Cu si despre Parintele Teofil : "Intalniri cu oameni iubitori de Dumnezeu"
 

Editura Reîntregirea din Alba Iulia , pregăteşte o carte ce va apărea foarte curând , intitulată "Intâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu" , ce cuprinde interviuri cu şi despre părintele Teofil Părăian. Mulţumită celor de la Basilica , putem vedea în premeieră câteva extrase din noua carte. << - Părinte Teofil , nădăjduiţi , cu ajutorul lui Dumnezeu , să vedeţi ceva în lumea cealaltă în veşnicie ? . Părintele : - Dragă, m-am mai gândit eu la treaba asta singur, că dacă eu doresc să văd lumea aceasta şi n-o pot vedea, în veşnicie o să văd lumea care va fi în veşnicie ? Şi răspunsul mi-a fost acesta. Dacă Dumnezeu va zice către mine : " Să ştii că eu şi-n veşnicie pe tine tot aşa te las !" , n-aş putea zice altceva , decât "Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie !" >> - * VA URMA

<< Adică eu cum sunt, sunt împlinit, nu mai trebuie să am ceva ca să mă împlinesc , sunt mulţumit cu cât este . Ştiu că alţii au mai mult , ştiu că alţii pot mai mult, mă bucur că pot ei şi ce nu pot eu, nu mă descurajează cu nimic pentru că viaţa nu se trăieşte prin comparaţie şi nici nu doresc să am ceva ce nu pot avea. Nu eu am venit pe lumea aceasta cu voinţa mea în situaţia aceasta de ştirbire, de îngăduire, nu eu o să hotărăsc ceea ce urmează în cealaltă vreme a vieţii mele şi în veşnicie. Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine ! >>
*- VA URMA

-Părinte Teofil, sunteţi un om al bucuriei . Ce vă dă temei ca să fiţi aşa de optimist şi tot timpul bucuros ?
<< Cred că toate lucrurile acestea sunt rezultatul vieţii pe care am trăit-o. Am sesizat anumite lucruri ca fiind importante. Dacă am citit Noul Testament , m-am oprit la afirmaţii care ţin de bucurie, am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos care pun în atenţie bucuria, am luat aminte la textele liturgice, m-am oprit în mod special în chestiunile care vizează bucuria şi toate acestea mi-au format un orizont în minte, mi-au pus în atenţie bucuria cu care m-am întâlnit în scrierile respective şi după aceea cred că am avut şi eu un fel de formare spirituală care mi-a pus în atenţie bucuria. De exemplu, gândindu-mă la textele liturgice, faptul că am auzit la slujbă, "facă-se Doamne untdelemnul acesta untdelemn de bucurie , untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de toată puterea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veşnică" , e deja un câştig pe care altul nu l-a luat în seamă cum l-am luat eu sau cum l-aş fi luat eu ". Şi toate astea s-au adăugat cumva la sufletul meu şi eu mai mult m-am trezit în lumea asta lucrător de bucurie, decât m-am format ca lucrător de bucurie. Deci sunt nişte complexe de gând, nişte complexe de simţire , nişte complexe de mângâiere, nişte lucruri pe care eu nu le-am determinat în general , ci mai mult s-a adăugat la ceea ce sunt eu. >>

Am avut ocazia sa-l ascult nu demult intr-o conferinta la Timisoara. Ce sa mai zic, cand te intalnesti cu un om al Lui Dumnezeu, se simte harul Lui prezent in mod clar. Se simte IUBIREA.

Despre Părintele Teofil Părăian , în câteva cuvinte scrise de pr. Sabin Vodă
 

Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei , un om care şi-a propus să înmulţească bucuria , şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament , preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia , dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.

