Un sfat...va rog din suflet!
 

Buna seara...vin din nou cu probleme ( ciudat, parca nu se mai termina. Si ma intreb de ce). Stiu un baiat cuminte, timid, credincios si iubitur de natura...Toate bune si frumoase...ne-am indragostit asa, fara sa vrem, n-a mai fost nevoie sa cerem permisiunea celuilalt de a fi impreuna...pur si simplu am simtit ca trebuie sa ne luam de mana...Dar, aici intervin ai mai perinti...Nu-l accepta, de ce? Nu stiu...Mi-e si frica sa le mai zic de el, ca merg la el, ca vorbesc cu el...ai mei pot apela si la violenta din pacate...ai mei nu stiu sa ma sustina si ma doare foarte tare...Tata mi-a interzis sa-l mai vad...Singurul oc unde ne putem vedea este la Biserica...rugandu-ne impreuna...Vom avea rabdare si vom lupta...dar ne e frica...avem nevoie de o vorba buna, un sfat, si nimeni nu ne ajuta cu nimic...nu stim ce sa facem...suntem cam...singurei..decat Dumnzeu ne sta alaturi

inainte de a cunoaste un baiat e bine sa il rogi pe Dumnezeu s ati-l trimita pe cel mai potrivit lg tine. si daca o faci Dumnezeu te asculta si ti-l trimite. daca e omul potrivit il simti, simti ca e o parte din sufletul tau. ptr asta merita sa infrunti toata lumea, dar sub ascultarea duhovnicului. si Dumnezeu va va purta de grija, va va deschide toate caile, vi le va face mult mai usoare.
cu nadejde inainte!
am mai intalnit tineri in situatia ta, care au luptat ptr dragostea lor impotriva tutturor celor potrivnici, iar acum sunt casatoriti si au si o fetita minunata.
dar repet inainte de a face un pas mare e bine sa te rogi ptr acest lucru. iar daca e spre folosul atu, DUMNEZEU iti va usura drumul.
daca nu e , tot El va gasi calea cea mai potrivita sa-ti arate drumul cel bun...

M-am rugat Sfintei Fecioare Maria inainte sa-l cunosc pentru ca suferisem dintr-o alta despartire. Si l-am cunoscut la Biserica...

la fel si eu pe sotul meu :)
si noi am trecut prin multe, multe piedici, impotriviri, dar pana la urma dragostea a invins.
suntem casatoriti de apropape 7 ani si avem trei copilasi.

deci, increde-te in Dumnezeu si el iti va purta de grija.roaga-te ptr iubirea voastra, ca sa puteti birui toate obstacolele. si rabda totul. trebuie sa le caordam si parintilor cinstea cuvenita. sa nu-i suparam.
Dumnezeu el randuie toate, va va purta si voua de grija.
cu nadejde!

Parintii tai il cunosc, merg ei la aceeasi biserica, stiu ceva despre familia lui?

In rest, rabdare, rabdare si iar rabdare...cum zicea Pr. Cleopa. Cu timpul, prin rabdare se vor limpezi toate si vei vedea daca este de la Dumnezeu sau nu. Nu uita de rugaciune, zi doar asa: "faca-se voia Ta si nu ceea ce cred eu ca este bine pentru mine."
Dumnezeu sa te ocroteasca!

Mi-e frica ca tata ma va lovii daca mai vorbesc cu el si mi-e frica ca o sa se termine..

cine-ti poate da un sfat in afara de duhovnicul tau? roaga-te ca prin el sa-ti vorbeasca Sfantul Duh, tine cateva zile de post si apoi cere-i sfatul. dupa aceea trebuie sa faci ascultare.

Doamne ajuta!
 

Asa se intampla cand se doreste inflorirea sufleteasca a unor tineri...prin dragoste.Imi aduc aminte de mine:eram indragostit de o fata dar parintii i-au interzis sa imi stea alaturi,desi doream o simpla strangere de mana,atat de mare si placuta era dragostea aceea.Noi insa am neglijat sentimentele noastre si am ascultat de dorinta parintilor ei...iata ca s-a pierdut o dragoste placuta,ramanand doar amintirea ei,iar atunci cand ne intalnim nu mai stim sa ne vorbim deschis si parca renaste in noi durerea de altadata.Voi,insa,daca va iubiti sa aratati aceasta inaintea Lui Dumnezeu mai ales,adica in sufletele voastre si nu uitati ca libertatea a fost data spre bucuria noastra.Daca stiti ca e bine si daca trairea este sincera,atunci sa nu lasati ca aceasta sa dispara din inimile voastre.Se anunta o iarna rece,dar sper ca in sufletele voastre sa fie cald.
Sa ne ajute Dumnezeu !:25:

Oare or sa treacaca? Mi-e frica...nu stiu...sunt trista...

