Cantaretii care ne deranjeaza
 

Trebuie sa deschid subiectul asta.

Se gasesc destul de rar biserici unde canta toata lumea in cor. Ma refer la raspunsurile care se dau, dar si la cantece aliturgice. Este foarte frumos si inaltator totodata sa participi la o asa slujba, simti ca esti intr-o biserica adevarata - si aici ma refer la comuniunea credinciosilor care se roaga impreuna Lui Dumnezeu.

Insa de cele mai multe ori, exista un cor undeva la etaj care canta dirijat de cineva sau exista dascalul si inca vreo cativa pe langa el la strana care canta si stiu sa cante. Eu fac parte din marea majoritate a celor care nu canta, care de fapt canta in gand impreuna cu ceilalti. Problema este ca de multe ori sunt cateva voci razlete care canta in biserica, unele placute si altele mai putin placute. De fapt as putea sa le clasific in voci neplacute pe cele izolate, care-ti tipa in ureche cateodata, avand in vedere aglomeratia de la Liturghie mai ales.

De doua ori am avut curajul sa le spun: nu va suparati, de ce nu mergeti sa cantati impreuna cu corul? Sau la strana daca era cazul? Si le spuneam politicos, cu tot respectul, straduindu-ma sa nu ii deranjez cu propunerea mea. Prima data nu am avut succes desi nenea nici macar nu avea voce placuta, a doua oara am avut desi alt nene canta corect si relativ placut.

Deci, de dragul celor care merg la biserica si nu canta, mergeti va rog si cantati la strana sau in cor, iar daca nu vreti, va rog respectuos sa va abtineti.

E adevarat, e foarte dificil sa auzi o voce subtire si inalta care canta in urechea ta si sa reusesti sa te pastrezi la rugaciune..

Ma gandesc de cele mai multe ori ca acei oameni sunt mai placuti Domnului, pentru ca ei canta si se straduiesc, in timp ce eu ma lupt sa imi pastrez gandurile adunate la rugaciune..

Pe de alta parte, vad cu tristete ca majoritatea celor care canta mai tare si rostesc rugaciunile mai tare, sunt cei care au gandul imprastiat si fac doar un exercitiu de memorie si de voce..batranele ( ele isi arata talentul de obicei ) canta in timp ce se plimba prin biserica, in timp ce fac alte lucruri, dar nu rugaciune.

Ma gandesc frecvent cate din sutele de persoane adunate la biserica la care merg eu chiar se roaga cu adevarat, ma gandesc ca ingerii slavesc singuri pe Domnul care pentru noi pacatosii s-a umilit si si-a dat viata, pentru ca noi suntem cu gandul aiuream chiar daca din gura rostim rugaciuni..

Iertati-ma!

Corurile in Biserica Ortodoxa Romana au aparut pe la sfarsitul veacului trecut , importate din Rusia unde erau si sunt foarte raspandite.(E un banc:unde sunt 4 rusi la un loc, acolo e un cor).La noi a ramas cantarea omofona (pe o singura voce) ,cantarile fiind interpretate de la strana de mai multi cantareti, condusi de un protopsalt (dascal).
Prin 1950 , din cauza lipsei profunde de cantareti profesionisti din stranele noastre ,s-a dat binecuvantare la toti credinciosii sa cante in comun , cel putin la Sfanta Liturghie . A fost un lucru f. bun , stiut fiind ca rugaciunea cantata are mai multa putere decat cea rostita si patrunde mai usor in inimile credinciosilor.
Astazi avem numeroase scoli de cantareti in care invata destui tineri tainele muzicii psaltice, insa credinciosii, mai ales la orase, s-au obisnuit sa participe activ la Liturghie si de multe ori "acompaniaza" strana sau corul. Cat de bine o fac, asta-i alta treaba.
La noi in oras a fost o astfel de disputa , la Manastire, unde ,la un moment dat, maica stareta a oprit Liturghia ca sa se certe cu o enoriasa care canta , chipurile, prea tare. Urmarea a fost ca Preasfintitul a dispus schimbarea Manastirii de maici in Manastire de calugari iar pe maici le-a trimis la Plataresti, langa Oltenita.
Regula a ramas ca la strana sa cante cei ce sunt in drept sa o faca , iar noi , ceilalti sa-i sustinem, in functie de calitati, fara sa-i deranjam sau sa-i acoperim cu vocile noastre.

