Lupta noastra nu este cu Dumnezeu, ci cu oamenii
 

Ma critica unii f. puternic (Traditie, Cristiboss etc.) si ma intreaba ce caut, care este problema mea.
Imi reproseaza ca nu sunt crestina, ca ma revolt impotriva lui Dumnezeu si fac pacate in fata Lui.
As vrea sa le raspund ca eu si multi altii, poate chiar ei insisi, nu cu Dumnezeu, cu credinta, avem probleme, nu cu ei ducem lupta, ci cu oamenii.
Nu Dumnezeu face majoritatea lucrurilor rele, ci oamenii.
Cristi imi spune mereu ca am nevoie sa fiu zgaltaita si palmuita, certata, in credinta si nu dse mangaiere si vorbe frumoase.
Gresit!!! Si eu si noi toti avem nevoie de iubire, de mangaiere, de blandete in lumea asta.
Nu avem nevoie de razboaie, scandale, certuri, vrajmasie, jigniri, duritate. Nici macar in religie.
Suntem multi care n-am avut/nu avem parte de viata usoara si mangaiere si vorbe bune.
Mai toti cred ca trebuie sa luptam pentru fiecare graunte pe lumea asta.
Si atunci sa mai tipam si sa ne calcam in picioare si in cadrul credintei, a unui forum religios?
Pe urma eu una cred ca multe din ideile astea dure si interdictiile inclusiv din credinta nu Dumnezeu le-a inventat, ci oamenii.
Dumnezeu ne-a trimis in lume si ne-a dat credinta, asa cum unul care merge pe sarma are nevoie de ceva care sa-l contrabalanseze sa nu cada, sa-si tina echilibru.
Credinta este ceva care ne mentine, ne sprijina sa nu cadem, ne ajuta sa traim. Nu invers asa cum cred multi: traim ca sa ne mantuim, traim ca sa credem. Credem ca sa traim mai bine si ne mantuim daca avem credinta si traim cuminte.
Eu asa vad lucrurile si nu invers.
Ceea ce s-a scris mai apoi, regulile din biserici, toata institutia bisericii, au fost create de oameni si au gereseli.
Dumnezeu nu cred ca a facut femeia ca s-o umilieasca si s-o considere singura pacatoasa (pana la urma si Adam a fost alungat im preuna cu femeia), Dumnezeu nu interzice sa mancam ceea ce avem nevoie, sa intram in biserica, etc.
Dumnezeu nu a facut diferente intre barbat si femeie. Le-a facut numai pe plan biologic si fiziologic, ca sa asigure perpetuarea omului si nu ca sa puna femeia pe alta treapta. Nu l-a facut pe Adam sfant. Barbatul nu a fost sfant. Amandoi, si barbatul si femeia au gresit si au fost izgoniti de la Dumnezeu.
Nici unul nu merita mai mult sa fie preot, sau sfant, sau calugar, sau in altar.
Amandoi sunt la fel de pacatosi.
Prea multe le punem in seama lui Dumnezeu si a credintei.
Si lupta noastra, suferinta si necazurile sunt de fapt cu si din cauza oamenilor.
Ei fac reguli gresite, ei ne tulbura pacea, ei sunt violenti, ei cearta, ei fura, ei deranjeaza, ei jignesc.
Nu ne razvratim impotriva lui Dumnezeu, ci impotriva oamenilor.

@Cristiboss si ceilalti - incercati sa intelegeti asta. Fiecare avem lupta noastra cu viata, cu oamenii si nu cu Dumnezeu si feicare avem nevoie de iubire, de blandete, de managaiere si intelegere si nu de zgaltaials si jignire.
Aici pe acest forum avem nevoie de vorba buna, si sa mangaiem pe unul aflat in suferinta, nu sa-i dam in cap.
Deci vorba buna: nu-i nimic, nu-i rau, ce te doare, nu e gresit nici asa, un sfat bun, etc. Nu: esti pacatoasa, esti sectanta, te fac albie de porci, te bate Dumnezeu, n-ai voie, e mare pacat, vai ce-ai facut, cum iti permiti etc.

Lupta noastra nu este nici cu oamenii, ci cu raul din ei. "Lumea" de care scrie pe alocuri in NT este de fapt raul din lume, iar lupta noastra nu este impotriva trupului, ci a incepatoriilor si stapaniilor veacului acestuia, adica a celui viclean.

