Necredinta
 

ce este necredinta?vreau sa stiu daca sunt necredincioasa pt ca nu ma rog decat foarte putin,nu merg la biserica si de foarte multe ori imi pare ca Dumnezeu a mai uitat de noi.
cand spun aceste lucruri constientizez ca e rau ceea ce fac si-mipare tare rau.cred ca Dumnezeu nu se mai uita la noi (noi-adica strict eu sotul meu)pt ca noi uitam sa ne facem datoria fata de el.
am avut o perioada cand posteam si ma rugam mai mult decat acum.dar gandul de multe ori, in timp de rugaciune, imi zbura in cu totul alte parti.atunci am zis: mai bine rar da bine decat des si prost.nu mai sunt atat de convinsa daca e bine sa aplic regula asta in ceea ce priveste rugaciunile pe care tb sa ale aducem lui Dumnezeu.dar ma framanta intrebarea:CE ESTE NECREDINTA?asta de cand nu-mi mai iese sintagma asta din cap:AJUTA DOAMNE NECREDINTEI MELE!mi se pare singura rugaciune pe care mi-ar mai asculta-o bunul Dumnezeu.nu cred ca ma invrednicesc sa mai spun altceva supa toate pacatele pe care le fac.voi ce spuneti?am nevoie de multe ca sa ma indrept.Dumnezeu sa-mi dea vointa.cred ca asta este necredinta=LIPSA DE VOINTA INTRU CELE ALE LUI DUMNEZEU.
VOI CE PARERE AVETI?

[quote=diador;171754]ce este necredinta?vreau sa stiu daca sunt necredincioasa pt ca nu ma rog decat foarte putin,nu merg la biserica si de foarte multe ori imi pare ca Dumnezeu a mai uitat de noi.
cand spun aceste lucruri constientizez ca e rau ceea ce fac si-mipare tare rau.cred ca Dumnezeu nu se mai uita la noi (noi-adica strict eu sotul meu)pt ca noi uitam sa ne facem datoria fata de el.
am avut o perioada cand posteam si ma rugam mai mult decat acum.dar gandul de multe ori, in timp de rugaciune, imi zbura in cu totul alte parti.atunci am zis: mai bine rar da bine decat des si prost.nu mai sunt atat de convinsa daca e bine sa aplic regula asta in ceea ce priveste rugaciunile pe care tb sa ale aducem lui Dumnezeu.dar ma framanta intrebarea:CE ESTE NECREDINTA?asta de cand nu-mi mai iese sintagma asta din cap:AJUTA DOAMNE NECREDINTEI MELE!mi se pare singura rugaciune pe care mi-ar mai asculta-o bunul Dumnezeu.nu cred ca ma invrednicesc sa mai spun altceva supa toate pacatele pe care le fac.voi ce spuneti?am nevoie de multe ca sa ma indrept.Dumnezeu sa-mi dea vointa.cred ca asta este necredinta=LIPSA DE VOINTA INTRU CELE ALE LUI DUMNEZEU.

Diador, sintagma este CRED, Doamne, ajuta necredintei mele! :) Sa-ti ajute Dumnezeu! Roaga-te asa cum poti tu, dar roaga-te, nu te lasa amagita ca mai bine rar decat des si prost. Cea mai mare amagire! Stii pilda aia cu mosul care nu se ducea la biserica, spunand ca se duce si baba lui pentru el si cand au murit si a vrut si el sa intre in rai, a fost oprit cu vorbele: lasa, mosule, ca a intrat baba si pentru tine. sa nu fie asa! gaseste-ti un duhovnic bun care sa te povatuiasca pe calea cea dreapta! In rest, nu te mai framanta ce este necredinta si daca tu esti necredincioasa (iti spun eu ca aproape toti suntem necredinciosi, pentru ca daca am fi, nu ne-am pune asemenea intrebari), ci fii credincioasa! Intreaba ce este credinta si cum sa fac eu sa fiu credincioasa! ;) Rugaciune, fapte si duhovnic!