Acum mi-am amintit si de o slujba de la catedrala, cand un enorias prea zelos canta si ceea ce spunea preotul, in paralel cu acesta, si raspunsurile obisnuite. Am rabdat un timp, pana ce m-am intors si i-am aruncat o privire acuzatoare, insa nu s-a sinchisit de fel.

Mi'am reamintit un articol care mi'a placut mult: "Nectarie Protopsaltul vs Mozart"

Asa cum cantarea corala rasare din ce in ce mai mult in bisericutele noastre, dand afara smerita psaltica, tot asa se naste si spiritul de tip protestant. Fiecare face ce vrea, simte cum vrea, canta din loc in loc, toti la fel, si altele asemenea.

Daca ma insel, cu multa bucurie astept sa inteleg asta.
Doar ca asa simt, in unele biserici. In loc de ordine, dezordine, in loc de odihna, agitatie, in loc de profunzime, superficialitate.

Stiu pe cineva care a spus ca nu-i place sa vina la biserica din cauza "babelor care-ti canta la ureche" si mai stiu pe altcineva care a iesit instantaneu din biserica atunci cand un domn a inceput sa cante in public la Liturghie...

Astea, totusi, mi se par exagerari si ispite!!! Cum adica sa pleci din casa Domnului pentru ca nu iti place cum canta babele?! Astea sunt pretexte! pe unii chiar ii goneste diavolul, oferindu-le felurite pricini: ba ca e plictisitor, ba ca e tarziu, ba ca se canta in public, ba lumina care vine nu stiu din ce parte, tot timpul gasesc cate ceva pentru a nu le placea in biserica (vide si topicul mai vechi Ce nu ne place in biserica).

In legatura cu subiectul topicului ... poate suntem noi mult prea sensibili, fiecare se roaga in biserica asa cum crede el de cuviinta. Nu stiu daca ar trebui sa ne gandim ca ne deranjeaza glasul celui de langa mine (desi cum ramane cu porunca iubirii aproapelui, daca eu nu reusesc nici macar sa ii tolerez vocalizele?!). Unii inteleg sa isi exteriorizeze trairea, altii nu, gandindu-se ca asa este placut lui Dumnezeu. In niciun caz nu sunt de acord cu participarea formala la Sf. Liturghie, de asistenta, ci cu rugaciunea comuna. In biserica mea avem dascali care canta foarte frumos si ale caror cantari transmit foarte multa evlavie, corul, de asemenea. credinciosii acompaniaza, fiecare cum poate, iar mie mi se pare sublima aceasta comuniune de rugaciune si traire, desi imi inchipui ca acest amestec de voci nu ar fi pe placul unui estet, dar cine doreste sa asculte asa ceva, se poate duce frumusel la opera.
Inteleg ca pentru unii o fi deranjant, dar trebuie sa ne gandim si la cei din jur. Asa, si eu vreau sa stau in genunchi cand se citeste Sf. Evanghelie sau cand se spune Tatal nostru, dar daca nu am spatiu sau daca stau mai in spate sau pe mijloc, nu pot ocupa locul, caci e un du-te vino perpetuu; doar nu o sa bruschez lumea sa imi faca mie loc sau sa nu mai circule si, in niciun caz, sa ies din biserica, pentru ca nu ma pot ruga corespunzator! Asta ar fi culmea!

Eu personal vreau sa ma concentrez la rugaciune in locasul de cult, nu sa fiu calcat pe axon de vocile razlete care se intampla de multe ori sa tipe chiar in urechea mea. Nu-mi trebuie ispite suplimentare, caci sunt destule atunci cand vrei sa te rogi, stii bine. Si crede-ma ca din iubirea aproapelui care se roaga langa mine si care trebuie sa suporte cu stoicism doua ore de chin auditiv, pentru asta am deschis topicul asta. Ma deranjeaza pe mine, dar si pe ceilalti enoriasi, nu numai pe mine. Si da, unii sunt mai sensibili si ies in pridvor in frig sau afara, ca sa asculte in continuare slujba la difuzor.

Vreau sa protestez in acest fel pe forum impotriva celor care din indiferenta sau poate dintr-un fel de egoism le fac viata grea fratilor lor, poate nedandu-si seama de asta, nu stiu... Si sper ca cei care citesc acum si stiu ca nu prea au voce muzicala sa se abtina din respect pentru ceilalti, iar cei care vor neaparat sa cante, sa mearga la strana sau la cor. Nu am interzis nimanui sa cante, ci doar am sfatuit sa cante unde trebuie si cum trebuie, daca stiu sa cante. Cine are urechi de auzit sa auda.

