cum stiu daca ma iubeste Dumnezeu?
 

daca nu te-a iubit nimeni nicioadata cu adevarat,(nu ma refer la familie)cum pot sa stiu daca Dumnezeu ma iubeste,daca nu ma cunoaste si totul e in mintea mea?cum stiu daca sunt unde trebuie?

Prin fagaduinta te iubeste.Prin credinta esti unde trebuie.
Amin.

Daca Il iubesti si tu.

Aveti aici predica unui preot in legatura cu subiectul propus de dumneavoastra:

http://209.85.229.132/search?q=cache...&ct=clnk&gl=fr

In primul rand, poate nu te-a iubit nimeni cu adevarat pentru ca nu ai cautat unde trebuie. Trebuie sa gasesti oameni ca tine, care sa te inteleaga si apoi te vor iubi. Iubirea nu este ceva comercial, un bun pe care-l dai in schimb pentru a-l primi de la celalalt ci o dai fara sa te astepti neaparat sa o primesti. Iubirea implica jerftfa, sfaturi, ajutor si asa ajungem la intrebarea ta. Pai gandeste-te ca Hristos ne-a iubit fara sa astepte ceva in schimb, s-a jertfit, ne-a sfatuit si ne-a ajutat si o mai face inca si azi dar face si multe altele pentru noi.
Apoi, cum stii daca esti unde trebuie? Simplu...te simti bine cum/unde esti? Crezi ca ar fi si o alta cale sa fii in alta parte? Daca da, cam ce ti-ai dori? Daca nu...care este cauza care te-a facut sa-ti pui intrebari asupra a ceea ce esti acum si a locului in care te afli?
Apoi, cum ai ajuns la concluzia ca nu te-a iubit nimeni? Cati astfel de "nimeni"nu te-au iubit? Caci si daca au fost 100 alesi nepotrivit tot nu inseamna nimic, totul este sa prindem ocazia potrivita :) restul sunt doar alte cai nepotrivite care duc nicaieri.
Dumnezeu este infinit, nu ni-l putem inchipui caci noi suntem finiti, este ca si cum as incerca eu acum sa pun tot oceanul intr-un acvariu, n-as reusi. Insa as putea in schimb sa pun un pic de ocean in acvariul meu, atat cat incape in el acum. De aceea El este mai mare si de aceea ne iubeste, nu numai ca si-a trimis Unicul Fiu la noi, ci si pentru ca, desi este infinit, se gandeste la noi astia finiti si ne ajuta.
Incearca sa te rogi si umple-ti mintea cu lucruri frumoase! Uita-te afara, la soarele, la copaci, la oameni, razi si o sa vezi ca Dumnezeu ti se descopera pe marimea "acvariului tau" :)
Doamne ajuta!

Un parinte induhovnicit iti poate odihni usor mahnirile si tulburarile, cautarile si ratacirile pe cale.
Daca nu poti simti singura de esti unde trebuie si face ce trebuie, ai nevoie de un altul, prin care Domnul sa'ti vorbeasca.
Apoi vei simti tu insati.

Ai pace si nu deznadajdui.
Tocmai aceste intrebari pe care ti le pui sunt semn al prezentei in tine a lui Dumnezeu.
Nu l'ai cauta pe Domnul, daca mai intai nu te'ar fi gasit El.

intrebarea e de ce ar iubi Dumnezeu pe un om?

intrebare mea e de ce isi iubeste parintele copiii ?

pentru ca e parte din esenta sa.

Dumnezeu isi iubeste intreaga creatie, iar omul, care este coroana creatiei Sale, este si cel mai iubit. Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii neconditionat, indiferent daca oamenii cred sau nu cred, daca stiu sau nu stiu, daca vor sau nu vor. Cum sa nu te cunoasca din moment ce esti facuta din particule create, la randul lor, de Dumnezeu, adica esti construita "din Dumnezeu"? El te stie foarte bine si te iubeste neimaginat de mult. Nu este doar in mintea ta ci este mai ales in sufletul tau care, de fapt, este o scanteie de Dumnezeu, prin care esti vie. El se bucura atunci cand Il iubesti si tu, macar un pic.

