femeie daca vrea copilul si il iubeste poate sa-l intretina si singura, e greu, dar nu e imposibil, ceea ce a zis ea suna a amenintare pt tine, ca daca nu o ajuti avorteaza, tu nu ai nici o obligatie sa o ajuti, are obligatie sa-i dea pensie alimentara tatal natural.
De obicei increderea pierduta , pierduta ramane!!!!!
Stii, multi avem impresia ca putem ierta cu adevarat, dar putini iertam cu adevarat din inima , din suflet si din minte........si astfel ranim si persoanele care ne-au gresit, poate tu zici acum ca o ierti, ea va ramane langa tine, va naste, dar tu o sa-i faci reprosuri, nu o sa-l iubesti pe copil, iar atunci ea si copilul va suferi si si tu vei suferi.
Mnuu stiu......mi-am dat si eu o parere.Sa o incurajezi sa evite avortul, acum probabil ea e in depresie , poate merge si la un centru de ajutor, unde ofera psiholog gratuit pt femeile gravide care au o sarcina cu semnul intrebarii, care se gandesc sa o pastreze sau nu, are nevoie de consiliere.
Roaga-te la Dumnezeu sa-ti lumineze calea, mergeti 2 la preot va spovedeti si cereti un sfat!

Doamne ajuta !
 

Parerea mea este ca pentru a ierta iti trebuie o putere duhovniceasca foarte mare, pe care o au deobicei oameni cu credinta puternica si cei care stiu ca viata asta e trecatoare, asa buna sau rea cum e ea, dar faptele noastre raman, iar rasplata pentru aceste lucruri o vom lua dupa moarte. Ar trebui sa-ti consulti duhovnicul si sa te rogi Bunului Dumnezeu sa-ti lumineze calea si mintea pentru a gasi raspunsul la intrebarea ta.

de unde ati tras voi concluzia ca Florin e impricinatu'?

Cel mai bine ar fi sa ierti pt.ca oricare dintre noi gresim si pacatuim la randul nostru.
Daca spui ca regreta greseala...........si in plus daca va face un avort sunt convinsa ca toata viata vei avea pe constiinta faptul ca ea a facut avortul din cauza ta.

Sa ai puterea sa treci cu bine peste aceasta incercare!

A mon avis...
 

Florin,exista masura in iertare?A spus vreodata Dumnezeu ca sunt pacate care nu se pot ierta,mai cu seama cand omul se caieste?Care este problema,daca se poate ierta,sau daca u ca om vrei sa ierti?
Depinde ,dar ,ce vrei tu sa fi :simplu madular omenesc ghidat de societate ,cu mandrie ,orgoliu,teama si neputinte,complacandu-te in gandul ca esti si tu un om pana la urma si nu poti ierta chiar orice,sau crestin, -crestin care urmeaza pe Hristos ,care are principala porunca de a-si iubii aproapele si de a ierta.
O sa spui poate ca nu trebuie sa o lasi sa te calce in picioare,dar asta nu-i mentalitate de crestin.Mai ales ca si-a cerut iertare.Si mai este ceva esential :taina aceea sfanta a casatoriei ,care face lucrurile sa nu mai fie asa simple.Este un legamant vesnic inaintea Celui de Sus si nu se poate desface oricum.Poate de aici ar trebui sa pornesti.E a ta si s-a intors la tine. Iubeste-o asa cum e, primeste-o si ajut-o caci de asta are nevoie,nu de mandria ta de barbat.Barbatia cea mare asta ar fi,sa ai atata putere incat sa treci peste asa o mare incercare.Poate a gresit dar judecata este a Lui Dumnezeu nu a noastra.
Cat despre copilut...concepi ca el sa fie omorat doar pt ca nu-i al tau?Atunci ce fel de oameni suntem noi?Cat despre faptul ca nu-l vei putea iubii ,daca nu vei judeca pe ea,il vei putea iubii,ca pe un oricare altul.Nimeni nu-ti cere sa-l iubesti ca pe al tau decat sa-l primesti si sa-i dai cel putin dragoste de frate,de crestin.Asta daca noi cik suntem crestini.
Daaar ,marele dar si marea problema e ca barbatul in cauza sa se impace cu ideea nu numai cu vb si nu superficial ci de adevaratelea.
Nu stiu daca este vb de Florin sau nu,dar raspunsul este pt situatia in sine.


Zaharia si eu ma intrebam odata de ce nu sunt iertatii ingerii cazuti si de ce Iuda a avut acest destin.Si am primit si raspunsul:in momentul in care un demon se va caii se va face inger ,cat despre Iuda tot asa,nu l-a ales nimeni si el a avut tot dreptul din lume sa se caiasca,dar nu a facut-o a preferat deznadejdea prin fapta sa.Chiar daca el nu ar fi facut asta ,jertfa Mantuitorului ar fi avut loc,ar fi fost gasit oricum pana la urma.

Iertarea poruncita de Hristos se refera la atitudinea launtrica. În fapte, trebuie sa avem în vedere ca numai Dumnezeu stie cum e bine sa procedam.

Eu cred ca în general la asemenea fapte solutia e despartirea, fiindca numai unh astfel de soc o poate aduce pe vinovata la constiinta gravitatii faptei comise. Pacatul, care este în esenta o tradare, aduce o atrofiere sufleteasca, o incapacitate de a mai întelege necesitatea virtutii, o uitare, o moarte vesnica si reala. În asemenea situatii respingerea, despartirea e cea mai buna solutie.

cu rabdarea se pot rezolva toate..........rabdarea e pana la usa mormantului.Atunci cand ierti pe cineva te simti mai usurat dar ptr ce a facut e nevoie de multa cainta.Cu totii cadem in pacate mai grele...iertarea e lasata de Dumnezeu...

Nu este vorba despre mine
 

Nu este vorba despre mine. Este vorba despre un bun prieten care mi-a cerut sfatul si la randul meu vi l-am cerut si eu aici. A iertat-o si vor creste impreuna copilul. Nu mai au alti copii dar am inteles ca odata, canva si ea l-a iertat tot pentru asa ceva. A iertat-o pentru ca a fost sincera si ea spus ca a gresit si ca nu este copilul lui.

Dumnezeu ne iubeste pe toti iar iertarea Lui a fost insusi sacrificiul suprem.Daca iubim pe cineva sunt convins ca putem trece peste orice.Nu tine ideea de a ierta si a nu uita; ce-ar fi ca Bunul Dumnezeu sa-tie ierte pacatele si, cand ajungi la Judecata sa-ti spuna:"te-am iertat pentru....dar sa stii ca n-am uitat ca ai facut...".Adevarat este ca cel ce a gresit trebuie sa-si recunoasca greseala si lacrimile sa nu fie ceva intamplator.Nu ne putem spovedi pe principiul ca "asa trebuie facut", trebuie constientizat pacatul in care am cazut, iar daca intr-adevar cerem iertare ar trebui sa nu repetam faptele care, in fond, ne aduc suferinta si necaz.
Doamne-ajuta sa avem sufletul curat si sa ne iubim unii pe altii asa cum Insusi Hristos Ne iubeste pe noi!

Poate nici nu va imaginati, nici prin cuget nu va trece cata mangaiere va va trimite Bunul Dumnezeu prin acest copilas!!!

Domnul sa va ocroteasca sa luati decizia cea inteleapta!

Multumiri pt lamurire
 

Doamne ajuta-i pe toti trei !

Bunul Dumnezeu sa il ajute sa culeaga roadele iertarii sale inca de aici de pe pamant si sa fie puternic si fara sminteala in ispite, pentru ca a iubit mult.