PS: Unde mai pui ca in ziua de astazi se amesteca barbatii cu femeile in biserica si cateodata ai ghinionul sa stai langa baba Safta care incepe cu vocea ei minunata sa-ti incante spiritul vreo doua ceasuri... Bine ca mai sunt si pauze.

Ionut ,si pe mine ma deranja un cantaret care canta fonfait si nu intelegeam mare lucru.
La biserica unde merg eu canta un dascal foarte bine ,dar cand lipseste el ,mai ales la vecernie aparea si acest cantaret ,care canta benevol cu binecuvantarea preotilor, cate o cantare din Paraclisul Miacii Domnului.
Nu canta de la inceput pina la sfarsit ,dar mai canta si el ,intercalat.
Dupa Sfantul Maslu ,mai canta si el.
Ma zgaria la auz ,dar cu timpul mi-a trecut.
Cand mai vine cate un elev de la seminar cu o voce frumoasa e o incantare ,dar stau si ascult vocea ,parca nu mai sunt atat de atenta la slujba.
Doamne ajuta !

Iertat sa fiu de cei care nu sunt de acord cu acest lucru, dar eu sunt unul dintre cei care canta. In strana nu merg decat in acele sarbatori din timpul saptamanii cand dascalul e singur si mai are nevoie de ajutor. Stiu ce inseamna o voce falsa sau nelamurita si am simtit de multe ori (in Londra cel putin) astfel de "voci", dar m-am stapanit, iar cu alta ocazia am cautat sa stau ceva mai departe de "ele". Locul meu este undeva in fata, imediat dupa grupul de batrani si de obicei sunt cu fiul cel mic (11 ani) caruia-i face mare placere sa vina sa se roage. Nu cant tare sa deranjez pe altii, ci discret, pentru mine. Cand sunt la strana, e altceva! Daca am sau nu am voce, nu stiu ce sa spun. In tinerete, imi iroseam talentul cu prostioare, cantand la chitara pe la chefuri, departe de biserica si de griji. Acum... mi-a trecut!

Fratiile voastre sunteti niste rasfatati ai sortii! Daca nu va place cum canta cei din biserica, va puteti duce la alta. Daca preotul la care va spovediti nu e sporit, va cautati altul si tot asa. Dar noi, cei din strainatate, care tinem si cu dintii de unica bisericuta ortodoxa romaneasca pe care prin voia Domnului o avem, ce sa mai zicem...?
Eu m-as duce cu tot atat de mult drag la biserica chiar de-ar fi sa fie plina de toti fonfaitii din lume si m-as ruga cat as putea eu de bine. Niciodata nu va fi in biserica o atmosfera 100% prielnica rugaciunii - unul tuseste, altul se foieste, pe unii ii apuca discutiile in timpul Sfintei Liturghii, copiii ba intra, ba ies samd. Asta e tipicul rugaciunii in comun, participa la ea si preacucernicii si gajaitii si ragusitii si cei cu voce de privighetoare. :1:

Doamne ajuta!

Apropos de cei de prin strainataturi...eu cred ca sunt o norocoasa, Biserica la care merg (ce-i drept nu foarte des) are niste cantarete in strana de nota 10. Sunt niste fetite de pana in 12-13 ani, dar canta o psaltica superba...au si voci foarte frumoase, mai ales una dintre ele...si chiar am ramas uimita de acest lucru. Este si un baiat care canta numai in timp ce lumea se impartaseste...si nu va spun, are o voce absolut superba si chiar imi pare rau ca nu canta si el in timpul Liturghiei :2:

Dar mai sunt si unele doamne care se chiorlaie chiar...ooops, poate fac si eu acest lucru fara sa imi dau seama.....desiii eu nu am o voce prea puternica astfel incat sa creez rumoare prin Biserici :10:

Eu sunt de parere ca trebuie sa cantam cu totii in biserica, cu ajutorul stranei.
Sunt preoti care indeamna mereu la asta.
Trebuie sa participam cu totii la slujba.
Cei care nu asa voce, sau nu pot asa bine sunt putini se pierd in multime.
Unii spun ca ii deranjeaza la rugaciune.
Da, si eu sunt asa. Eu nu pot sa ma rog in timpul slujbei, pentru ca urmaresc slujba, ce spune preotul si rugaciunea lui, in dialog cu strana.
Eu ma rog cand ajung la biserica, apoi merg la strana (am fost invitata sa cant acolo, desi nu cred ca am voce grozava, si mai am probleme cu gatul). Cant cu drag insa.
Si mi-ar place sa si citesc rugaciuni, psalmi, ce mai trebuie cu diverse ocazii. Mai fac cu randul cu fata care este "citet numit de preot".