Multi se intreaba daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu,cum se face ca viata noastra e asa de apasata de tot felul de incurcaturi?Sau,daca punem intrebarea cu cuvintele Scripturii:De ce pe cel care-l iubeste Dumnezeu,il cearta,iar pe cel ce il primeste,il bate?Cu alte cuvinte,daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu,de ce-i viata noastra asa de necajita?
Fiindca altfel sunt judecatile lui Dumnezeu decat judecatile oamenilor,altfel sunt judecatile unui tata care isi ia la rost copiii,decat socoteala copiilor,dar cand vin la minte deplina,atunci inteleg care a fost judecata tatalui lor cand le-a dat bataie.Asa si noi,cand suntem infasurati in trup,suntem cam destul de legati intru intelegerea trupeasca a vietii,suntem prunci cu intelegerea,dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi,atunci cu mare recunostinta ne vom zori a-I multimi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cand eram pe lume.Trebuie prin urmare,sa lungim vederea si dincolo de zarea acestei vieti(nepricepand-o),in cealalta Imparatie,ca sltfel nu putem pricepe nevoile vietii acesteia,si nepricepandu-o pe aceasta prin cealalta,no putem nici rabda.Daca o intelegem asa cum este,pe una in legatura cu cealalta,atunci oricum ar fi de necajita,capata o valoare nepretuita si atunci se intam,pla un lucru minunat-omul iubeste necazurile si pe toti cei care-l necajesc cu deosebire,cu alte cuvinte,crestinul care sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu,vede ca orice cruce a vietii sale este o marturisire a iubirii pamantesti a lui Dumnezeu,orice cruce e o treapta a desavarsiri.

Dumnezeu iubeste pe toata lumea. Se spune ca dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos, e mai mare decat dragostea celui mai mare Sfant pentru Dumnezeu.

Bogdan.

Dumnezeu iubeste oamenii în mod diferit.

Cu cât un om se straduie mai mult pentru slujirea Lui si se smereste, cu atât acel om e mai iubit de Dumnezeu. Fiind milos, Dumnezeu iubeste si pe cei în suferinta, inclusiv pe cei singuri.

Oamenii de obicei iubesc pe cei care le ofera avantaje. Asa este dragostea de parinte, dragostea conjugala, prietenia. Sunt persoane a caror legatura ne ofera un confort, nu e ceva dezinteresat.

va multumesc pentru raspunsurile voastre foarte pertinente,astazi gandindu-ma la intrebarea asta mi-a venit si un raspuns ..........acela ca de fapt oamenii nu se iubesc intre ei neconditionat ci ca asa se face,asa se obisnuieste intre barabti si femei....sa traiasca impreuna.....
stiu, vor fi multi care vor incerca sa vina cu argumente ca exista iubire,bla,bla,eu una nu am vazut decat cupluri care se inteleg.nu care se iubesc.sau familii care se inteleg.dar nu iubire.
am vazut parinti,preoti,calugari care " iubesc",adica au iubire de la Dumnezeu ca dar al nevointelor,atat.
insa...unii oameni au ajuns sa se mandreasca ca sunt "iubiti",e normal?

iubirea a devenit ceva fff pretios,ceva greu accesibil?
voi iubiti? oare ma insel eu???

Iubirea este efemera nicidecum eterna iar acea intelegere in cupluri e defapt prietenie. Nu exista nici iubire neconditionata pentru ca ea apare din anumite cauze care o conditioneaza.

de acord flegmatic,e greu sa iubesti ,e nevoie de antrenament,de fapt cred ca daca te iubeste D.poti sa traiesti si fara...
problema este inca in lucru si nelamurita,cred ca se cere experimentata...

unii spun ca stie duhovnicul,poate...dar de ce sa-mi spuna el si nu D?

D. te iubeste numai cand te "incearca"?David,Iov,da,insa noi nu suntem ca ei

de ce sa-ti spuna D.? de ce s-ar chinui el sa faca ceva in legatura cu omul?

cum stiu daca IL iubesc pe Dumnezeu?
 