Citeste Patericul Egiptean vezi cum se nevoiesc unii ca sa dobandeasca Imparatia lui Dumnezeu, poate comparand iti vei da seama ce putin se nevoiesc chiar si cei mai rugatori dintre crestini si apoi ... noi ( eu, tu). A spune numai rugaciuni de seara si de dimineata si un acatist pe care il ai canon e putin. A nu spune nici atat, te cam indepartezi de a locui macar in gandurile tale cu Dumnezeu. Dumnezeu sta acolo ...noi nimic, Dumnezeu asteapta sa ii ceri sa te ajute cand incepi ceva...noi nimic... si uite asa El asteapta....noi...nimic si zicem: Dumnezeu nu ne asculta, dar oare ne rugam cu atentie? Dar oare credem ce spunem? Daca am crede s-ar muta muntii la cuvantul nostru, nu?
Cum era pilda aceea cu un parinte pustnic care vorbind cu cineva a zis: "muta-te mai incolo" si muntele din fata lui s-a mutat, iar parintele i-a spus muntelui: "nu cu tine vorbeam".
Daca ai aceste ganduri nu le ignora ci pune-te pe rugaciune si las-o mai moale cu pacatul, mai ales nu judeca pe nimeni, ca vei da seama pentru faptul ca ingerii ti-au soptit ce trebuie sa faci si constiinta s-a luptat sa te trezeasca si tu te-ai lenevit sau ai amanat.
Acestea imi suna si mie si ma rog ca Bunul Dumnezeu sa ne dea ravna si dragoste de rugaciune ca sa ne straduim sa ne rugam noi de El sa ne schimbe obiceiurile nu El de noi.

Vrem sa fim iubiti fara sa iubim. Credinta nu inseamna ca am mers candva la biserica, ca m-am rugat candva, ci inseamna prezent: merg, ma rog...

Atat timp cat totul este de domeniul trecutului, dam dovada de necredinta.

Cu cat ne rugam mai mult, cu cat participam mai des la slujbe, cu atat Dumnezeu este mai prezent in noi.

Principul "decat des si prost, mai bine rar si bine", nu-i valabil in rugaciune. Cu cat te rogi mai rar, cu atat esti mai aproape sa-L uiti. Cu cat te rogi mai des, cu atat te umpli de putere dumnezeiasca.

Asa ca incepe prin a te ruga zilnic si vei vedea ca multe se vor schimba in bine in viata ta.

Necredinta inseamna a-L nega pe Dumnezeu. Tu nu esti decat un copil mai zburdalnic al lui Dumnezeu dar credinta ai.

Draga Diador

CELE ale lui Dumnezeu nu sunt numai frecventarea Bisericii(o faci cind poti) si citirea neincetata a rugaciunilor.

Rugaciune si FACUTUL CELOR ALE LUI DUMNEZEU inseamna si trecerea de la bolborosirea rugaciunilor la fapte

Sa stai cu copilul sa-si faca temele
Sa corectezi comportamentul lui si sa nu-l ignori
Sa nu te certi cu sotul
Sa te ocupi de casa si de familie
Sa duci o farfurie de mincare vaduvei de 80 de ani de la parter(asta este o adevarata RUGACIUNE)
Sa te rogi pentru cei pe care-i vezi impliacti intr-un accident rutier
Sa imparti piine saracilor( aici insa sa fii atenta la cine dai si daca nu o arunca la gunoi deoarece Bulibasa/pestele lor nu colecteaza piine ci mardei la sfirsitul zilei)

La servici sa stai si sa asculti si suferinta altora si sa-i mingii cum poti cu o vorba buna(alta rugaciune)

etc
daca faci chiar si jumatate din cele enumerate mai sus esti chiar FOARTE credincioasa!

crezi?

nadajduieshti, speri?

daca nu, atunci cum sa iubeshti?

cu dragoste sfântă

DRAGOSTEA SFÂNTĂ...

cum daca nu-L crezi?