Eu am insa alta problema, tocmai invers. Nu-mi place sa se faca spectacol in biserica, acei cu voci grozave sa cante solo, sa se puna in valoare. Exista (si la noi) cate cineva, fost solist de opera poate, care trebuie sa se arate publicului. Ei pot sa invete multe pe cei neprofesionisti si ii respect pentru talentul si capacitatile lor si invat de la ei.
I-as asculta cu multa placere in solo, dar nu la slujba.

Legat de rugaciune si cantat: mi-ar place sa facem impreuna (si cu preotul) aceste lucruri si anume cand este rugaciune, sa ne rugam cu totii tare, impreuna, cand este de cantat la fel.
De ex. la noi se spune crezul in cor, toata lumea. Asa trebuie sa fie cu adevarat.
Intrebare: preotul de ce nu rosteste Crezul impreuna cu noi de fapt?

Cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in Biserica. "Oare toti sunt Apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al Trupului lui Hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

Duminica aceasta, printr-o intamplare,am ajuns la alta biserica decat cea din cartier, la care ma duc adesea. De cum am intrat, am ramas stupefiata! Nu cred ca erau mai mult de 10 oameni la slujba!! (nu incepuse inca Sf. Liturghie). Lume buna (era o biserica mai de centru), politicoasa, isi intindeau unii altora pernitele pentru a putea sta comod in genunchi, isi ofereau unii altora scaunele (evident, erau mai multe scaune decat credinciosi)... La strana erau si femei si barbati (m-am gandit la Sophia), ba chiar femeile cantau mult mai frumos decat barbatii, care nu prea aveau voce. O fata dirija cu o bagheta micuta persoanele care cantau in strana. Se canta pe mai multe voci. Eram stupefiata, parca ma aflam la un concert la Ateneu, nu la Sf. Biserica. Ma deranja foarte tare ca noi, credinciosii, nu cantam... Strana canta splendid, dar tehnic... fara evlavie, nu transmiteau traire, ci doar perfectionism, grija pentru a iesi totul ca la carte, atat... Cantari inalte, polifonice, care mie mi se pareau complet lipsite de miez duhovnicesc. As fi vrut sa ies din biserica si sa ma duc valvartej la mine in cartier, in biserica care geme de lume, dar in care dascalul canta cu voce puternica si evlavioasa si in care toti credinciosi canta, in legea lor, mai in soapta sau mai cu voce tare si ii dau slava lui Dumnezeu. Lumea de aici era linistita,blanda, foarte politicoasa... se mira cum de unii pot lua anafura cu mana goala, fara servetel, nu se imbulzea la miruit (ca si multi mai eram, la sfarsitul slujbei eram vreo 40). Mi se pareau gesturi mecanice, invatate, asemeni celor ale corului. Mult perfectionism, parca totul era artificial. Parintele era intristat la predica de faptul ca nu prea se impartaseste nimic aici, ca nimeni nu vrea sa deschida gura pentru a-L primi pe Hristos... ma gandeam cata lume s-o fi impartasit la mine la biserica de Sf. Arh. Mihail si Gavriil, multi, foarte multi... dar erau si de 10 ori mai numerosi.

Puteti sa credeti ca nu stiu sa apreciez, insa prefer de o mie de ori biserica mea cu oameni multi, de-a valma, care se foiesc in timpul slujbei, in care nu ai loc sa stai in genunchi, dar in care eu una ma simt minunat, il simt pe Dumnezeu in cantarea si in lucrarea comuna a credinciosilor, simt evlavie si dragoste de Dumnezeu! De abia acum stiu sa apreciez si omul care se imbulzeste, pentru ca se imbulzeste spre Hristos, si pe dascalii care au atata si atata traire in cantat, incat o transmit amplificata credinciosilor, si pe cei ce se roaga impreuna si pe cei ce slujesc atata lume. Da, eu prefer de o mie de ori cantarea comuna a credinciosilor, in care fiecare participa dupa puterea si dupa osardia sa, decat glasurile armonioase ale unei elite care canta dupa rigori tehnice. pana la urma, slujba este traire, nu ascultarea unor cantece.