Iată un exemplu luat la întâmplare , dintr-o conferinţă : "Stimaţi ascultători , deci avem datoria să fim buni. Dacă suntem buni , într-un fel suntem sfinţi, într-un fel suntem şi pe calea desăvârşirii.
Când e vorba să fii bun , trebuie să înlături răutatea, căci întâi e nerăutatea. Nu-nseamnă că dacă cineva nu mai e rău , e de fapt bun , ci e , cumva , să zicem aşa , la cota zero ; minusurile nu mai sunt, răutatea nu mai este, dar încă nu e si bunătatea. Bunătatea e pozitivă, creştinismul e pozitiv. Creştinismul ne cheamă la realizări , ne cheamă la virtute, nu numai la înlăturarea păcatului. Fiecare dintre noi trebuie să înlăturăm păcatele din conştiinţa noastră , din viaţa noastră, din lucrarea noastră, trebuie să înlăturăm tot ceea ce nu vrea Dumnezeu să fie în noi, şi apoi să adăugăm virtuţile , între care şi bunătatea ." ( Teofil Părăian )

Ceva de la pr Teofil, vorbeste despre floarea de colt: "Ea creste pe munte. Creste in locuri la care se ajunge greu si, de aceea, este ceva ce se vede de catre putini si s-ar putea intampla sa nu ajunga nimeni la floarea de colt, la floarea reginei, in anumite locuri, si ea totusi infloreste, pt ca e in firea ei sa infloreasca, pentru ca asa a lasat-o Dumnezeu. Iar cand ajunge totusi cineva la ea, inseamna ca a inflorit si pt acela care o vede si care o culege. Asa trebuie sa fim si noi. Fiind noi ceva unic, trebuie sa avem si noi din gingasia florii. "

CE parere aveti ? E ff fain ! :)

Sau : "Florile aduc bucurie. Sa aducem si noi bucurie. Florile aduc gingasie. Sa aducem si noi gingasie. Florile cele plapande ne indeamna cumva la smerenie. Sa avem si noi smerenie. Florile care sunt mai mari spun ceva despre maretia lui Dumnezeu. Sa spunem si noi ceva despre maretia lui Dumnezeu".

:):)

Sunt citate din cartea parintelui cu titlul "Ganditi frumos", pagina 244.

Foarte frumos! L-am audiat pe Parintele Teofil de cate ori a fost in orasul nostru. Este o floare a ORTODOXIEI de mare pret... Nu am cuvinte sa exprim tot ce cred despre Parintele...alegerea lui a fost Dumnezeiasca si ne-a lasat comori nepieritoare...N-am sa uit niciodata vesnica lui veselie in Domnul... Vreau sa-mi procur cele doua dvd-uri

Am gasit cele de mai jos aici si m-am gandit ca poate doriti sa va amintiti de cel care a fost pana nu demult, Parintele Teofil Paraian. Am fost la Sambata de sus, special sa-i cer binecuvanterea de a merge la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Abia mai tarziu am realizat cat de norocos am fost sa-i simt palma pe frunte.
Dumnezeu sa-l odihneasca printre sfintii cei alessi si mult ostenitori in credinta!

Spovedanie adresată părintelui Teofil
Autor: Laurenția Timar

Pe părintele Teofil l-am întâlnit la Timișoara, în cadrul conferințelor ASCOR. Nu-mi amintesc când am fost la prima conferință, eram studentă, prin 1994-1995, dar ce rețin este că după acea conferință mergeam de fiecare dată când venea. De obicei conferenția câte trei zile. Nu ajungeam la toate, dar mă străduiam să găsesc timp măcar o zi să trec să-l văd și să-l ascult. Cu timpul am aflat că seara conferenția, iar dimineața slujea sfânta Liturghie la Catedrală sau în bisericuța din curtea Mitropoliei. Îl mai întâlneam la Prislop la slujbele de pomenire ale părintelui Arsenie Boca în fiecare 28 noiembrie.

Părintele Teofil era așa de firesc și prin ce spunea dobândeam multă pace ascultându-l. Mărtusisesc că-mi trasa direcții de viață întru Hristos.

Nu m-am spovedit niciodată părintelui. În jurul Sfinției Sale erau tinerii de la ASCOR. Erau așa de serioși și trăitori, încât mă intimidau. Deși mergeam la biserică, țineam post, mă spovedeam și mă împărtășeam, eu eram o studentă care copiam la examene, mergeam la chefuri. Studenții din ASCOR traiau doar pentru Dumnezeu. Nu umblau cu jumătăți de măsură, nu slujeau la doi stăpâni. Un alt motiv care mă ținea departe era percepția mea asupra părintelui.