De ce nu te intrebi:Oare eu iubesc pe Dumnezeu?Hai sa vedem ii respect poruncile?Cum ma apropiu eu de El?Cand ii fac loc in sufletul meu?Ma spovedesc si ma impartasesc si pentru faptul ca vreau sa-i fac loc cat mai mare in sufletul meu?Ma rog LUI?IL caut in casa LUI?IL vad in fiecare faptura din jurul meu si ii respect pe toti pentru ca sunt creatia Lui?In fine sunt intrebari pe care mi le-am pus eu,poti sa incerci sa raspunzi si tu la ele,pentru tine si ai sa vezi ca raspunsul este Da!Ne iubeste pe toti chiar daca nu suntem vrednici de iubirea LUi,ne iubeste neconditionat,chiar daca noi nu prea cunoastem aceasta notiune,chiar cand nu-L cautam si nu ne gandim la EL si nu ne rugam LUI.Iarta-ma pentru ton,cu mine am fost asa aspra,pentru ca si eu mi-am pus aceasta intrebare cu cativa ani in urma,iar acum imi amintesc cu amar ca am fost in stare sa gandesc asa.Eu care asteptam pe Dumnezeu,dar nu faceam nimic decat sa astept un semn,o minune.Iar BUNUL DUMNEZEU ma inconjura cu ele,dar eu nu puteam sa vad.Nu aveam loc in sufletul meu decat pentru pacate,nu-I facusem loc LUI cu o sincera spovedanie,in schimb ma intrebam:Oare ma iubeste Dumnezeu?Acum pot sa spun doar cat de mult IL iubesc eu,pot sa spun ca stiu sigur ca ma iubeste si nu de cand m-am apropiat eu de EL,ci dintotdeauna,cu toate ca nici n-am fost si nici nu sunt vrednica de iubirea LUI.Doamne ajuta!

Aceasta iubire despre care vorbesti tu nu este iubire,in realitate.

Linistea,oare ce iti este mai usor,sa iubesti sau sa suferi?Gandeste-te la asta...
Suferim pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat.

Este singura iubirea care poate fi reala.

Stii,flegmatic,iti urmaresc mesajele de ceva timp si ma intreb un lucru: cum poate fi cineva atat de sigur ca detine adevarul absolut si sa dea dovada de o asemenea suficienta cand se exprima,cand experienta sa de viata este destul de saraca.
Unii or sa dea vina pe varsta,dar nu de varsta tine asta.
Practic,ideile propagate de tine pe acest forum,nu iti apartin in totalitate,ci sunt ideile altor oameni pe care ti le-ai asumat,fara a fi experimentat cu adevarat cele despre care vorbesti cu o asa vehementa.
Sa stii ca modestia si cumpatarea este caracteristica oamenilor de valoare.
Personal,sunt gata sa accept in orice moment ca pot invata lucruri de oriunde,chiar si de la copii,chiar si din natura asta minunata cu tot ce cuprinde ea putem lua atatea lectii care sa ne fie de folos,insa,o sa accept ideile de valoare,care vin in urma experientei de viata a cuiva,nu cele ale unei persoane care se ascunde in spatele afirmatiilor altora.
Niciodata nu vei cunoaste viata cu adevarat,daca nu o vei experimenta singur,asa cum este ea.

Varsta nu inseamna automat experienta in viata.

Exista cunoastere si prin gandire clara nu doar experienta practica. Spui ca am luat ideile altora? care idei te referi? si ce ar conta oricum? devin false daca le-as fi adoptat?

Daca nu cunosc viata cu adevarat asta nu inseamna ca nu o cunosc deloc, intr-o anumita masura o cunosc/voi cunoaste astfel ca pot exprima niste judecati valabile.

Idea e sa invati nu din ce spun oamenii ci din ce fac ei, actiunile lor.

Inca o clarificare, nu cred ca exista adevar absolut.