70. Odata, la parintele Ioan la biserica, a venit un parinte cu corul de la strana. Venisera din orasul lor sa participe la un concert de colinde.
Fara sa stie cum cinta, parintele Ioan le-a ingaduit sa tina ei strana. Dezamagirea credinciosilor a fost mare: in locul muzicii psaltice pe care se asteptau sa o auda au auzit ceva care semana mai mult a opera. Muzica era plina de m?ndrie, solistii fiind mai degraba interesati sa îsi arate maiestria vocala decit sa Ii cinte lui Dumnezeu.
In biserica se afla si un parinte calugar care se afla in drum spre Muntele Athos. Dumnezeu ii descoperise acestuia ca, atunci cind ridicau vocea prea strident, mindrindu-se, cintaretii de la strana erau inconjurati de draci. Numai atunci cind cintau fara ifose si fara parada, numai atunci dracii ii paraseau.
Calugarul i-a spus parintelui Ioan vedenia si acesta l-a rugat sa le spuna si celor din cor ce ii descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, calugarul a refuzat. Atunci parintele Ioan s-a dus si le-a spus el cintaretilor despre aceasta.
- Parinte, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cinta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, incercind sa le ia apararea.
- Mai bine deloc dec?t asa, fratilor, ca aici nu e sala de opera. Sunt convins ca puteti cinta si altfel, numai bunavointa sa aveti. Daca veti cinta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu. Daca veti cinta pentru Dumnezeu, veti cistiga si inimile oamenilor. Mindria nu tine de voce. Si nici smerenia nu tine de voce, tine de inima. Poate va ginditi ca vedenia calugarului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Ca el, habotnic cum ?l credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la manastire, nu stie sa guste muzica voastra. Muzica izvodita din inimile si din mintile sfintilor seamana prea putin cu muzica marilor compozitori religiosi de astazi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericeasca. Iar compozitorii care au incercat sa inlocuiasca psaltichia prin creatiile lor s-au aratat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantina il pastreaza, icoana renascentista nu. Muzica psaltica il pastreaza, cealalta nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place noua. Il rog pe parintele vostru, care imi e prieten, sa ma ierte ca va fac observatie. Daca tineti cu dintii de mindria voastra, veti putea cistiga cel mult niste premii stricacioase. Dar, daca veti incerca sa cintati asa cum trebuie, puteti dobindi cununi pe care nu le veti pierde niciodata...


Un batrin oarecare, duhovnicesc, dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultind putin incepeau a salta; si iar stind ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau citva timp. Iar batrinul, vazind, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate sa vada pricina de atita bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se batrinul de chilia fratelui, dracii, vazindu-l venind asupra lor, rusinindu-se s-au dat in laturi ca niste ciini, unul intr-o parte, altul intr-alta, si asa departindu-se au fugit. Iar batrinul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltind acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batrinul ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrind la dinsul in chilie, l-a gasit stind la fereastra si citind.


Danion Vasile, Patericul mirenilor.

Glykis, sa stii totusi ca se pune foarte multa munca in aceasta muzica corala pe care tu o detesti. Si de multe ori se canta si cu mult suflet...poate nu se vede daca nu esti obisnuit si nu cunosti. Smerenie e greu de acumulat intr-un grup, mai tot timpul este cate o oaie mai breaza care se crede lebada, etc. Dar sincer, nici in grupurile de muzica psaltica nu am vazut intotdeauna foarte multa smerenie la baietii aia, toti ingrijiti, gelati, cu rase (la ce le trebuie rase???) de un negru stralucitor, asa ca sa placa...:65:

Parerea mea este ca si muzica corala, la fel ca si muzica psaltica poate fin inaltatoare. De multe ori depinde de noi sa le apreciem.. Asculta pe youtube ps 23 cantat de Te Deum Laudamus, muzica polifonica, pe 3-4 voci, nu psaltica, dar nu cred ca poate sa fie cineva care sa nu fie miscat.