Îl simțeam ca pe bunicul meu. Vedeam omul, nevoitorul: bătrân și obosit. Și din acest motiv eu încercam să-l menajez. Să nu-i fiu povară. Asta era felul meu de a-mi manifesta dragostea pentru părintele.

Cu toate acestea am încercat de câteva ori să mă apropii: mergeam la conferințe și luam de fiecare dată binecuvântare.

Părintele spunea că fiecare om care îi iese în față este trimis de Dumenzeu. Dumnezeu nu a rânduit să mă spovedesc la Sfinția Sa. Am încercat o dată să ajung cu "pile". Aveam o prietenă din ASCOR. Ea se spovedea la Sfinția Sa, aveau o relație caldă, plină de dragoste și prietenie. Eu am ajutat-o pe fata asta. Și ea m-a întrebat cum se poate revanșa. Iar eu i-am cerut să mă ducă să vorbesc cu părintele Teofil. Și înainte de o conferință, am ajuns mai repede și prietena mea m-a prezentat. Iar părinte Teofil mi-a mulțumit. Mi-a spus: "Vă mulțumesc". Am rămas încremenită. "De ce îmi mulțumiți?" "Pentru că ați ajutat-o pe prietena mea." Nu am mai putut să spun nimic. Am luat binecuvântare și am plecat. Mă copleșise. Părintele să-mi mulțumească mie?

Cu timpul bunul Dumnezeu a rânduit să am un preot duhovnic stabil. El m-a ajutat mult în frământările mele. Cu toate acestea pe părintele Teofil mereu l-am perceput ca pe un sfătuitor. Mergeam la conferințe și încercam să-i urmez povețele.

M-am întristat când a murit. Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să ajung la Sâmbăta de Sus la înmormîntare. Era pentru prima oară. Am avut sentimentul că am ajuns prea târziu.

De atunci au trecut șase luni. În perioada 28-29 aprilie 2010 a avut loc la Timișoara un simpozion dedicat memoriei parintelui Teofil Pârăian care s-a încheiat cu parastasul de jumătate de an.

Inițial nu am vrut să merg. Cum va fi fără părintele? Ce se mai poate spune? M-au luat prietenele mele: "Îți ținem loc. Și dacă vii și dacă nu vii. Noi îți tinem un scaun pentru tine." Și am mers, mai mult de rușine față de ele. Le mulțumesc din suflet.

În afară de lucrurile pe care le știam din conferințe, la simpozion am descoperit lucruri care mi-au lărgit imaginea pe care o aveam despre părintele. Părintele nu vorbea niciodată despre Sfinția sa. Am descoperit că era un mare nevoitor, strict cu el dar îngăduitor cu ceilalți; exact așa cum îl simțeam. Nu spunea niciodată "nu" unei invitații sau unui om care îi ieșea în față. Totdeauna îi punea pe ceilalți înaintea preacuvioșiei sale. "Dragă, eu nu am niciodată timp, dar pentru tine îmi fac."

A avut o voință și o putere de muncă neobosite: prin conferințele susținute, cărțile publicate, aparițiile la televizor și radio și nu în ultimul rând prin sutele de ore petrecute cu tinerii și oamenii pe care i-a înviat prin spovedanie, tinerii pe care i-a determinat să-și termine studiile și să-și facă datoria acolo unde i-a rânduit Dumnezeu.

Dar după aceste zile m-am întristat. Cum se face că sute de tineri au ajuns să vorbească cu părintele Teofil și eu nu am reușit? Iar această frământare și tristețe a durat câteva zile, după care bunul și blândul Dumnezeu mi-a adus un gând de mângâiere. Și anume că și eu sunt dintre cei care au colaborat cu părintele Teofil, deoarece mergeam la conferințe, îi ascultam cuvintele și încercam și încerc să le aplic în viața mea. În acest fel, nu numai eu, dar toți cei care doresc să-l cunoască pe părintele Teofil îl vor descoperi din cărțile și înregistrările existente.