Nu te supăra Sofia,nu vreau să intru în polemică cu tine şi nici să ţin partea nimănui dar,nu este corectă percepţia pe care o ai asupra raportului om-Dumnezeu.
Scopul vieţii unui creştin este dobândirea virtuţilor,mântuirea.Atunci când începi să mergi pe cărarea îngustă spre aceste destinaţii te vei lovi de oamnei care slujesc duhurilor necurate,de persoane care se vor opune voii tale.Într-nu cuvânt vei începe un adevărat război aşa cum scrie şi Florin mai sus .Toată viaţa unui creştine este o continuă luptă.De multe ori primeşti lovituri cumplite,ţi se întâmplă lucruri inexplicabile,îţi merge din rău în mai rău şi te înterbi;de ce? înainte de a începe lupta era aşa de bine!
Eşti pus la încercare mereu,în fiecare clipă dar mai ales atunci când lucrezi fapta bună iretarea,postul şi rugăciunea căci acestea îl frig pe vrâjmaş(respectiv pe oamenii care servesc celui rău).
Cine iubeşte lupta va lupta! Cine vrea să înveţe va progresa iar cine se va ridica după fiecare cădere se va mântui.Este minunată ortodoxia!
Dumnezeu să te ajute să o înţelegi.
P.S. Să ştii că pe acest forum sunt persoane deosebite de la care avem multe de învăţat.

Indoiala este un pas inainte.Si eu cred ca multe lucruri din credinta crestina sunt inventate de oameni, cum ar fi sa nu judeci preotul sau "sa nu faci ce face popa ci ceea ce zice".Un preot trebuie sa fie un exemnplu nu sa fie mai pacatos decat marea majoritate a "turmei" lui.
Atat traditia care zice ca femeia e inferioara cat si feminismul actual ma dezgusta.

Sophia
"Nu Dumnezeu face majoritatea lucrurilor rele, ci oamenii."
Acuma serios . Dumnezeu este vinovat pentru greselile noastre ?
Aceasta nu este cu putinta.
Dumnezeu e vinovat pentru greselile oamenilor . Atata de tare am ajuns sa ne injosim ?
Nu am nimica cu ce sa te critic . Dar aceasta idee mi s-a parut putin deplasata .
Iertare fratilor .

@Aurel1211 - nu te inteleg, te contrazici.

Am spus ca oamenii fac mult rau si de aceea ne razvratim(multi) impotriva lor si nu impotriva lui Dumnezeu, asa cum ne invinuiesc multi in mod nedrept.
Acum, daca Dumnezeu l-a lasat asa pe om, este alta discutie. Atunci ar fi si vina Lui cumva.

Poate nu m-am exprimat bine dar nu ma contrazic .
"Nu Dumnezeu face majoritatea lucrurilor rele, ci oamenii."
Aceasta ai spus tu .
Ar insemna ca restul lucrurilor rele facute in lumea aceasta sunt facute de catre Dumnezeu .
Vai si amar . Si eu am spus ca lucrul rau vine doar din caderea omului , doar din proprile greseli .

Din moment ce se spune ca Dumnezeu se afla la originea tuturor lucrurilor,printr-o simpla deductie logica rezulta ca si raul a fost creat de el.

Pai tocmai aici este confuzia mea.
Oamenii fac raul. Daca asa au fost programati de Dumnezeu, sau vine de la ei insisi nu stiu.
In mod firesc Dumnezeu este persoana absolut pozitiva si nu face rau.
Si atunci tot omul este cel rau si influentat si de Cel Rau (care nu este Dumnezeu, desi dupa unele pareri ar fi).
Nu stiu, nu inteleg.
Eu am cu oamenii probleme.

Noi ne-am nascut cu niste trasaturi de cand am fost mici , am fost programati de Dumnezeu . Dar nu am fost programati sa facem raul . Noua ni s-a dat posibilitatea sa alegem intre a face bine sau a face raul .
Chiar daca ar veni asupra noastre toti diavolii si ar venii toate ispitele totusi omului i s-a dat puterea de a nu savarsi pacatul daca se infraneaza . La noi e cheia sa fim rai sau buni . Daca Dumnezeu e binele absolut atuncea cum ar vrea ca El ca noi sa fim rai ?

Daca Dumnezeu ar fi fost eminamente bun si absolut,notiunea de rau nu trebuia sa existe,problema existentei altor religii sau a ateismului nici macar nu s-ar fi pus.

Aceasta intrebarea se tot repeta.De ce nu raspunde nimeni la ea?Un teolog, sau un crestin practicant.Daca Dumnezeu este atotputernic si bun de ce a dat oamenilor posibilitatea de a cadea atat de jos?Ce sens are?

Lupta nu este cu Dumnezeu sau cu oamenii ci cu noi insine

Doamne ajuta !
 

[quote=sophia;172438] " Ma critica unii f. puternic ...... ma intreaba ce caut, care este problema mea.
Imi reproseaza ca nu sunt crestina, ca ma revolt impotriva lui Dumnezeu si fac pacate in fata Lui.

.....fiecare avem nevoie de iubire, de blandete, de managaiere si intelegere si nu de zgaltaila si jignire.
Aici pe acest forum avem nevoie de o vorba buna, si sa mangaiem pe unul aflat in suferinta, nu sa-i dam in cap."