Si de asemnea, in ziua de azi blandetea, linistea, politetea, neimbulzeala sunt valori atat de rare in Romania incat, chiar daca par artificiale unui outsider invatat sa ii placa sa fie imbulzit, inghiontit, etc, tot sunt de apreciat, macar cat de cat. :53:

Poate am fost prea puternica antiteza. Mie imi place muzica corala in afara Bisericii, intr-adevar, a contat foarte mult si faptul ca nu eram deloc obisnuita cu ea acolo. Cred si eu ca e multa munca, numai sa canti 4 ore aproape in continuu.... si nu cred ca sunt platiti. Oricum, poate a fost si vina mea ca nu am stiut sa gasesc prea multa evlavie in cantecul lor.

Cantaretii de la biserica mea sunt foarte cuviinciosi si transmit multa smerenie. Nu sunt gelati, se imbraca modest, au voce puternica si insufla credinciosilor sentimentul trairii. Imi pare rau ca exista si alte specimene. In schimb, barbatii care ajuta preotul mi se par destul de mandri.

Si inca ceva foarte de bun simt ce am vazut eu in biserica aceea: nu intra decat un singur paraclisier in altar si atunci cand intra, isi facea cruce. La mine intra mai multi barbati in altar, ca si cum ar intra in camera lor, trantesc usile diaconesti, e un du-te vino chiar si in altar in anumite momente... Lumea din biserica mea ar trebui sa ia lectii de la lumea de acolo, sa invete sa cedeze locuri pe scaune, sa nu se imbulzeasca, iar cantaretii nostri sa faca schimb de experienta cu cei din corul polifonic si toti sa fim multumiti!
A, in categoria defecte comune: in ambele biserici se gasesc niste babute sa vorbeasca in timpul slujbei si telefonul suna si nu se opreste cand ti-e lumea mai draga!

:41::41::41:

Vezi ca daca stai si te gandesti, nu a fost chiar asa de rau precum ai crezut la inceput? Am vazut si eu coruri si coruri, si in multe mai este cate o doamna care se crede primadona, sau coruri nu foarte bine armonizate, sau coruri cu foarte putine voci tinere, dar na, dat fiind la cati tineri vin la biserica...Dar in general, daca imi place cum slujeste parintele, si daca simt trairea lui, si daca imi place cum predica, eu pot sa ignor deficientele corului.

Da, si pe mine ma deranjeaza telefoanele astea. Ma rau decat cantaretii razleti care se cred coristi. Cel mai tare ma deranjeaza cand cel sunat nu inchide rapid telefonul, ci lasa sa sune si fuge repede-repede spre iesire ca sa raspunda. Nu stiu cum ar putea sa fie preotii mai clari ca lumea sa inchida telefoanele mobile in timpul slujbei. Sau sa le puna pe silent, sau pe vibratie.

http://www.youtube.com/watch?v=b0SuteipTVg

Andrusca ,am vrut sa spun ca odata cu trecerea timpului nu ma mai deranjeaza cum canta acest tanar.
Nu pentru cantari frumoase mergem la biserica.
E adevarat ca trebuie sa intelegem ce se canta .

Multumesc pentru link, Noesisaa, minunata cantare! :53: Si totusi... m-am convins acum si mai tare ca acel cor de la biserica in care am fost nu transmitea traire! Oricum, ulterior am aflat ca erau doar in vizita si ca acea biserica nu are, de fapt, un cor al ei, si nici macar cantaret propriu! Ceea ce e mare pacat.

Cantarea celor ce "silesc firea spre racnire" a fost respinsa de Biserica inca din primele veacuri crestine. In acest sens s-au dat o serie de canoane.

Iata ce spune Tipicul Sfantului Sava: "Strigarea cea fara oranduiala a celor ce canta in biserica nu se cade sa fie primita in cantarea bisericii. De asemenea si cel care o canta la biserica nu trebuie sa fie primit. Sa fie scos din dregatoria sa si sa nu mai cante in biserica. Pentru ca se cuvine sa cantam cu buna cucernicie si frumoasa glasuire si sa inaltam Slava Stapanului tuturor si Domnului ca si din gurile inimii sale. Iar cei ce nu asculta acestea, muncii celei vesnice sunt vinovati, ca unii ce nu se supun invataturilor Sfintilor Parinti si ale Pravilelor."

''Cei cu inima buna sa cante.''
 

Laudat sa fie Iisus!