Costache Ioanid
Vreau să iubesc pe fratii mei

Vreau sa iubesc pe fratii mei,
cu tot ca am in piept mai sfant.
Vreau sa doresc tot ceru-n ei,
dar sa-i iubesc asa cum sant.

Vreau sa iubesc pe fratii mei,
cu care vesnic voi fi sus.
Vazandu-L pe Iisus in ei,
sa-L simt in mine pe Isus.

Vreau de-opotriva sa adun,
si rodu-ntreg si spicul frant.
Caci si Iisus ma vrea mai bun,
dar ma iubeste-asa cum sunt.

Cand fratii mei au rani ce dor,
sa-mi fie bratul mai sfios,
sa nu apas in rana lor,
caci nu eu vindec, ci Hristos.

Noi prin Iisus am fost iertati,
ca sa iertam si noi oricui.
Dar daca nu iubim pe frati,
n-avem in noi iertarea Lui.

sa stii heaven ca nu neaparat daca vorbesti despre anumite lucruri,sau daca ai intelepciunea lui solomon ... faci ce trebuie...nu neaparat,asa la teorie toti suntem buni,
si eu cand aveam anii lui flegmatic gandeam si stiam tot ce trebuie sa stie un posibil bun crestin asta nu inseamna ca am si aplicat,nu conteaza varsta nici experienta,eu am vb cu niste copii de 20 de ani care erau mai intelepti decat unii de 30 asa ca....

Nu pot decat sa rad de tine pentru ca incerci sa insinuezi chestii despre mine.

Crezi ca daca TU esti nesigur pe tine la varsta de 33 de ani cineva tanar e incapabil sa cunoasca mai multe?

oare nu ti-e frica sa fi sigur pe tine? vrei sa crezi ca cineva de 20 de ani nu poate sa stie mai multe ca tine? iti da confort treaba asta?

Dragalasule,mai trage un pui de somn si apoi citeste atent mesajele la care raspunzi.
Nu de alta,dar mesajul utilizatorului de mai sus exprima exact contrariul.
Somnic usor!

Linistea,sunt de acord cu tine,doar ca accept sfaturi acolo unde vin dintr-o experienta reala de viata,nu din lucruri copiate de pe la altii si servite ca nuca in perete doar pentru a ne afla in vorba.
In rest,chiar eu am afirmat:in lumea asta poti invata de oriunde,daca stii sa vezi...copii,natura cu tot ce cuprinde ea,oamenii de la care,poate,ne-am astepta cel mai putin.
Lectiile de viata sunt peste tot,daca dorim sa le vedem si acceptam.

Daca cineva imi spune ca este o persoana care ma iubeste, nu pot crede acest lucru pana nu ma intalnesc cu persoana respectiva, pana nu traiesc dovada dragostei sale. Asa si cu Dumnezeu, nu e de ajuns sa spun ca Dumnezeu ne iubeste, ci trebuie sa stam de vorba cu El, rugandu-ne vom simti ce este iubirea dumnezeiasca si faptul ca ne-o daruieste neincetat. El nu-i precum omul, astazi nu iubesc pentru ca sunt mahnit, maine ca sunt plecat... El este neincetat cu bratele deschise, nu trebuie decat sa ma indrept spre El si voi fi purtat in bratele Sale.

heaven l-ai persecutat pe baietelul asta si vezi ca nu mai intelege nimic:))))

am intalnit si eu tipul asta de oameni care vb numai in citate sunt extrem de plictisitori ,posteaza citate de la nu stiu ce autor,
pana la urma ai dreptate fiecare cu ce poate ....noi insa trebuie sa fim buni
.....pe mine ma intereseaza oamenii care vin aici si vb din experineta ca sa invatam si noi de la ei....d'asta intram aici!