Aș vrea să vă împărtășesc câteva din cuvintele părintelui Teofil care m-au ajutat și pe care încerc să le urmez.

1. Bucuria părintelui. "Un creștin adevărat nu este depresiv și nu face depresii, pentru că are credință în Dumnezeu."

Preoții care au luat cuvântul la simpozionul din Timișoara au mărturisit că părintele niciodată nu a vorbit de greutățile pe care le-a trăit în timpul războiului. Trebuie să vă mărturisesc că eu l-am auzit vorbind. Era într-o zi de 9 mai. După săvârșirea sfintei Liturghii la Catedrala din Timișoara părintele a pășit pe solee și ne-a spus căteva cuvinte. Ne-a spus că 9 mai reprezintă ziua în care s-a terminat al doilea război mondial. Și că a fost greu. Și că nu ne putem închipui acum ce viață grea au dus părinții și bunicii noștri în acea perioadă. Iar noi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu că trăim pe timp de pace. Și ne-a îndemnat să folosim acest timp de pace.

2. "Dumnezeu este delicat, Dumnezeu ne zâmbește și trebuie să-i zâmbim și noi înapoi. Trebuie să avem gândul, mintea lui Dumnezeu. "

3. "Dacă cineva vrea să-și facă ordine în viață, trebuie să-și facă ordine în gânduri." De fiecare dată când l-am auzit vorbind ne spunea despre rugăciunea lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul; sau miluiește-ne pe noi", lipită de respirație. Și mai era aici un lucru impresionant. Tânărul Teofil, elev pe atunci, de 13 ani, l-a întîlnit pe părintele Arsenia Boca în anul 1943 și cel din urmă i-a spus să se nevoiască cu rugăciunea lui Iisus. Apoi nu s-au mai văzut cel puțin 8-10 ani, perioadă în care tânărul Teofil, a ascultat și a dus ani de zile la îndeplinire această rugăciune. Mă gândesc câte sfaturi ale duhovnicului meu le ascult și le nesocotesc imediat sau de a doua zi, sau după câteva zile.

4. Un alt cuvânt de la părintele Arsenie Boca "Nu toți cei care vin la mănăstire se mântuiesc și nu toți cei ce rămân în lume se prăpădesc."

5. Omul care nu merge la biserica nu este credincios, deși el spune asta. Nu are de fapt nici atâta credință cât să meargă la biserică.

6. "Sunt fericit deoarece totdeauna mi-am dorit ce se poate".

7. "Examenele se iau pe învățătură, nu pe binecuvântări"

8. "Părinte, ce să fac dacă vreau să-mi fac canonul și mi-e somn?" "Dragă, dacă eu vreau să-mi fac canonul și mi-e somn, mă culc."

9. "Am onoarea să vă salut." Un astfel de salut, se transformă în rugăciune pentru apoapele, după părerea mea. Am încercat să-i urmez părintelui, după puterea mea. Aici la Timișoara oamenii se salută cu "ceau". Pe prietenii și colegii pe care nu-i pot saluta cu "Doamne ajuta!" îi întâmpin cu "Bună dimineața" sau "Bună ziua".

10. Părintele povestea că a venit la spovedanie o femeie cu mulți copii și i-a cerut ce canon, ce acatiste să citească. Iar părintele i-a răspuns: "Eu și frații mei am fost acatistele mamei mele".

11. Mama părintelui Teofil le spunea când plecau undeva: "Să nu-ți uiți de Dumnezeu, să nu-ți uiți de rugăciune."

12. Seara când se culcau le spunea să nu se culce ca și caii, ci să se roage înainte.

13. "Când faci un lucru, fă-l în așa fel încât să nu-l mai facă altcineva după tine."

14. Povestea părintele că citea câte ceva deosebit și se adresa lui Dumnenzeu: "Doamne, așa-i că-i fain?"

Acestea sunt cuvintele părintelui care mi-au venit în minte și pe care încerc să le port mai departe. Acesta este părintele Teofil din inima mea.