Draga Sofia, cand am intrat prima data pe acest forum crestin-otodox, am avut si eu multe intrebari, multe nedumeriri, multa nevoie de o vorba buna.
Imi aduc aminte ca la un topic, privind "Femeia in biserica", am afirmat ca atunci cand femeia este bolnava cu perioada, este spurcata si nu are voie sa intre in biserica. Doamne, ce mi-am mai auzit, ma luase spaima, am crezut ca am gresit forumul, dar apoi cu multa rugaciune, mi-am propus sa nu ma mai bag in seama cu nici o parere personala. Am citit tot ce ma interesa, am postat doar la topicul cu Rugaciuni, la Intamplari adevarate, si la praznuirea sfintilor dragi mie si familiei mele. Din diverse pelerinaje pe care le-am facut, am postat fotografii graitoare ale locurilor binecuvantate.
Uite ca au trecut mai mult de doi ani, si tot intru pe forum, citesc si trag invataminte. Incearca si tu si citeste cat mai mult, intra in topicuri vechi, ai ce invata, vei gasi multe raspunsuri la intrebarile tale. E doar o parere! Tu faci cum crezi!
Ar fi insa ideal, daca colegii nostri de forum, ar fi mai ingaduitori, ar da raspunsuri mai cu duhul blandetii, fiindca asa cum bine spui, toti oamenii avem nevoie de o vorba buna, de o mangaiere cand necazurile ne napadesc. Stim ca suntem pacatoase, nu asta vrem sa auzim ci un sfat care ne poate ajuta sa ne revenim, sa ne ridicam si sa cunaostem cat mai multe despre dreapa credinta, ca doar ne aflam pe un site crestin ortodox.
te imbratisez cu mult drag, icamilin

Daca impedica prezenta raului automat tu nu mai ai liberul-arbitru.Nu mai poti alege sa fi rau.Uite,tu ai ales sa fi rau,deci iti exerciti liberul-arbitru.

Inca o greseala,nu mai incerca sa deduci logic cand vine vorba de Dumnezeu.Tu poti deduce pana la un punct,iar de acolo creierul ramane in suspensie caci lucrurile il depasesc.

Teoriile tale sunt opuse învataturilor Bisericii. Mântuitorul nu a venit sa traiasca bine pe pamânt sau sa ne cheme la o viata de recreere pe lumea aceasta. Dovedesti ca nu cunosti deloc Scriptura si învataturile Sfintilor sau le cunosti dar le tagaduiesti. Suferintele pe lumea aceasta sunt trecatoare si trebuie sa le rabdam, nu sa fugim de ele. Suntem chemati sa ducem o viata sfânta, nu o viata de relaxare. Suntem chemati sa ne sacrificam viata, nu sa ne-o traim. Aceasta este învatatura Mântuitorului si a Sfintilor, gasesti destule articole pe siturile ortodoxe, inclusiv pe crestinortodox.

Daca nu-ti convine acest model de viata si daca tu vezi altfel crestinismul, ar trebui sa argumentezi. Daca nu argumentezi înseamna ca nu vrei sa porti un dialog si atunci trebuie sa-ti faci un blog, nu sa scrii pe forum.

Georgeval are dreptate, lupta nu este cu Dumnezeu sau cu oamenii, ci cu noi insine, cu patimile si neputintele noastre! Pe oameni nu ii putem controla, nu ii putem forta sa fie buni sa ne ajute sau sa ne iubeasca, dar noi putem incerca, daca vrem, sa fim buni, sa ajutam si sa iubim! ;)

Ceata de ingeri razvratiti condusa de Lucifer a fost izgonita pentru un singur gand de mandrie. Adam, desi era atat de fericit in Rai, a ales sa nu faca ascultare. A gustat din pomul cunoasterii binelui si al raului. Asta a vrut, asta a obtinut.

Ei, bine, sa presupunem ca ne invita la cina un imparat sau o persoana mai de seama. In calitate de gazda, cere invitatilor, sa zicem, sa vina imbracati in tinuta festiva. Daca nu ne conformam, eu cred ca avem sanse sa fim intorsi de la usa. Dumnezeu nu ne cere o anumita tinuta exterioara, ci una interioara.

Un patron ce face daca un angajat nu-l asculta?


