asta e deja cliseu, stiu... dar totusi...
 

nu pot sa-mi dau seama de ce m-a adus Dumnezeu pe pamant. Cum pot sa aflu de ce exist si ce planuri are Dumnezeu cu mine? vreau sa le aflu cu adevarat si sa le implinesc. Sunt unul din crestinii "caldicei" , imi urasc conditia asta si ma straduiesc s-o schimb. nu stiu la ce sunt bun, nu stiu pentru ce exist, ma sperie prezentul asta in care chipul Lui Dumnezeu in om s-a deteriorat asa de tare incat abia daca mai sunt cativa oameni care pot iubi cu adevarat. si nu stiu daca sunt printre ei, nu cred. dar as vrea sa fiu. se spune ca fiecare om are o menire. asa e? si daca da, cum o aflu pe a mea? stiu, o sa spuneti ca menirea omului e mantuirea. De acord, dar trebuie sa mai fie ceva.... mie mi-e foarte greu sa inteleg si sa cred ca am ajuns pe pamantul asta doar ca sa ma pregatesc pentru o trecere in alta lume, fie ea si mai buna. sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca nu cred ca ar trebui sa luptam pentru mantuirea noastra, ci doar ca nu prea pot sa cred ca toata viata mea pe pamant e doar o pregatire pentru o alta viata. vreau sa cred ca am ceva de facut aici, doar ca nu-mi dau seama ce. se mai spune si ca Dumnezeu ii da fiecaruia un dar la nastere, unuia ii e dat sa traiasca o mare iubire, una adevarata, altuia sa exceleze la ceva, altuia ii e dat un talent, altuia o virtute, etc. Si pentru a-si implini menirea omul trebuie sa maximizeze acest dar si sa-l foloseasca in scopuri bune. eu nu-mi gasesc un astfel de dar... ajutati-ma cu un sfat. va rog. cu riscul de a parea penibil, o sa postez acest mesaj in speranta primirii unor sfaturi/idei/pareri( din carti, viata , auzite, vazute si propria experienta) care sa ma ajute in rezolvarea problemelor mele. va multumesc

Bine ai venit.
Te inteleg si eu sunt oarecum in aceasta situatie,insa nu stiu daca menire este cuvantul potrivit.Menirea ar presupune o "setare" dinainte ori noi avand liberul-arbitru,putem alege ce sa devenim.Cand vei avea o dorinta foarte puternica (a spori dpdv duhovnicesc ori a trai dupa invataturile lui Hristos) atunci lucrurile vor fi mai clare.

Eu momentan ma aflu in situatia in care sarsaila tot imi spune "Las` ca ai timp sa fi bun si maine "

eu iti spun tie : nu lasa pe maine ce poti face azi

cred ca o sa ti se dea un raspuns "cliseu": vorbeste cu un duhovnic. sau ca, probabil, esti la o varsta in care astfel de crize existentiale sunt firesti.
Ma aflu si eu cam in aceeasi situatie. si am primit raspunsurile de mai sus. problema e ca nimeni nu o sa iti dea raspunsul pe care vrei sa il auzi si pe care, in fapt, il stii doar tu.

tocmai asta e problema, am cam trecut de varsta cand e normal sa ai "crize existentiale". acum ar trebui sa stiu ce-i cu mine si cum sa nu fac umbra pamantului degeaba. Duhovnic inca n-am...

Nu-ti pune problema viitorului ci a prezentului. Ce vrea Dumnezeu sa faci în momentul de fata, cum ai putea sa-L slujesti mai cu râvna.

Problemele "existentiale" ignora-le, dupa un timp îti vor da pace. Înceteaza sa încerci sa-ti controlezi viata, preda-te lui Dumnezeu. Ava Pimen cel Mare spune ca voia omului e zid de arama între el si Dumnezeu. Si din aceasta voie a omului face parte si tendinta de a ne fundamenta doctrinar. E suficient sa nu adoptam teorii false ca mintea noastra sa fie în starea potrivita pentru ce vrea Dumnezeu sa faca cu noi.

Incearca sa te rogi mai mult si sa iti gasesti un duhovnic bun, neaparat! Fa o spovedanie generala, du-te duminicile la Sfanta Liturghie si sigur vei intelege ce ai de facut! Succese! :25:

Ma minunez adesea gandind la faptul ca nu eu am hotarat sa ma nasc.
De asemenea, nici parintii nu hotarasc viata copilului. Adica, mama nu poate ramane insarcinata, copilul poate fi baiat sau fata, destept sau nepriceput, frumos sau mai uratel, sanatos sau bolnavicios, etc. Copilul este o minune ce isi are izvorul existentei si caracteristicile acorate intr'o vointa cu mult superioara omului.

Omul este rodul vointei lui Dumnezeu (in conlucrare cu omul). Iar Domnul nu face nimic fara rost.

Deci un rost mare exista. Noi, crestinii, vedem acest rost in mantuire.
Chiar daca nu vede omul necrestin un rost, aceasta nu inseamna ca el nu exista.
Cu cat se va stradui omul sa se apropie de Dumnezeu, cu atat va intelege mai bine toate Tainele Lumii si ale lui insusi.