stiu ca sintagma este "CRED!DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE!"dar eu numai in ultima parte ma regasesc.am vazut postarile voastre.multumesc si vreau sa ma pun pe treaba.vreau sa-mi lamuresc unele chestii legate de vointa,credinta si alte lucruri.sunt intrebari pe care le am in minte de cand ma stiu.ca sa pot trai in armonie cu lumea tb sa ma lamuresc.asa vad eu lucrurile.mi-am incurcat viata tocmai pt ca multe au fost nelamurite.cu anii situtia pe oricare din planurile vietii mele s-a ingreunat.asa ca mi-am propus sa-mi fac ordine in toate.tb sa-mi fac ordine si in aceste ganduri.daca nu stiu de unde sa incep m-am gandit sa intreb.asta a fost una din primele intrebari ce mi-au venit in minte.nu mai intentionez sa judec pe nimeni. din tot ce-am patit pana acum am invatat ca daca nu cantarim bine lucrurile riscul de a pacatui din nestiinta, dar avand convingerea ca ceea ce facem e bine, este foarte mare.de foarte multe ori parerea de rau nu mai ajuta la nimic.sunt foarte multe pacate pe care le-am savarsit si nu mai pot schimba nimic.potdoar sa cer iertare Divinitatii.intai tb sa gasesc modul prin care sa cer iertare.da,ar tb sa consult un duhovnic.dar ca sa am curaj tb sa fiu eu convinsa ca sunt capabila sa cer iertare.daca adun si sfaturile voastre tb sa invat eu sa iert in primul rand pt ca mai apoi sa ma pot ruga.sa ma corectati daca gresesc.

mi-a placut pilda cu mosul care nu mergea la biserica.n-o stiam.e foarte sugestiva.

Nu e nevoie sa cauti o anumita biserica, sa stai intr-o anumita pozitie, sa ceri asta la o anumita ora.... e simplu, cere din inima iertare oricand si oriunde si vei primi, insa, nu uita sa acorzi si tu iertare.

Dintr-un anumit punct de vedere omul are posibilitatea de a fi mai prejos de diavol. Cum anume? Prin necredinta, deoarece cunoastem din Scriptura ca si "diavolii cred si se cutremura".

Dar ce presupune credinta diavolilor si cea a oamenilor? Cea a diavolilor este o incredintare directa, ca cea a ingerilor, deoarece acestia au fost initial in proximitatea lui Dumnezeu. Credinta oamenilor este "din auzire", adica increderea in adevarul marturisit de Biserica, si, totodata, o viata conforma cu el.

Fa rost de un indreptar de spovedanie ,de ex.al par.Cleopa sau par.Nicodim Mandita ,poti sa il cumperi si iti extragi de acolo pacatele unde te regasesti.
Le scrii pe o foaie si mergi la par.duhovnic dupa ce ai tinut post cateva zile ,minim 3.
Apoi cand iesi de la preot rupi foaia si arunci la gunoi.
Ce poate fi mai simplu ?
Hristos a spus "Indrazniti"
Doamne ajuta !

ce este Biblia?
 

v-ati intrebat vreodata daca "Biblia" asta in formula pe care o citim/studiem astazi nu cumva a fost formulata in asa fel incat sa serveasca unor scopuri deloc crestine?de ceva timp incoace corelez cu realitatea ceea ce scrie acolo si nu-mi prea bate a mesaj care ajuta oamenii.Noul Testament ii invata sa fie supusi:"iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti",dar intreb eu"pe mine cine ma iubeste?-Dumnezeu,imi veti raspunde.ce inseamna iubirea Lui Dumnezeu?"ca pe unii vad ca ii iubeste Dumnezeu.nu sunt invidioasa pe alte persoane,dar nu mai inteleg ce astept.nu inteleg pt ce traim,daca nu asteptam nimic.ce sens are sa traim o viata plina de pacate doar pt a ne impovara sufletele.Dumnezeu vrea sa ne mantuim:de ce anume sa ne mantuim?(asta nu se precizeaza exact)pacatul stramosesc?pai de ce li s-a dat posibilitatea sa pacatuiasca?eu nu inteleg.daca nu vreau sa murdaresc o haina nu o port,daca o port nu pot astepta sa ramana curata.asa si cu trupul.convingerea mea este ca in Biblie este scris doar ceea ce convine conducatorilor acestei lumi pamantene.Cred ca Dumnezeu exista,dar stiti cum se spune ca"pana la El te mananca Sfintii".fara suparare.nu exista 2 oameni identici.atunci ce rost are sa ai pretentia de la semenul tau sa traiasca dupa principiile tale,refuzand a-i da posibilitatea formarii propriilor principii.

ceea ce voiam sa spun era ca eu nu cred ca Biblia pe care noi o citim este intocmai "cuvantul lui Dumnezeu",ba mai mult ,in fara de regula amintita mai sus cu "iubeste-ti apoapele.....",nimic nu vine din cuvantul lui Dumnezeu.va astept parerile si argumentele.