Dumnezeu nu a dat posibilitatea de a cadea, ci posibilitatea de alege ce doreste de pe ,,taraba vietii''. De fapt, ca urmare a neascultarii, Adam trebuie sa aleaga acum singur ce e bine si ce rau. Dumnezeu este bun pentru ca ne ofera sansa de a ne pocai, chiar daca am gresit, nu ne pedepseste imediat, desi ar putea sa ne faca tandari cand incalcam legile divine. Trebuie sa pretuim acest aspect si sa nu-I cerem ce nu se cuvine, caci este Imparat Ceresc si , ca orice imparat, dispune de suficiente mijloace sa ne arate ca este puternic. Ne-a aratat Calea, Adevarul si Viata, stabilind niste legi, ca orice Imparat. Daca nu constientizam ca Dumnezeu este un Imparat Ceresc si venim doar cu rugaciuni de cerere, s-ar putea sa ne intoarca spatele.

Iisus S-a rastignit pentru toti pacatosii pentru a le da sansa de a se pocai. Care tata isi da unicul fiu la moarte pentru salvarea altora? Si totusi Dumnezeu a facut aceste minunat gest. Nespusa e BUNATATEA ACEASTA. Astfel, prin jertfa lui Iisus, avem posibilitatea de a ne mantui. Urmand exemplul Mariei Magdalena care si-a schimbat total modul de viata alegand sa traiasca pentru Hristos si sa-L marturiseasca, multi pacatosi s-au transformat cu ajutorul lui Dumnezeu chiar in sfinti, caci au urat cu desavarsire pacatul.

Casele de asigurari sociale ofera ajutor doar cotizantilor. Iar lui Dumnezeu noi ii cerem sa ne ajute asa, gratuit, pentru ca e El bun. Rugaciunile sunt de trei feluri, insa: de lauda, de multumire si de cerere. Noi il sfidam pe Dumnezeu, increzandu-ne doar in inteligenta si uneori in viclenia noastra, iar cand vedem ca nu ne mai tine, incepem cu cereri la Dumnezeu. Si ne miram ca nu ne raspunde imediat!!! Nu constientizam cat de mult l-am ranit pe Dumnezeu prin purtarea anterioara. L-am rastignit cu pacatele noastre, l-am scuipat dispretuindu-i poruncile, l-am hulit prin glumele si vorbirea in desert si acum, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, venim sa-i cerem diverse, ca unui Tata.

Caci cine altcineva este dispus sa ne dea ceva doar pentru ca-l rugam.Nici parintii adoptivi nu se apuca sa-si imparta averea la toti copiii dintr-un leagan, ci-i ofera cele necesare doar celui infiat. Sa ne straduim si noi sa ne castigam mai intai prietenia lui Dumnezeu prin Spovedanie, Sfanta Impartasanie, smerenie, post, rugaciune, milostenie, prin pazirea poruncilor etc.

Printr-o simpla judecata logica vedem ca Dumnezeu nu e roata noastra de rezerva de care ne folosim doar la nevoie, pentru ca apoi s-o aruncam la gunoi. Nu. Dumnezeu este un Imparat Ceresc Care ne-a dat niste legi si ne pretinde sa le respectam. Toate cele a create Dumnezeu fac ascultare de Stapan. E nevoie de un efort pentru a merge pe calea ce duce la mantuire. In fiecare zi, prin fiecare fapta, facem: voia lui Dumnezeu, voia diavolului, voia noastra sau voia aproapelui nostru. Un examen al constiintei ne ajuta sa vedem in ce masura ne putem considera apropiati ai lui Dumnezeu.

Dar chiar de am fi savarsit ceva bun, avem marturia Sfantului Siluan Athonitul pentru a ne smeri: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!" Caci nimic placut lui Dumnezeu nu putem face singuri, fara mila Sa.

Daca nu ma insel, Atreides este agnostic si The Fallen ateu.

Daca Dumnezeu creaza o lume, va fi populata de fiinte libere, nu obligate sa subscrie la a executa voia divina. Intelegem voia Lui Dumnezeu ca fiind binele in sine si impotrivirea ca fiind raul. Asa ca Dumnezeu face ca ingerii si oamenii sa aiba posibilitatea sa spuna DA sau NU. Altfel, El ar crea lumi moarte in care fiintele vor repeta niste rutine in mod automat si lucrul asta este absurd, fara sens. E ca si cum tu ai scrie un program pe calculator care iti spune "te iubesc" la fiecare 10 minute.

Ingerilor nu le-a placut ideea de jertfa din iubire, nici ideea de smerenie, nici n-au vrut sa astepte sa evolueze treptat spre asemanarea cu Creatorul lor preferand ca asta sa se intample instantaneu, asa ca Dumnezeu le-a construit o imparatie pe potriva dorintei lor. Le-a respectat decizia de a se desparti de El, fara a-i trimite inapoi in neant, in nefiinta. A fost in acel moment o lupta in argumente intre ingerii care au ramas de partea Creatorului si cei care s-au impotrivit Lui, un razboi al ratiunilor care s-a sfarsit cu 1/3 din ingeri alungati din Imparatie in ceea ce numim noi imparatia intunericului. Polemica atee-crestina e ca o umbra a acelui moment cand Arhanghelul Mihail a strigat celor care-l urmau pe Heruvimul Lucifer: sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Deci raul a aparut ca urmare a gandirii unor fiinte celeste care au preferat sa nu ramana in bine, ci sa se razvrateasca pentru totdeauna - pentru ca asa au vrut si vor in continuare.