Acest lucru ne spune in fiecare zi, la slujba, dragul nostru preot. De mica am fost invatata cu cantare multa in Biserica. Nu pot concepe o slujba fara raspunsul credinciosilor si fara implicarea acestora. La biserica la care ma duc eu in Romania, undeva pe langa Targu-Mures(de unde sunt de loc :))) rasuna Biserica de cantare. De la mic la mare, copii sau batrani sau tineri sau barbati sau femei, toti canta si nu au cum sa deranjeze pe celalalt de langa ei, pt ca simt cantarea, nu mai au timp sa asculte la cei din jur( daca au voce, sau canta corect sau... daca stiu versurile). Nu am mai intalnit asemenea minune in nici o alta Biserica. Simti cum inima ti se infioara, cum inchizi ochii si simti o putere care te cuprinde din cap pana in picioare. E o Biserica mica, simpla, de la tara.... dar zi de zi... plina de oameni din toata tara si din strainatate. Si fiecare... chiar daca sunt pt prima data si nu stiu versurile... nu se pot abtine s anu cante.
La Biserica la care ma duc eu momentan( din cauza... a mii de kilomentrii:) stilul cantarii abordat este cel bizantin. Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu primesc nici o simtire cand aud cantarile acelea. Dimpotriva, ma pliuctiseste(de multe ori) si nu-mi inspira nici o dorinta de a ma implica in slujba sau de a pleca capul si a ma ruga din tot sufletul. Pana la urma... fiecare om e diferit, si simte orice lucru diferit. Sunt multi carora le place stilul bizantin, precum sunt multi carora le place 'stilul saltaret', cum imi place mie sa-l numesc. Asta ar fi ultima problema de pe pamantul asta, daca si in Biserica stam sa analizam omul de langa noi, cum canta sau ce voce are sau ce canta. Noi ar trebui sa ne vedem de cantarea noastra si de raspunsul nostru la slujba.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa avem inima buna, ca sa putem sa-i cantam toata viata.


Doamne ajuta!

in biserica e bine sa cante toata lumea asa cum poate ...e bine sa cantam mai putin tare atunci cand stim ca nu avem voce dar totusi eu sunt de parere ca toata lumea are dreptul de ai canta lui Hristos...mie imi place tare mult cand canta toata lumea, dar eu tot mai putin am acces la biserica as fi ascultat si o voce mai scartaietoare ...sincer nu m-ar deranja...abia atunci cand esti neputincios si toate usille ti se inchid in fata (nu din rautate ci din cauza ca oamenii nu stiu de ce stai langa usa), iti dai seama ca vrei sa fii printre oameni oricum ori fi...pace sa aveti in suflet .

Sunt de aceeasi parere cu tine , draga Speranta.Imi simt inima pulsand mai puternic, atunci cand si eu ma alatur celor care canta la Sfanta Liturghie.Sunt o fire sensibila, timida chiar, insa cantand impreuna cu cei din Sf.Biserica imi inving neputintele.Doamne ajuta !

eu ma bucur cand aud lumea cantand la biserica, cu si fara voce. nu cred ca ar trebui sa ne derajneze. nici eu nu am voce cine stie ce, recunosc ca nici nu cant cu voce tare :71: dar la Prohod cantam cu totii, cu voce sau fara voce. de una zi am auzit pe cineva care se bucura ca putea canta la biserica, pentru ca acasa nu putea din varii motive. am fost acum multi ani la o manastire unde nu au dat voie nimanui sa cante, doar corul de maici, mi s-a parut frustrant, toti venisem sa cantam pentru Mantuitor. multi sunt fericiti, bucurosi, linsititi cand il slavesc pe Mantuitor prin cantec. si mi se mai "julesc" timpanele, dar stiu ca toti sunt bucurosi sa cante.:21:

Eu m-am obisnuit si cu voci mai stridente...la noi la biserica e un batran care canta in cor.Bietu' om numai voce nu are .Cand l-am auzit prima oara,am ras de el,intrebandu-ma cum a ajuns in cor,dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii,sa-mi dau seama de pacatul facut.Cand am vazut cu cata smerenie se inchina si saruta icoanele,mi-am dat seama ca Dumnezeu prefera un om smerit fara calitati vocale,decat un Pavarotti mandru.Nu inseamna ca oricine care are voce se lauda,insa trebuie sa-i multumim Domnului pentru toate aceste inclinatii pe care nu le are "tot omu' " si sa le folosim pt. a-L lauda si ai multumi.