La întrebarea cum se consideră ca și duhovnic, a răspuns: "aș spune că sunt duhovnic mare, mic și de nimic. Mare, pentru cei ce mă ascultă; mic, pentru cei care nu mă ascultă; și de nimic pentru cei care mă ocolesc." Îndrâznesc să spun că pentru mine părintele Teofil a fost și este un duhovnic mare.

Aceasta este într-un fel spovedania mea adresată părintelui Teofil. Chiar dacă nu am reușit în timpul vieții să-i vorbesc, dar fiindcă Dumnenzeu este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul celor Vii și nu al celor morți, sunt absolut sigură că părintele primește aceste gânduri de bucurie și dragoste adresate Sinției sale.

Hristos a înviat părinte Teofil!

Timar Laurenția

5 mai 2010

Timișoara

Dor de Parintele Teofil
 

Omu(le)Bun, iti multumesc pentru darul primit in aceasta zi de mare sarbatoare, a Coborarii Sfantului Duh.Amintirea Parintelui nu mi se va sterge din memorie pana la capatul vietii mele.Cuvintele-mi sunt putine pentru a ma adauga ceva la cele spuse de Laurentia.Omul bucuriei traita in Domnul, Parintele Teofil, a fost si ramane pentru toti cei care l-au cunoscut si il vor cunoaste din cartile si inregistrarile aparute un mare iubitor de Hristos si de oameni.Blandetea chipului sau, vocea catifelata, zambetul permanent intiparit pe chipu-i,talentul de orator si de mare recitator al poeziei crestine, si nu numai, vor dainui in sufletele si in amintirea tuturor.Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa!Inca odata, iti multumesc, Omu(le)Bun!Dumnezeu sa te binecuvnteze pe tine si familia ta !

Tare frumos... Intr-adevar, crestinul autentic e om al bucuriei.

"Cand esti drept maritor crestin ? Cand ai o credinta dreapta si o marire dreapta . Cand crezi in Dumnezeu Tatal , in Dumnezeu Fiul , in Dumnezeu Duhul Sfant , can crezi in Sfanta treime cea de o fiinta si nedespartita , cand esti cinstitor al Maicii Domnului , cand esti cinstitor al sfintilor , cand ii ai in vedere pe oamenii lui Dumnezeu , care sunt preotii , cand ai in vedere sfintele icoane , care sunt un fel de priza spirituala la viata mai presus de lumea aceasta . Legatura intre om si Dumnezeu se face prin intermediul icoanelor sfintite de Biserica , icoane care ne ajuta sa ne apropiem mai mult de persoanele reprezentate pe icoana . In conditiile astea suntem in Ortodoxie . Daca cineva nu crede asa cum credem noi , drept maritorii crestini acela nu este in Ortodoxie si viata aceluia nu este luminata de gandirea Ortodoxa " *( Teofil Paraian )

Marturii . . .
 

De exceptie
 

Emotionanata si de exceptie aceasta postare. Multumim pentru bunavointa de a ne-o aduce in fata ochilor, a mintii, sufletului. Dumnezeu sa-l odihneasca si rasplateasca pe Parintele si sa-l aseze in loc luminat. Sunt trista ca eu nu l-am intalnit, dar tot am o speranta: au ramas cuvintele dumnealui.

Pt cei care l-au indragit pe parintele Teofil:

http://www.manastireabrancoveanu.ro/stire.php?id=36

Ne lipsiti mult, Parinte Teofil!Vorbele pline de iubire"Nu-i asa ca-i fain, Doamne?"Bucuria si lumina pe care o raspandeati,sfintenia care va caracteriza...mi-as dori sa va mai ascult!Nu pot sa fac o alegere, pentru ca tot ce rosteati ne ridica sufletul la Dumnezeu!

Teofil Părăian :
 

Ce ţine de Ortodoxie ? De Ortodoxie ţine ceea ce e scris în Simbolul Credinţei : credinţa în Dumnezeu Tatăl , credinţa în Dumnezeu Fiul, credinţa în Dumnezeu Duhul Sfânt, credinţa în Biserică, credinţa în Sfintele Taine, credinţa în învierea morţilor, şi în viaţa veşnică. Toate acestea ţin de Ortodoxie. Sunt alţii care nu cred cum credem noi, şi aceia nu au credinţa ortodoxă. Cei care cred cum credem noi sunt drept-măritori creştini, iar pentru aceia se spune la Sfânta Liturghie:" Pe voi pe toţi , drept măritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa , totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin".