Apoi Dumnezeu a vrut sa creeze din nou o alta lume, a noastra, cu acelasi scop: ca omul sa decida de bunavoie daca vrea sau nu sa ramana in iubirea Lui sau nu. Daca Adam-Eva nu-L indepartau pe Duhul Sfant din inima lor inlocuindu-L cu placerile creatiei, erau nemuritori si lumea noastra ar fi aratat cu totul altfel. Dar situatia de fapt este cum o stim si trebuie s-o luam ca atare. Insa Dumnezeu a prevazut si posibilitatea amestecarii raului aparut anterior in noua Sa creatie si a ales moartea ca posibilitate de a curati omul de rau, avertizandu-l dintru inceput de aceasta. Si iata ca Insusi Creatorul nostru, Dumnezeu-Fiul, Se intrupeaza imbracandu-Se cu umanitatea noastra pentru a ne scoate din imparatia celui viclean, dar iarasi, numai cu voia noastra. Si nu numai atat, dar ne ofera iarasi posibilitatea dintru inceput, aceea de a deveni dumnezei in har, asemenea Lui! De aceea ne urasc ingerii cazuti atat de mult.

Deci oricum ar fi o lume, trebuie sa aiba posibilitatea lui DA sau NU, altfel ar semana cu niste papusi moarte cu un zambet "fericit" modelat pe fatza.

Dar daca toti oamenii se nasc tabula rasa si au acces la aceasta alegere, intre bine si rau, in teorie avem cu totii posibilitatea sa ne mantuim, trebuie doar sa alegem cu grija, nu?

Si totusi nu este posibil asa ceva. Pentru ca binele si raul sunt relative. Binele unuia poate fi raul altuia si invers. Poate fara sa vrei esti pus intr-o situatie de viata si de moarte in care sa alegi intre viata a doi oameni, pe de o parte si viata altuia, pe de alta parte. Care e alegerea corecta? Exista vreo alegere buna in acest caz? Poate cineva sustine ca orice alegere in viata este strict bipolara? Dupa parerea mea lucrurile nu sunt intotdeauna albe sau negre, din contra. Marea majoritate a alegerilor pe care le facem in viata sunt cat se poate de gri.

Ne confruntam de multe ori cu alegeri carora nu le cunoastem consecintele, pentru ca nu vedem in viitor. Daca consecintele unei alegeri sunt nefaste, suntem vinovati pentru ce n-am putut anticipa? Sunt cei carora le lipseste o oarecare capacitate de a anticipa mai pacatosi decat cei care pot anticipa mai bine?

De aici reiese ca indiferent cat de multi oameni aleg sa mearga pe drumul binelui, o parte din ei sunt automat meniti sa nu capete mantuirea si asta este in totala contradictie cu premisa de la care am pornit, ca mantuirea este ceva ce tine strict de fiecare om.

Cum explicati?

P.S. Chestia asta imi auce aminte de brosurile iehoviste, in care "cei alesi" vor stapani pamantul, leii si gazelele vor sta impreuna si toata natura ii va canta omului. Un mesaj absolut stupid, deoarece nu ia in considerare ca exista lanturi trofice in natura. Exista organisme a caror simpla existenta inseamna pieirea altora. Sau exista organisme "bune" si organisme "rele"?

