Misiune vs prozelitism
 

Astazi, cand legea cultelor nu mai foloseste termenul de prozelitism putem spune ca actiunea cultelor protestante si neoprotestante de a "evangheliza" este misiune sau prozelitism?

Daca avem in vedere necunoasterea Evangheliei si a invataturilor lui Hristos (de catre marea majoritate a romanilor), se poate vorbi de evanghelizare.

In Romania nu exista om care sa nu fi auzit de Hristos, de Biserica, de sfinti si de preoti.

Ignoranta este atat de mare insa, incat multi prefera sa treaca totul cu vederea.
Acestia nu au nevoie de evanghelizare, ci de modele vii de traire crestina, de oameni cu viata sfanta.
Acestia doar le vor misca inimile: preoti cu dragoste aprinsa pentru tot omul si crestini urmatori lui Hristos in dragoste si jertfa.

Cea mai mare si buna misiune a preotului este aceea de a savarsi cat mai multe slujbe si de a se ruga cat mai mult.
Cea mai mare si buna misiune a credinciosului este de a savarsi binele si de a se feri de rau.

Cu siguranta ca misiunea crestina data de Hristos devenea la noii crestini marturie a vietii de comuniune si de iubire caci ce dovada mai mare de iubire poti arata semenului decat grija ca el sa se mantuiasca, sa traiasca vesnic. Apostolii si dupa ei slujitorii investiti si pregatiti pentru misiune incep sa vesteasca viata cea noua a iubirii Sfintei Treimi prin mijloace concrete de natura spirituala, pentru ca „aur si argint nu au avut" (Fapte 3,6) dar din ce au avut, din aceea au dat, din viata cea noua in Duhul.

Sau mai exact despre prozelitism agresiv atunci cand " evanghelizarea" are loc in randul celor care cunosc deja Biblia ;)...pentru ca numai evanghelizare nu se poate chema.

Nu e nici misiune nici evanghelizare, e o actiune de bârfa si ratacire, protestantii bârfesc Biserica ortodoxa si învata ca mântuirea vine fara fapte bune si alte minciuni.

Ati inteles gresit ce spun protestantii. Mantuirea nu vine prin fapte ci prin credinta (Efeseni 2:8). Iar credinta, la randul ei, se vede din fapte.

Mai pe scurt: suntem mantuiti numai printr-o credinta sincera in jertfa lui Hristos iar aceasta credinta genereaza faptele si comportamentul crestin.

Cat priveste barfele: probabil va referiti la multimea de forme de inchinare necrestine, existente in biserica ortodoxa, combatute de alte biserici crestine.

Nici un crestin ortodox nu separa credinta de fapte. Acestea sunt nedespartite- aceasta este credinta lucratoare prin iubire despre care ne vorbeste Apostolul Pavel- insa care nu are nimic in comun cu acea credinta justificatoare din teologia protestanta.

Ceea ce nu au inteles protestantii este faptul ca nu putem desparti cuvantul de trupul lui Hristos. Trupul tainic al lui Hristos este Biserica. Asadar, in momentul in care cred ca eu singur, fara Biserica, pot intelege Scriptura ma insel si insel. Un cuvant rupt de Trupul lui Hristos, e un cuvant deformat. Iar un cuvant deformat nu poate forma. Este un cuvant lipsit de viata, si fiind asa - nu poate darui viata.

Numai ca, de obicei, crestinii ortodocsi pun caruta inaintea calului. Fac fapte pentru a fi mantuiti. Ca sa fie mantuiti, se duc la biserica, pupa icoane, stau la slujbe, fac cruci, pun lumanari, etc.

Iar Sfanta Scriptura ne spune :"Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni."(Efeseni 2:8,9)

In afara de credinta in jertfa Mantuitorului, noi nu putem contribui cu nimic la mantuirea noastra. Hristos a facut totul, pentru toti (S-a dat ca pret de rascumparare pentru toti- 1 Timotei 2:6) Iar acesta credinta (prin care constientizam ce dar mare si nemeritat am primit de la Dumnezeu), ne umple de dragoste si recunostinta lucratoare de fapte bune.