Linistea, Dumnezeu te iubeste pentru ca l-a trimis in lume, pentru tine, pe Unicul Preaiubit Fiu al Sau ca sa sufere pe cruce chinuri inimaginabile desi era fara de pacat!
Ce dar mai mare decat asta iti poti inchipui? Ce dovada mai graitoare iti poti imagina?
Hristos ne-a dovedit cat de mult ne iubeste si, in acelasi timp, ne-a dat un exemplu: cum, cat de mult ne-am putea iubi unul pe altul: pana la jertfa.
Sa iubim oamenii nu pentru cum sunt acum (betivi, cartofori, violenti, vicleni etc. - ca fiecare om are hibele sale) ci pentru cum vor deveni daca vor fi inconjurati, invaluiti de iubirea nostra dezinteresata!
Cu alte cuvinte, iubirea are darul sa schimbe omul: din rapace il face generos, din dur si neiertator - milos, milostiv, din viclean - sincer si asa mai departe.
Daca dam noi exemplu, si ii iubim pe oameni ca pe Hristos sau Maica Domnului, ei sunt miscati de iubirea noastra si se schimba (intotdeauna in bine). Incearca si vei vedea.
Eu am incercat si... m-am convins!

Foarte adevarat ce spui Caminaris insa eu nu am generalizat, ma gandeam
la un caz aparte.

In mod sigur ne iubeste Dumnezeu pe toti. Din iubire pentru noi Si-a dat unicul Fiu sa se nasca dintr-o Fecioara, sa ne vesteasca Noul Testament, sa Se rastigneasca si sa ne aduca bucuria Sfintei Invieri. Apoi ne-a trimis Duhul Sfant, Mangaietorul promis, pe Care noi cu pacatele noastre Il alungam de la noi, sau mai bine.zis , Il rastignim din nou. Cate dovezi de iubire ne-a daruit! La fiecare Sfanta Liturghie, prin Sfanta Impartasanie Se jertfeste pentru noi in chip tainic.

Daca ne da peste mana atunci cand vrem sa facem ceva rau, e semn ca Dumnezeu ne iubeste. Daca ne scoate in cale prieteni si dusmani, bucurii si necazuri, castiguri si pagube, sanatate si boala dupa o randuiala numai de El stiuta, e semn ca pe toate ni le da cu intelepciune, cu un rost, din iubire, ca prin acestea sa ne aflam mantuirea.

Daca ne da puterea de a ne marturisi toate pacatele, e semn ca ne iubeste de asemenea, caci intr-un suflet curatat prin spovedanie El Isi va putea face salas.

Daca omul se transforma duhovniceste cu ajutorul unui duhovnic bun, e semn ca Dumnezeu de asemenea il iubeste si-l ajuta sa lupte cu pacatele proprii si sa-i ajute, prin puterea exemplului, si pe cei din jur.

Daca omul inainteaza pe calea virtutilor, Dumnezeu il considera prieten si-i ofera daruri ale Duhului Sfant.

Eu imi pun intrebarea daca sunt vrednica de iubirea LUI, daca savarsesc zilnic cele ce-I plac LUI, daca Ii sunt o buna fiica pentru a-L numi cu vrednicie TATA. Cat timp din timpul Lui Ii acord pe zi? Cate bunuri pe care El mi le-a dat le impart saracilor? Fireste ca pana la Spovedania urmatoare caut sa ma cercetez. Iata ca intrebarea topicului mi-a venit in ajutor, caci vrand sa dau un raspuns, de fapt imi raspund si mie insemi.

Ernest Bernea, un mare crestin ortodox roman(si nu doar el), a scris o carte la multe din intrebarile care te framanta, si mai ales de ce oamenii nu ne pot iubi asa cum are nevoie, si asteapta sufletul nostru.
Doamne ajuta!

ce titlu are cartea amaty ?vad ca esti printre putinii care au inteles despre ce vorbesc,poate e si vina mea ca n-am dezvoltat!

multumesc pt raspunsuri tuturora,insa,
nu vreau sa se supere nimeni dar tare suntem invatati sa vb in sabloane,avem un raspuns pt fiecare intrebare,normal ca D. ne iubeste,iubeste creatia lui,insa fiecare are o relatie speciala cu El,voi cum stiti ca va iubeste,cum va arata?ma intereseaza mai mult experienetele voastre in raport cu topicul

iubirea...
 