Sa te auda Bunul Dumnezeu.Ganduri bune si dragostea lui Dumnezeu sa se reverse peste voi toti!

Cand esti drept maritor crestin ?
 

Expozitie de fotografie la Cluj dedicata Parintelui Teofil Paraian
 

Multumim frumos pentru aceasta informatie.Mi-e dor de parintele Teofil,va ramane vesnic in inima mea!
Dumnezeu sa-l odihneasca in Rai, acolo unde ii e locul!

M-a intristat cand am vazut pe un topic de pe forum niste insi care se chinuiau sa-l nimereasca cu niscaiva pietre pentru "vina" ca nu e ca ei, adica aruncator cu pietre in cei de alta confesiune. Sau mai in clar, nu spunea ca NUMAI ortodocsii se mantuie. Si se chinuiau "fratiile" lor sa-l altoiasca cu pitroaie d-ale grele nestiind, sarmanii, ca parintele avea traite, nu vorbite, spusele din semnatura de mai jos, si ca ii erau la fel ocara ca si lauda, paguba precum castigul... Sunt sigur ca parintele ii "priveste" bland de acolo de Sus unde cred ca se odihneste. Caci unii desi vad, sunt orbi, iar altii desi orbi, sunt vazatori cu duhul. Domnul fie cu el caci mult a iubit pe aproapele.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma bucur mult ca si tu il iubesti mult pe parintele .Daa, e trist si sunt chiar uimita de cate ori vad un aruncator de pietre (cum bine ii numesti)ca se trezeste sa critice si chiar sa huleasca viziunea parintelui.Dar unii, in exces de zel(cred ei ca ortodox),uita ca Dumnezeu n-are nevoie de ceea ce Ii oferim noi, ci noi avem nevoie de ceea ce Ii oferim ( l-am citat din memorie pe parintele).Ca atare, in loc de aroganta stupida ca suntem atotcunoscatori, mai bine am invata de la parintele, lectia iubirii!

. . .
 

Seara duhovniceasca dedicata Parintelui Teofil Paraian la Alba Iulia
 

Ardealul iti multumeste pentru stire Cristi! :-)
 

Dumnezeu sa-l odihneasca !:53::53:

Intr-una din noptile trecute l-am visat pe parinte.Era la mine in bucatarie.Desi nu cred in vise si nu le pot opri, m-am trezit bine dispusa.:-)

Multumim, Cristi draga, tu vii intotdeauna cu vesti frumoase, dar eu sunt sceptic ca Ortodoxia blanda, asa cum o promova Parintele Teofil, mai are vreun viitor. Acum se promoveaza ortodoxia scrasnita, ortodoxia declamata si incrancenata, sfantul cu centura si pistolet si ortodoxul cu ciomaga la purtator. Parintele Teofil era exponentul cel mai bun al ortodoxiei blande, al unei ortodoxii a bunatatii si a bucuriei. Tinerii de azi se vor luptatori, bataiosi, duri, dar daca se poate cu altii nu cu ei insisi sau cu pacatele lor. Am observat, insa, cu durere, ca lucrul acesta nu se intampla numai in ortodoxie, ci in toate cultele si confesiunile. Se produce o radicalizare, o talibanizare, o incrancenare pe toate fronturile religiilor. Toti se pregatesc sa se elimine reciproc, si asta cred ca e un semn care spune ceva celui ce isi mai face timp sa stea calm si sa observe. Toti sunt prinsi de o fervoare a adevarului absolut si toti sunt convinsi nu numai ca adevarul e doar la ei, ci si ca la ceilalti e doar minciuna si inselare. Credinta blanda va apune incet, incet si locul ei va fi luat de credinta incrancenata.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dumnezeu să-l aibă-n pază!