Daca nu avem aceste fapte, putem trage concluzia corecta ca nici credinta nu avem (doar la nivel declarativ).

Vorbiti de o biserica, fara de care nu se poate intelege Sfanta Scriptura. Care este acea biserica? Astept un raspuns, tinand cont de faptul ca in biserica ortodoxa, Sfanta Scriptura nu este cunoscuta bine nici de preoti (cred sunt putini cei care o cunosc binisor). Asadar, biserica de care vorbiti trebuie sa fie alta decat cea ortodoxa.

Daca erati prezent la o Vecernie, Liturghie, ... in Biserica Ortodoxa, ati fi observat ca textele sunt din Scriptura. Deci, avem o Scriptura traita, nu doar citita si interpretata dupa bunul plac. Sincer, prefer un crestin ortodox care stie putine versete, dar care Il traieste pe Hristos, decat o persoana care stie multe versete si speculeaza despre Hristos. A vorbi fara eroare despre El, inseamna sa te impartasesti cu Trupul si Sangele Sau. Ori, impartasirea la voi este departe de ceea ce ar trebui sa fie.

Eu prefer un crestin care cunoaste invataturile Mantuitorului si ale Sfintilor Sai Apostoli (gasite numai in Sfanta Scriptura). Bineintele ca a trai cu Hristos este mult mai important. Dar acest lucru se realizeaza in viata de zi cu zi ( pe strada, acasa, la locul de munca, etc) nu prin slujbele bisericesti. Hristos nu a lasat slujbe (cu trei exceptii: botez, nunta, sfanta cina), ci a vorbit crestineste si a trait crestineste, printre oameni.

Nicaieri in Sfanta Scriptura nu se spune ca vei fi judecat dupa slujbele la care ai participat ci dupa modul cum te-ai comportat cu semenii tai. (vezi, spre exemplu un text foarte explicit in Matei 25:32-46).

Iar la dvs. este ceea ce ar trebui sa fie? Faceti spalarea picioarelor asa cum ne-a spus Mantuitorul sa facem? "Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru v-am spalat picioarele si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, pentru ca si voi sa faceti cum am facut Eu." (Ioan 13:14,15)

Se pare ca nici macar slujbele lasate de Hristos nu le faceti cum trebuie. Bine ca va laudati cu slujbe adaugite (mai toate cu accent slavon - lucru care spune ceva despre provenienta lor).

Asa se intampla cu un om care nu are trecut, cum este cazul dumneavoastra, nu vede decat cel mult pana in secolul al XVII lea. Mai sunt si alte secole in urma. Iar ca sa le vedeti e simplu: intrati intr-o biserica ortodoxa.

M-as bucura sa nu faceti misiune. Nu veti putea. Cel mult veti face prozelitism.

Da, avem si spalarea picioarelor. Avem tot ce ne'a lasat Hristos, Apostolii si Sfintii Parinti.

Video - Spalarea picioarelor - Spalarea picioarelor la Ierusalim

Articol - Spalarea picioarelor in iconografie

Nimic nu s'a pierdut din Scriptura si Traditia Ortodoxa.

Prezentati niste cazuri izolate de "spalare a picioarelor". Asta nu se cheama ca se pastreaza ce ne-a invatat Hristos. Mantuitorul a facut spalarea picioarelor inainte de sfanta impartasanie (sfanta cina). De ce nu fac toti credinciosii acest lucru, de fiecare data cand vor sa se impartaseasca?

In plus, la Sfanta Impartasanie nu suntem invatati sa ne spovedim la vre-un preot ci "fiecare sa se cerceteze dar pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta."(1 Corinteni cap. 11:28 - in acest capitol, Sfantul Apostol Pavel ne da invataturi despre Sfanta Impartasanie).

Deci, aveti de rezolvat doua probleme legate de Sfanta Impartasanie: spalarea picioarelor si spovedania (trebuie inlocuita cu cercetarea de sine - conform Scripturii).