Vreau s-o "contrazic" pe eclat_de_lune si incerc un raspuns "necliseu".
Nu stiu daca sunt firesti astfel de crize existentiale, cred ca mai degraba
nu, ele arata un suflet ales, interesat de teme mari, nu doar de cele de
suprafata. Te intrebi daca nu cumva ai venit si pentru altceva decat
propria mantuire. Da, eu cred ca da. Eu cred ca fiecare dintre noi are
de savarsit o LUCRARE si ca i s-au dat si talantii pentru a o duce la bun
sfarsit. Acesta lucrare la unii oameni e mai speciala. De exemplu la
profeti, prooroci, apostoli, sfinti, etc., aceasta lucrare are o importanta
deosebita in planul Lui Dumnezeu. Dar lucrarea nu e obligatorie. Omul
are libertatea de a si-o asuma sau nu. Nimeni nu e obligat s-o faca.
Dar facand-o, mantuirea e mult ajutata si rasplata e mai mare.
Cum iti dai seama care e lucrarea ta? Buna intrebare si grea totodata.
Sigur, exista la indemana raspunsul cu duhovnicul. E "cliseu" spune
eclat_de_lune. O sa dau altul "necliseu" (sper). Aionut, fiecare avem
in inima mintii noastre un locsor sfant. E locul pe unde se "uita" Hristos
in tine si "gura" cu care iti vorbeste: e constiinta ta. Dar poate ca e
acoperita de praful cotidian al pacatelor noastre zilnice, si atunci tu
trebuie s-o speli. S-o speli de tina cu lacrimi curate izvorate din inima
ta si atunci, ea, constiinta, iti va "vorbi". Ascult-o bine...

va multumesc pentru raspunsuri si sugestii :)o sa incerc sa tin cont de ele. pentru inceput voi merge sa ma spovedesc, la un parinte care sper sa-mi ramana duhovnic ( apropo de asta, daca m-am spovedit la un preot, si apoi la altul , care sper sa-mi ramana duhovnic, trebuie sa-i spun si acestuia din urma ce i-am spus la spovedanie primului?). in rest...o sa ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi gasesc drumul si sa-l urmez cu succes.

Mult succes, Aionut! Si eu ma spovedeam pana acum 1 an la ce preot nimeream, pana mi-am facut un singur duhovnic. Acum... pacatele deja marturisite nu ar mai trebui sa fie repetate, pentru ca te-ai spovedit deja, asta ar insemna sa pui la indoiala Sf. Taina a Spovedaniei. Insa este foarte posibil ca noul tau duhovnic sa doreasca sa stie cat mai multe despre tine. Pe mine m-a pus la prima spovedanie sa fac o marturisire generala, ca sa stie de la ce nivel ma ia.
Asta inseamna ca nu ii vei spune si pacatele deja spovedite decat daca iti cere asta. Eventual, il poti intreba tu daca este necesar sa le spui si pe acelea. Sa te ajute Dumnezeu sa ai parte de un duhovnic bun si apropiat sufletului tau!

Eu cred ca totul se rezuma la cele doua mari porunci, in care sunt cuprinse legea si proorocii: iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele. Si daca prima porunca vine oarecum de la sine, fiindca sufletul tanjeste dupa Dumnezeu, cea de-a doua pare mai greu de indeplinit (ca doar de-aia este porunca, ci nu vine de la sine).
Eu cred ca zbuciumul tau este perfect normal. Cu totii ne punem aceste intrebari. Asadar, mai intai fa liniste in inima ta, apoi roaga-te cum poti si o sa vezi, Dumnezeu va vedea chinul si zbuciumul tau si-ti va raspunde - fie prin evenimentele din viata ta, fie prin glasul tainic al inimii. Curaj!

Ionut
 

Dumnezeu este ratiune cuvant iubire armonie este ..Totul! spui tu ca cele 10 porunci sunt codex de singura cale : mantuirea! dar ...ele reprezinta teoreme demonstrate de ..viata daruita ca un DAR ! ne o chinuim: rezultat ,suma pacatelor noastre! pacate ..ce pompos rituos si amenintator suna! de fapt sunt norme de conduita morala ,cele mai complete,pt ati face viata de aici fericita si desavarsita! gandeste te numai! recapituleaza le ...Isus nu ti a impus Legea cea Noua ca dicton de viata urmatoare cu drept sau fara drept asupra ei...El ti a dat continuitatea acestei vieti pe care ti o doreste frumoasa si fericita! iti da si instrumentele te ajuta si te indruma sa le alegi ,in fiecare secunda a vietii tale! Doar teama ,aproape fireasca ,din "neputinta" noastra fata de porunci,pe care repet:aplicate aici iti vor face viata frumoasa si linistita,ne face sa ne chinuim ..aici,si sa ne indepartam..de acolo!

Scopul vietii tale, menirea e sa te mantuiesti. Asta inseamna - sfintire. Sa devii sfant.
Asta e menirea ta.
Sau ar trebui sa fie.
Asta e scopul omului pe Pamant.
Sau ar trebui sa fie.
Ma gandeam intr-o zi ce-ar fi sa ne nastem batrani! Si apoi sa intinerim pe zi ce trece. Iar la varsta de vreo 60 de ani sa aratam si sa ne simtim de vreo 25 de ani. Cata experienta de viata intr-un trup tanar, cate n-ai putea face atunci!
Sau ce-ar fi sa "imbatranim" pana la vreo 30 de ani si apoi sa ramanem toata viata asa. Nu asa ar fi fost frumos? Dumnezeu, daca vroia sa ne ofere o viata nelimitata, fara moarte, nu asa ar fi procedat?
Ba da.
Dar nu asta e scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu. E clar. Ne-a creat sa imbatranim, sa dam de boli si durere pe la 60 de ani si sa ne ridicam mainile spre El, cu durere, cu deznadejde, sa ne usureze suferintele, sa ne usureze de boli si necazuri.
De ce?
Pentru ca abia dupa viata asta in care acumulam virtuti urmeaza adevarata viata nelimitata, fara moarte, in care nu mai imbatranesti si ramai perpetuu tanar - Imparatia Lui Dumnezeu.
Ba mai mult, ne-a dat si ajutoare: Hristos si Biserica, Maica Domnului si Sfintii.
Restul depinde de noi...