Doamne ajuta!
 

Tristetea apare in sufletele noastre dar sa ne pastram nadejdea. Nu te teme,Dumnezeu a biruit lumea,iar daca noi vom sta in Adevar vom birui prin ajutorul Sau nelinistea care ne inconjoara. Stai bine acolo aplecand genunchii inimii tale la rugaciune ca aceasta aduce buna indrazneala si dreapta socoteala.Noi iti suntem alaturi atat cat putem,dar Dumnezeu iti este alaturi pe deplin,cunoscand bucuria si durerea sufletului tau.

Nu e numai asta...mai sunt si oameni in jurul meu...care nu-s asa ca mine...nu stiu, si ei imi "pateaza" sufletul...ma fac sa ma supar, sa spun cuvinte grele...:((

Iti simt durerea...
E o situatie destul de grea, dar sunt sigur ca te poti descurca.
Ce trebuie sa faci este sa vorbesti cu dohovnicul, sa ii spui despre acest baiat, sa ii prezinti situatia, parintii si la ce te astepti de la el, ca relatia voastra ar fi "platonica"... Vezi ce iti spune. Ce incerc sa spun este ca iti trebuie un fel de aprobare. Sper din suflet ca raspunsul va fi pozitiv, tind sa cred ca asa va fi daca a fost un raspuns la rugaciune. Spune-i si asta parintelui.
Din momentul din care ai sprijinul duhovnicului, poti lupta fara sa te framanti atat, cel putin stii ca nu gresesti. Repet, nu e usor, dar nici imposibil. Si eu traiesc o situatie similara, bine, nu la aceeasi intensitate si acum a mai trecut, asa era la inceput. Se poate, crede-ma... Sper sa ne tii la curent!
Spune-ne ce ai vb cu duhovnicul :)

Buna Simona
 

Nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi, nu imi place sa dau sfaturi, pot prin prisma meseriei mele de psiholog, sa iti fac cateva recomandari, pe care le poti lua in considerare sau sa le ignori.
Sa iti oferi tie cateva raspunsuri sincere la anunime intrebari, printre ele ar fi:
cum e relatia ta cu parintii tai?
cum a fost relatia ta cu ei pana acum?
comunici cu ei, vorbesti deschis cu ei, ai avut parte de momente de sinceritate profunda cu ei sa vezi cum gandesc ei? oare din ce motive ei sunt impotriva? ce argumente iti dau ei tie?
tu i-ai facut sa inteleaga ca nu faceti rau nimanui si iubirea nu raneste, fiind ceva atat de pur, nu are cum sa raneasca. oare ce vad ei ca fiind rau? oare ce anume au inteles ei gresit? sau poate tu?
nu cred ca parintii sa doreasca raul copiilor lor, orice ati spune. exista neintelegeri si comunicarea nu este una buna. fa-i sa inteleaga ca ce-a ce te face pe tine fericita cu adevarat e fericirea orcarui parinte. te asigur de asta.
nu iti pierde speranta, fi un om bun si smerit si roaga-te pentru ei, parintii tai pentru prietenul tau si pentru tine si va fi bine.
toate cele bune ti le urez tie.

daca esti sigura de iubirea voastra,daca simti ca e raspunsul rugaciunilor tale, daca simti ca ai face si ai sacrifica orice pentru binele persoanei iubite fara sa stai pe ganduri, nu lasa iubirea asta sa-ti scape.... e o comoara, un dar divin, care nu se primeste decat o data in viata, iar unii nu-l primesc deloc. nu-ti fie teama, tu macar ai o cauza pentru care sa lupti, ai pentru ce sa existi. daca el e cel trimis de Dumnezeu, iubirea voastra o sa invinga, indiferent cine si cum se opune. bineinteles, si binecuvantarea parintilor e importanta... ca sa fiti voi cu sufletele impacate si sa va mearga bine, dar sa nu va despartiti doar pentru ca la inceput parintii nu inteleg si va stau impotriva, nimic nu poate sta impotriva iubirii... daca va iubiti cu adevarat, veti fi impreuna mai devreme sau mai tarziu, asta e sigur! Sa nu uitati sa-L chemati mereu pe Dumnezeu intre voi, rugati-va unul pentru altul si pentru parintii vostri. in povestea asta de iubire sa nu fiti doar voi 2, ci sa fiti 3 : voi 2 si Dumnezeu. Si veti fi de neinvins, indiferent ce se intampla, chiar daca o sa mai dureze pana sa fiti fericiti impreuna si cu binecuvantarea parintilor, dragostea nu moare. Pana atunci, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va intelepteasca si pe voi si pe parinti , ca sa fie bine pentru toata lumea!