Aceia care se mandresc ca sunt iubiti sufera de trufie;foarte mandri ca sunt inzestrati cu calitati fizice(sau nu numai)pt care nu au facut nimic,nu au depus nici un efort;

Am si eu momente cand ma simt singura,sau simt ca parintii nu ma iubesc pe cat as astepta eu,sau logodnicul...dar imediat ma gandesc ca poate nevoile mele sunt exagerate sau imi interzic sa mai fac comparatie intre alte familii si cazuri,fiecare cu viata lui...dar astfel de momente imi trec cand caut sa fac ceva pentru comunitate(in mod sigur altii sunt mai neiubiti si abandonati decat noi),ma simt mai bine iubind,decat asteptand persoane care sa ma iubeasca!

Eu spre deosebire de tine,am vazut persoane care se iubesc mult si care au facut sacrificii pentru persoana iubita;am vazut soti care stu la patul celuilalt neincetat sau cazuri cand ajung de-si doneaza pana si un rinichi ca sa-l salveze pe celalalt...am cunoscut niste prieteni,el o iubea si o ajuta cat putea-se ducea si la lucru pentru ea,caci zicea ca lucreaza prea mult pentru o femeie(si nici nu era prea sanatoasa).

Eu simt ca Dumnezeu ma iubeste cand ma aflu in natura,departe de viata infernala a orasului dar si atunci cand am probleme neplacute si stresante si gasesc o rezolvare si un ajutor neasteptat!
Dumnezeu sa ne ajute!

Elie Wiesel- ...a fi parasit de Dumnezeu e infinit mai grav decat a fi pedepsit de Dumnezeu...

Simone Weil -...Cel mai teribil paradox al libertatii crestine este ca a fi ales de Dumnezeu inseamna a fi parasit de El.......as adauga- aparent.

Evanghelistul Ioan ne spune ca: "Dumnezeu este cel care ne-a iubit dintai". Nu trebuie sa te indoiesti, iubirea lui Dumnezeu fata de noi cunoste diferite forme- mila, indelunga-rabdare, purtare de grija, toate acestea se manifesta zi de zi, clipa de clipa, numai ca de multe ori noi nu simtim iubirea lui Dumnezeu din pricina pacatelor. In fiecare moment trebuie sa raspundem la iubirea lui Dumnezeu intr-un mod neconditionat. Doamne Te iubesc nu pentru ca mi-ai promis raiul sau pentru ca ma tem de iad, ci pentru Tine si numai pentru Tine.

Ca Dumnezeu ne iubeste pe fiecare din noi, nu incape indoiala. Dupa parerea mea, mai greu este a cunoaste daca noi Il iubim pe Dumnezeu. Dar nu numai a cunoaste, ci cum ii aratam noi lui Dumnezeu cat de mult il iubm.

Spun aceasta deoarece cu toate ca sunt constient ca ar trebui sa-mi fac din acest lucru o preocupare continua, sfarsesc de mult ori regretabil, aratandu-mi numai putinatatea iubirii.

Daca luam seama mai ales la dovezile concrete ale iubirii noastre fata de El, nu vom mai cere dovezi de iubire din partea Sa, fiind constienti ca acestea oricum ne coplesesc.

Dumnezeu ne iubeste pe toti
 

eheee...daca noi L-am iubi pe Dumnezeu o farimitica mica mica mica din cat ne iubeste Dumnezeu pe noi, nu am mai fi asa invidiosi, nu am uri, minti, fura, injura, huli, omori, curvi, nu am face copii in boscheti din aventuri pasagere, doar pentru ca asa e modern, nu am mai fi asa de rai pana in panzele albe...

asa ca, in conditiile astea in care suntem, de ce ne-ar mai iubi Dumnezeu ???

si totusi o face.... ne iubeste foarte mult.... orice parinte isi iubeste copilul, indiferent de cum e el, rau, bun, dar asta nu inseamna ca nu sufera mult in tacere.....iar ceea ce ni se intampla noua rau, nu este pedeapsa de la Dumnezeu, ci intotdeauna consecinta faptelor noastre.