Eu nu-mi explic nimic.
Am pornit insa de la un lucru care ma deranjeaza teribil: exista oameni care au pretentia ca ei stiu (cel) mai bine adevarul, scripturile, voia lui Dumnezeu, ce se intampla acum 2000 ani etc. si ne dau noua celorlalti asa zis necredinciosi, prosti si rai lectii.
Cristiboss, Traditie, Zaharia, Orthodoxie si mai nu stiu cine.
Eu una ma revolt impotriva lor si a oamenilor care fac rau in mod voit, care nu incearca macar sa inteleaga pe cel de lange el, a oamenilor care fac crestinismul sa fie asa cum nu este lasat de Dumnezeu (dur, rece, inuman).
Eu stiu ca nu stiu multe, ca religia, crestinismul, ortodoxia in speta, este mare, necunsoacuta, nepalpabila, nu sunt scripturi pentru toate cele cate avem nevoie.
Sunt anumite lucruri care au fost scrise acum 2000 ani si mai bine, ca asa era atunci si atata se stia.
Noi nu putem stii, nici unul din noi.
Credinta poate si trebuie sa evolueze prin oameni, sufletul si stiinta lor. Nu poate sa ramana la nivelul de acum 2000 ani.
Sunt oameni care insa se opun vehement acestui dinamism si spun ca nu este crestin.
Ei vor: sa nu traim normal, sa nu facem copii cu ajutorul medicilor,sa nu, sa nu.
Eu una stiu ca ma rog si merg la biserica, am vorbit cu preoti, incerc sa citesc, dar cele afrimate de acesti oameni aici nu le-am gasit.
Da unii isi aleg un mod de viata mai dur, pentru ca pot si il denumesc credinta.
Daca asta este pentru ei credinta e bine pentru ei, dar de ce nu vin cu dovezi concrete ca asa a vrut Dumnezeu sa fie.
Fiindca nu le au. De ce judeca pe altii si inca dur?
Asta ma doare. Eu vad credinta si pe Dumnezeu in alt fel. Poate ca si eu gresesc,dar eu macar recunosc ca atat pot si atata stiu. Nu impun aceste idei ale mele.
Da, am dat sfaturi unor oameni care vor sa aibe copii in viata asta plina de greutati si renuntari.
Nu e bine, au sarit unii sa ma puna la punct ca sunt pacatoasa, fiindca lor le-a reusit, usor, in modul lor, avand relatii o data la nu stiu cat timp.
Acum eu nu stiu daca Dumnezeu i-a ales pe ei pentru ca sunt mai crestini, sau din alte considerente.
Eu nu pot si nu-mi permit sa judec in materie de credinta. Fiecare o are sau nu si o traieste sau nu. Credinta este o problema de suflet, de intelegere. Am mai spus alta.
Eu stiu ce scrie la acele porunci si atat.
Ce au scris oamenii apoi, nu stiu. Fiecare a scris (si Sfintii Parinti care nu am inteles nici acum cine au fost si ce lucrari au scris) cum a simtit si inteles.
Se spune ca mare parte din traditia crestina s-a pierdut, nefiind scrisa.
Cine a scris Biblia nu stiu. Acolo este un inceput, un fundament.
Mai departe trebuie sa adaugam noi, fiecare generatie.
Iar partea cea mai importanta este iubirea de oameni si asta nu reusim s-o perpetuam.
Eu nu pot intelege si accepta unele aspecte ale c redintei, ma face asta mai putin crestina? De ce, pentru ca judec, caut si simt?
Eu nu lovesc in oameni cum fac altii atat de crestini: sa alung femeia si s-o condman ca a fost facuta asa cum a fost facuta de Dumnezeu, sa ma impotrivesc casatoriei si traiului de familie, sau sa tin copilul flamand pana la nu stiu ce ora, ca asa cere la post si Sf. Impartasanie.
Nu stiu si nu a demonstrat nimeni ca asa este voia lui Dumnezeu.
Deci eu cu oamenii am ce am.
Ei au inventat institutia bisericii si alte lucruri.
Dumnezeu prin Fiul sau ne-a dat ce aveam nevoie: pilde, rugaciuni si cum trebuie sa traim.
Acum cat au oamenii programat de la Dumnezeu nu stiu, este o alta discutie si filozofie (oul si gaina).
Unii (chiar teologi, preoti) spun ca Dumnezeu a creat si raul, altii ca nu. Pe cine credem, unde sa cautam? Cine stie?
Dar putem sa fim noi fiecare, mai buni, mai toleranti, mai ajutatori, mai iubitori.

Răspunsul dat ceva mai sus de Tradiţie este perfect valabil şi pentru tine !

Trebuie sa ai conceptia lui Dumnezeu ca Persoane, Fiinta rationala, vie, care intervine în viata oamenilor. Oamenii nu sunt vinovati în mod abstract pentru alegerile lor dar alegerile lor au în mod obiectiv consecinte nefaste daca sunt facute gresit si la asta se adauga si mânia lui Dumnezeu pentru cei ce-L sfideaza prin neascultare constienta sau prin nedreptati facute aproapelui.

O alegere e nefasta în perspectiva nefericirii vesnice spre care îl îndreapta pe om. Noi nu putem sti singuri care alegere e corecta, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne lumineze pentru fiecare alegere.

Daca omul se straduieste pentru împlinirea voii lui Dumnezeu El îl poate ajuta dar daca omul e razvratit, sau schimbator, când ascultator când neascultator, el nu poate fi ajutat fiindca Dumnezeu lucreaza prin intermediul vocii constiintei, constiinta care daca o ignoram slabeste si chiar dispare în urma neascultarilor/pacatelor repetate.


....................

Sophia, perceptia ta despre crestinism e ca ar fi o viata comoda în care singura diferenta e ca trebuie sa fim binevoitori cu ceilalti. Care e sursa acestei convingeri? Are Scriptura vreo autoritate pentru tine? Nu crezi ca Scriptura si alte scrieri ale Bisericii sunt inspirate de Duhul Sfânt? Nu crezi în interventia lui Dumnezaeu în viata oamenilor?