1. Apostolii nu au continuat practica spalarii picioarelor la fiecare Euharistie. Cauta in izvoare.

2. Ce ai zice daca la hramul unei manastiri, peste 2.000 de oameni ar sta la rand pentru a li se spala picioarele.
Si crede'ma, la manastirile noastre, pelerinii sunt adesea cu mult mai multi decat poti crede.
Ar mai fi oare vreme dupa spalarea miilor de picioare pentru sfanta Liturghie?! Apeleaza la minte si raspunde'ti singur.

Prietene, ai mila de tine si fa ceva. Cauta obiectiv, roaga'te renuntand la tine insuti.

Nu trebuie sa li se specle picioarele. Nu asa ne-a invatat Mantuitorul. El a spus:" voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora" (Ioan 13:14). Va impiedicati de dogme ortodoxe si lipsa de organizare.

Am inceput sa caut in Cuvantul lui Dumnezeu, in care am incredere deplina. Consider "intelepciunea" mea un nimic pe langa invataturile Sfintei Scripturi (chiar daca unele nu le pricep prea bine).

Aveti vre-un sfat mai bun pentru mine? Unde sa caut obiectiv?

Cauta in istorie, de dragul celor bune pe care Dumnezeu ni le'a randuit.
Imi esti drag, caci vad ca nu esti superficial in cele privind mantuirea. Cauta, te rog!

Poti cauta si cartea: "Cum am devenit ortodox" - Peter E. Gillquist
Este un fapt istoric interesant si foarte recent.

Hristos nu este istorie. Este actualitate. Eu trebuie sa-l descopar pe Hristos din Cuvantul lui Dumnezeu si din lucrarea pe care o face Dumnezeu in viata mea.

Istoria este buna pentru a vedea cum a lucrat Dumnezeu de-a lungul timpului (astfel, poti intelege si profetiile mai bine). Nu pentru a inalta o confesiune religioasa.

P.S. Cunosc istoria ortodoxiei (mai ales a celei din Romania), mai bine dacat majoritatea ortodocsilor. Nu ma atrage cu nimic. Dimpotriva.

Cunosc o persoana (din Pascani) care a inceput seminarul teologic ortodox. A studiat istoria religiilor, cu interes. Rezultatul a fost ca a parasit seminarul teologic, fiind dezamagit de cele aflate. Astazi este neo-protestant (din aceeasi confesiune cu mine).

Revenind la discutia initiala, prozelitismul este propaganda pentru castigarea de adepti. Evanghelizarea este tot propaganda, care serveste aceluiasi scop. Sigur, putem spune ca facem evanghelizare nu ca sa crestem niste numere, ci ca sa facem un bine oamenilor, dar si cei care fac prozelitism se pot ascunde in spatele aceleiasi scuze.

Pana la urma diferentele sunt de nuanta, pentru ca amandoua notiunile presupun sa te duci la cineva si sa incepi sa-si spui ce crezi tu, in speranta ca si el va crede la fel.

Decat sa punem intr-o lumina proasta predicarea Evangheliei lui Hristos, mai bine am face-o noi cum trebuie. Este datoria oricarui crestin sa duca vestea buna a mantuirii, prin jertfa lui Hristos (nu prin slujbele bisericesti).

Iata ce spne Sfantul Apostol Petru:
"căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi."
"Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit." (Fapte cap.4:12,19)

Sa nu uitam ca Cina are o perspectiva eshatologica trimite la imparatia cerurilor, noi nu trebuie sa comemoram sau sa ne intoarcem in trecut, ci sa ne indrepta spre viitor cu radacinile din trecut printr-o reactualizare.