Fanatismul - Credinta fanatica
 

Iesind de pe forum , citeam din Parintele Cleopa ( Dumnezeu sa-l odihneasca ) chiar despre credinta fanatica cat de daunatoare este ea ! Doamne , frate draga cat de dor imi este de un Cleopa , de un Paraian , si nu numai ! " Dar ce este credinta fanatica ? Este credinta care uraste pe altii in numele lui Dumnezeu si nu are la baza dreapta socoteala " CAT ADEVAR . . . trist , foarte trist spre ce ne indreptam ! ! !

Ai mare dreptate in ce spui, din punctul meu de vedere. E foarte deprimant ce se intampla.Aceasta atitudine agresiva,atotstiutoare,cu ciomaga la purtator cum bine spui, indeparteaza lumea de Adevar.

Eu cred aceasta este cea mai periculoasa capcana a diavolului! Ii culege tocmai pe cei mai inversunati in credinta si care uita in incrancenarea lor, cea mai importanta porunca a lui Dumnezeu :SA ITI IUBESTI APROAPELE!

Parintele Teofil cred ca TREBUIE sa ramana un reper al ortodoxiei,tocmai pentru blandetea,permisivitatea viziunii si mai ales, pentru toleranta si iubirea de oameni, pe care le-a avut si le-a manifestat pana in ultima clipa a vietii sale.

Atata timp cat mai exista oameni iubitori de Dumnezeu, care prin smerenia si blandetea lor sunt capabili sa transmita mesajul divin,iar prin iubirea lor de oameni pot mangaia si indruma suflete ratacite, am speranta ca acea credinta blanda de care vorbesti, n-o sa dispara niciodata!

Doamne ajuta!:1:

. . .
 

Apostolukl Iacob ne spune clar : " . . . si demonii cred si se cutremura . . . "dar << ce le foloseste diavolilor credinta , daca ei nu fac voia lui Dumnezeu >> , precum spunea batranul , inteleptul si sfantul Cleopa .

Trist este, Cristi, tare trist. Cât de greu mi-e cu dreapta socoteală, lipsa de smerenie e boala tinereții care ne face să cădem atât de ușor. Tinerii sunt mai ușor purtați de val și mai ușor cad pradă pornirilor nefirești care duc, adesea și repede, de la iubire la ură. Iubirea pentru Hristos n-ar trebui să îmbrace haina nebuniei pentru sine. Fiindcă ce altceva fac, Doamne iartă-ne, încrâncenarea și dorința de a fi mereu cel drept și cu dreptatea în mână!

Doamne ajută să ne înțelepțim și prin sfinții noștri, dureros pentru noi că pleacă, dar Mântuitorul ne va trimite întotdeauna alții în loc, călăuzitori! Să dea Dumnezeu să fie cât de mulți și cât de mult că dacă n-or mai fi, nu vom mai avea mult și n-om mai fi nici noi și să ne ferească Dumnezeu să fim departe de ei. Chiar vom fi stăpâniți de încrâncenare habotnică pentru noi înșine, nu pentru Iisus Hristos, Mântuitorul nu a dorit ură, El a dorit iubire, blândețe, răbdare... Dragoste și răbdare de la Dumnezeu să avem și toate vor fi cu blândețe.

Doamne ajută!

Deva :
 

"Pasi pe calea duhovniceasca"-arh. Teofil Paraian
 

Din studiul introductiv al cartii, extrag cateva randuri despre Parinte:

"A fost un calugar atipic : cu reportofonul dupa el, cu care isi inregistra orice cuvantare,recita poezii si radea din toata inima.De altfel, cineva ia urat la inceputul calugariei "sa nu ajungi prea curand un calugar tip".A fost un calugar modern si in acelasi timp un calugar autentic.(...)

S-a considerat pe sine ca "duhovnic mare pentru cei ce ma asculta, mic pentru cei care nu ma asculta si de nimic pentru cei care ma ocolesc".