Mesajele tale au mai degraba aspectul unor mustruluieli, nu dovedesc dorinta sincera de dialog si de aceea nu prea li se poate raspunde, daca cumva asta asteptai.

Toti au posibilitatea de a se mantui, fara indoiala si fara exceptie - inclusiv Iuda putea sa se pocaiasca.

Raul este relativ, intr-adevar. Crestinismul face diferenta intre greseala si pacat, daca raul este involuntar sau pus la cale. Cert e ca avem o constiinta si putem judeca relativ daca faptele sunt bune sau rele. Si vom fi judecati la randu-ne fiecare in parte in functie de constiinta noastra, care presupune printre altele si nivelul de cunostinte la care am ajuns la sfarsitul vietii.

Cat despre situatiile extreme, am vazut un film in care Kevin Costner era salvamar profesionist care era trimis sa salveze oameni de pe vapoarele pe cale de scufundare etc. Si spune la un moment dat ca daca se intampla sa gaseasca vreo cativa oameni in valuri cerand ajutor, pur si simplu alege unul si-l scapa, nu poate sa-i salveze pe toti. Si nu-i numara pe cei salvati, ci pe cei care au murit inecati...

Excelent post,ma bucur ca exista si credinciosi mai open-minded:)

!!
 

Nu arunc cu piatra dar :
Credinta trebuie sa evolueze adica sa se dezvolte mai mult in sufletele noastre . Nu putem adapta credinta dupa sufletele noastre .
Nu ar trebui sa il adaptam pe Hristos dupa placul nostru .
Si de institutiile bisericii ca ziceai prin post . Tot Hristos le-a creat si toate celelalte taine .
Sa nu incercam sa ne mintim singuri .
Eu am spus despre metodele medicale pentru inseminare ca nu ar fi corect sa ai un copil si sa omori pe altii la asta m-am referit .
Si ai dreptate catedaoda suntem prea intr-o dunga , prea egoisti cu cel din jur cateodata .
Eu zic ca e greu pe un forum sa dai sfaturi . E greu sa iti arati dragostea si in acelasi timp sa mustri . Cateodata vrei sa spui ceva si iese pe dos .
Doamne ajuta .

Noi luptam sa-i schimbam pe cei din jur, insa noi ramanem la fel intr-o pervertire uitand ca Hristos a venit sa schimbe lumea din interior, iar schimbarea sa o incepem cu noi insine.

Netul are si acest mare dezavantaj , asa este draga Aurel !

Rabdare
 

Doamne-ajuta!

In primul rand, te rog sa ma ierti daca printr-o interventie anterioara te-am suparat. Apoi, te rog sa nu te superi ca am luat numai inceputul mijlocul si sfarsitul din cele ce ai scris. Am facut acest decupaj pentru ca mi s-a parut ca raspunsul la intrebari tale se afla chiar in cele expuse.

As vrea sa te felicit pentru sinceritatea cu care ai dialogat. Cred ca pentru a afla raspunsuri la noianul de intrebari pe care le ai cel mai indicat este duhovnicul. El iti va spune de unde sa incepi sa desiri acest ghem cu atatea capete. Duhovnicul presupune ascultare, rabdare si mai ales sinceritate.

In final as vrea sa iti spun ceva despre un cuvant pe care l-am citit azi cu un glas interior care parca nu-mi apartinea: dezmarginire. Sa-ti spun ca l-am remarcat citind despre om ca templu al unei dualitati: pe de o parte randuiala Lui, pe de alta randuiala ta (Sofia de azi). Intre ele esti tu, cea care ai primit la Botez cheia cu care poti deschide portile catre El. Uite cum indemna Sf. Simeon Noul Teolog sa scoatem la suprafata crestinul din noi: "Prin rabdarea incercarilor si prin iubirea fata de dusmani ... acestea te vor face, copile, imitator al Stapanului si te vor arata chip adevarat al Ziditorului, imitator in toate ale desavarsirii dumnezeiesti. ... De esti crestin, cum e Hristos Ceresc, asa trebuie sa fii si tu. ... De nu va veti face de aici ceresti, cum va inchipuiti ca veti locui impreuna cu El in Ceruri?"

Doamne-ajuta!

Voi va puteti explica cum ar putea cineva alege intre bine si rau daca nu stie ce e binele si raul?

Raul este despartirea de Dumnezeu, autonomia in numele autonomiei (a fi ca Dumnezeu fara El). Sigur ca acest lucru poate fi ales atunci cand esti impreuna cu Dumnezeu, pentru ca El nu ne tine 'acolo' cu forta, ci ne lasa liberi.