Mă uit la mesajul tău din 2009 și la cel de acum...probabil că din nefericire între timp ai început să te rogi și mai puțin...învățătura părinților e pe linia „roagă-te cum poți și vei ajunge să te rogi cum trebuie”.....ce bine ar fi fost să fi continuat să te rogi mult chiar dacă vedeai că nu te rogi deloc cum trebuie...întoarce-te cu toată ființa spre rugăciune și vei primi toate răspunsurile de care ai nevoie....nu există decât două drumuri....drumul rugăciunii(cea mai importantă rugăciune fiind Sfânta Liturghie) și drumul lipsei de rugăciune....

Nu te juca cu vorbele... Dumnezeu te iubeste, dar daca tu Il respingi, s-ar putea sa ramai orfana de El, si-abia atunci sa te tii pe plans. Ai mila de tine si de cei dragi tie, carora, prin atitudinea ta, le-ai putea pricinui mult rau...

e clar ... sunt ateu 100% ...

Îmi pare că, în raport cu problema ridicată acum trei ani, aceasta arată o avansare (deşi "adâncire" ar fi termenul mai potrivit) în necredinţă. Este vorba, ca să zic aşa, de un "coborâş spiritual". E ca o boală care se agravează, aveţi nevoie de tratament: apelaţi la doctorii sufletelor şi la medicamentele Bisericii.

Toti avem nevoie de tratament , domnule doctor , fie el si preventiv ! De exemplu si dvs. prin parasirea ORTODOXIEI in urma cu niste ani , indica un"coboras spiritual " , ca sa folosesc cuvintele dvs . . . !

Este o gluma , dar oricum sa nu spui nici in gluma asa ceva !:25:

in ceea ce priveste rugaciunea ai dreptate.nu ma mai rog la fel.nu inteleg cum repetarea la nesfarsit a acelorasi cuvinte ma poate face sa pricep.prefer un fel de dialog direct cu Dumnezeu.ca am nevoie de "doctor' asta am banuit si eu,iar parerile voastre mi-au confirmat acest lucru.doar ca "doctorii"pe care-i mai gasesc nu-mi raspund la intrebari.cei care m-au "tratat" inainte din pacate i-a luat Dumnezeu.stiti cum e degeaba tratezi efectele,cauza ramane.asta stiti cum e,ca atunci cand iti repeti la nesfarsit"nu te enerva".la inceput are efectul scontat,dar dupa o vreme obtii efectul opus.cel putin in cazul meu asa s-a intamplat.tocmai repetarea la nesfarsit a acatistelor m-a facut sa ma gandesc la faptul ca "pana la Dumnezeu te mananca Sfintii".viata mea e pe un fagas ... nici nu stiu cum sa-l numesc.conform normelor bisericesti lumesti nu sunt pe o cale gresita,dar spiritual e mai mult decat evident ca nu e bine.si asta simt ca incepe sa se reflecte si in ceea ce voi face.sunt sigur ca voi gresi indiferent de hotararea pe care o voi lua.din pacate zac in aceeasi situatie de ani de zile asteptand la nesfarsit un mic semn,o usa deschisa.e evident ca voi fi nevoit sa sparg zidurile ce ma inconjoara si n-am cum sa evit greselile.deja se pune pb supravietuirii in "civilizatia" ce ne inconjoara.nu astept nimic.daca ofer ajutor,o fac pt ca vreau si pot nu pt ca astept raspuns,daca fac rau o fac pt ca sunt nevoit si nu inteleg de ce ar tb sa fiu pedepsit atata timp cat nu am alta cale de supravietuire.

nu il resping pe Dumnezeu,resping ceea ce mi se pare ca pretind doar oamenii a fi cuvantul lui Dumnezeu.cuvintele sunt o unealta foarte puternica.folosite in numele Domnului devin arme supreme.

Aceasta marturie inseamna credinta. Necredinta Il respinge pe Dumnezeu. Sa ne aducem aminte de minunile savarsite de Hristos in fata fariseilor - acestia ajung sa spun ca Mantuitorul face minuni cu ajutorul demonilor, resping adevarul ca El este si Dumnezeu.