Si cu asta, anulati cumva invataturile Mantuitorului, date la Sfanta Cina? Eu zic sa gandim simplu, si sa facem ceea ce Domnul Iisus Hristos ne invata in cuvinte simple:

"Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru v-am spalat picioarele si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, pentru ca si voi sa faceti cum am facut Eu." (Ioan 13:14,15)

Pai acela poate sa fie scocotit doar un ritual iudaic. Este mai de pret sa fac spalarea picioarelor si sa intru la Cina fara sa fiu cercetat- pentru noi spovedit? Gestul Mantuitorului la Cina cea de Taina este o dovada a smereniei pe seama unu ritual iudaic.

NU poti da niciodata marturie despre Hristos, decat daca esti unit cu El. Atat timp cat la neoprotestanti accentul cade pe amintirea de Hristos si nu pe unirea cu El, e greu de crezut ca mai dau marturie despre Hristos asa cum este.

Pe masura ce te hranesti doar din amintiri, scade puterea de a vorbi despre cel marturisit. In momentul in care te impartasesti cat mai des cu El, primesti putere de a-L marturisi intr-un mod viu, nu mort - recitand la nesfarsit niste versete. M-as bucura foarte mult sa vad la ei ca se face trecerea de la a rasfoi Scriptura la a intrupa cuvintele Scripturii. Sa nu uite niciodata: cuvintele Scripturii nu se intrupeaza prin ratiune (memorarea versetelor), ci prin impartasire cu Trupul si Sangele Sau.

Mantuitorul spune:"Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru v-am spalat picioarele si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, pentru ca si voi sa faceti cum am facut Eu.".

Nu este limpede ce a spus Mantuitorul? Mai este loc de intors si ne mai putem fofila (ca sa nu facem ce a zis Mantuitorul), cu justificari gen "acela poate sa fie socotit doar un ritual iudaic"?

In schimb, ce nu spune nici Mantuitorul nici Sfintii Sai Apostoli, aceea facem. De unde a aparut "spovedania" (suna cam ruseste)? Sfantul Apostol Pavel ne invata ca , inaintea Sfintei Impartasanii, "fiecare sa se cerceteze pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta." (1 Corinteni 11:28).

Iar revenim la o interpretare arbitrara in spiritul teologiei protestante? sa nu uitam ca iudeii L-au rastignit pe Hristos datorita acestei acrivii fata de litera fiind departe cu duhul. "Luati Duh Sfant carora veti ierta pacatele vor fi iertate ...." pentru mine este clar- nu vad in teologia neoprotestanta aceast implinire.

Dvs. propovaduiti o forma de "crestinism" ezoteric. In Sfanta Scriptura (Cuvantul lui Dumnezeu) am gasit propovaduit un crestinism pe intelesul omului (Mantuitorul si Sfintii Apostoli vorbeau norodului) si inradacinat in viata de zi cu zi.

Aveti ceva impotriva Sfintei Scripturi, care se adreseaza inimii si mintii omului (chiar si ratiunii - pe care incercati sa o eliminati). "Memorarea versetelor" poate duce la o traire cu Hristos, la care nu ajungi nicicum prin slujbe. Sunt anumite momente in viata cand nu stii ce decizie sa iei si iti pot veni in ajutor cuvintele Mantuitorului (memorate din Sfanta Scriptura). De multe ori, in situatii complicate, intreb: ce sa fac Doamne? Si atunci, imi rasuna in minte ceea ce a spus Mantuitorul sau Sfintii Sai Apostoli, prin Cuvantul lui Dumnezeu (Sfanta Scriptura).

Dvs., ori nu cunoasteti psihologia omului, ori sunteti rau intentionat. Omul nu functioneaza cu ritualuri ci cu invatatura si aplicarea invataturilor. Domnul Iisus Hristos stie acest lucru, de aceea "in fiecare zi invata pe norod."

Se pare ca va credeti mai destepti decat Hristos. De aceea se vad si rezultatele: reusiti sa tineti imoralitatea la cote inalte si chiar in crestere. Comparativa la aceasta cu neo-protestantii, ca sa vedeti cine are mai multa traire cu Hristos.

Unde vedeti interpretare? Este pur si simplu o aplicare a unui indemn dat de Mantuitorul, exprimat simplu, limpede, fara nevoia unei interpretari.