Am inteles asta, nu inteleg cum puteti sustine ca o alegere responsabila si in cunostinta de cauza intre bine si rau se poate face fara sa stii ce e ala rau si bine si ca pentru aceasta alegere proasta trebuie sa fi pedepsit.

Pai draga topcat,pentru asta exista sf.scriptura(biblia)ca sa intelegi ce este bine si ce este rau,alfel cum sa te raportezi la acest lucru?Citeste si vei afla despre toate astea.Eu,unul,nu prea ii inteleg pe unii oameni care vorbesc si vorbesc de multe ori in necunostinta.Citeste frate inati ca sa iti poti da cu parerea de este bun sau rau.Documenteaza-te din toate,si din stiinta si din biblie,si acolo unde nu intelegi un lucru poti intreba si pe altii.Dar mai intai,CITESTE!

Am citit destul de mult, crede-ma.
Uite, daca ai citit tu mai mult decit mine, lamureste-ma asupra unui aspect: Hristos este pro, contra sau indiferent fata de sclavie? Trebuie sa recunosti ca sclavia este azi acceptata ca profund imorala. De ce Hristos nu a condamnat-o inca de atunci, stiind el ca dupa citeva sute de ani oamenii o vor considera astfel?
Si inca un aspect: de ce nu traiti cu totii (si mai ales preotii si calugarii) intr-o viata asemanatoare cu a lui Hristos, fiind asa un idol, adica ratacind de colo-colo, fara a mai acumula nici un fel de bun material si predicind tot ceea ce sustineti pe forum?

Este contra, evident. Invatatura Sa presupune eliberarea de orice patima, de jugul celui rau, este alegerea libertatii. Deci e limpede ca sclavia este o forma de pacat si ca nu a fost in planul Lui ca ea sa existe vreodata.

Ce ai fi vrut sa faca Iisus? Sa vina in lume si sa porneasca revolte si sa instige prin scrierile ucenicilor la razboi, pentru ca robii sa se elibereze si stapanii sa fie eventual ucisi pentru nedreptatea lor?

Zaheu nu a vandut toata averea, ci a returnat celor nedreptatiti banii impatrit si a donat jumate din avere saracilor si uite ca s-a mantuit.

Insa tanarul care tinea legile ca la carte a simtit ca-i lipseste ceva si a fost indemnat sa lase toate in urma si sa-I urmeze Lui Hristos, ca ucenicii Sai. Si nu i-a picat bine... Deci nu oricine poate sa fie desavarsit. Nu oricine ajunge in Imparatia Cerurilor [din prima], dar ne multumim si cu Raiul. :)

Sigur ca da, daca e pacat macar sa spuna o singura data ca e pacat. N-a facut-o, din contra chiar:
Luca 12
47 Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48 Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.
49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!
51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.
Deci, nu cred avea prea multe apasari in legatura cu razboiul pentru dreptate si morala

Nu era vorba de asta, e vorba de un mod de viata inspirat literal de viata lui Hristos. De ce atunci cind va intrebati cum sa va traiti viata nu va puneti aceeasi intrebare pe care o folositi in alte cazuri: "ce ar fi facut Hristos?"

47-48: Versetele fac parte dintr-o parabola care le explica modul in care trebuie asteptata Judecata. Pildele sunt spuse pe potriva ascultatorilor, cu exemple din viata de zi cu zi, ca sa inteleaga toata lumea: si pescarii, si agricultorii, si slugele, si stapanii. Eu nu vad aici nici o incurajare la sclavie, ci un exemplu din realitatea cruda care era in VT, era si acum 2000 de ani si este si acum.

49: Focul poate sa fie acelasi foc al iadului, adica iubirea Lui Dumnezeu catre creaturile Sale - doar presupun.

50: Este Jertfa Fiului de bunavoie, din iubire, pentru a ne scapa de moartea cea rea.

51: Verset pe care-l stie orice ateu care se respecta... :) Insa inteles anapoda, pentru ca Dumnezeu a prestiut si a prezis ceea ce va urma si a spus-o in felul asta. Adica: vor urma razboaie si crime si inchizitii samd din cauza ca unii vor intelege prost crestinismul, altii vor profita pe urma lui si altii vor lupta impotriva crestinilor. Dar acestea s-au intamplat / nu se vor intampla ca asa vrea Hristos, ci din rautatea lumii. O simpla profetie, domnule Topcat.

Sigur ca poate fi interpretat pozitiv textul, nu exclud acest lucru.
Te-am rugat insa sa imi dai un singur exemplu in care sclavia sa fie considerata pacat, in mod explicit.
Tin sa precizez ca daca ar fi existat un asemenea indemn, sclavia ar fi disparut demult, si cu aceasta un pacat.

Nu stiu, ii las pe experti sa raspunda.