Evrei 11:1 credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Acest dialog cu Dumnezeu are două părţi, ca orice dialog. Când noi vorbim lui Dumnezeu, numim acest lucru "rugăciune". Când Dumnezeu ne răspunde, numim acest lucru "credinţă".
În niciun caz nu trebuie să vă rugaţi repetând la nesfârşit aceleaşi cuvinte. Rugăciunile în formă fixă, la care cred că vă referiţi (de exemplu: "Tatăl nostru", pe care ne-a recomandat-o Isus Cristos) conţin, în spatele cuvintelor, idei: cereri, laudă, mulţumiri, etc (sunt 5 tipuri de rugăciuni). Rugăciunile cele mai cunoscute şi folosite sunt rugăciuni de cerere, de exemplu "Tatăl nostru" conţine 7 cereri, "Împărate Ceresc" conţine 4 cereri etc. Eu mă rog aşa: întâi mă aşez în poziţie adecvată (în genunchi, în picioare, nu intrăm în detalii). Apoi fac devoţiunea Crucii ("în numele Tatălui...") care este un fel de epicleză a rugăciunii. Apoi nu fac nimic, ci pur şi simplu îmi adun gândurile câteva secunde sau chiar minute. Pe urmă, spun o rugăciune în formă fixă, care ştiu că îi place lui Dumnezeu sau Sfintei Fecioare. Apoi spun rugăciune în formulare liberă, în funcţie de intenţia pe care o am.

Două lucruri vreau să vă spun, aici.
Mai întâi, doctorii cu adevărat excelenţi sunt extrem de puţini. Maximum 5 % din populaţia medicală (un doctor vă spune asta). Pe urmă, vine un procent considerabil mai mare (poate cam 70-80 %) de medici care nu sunt ei formidabili, dar sunt medici utili: adică, pentru bolnav este bine că sunt aceşti medici (mai bine decât dacă nu ar fi). În sfârşit, mai sunt destui medici care sunt un dezastru: fie nulităţi în meserie (ceea ce nu înseamnă că nu au galoane, morgă şi multe diplome afişate, care sunt engolpioanele medicilor), fie sunt atât de josnici încât dau în mod intenţionat tratamente care să creeze pacienţilor o situaţie de dependenţă de ei. Pentru pacienţi, ar fi mai bine să nu se ducă la asemenea medici decât să se ducă. Ei bine, tot aşa este şi cu doctorii sufletelor, care sunt preoţii. Şi, aşa cum trebuie să ne rugăm pentru ca să dăm peste un doctor bun, tot aşa trebuie să ne rugăm ca să dăm peste cineva capabil cu adevărat de direcţiune spirituală. Pe de altă parte, cred că sunteţi de acord că ar fi un lucru neînţelept să căutăm să ajungem la unul dintre cei 1-5 % care formează gloria medicinii pentru ceva atât de banal ca o rinită. Nici nu vom căuta un as al bisturiului pentru apendicita noastră. Riscăm să pierdem timp preţios, iar boala să se agraveze. Ori de câte ori e vorba de suferinţe spirituale obişnuite, aşa cum avem cei mai mulţi, vom fi surprinşi mereu să constatăm că, poate chiar la colţul străzii noastre, există unul dintre doctorii aceia utili, la care e mai bine să ne ducem decât să nu ne ducem.

Al doilea lucru este acela că există o deosebire între medici şi preoţi. La medici, valoarea lor depinde de cunoştinţele lor, de abnegaţia lor, de alte trăsături care sunt personale, adică nu e suficient statutul de medic ca să ai capabilitatea de a practica. La preoţi, hirotonia conferă ceva ce nu putem vedea, nici măsura: o graţie specifică. Este harul preoţesc. Toţi preoţii îl au, iar întrebarea dacă o Sfântă Taină săvârşită de un preot virtuos operează la fel cu o Sfântă Taină săvârşită de un preot păcătos, sau dus cu pluta, sau o nulitate teologică a fost una dintre primele întrebări la care Biserica a fost chemată să răspundă, încă din vremea când era în catacombe. Prin urmare, când este vorba de spovadă, sau de maslu (dar nu de direcţiune spirituală) puteţi să vă duceţi foarte bine la primul preot care vă iese în cale. Chiar şi dacă face parte din cei 10 % mai de jos, încă e mai bine să vă duceţi la el decât să nu vă duceţi.


Nu e un pic de deznădeje aici ? Cum vă lasaţi pradă deznădejdii ? Încă nu aţi aflat ? Cristos a înviat !

pai daca rugaciunile de dimineata si seara sunt prea putin ...

e clar ... sunt ateu ...