A fost un parinte ingaduitor si flexibil -sau elastic,zicea dansul-,chiar daca cu sine era foarte exigent.(...) Era bun si invaluitor, era cald la suflet si plin de nadejde si bucurie.S-a orientat dupa un cuvant de la Parintele Arsenie Boca :"sa ai ingaduinta fata de neputinta omeneasca"

(...)A fost un duhovnic care si-a propus sa fie un om al bucuriei,un purtator al bucuriei,un aducator de bucurie, un inmultitor al bucuriei si un lucrator al bucuriei.Bucuria pe care o avea a fost darul lui Dumnezeu pe care l-a primit pentru ca L-a cautat pe Dumnezeu si I-a slujit Lui si oamenilor.(...)

S-a recomandat ca fiind un om implinit,un om fericit."

Vesnica lui pomenire!

Adevarat, Parintele Teofil era un om al bucuriei, al bunatatii si al dragostei. Spunea ca nu poti sa fi drept daca nu esti mai intai bun si nu poti sta in adevar daca nu daruiesti dragoste si nu poti trai in bucurie daca nu le ai pe celelalte doua, bunatatea si dragostea. Vesnica lui pomenire!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Asa este ! De multe ori , dupa rgaciunile de seara si dupa lecturile din Sfintii Parinti , intru pe You Tube pe telefonul mobil , pentru a nu mai deranja pe cei din jur , imi pun castile si ascult si privesc cate ceva din cele lasate de Parintele Teofil , de Parintele Cleopa , si nu numai , adormind cu invataturile lor in suflet ! Este cu adevarat o docorie pentru suflet , iar noaptea imi este cu mult mai linistita . " Va doresc din toata inima sa va faceti randuiala in minte in suflet , pentru ca bunatatea fericeste ; sa aveti o practica religioasa care duce catre fericire , catre bunatate ,si catre iubire , pentru ca unde-i bunatate e si iubire , si unde-i iubire e si fericire . Deci sa fiti credinciosi lui Dumnezeu , sa fiti supusi lui Dumnezeu - robi ai lui Dumnezeu - , sa fiti cunoscatori de Dumnezeu , sa fiti iubitori de Dumnezeu si atunci sunteti friciti si buni . Dumnezeu sa ne ajute ! "( un cuvant de invatatura al Parintelui Paraian ) . Sa ne ajute Dumnezeu pe toti , sa fim fericiti si buni !

M-ati cucerit.Acest calugar m-a cucerit numai prin ce am citit de la voi.Sigur am sa-mi cumpar cartile cu si despre parintele Teofil.De credinta asta moderna si plina de bucurie am nevoie.

Ma bucur ca ai gasit ce ai nevoie.:1:

Uite,ca sa-ti faci o idee si nu numai, despre carti si nu numai..:1:..

http://www.librariasophia.ro/autor-T....-sa-1704.html

Iar aici,mai multe despre Parinte :

http://parinteleteofilparaian.blogspot.com/

multumesc
 

Sa stii chiar am sa aprofundez dar nu azi.Acum ma duc sa-mi cumpar unelte de lucru la gradina ca mi le-au furat pe toate.Mi-am mai revenit de cand am intrat aici da am fost foarte suparat.Ce sa faci in viata mai si pierzi si asa oarecum sifonat tot mergi inainte.Doamne-ajuta!

Imi pare rau ca ai trecut prin asemenea suparari..Dar tu n-ai caine de paza la gradina?? Alarme naturale,vorba lui Andrei?:-))

Special pentru tine, alaturi de gandul meu bun:

“Iubeşti atunci când primeşti pe cineva în suflet, când ţi-l împropriezi, când îi faci loc în inima ta. Aceasta înseamnă să-l iubeşti. Câtă vreme îl ţii în afară de tine, câtă vreme îl ţii departe de tine, câtă vreme îl respingi sau îl împingi pe cineva, câtă vreme îl marginalizezi pe cineva, câtă vreme îl ocoleşti, nu-l iubeşti. Când îl iubeşti, îl primeşti, îl faci al tău. Face parte din lumea ta de gând, face parte din inima ta, intră în cuprinsul fiinţei tale, intră în componenţa ta, face parte din tine însuţi. Atunci îl iubeşti.” (Printele Teofil Pârâian – Veniţi de luaţi bucurie)