Dunnamite>cata vreme nu cinstesti icoanele,nu te poti numi ortodox.Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti arate calea adevarata.

Pe langa faptul ca astazi amestecarea barbatilor cu femeile in biserica a intrat in normalitate, mai trebuie sa si rabdam vocile razlete mai mult sau mai putin talentate. Pai mergem la balci sau la biserica? Unde este ordinea? Unde e respectul pentru cel de langa tine? De ce-l smintesti pe cel care intra pentru prima oara in locasul de cult ortodox?

Eu cunosc toate cantarile principale de la slujbe, dar, neavand voce muzicala, ma abtin de la a-i tortura pe cei din jur. Abtine-te si tu, nu-i mai deranja pe fratii tai de la rugaciune.

Florin, ai o obsesie cu amestecarea barbatilor cu femeile in biserica. :4: Dar in societate cum traiesti daca barbatii si femeile nu sunt separati printr-o perdea mare si neagra? Tu daca stai langa o femeie necunoscuta in autobuz incepi sa te holbezi la ea si sa o pipai? Probabil ca nu, dar daca da, ai probleme care nu sunt cauzate de amestecarea femeilor cu barbatii in biserica. Am impresia ca mai mult te calca pe nervi ideea in sine decat eventualele tentatii.

In general nu ma deranjeaza oamenii cu voci mai putin placute care canta. Daca e prea deranjant la ureche ma mut discret mai incolo. :D Mai tare ma deranjeaza cei care susotesc intre ei pe diverse teme, palavrageala, oamenii care vin tarziu si se inghesuie sa fie mai in fata, sau insista sa se inchine pe la TOATE icoanele desi au ajuns cu mult dupa inceperea slujbei, sau care vin si pleaca.

La Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, corul canta ingereste! Cred ca ieri a fost prima data cand am mers acolo la Liturghie. Splendid. Au si voce extraordinara, si multa evlavie. E si acustica buna. Cu toate acestea, si credinciosii acompaniaza in surdina corul, fiecare se roaga si ii aduce slava lui Dumnezeu. :105::25: La urma urmei, pentru asta venim, sa ne rugam, nu doar sa ascultam corul (sa nu va inchipuiti ca oi fi vreun cantaret care deranjeaza. stiu ca nu am voce, repet in soapta sau in sinea mea ce se canta). Evident, pentru un critic din afara, polifonia din timpul rugaciunii Tatal nostru ar fi extrem de deranjanta, insa fiecare se roaga cu toata inima. Unde mai pui ca pe la inceputul Tatalui nostru, ieri a rasunat in toata biserica o voce ascutita: "Faaaaceti-mi looc sa iau agheazma! Faceti-mi, domne, loc! N-am mai vazut asa ceva!" "nu auzi, doamna, ce se canta acum la slujba?" "N-aud! eu vreau agheazma!" Si a reusit, intr-un sfarsit, sa ia agheazma. Morala: fiecare gaseste in biserica ce cauta.

:24: Imi si inchipui ilaritatea momentului.

E posibil sa fi fost cineva cu oarece probleme mintale totusi, nu-i de ras.

Nu e fantezia mea ca barbatii sa stea separati in biserica de femei, ci asa a fost de demult, daca nu ma insel Sfantul Ioan Gura de Aur a hotarat asta. Si bine a facut, insa preotii din zilele noastre s-au adaptat se pare la preferintele boborului. Sa ramanem insa la subiectul deschis.

Ionut

Da' de unde! Mai multe persoane au incercat, in timpul slujbei, sa ia agheazma. Erau pelerini veniti de departe, probabil. S-au inchinat la moaste si acum venisera sa ia si agheazma. Poate ca statusera la coada afara, la moaste, cateva ore, insa cred ca mai puteau astepta o ora pana sa se termine slujba si sa nu mai deranjeze pe nimeni. O gramada de persoane cu par alb in cap incercau sa se strecoare printre lume, care, si asa, statea foarte inghesuita in biserica. Nu era loc nici sa arunci un ac, daramite sa te poti intoarce ca sa faci loc cuiva sa treaca, iar de datul sticlei din mana in mana nu mai putea fi vorba, cei care se aflau langa butoiul cu agheazma hotarasera ca nu mai doresc sa fie deranjati in continuu. Evident, nu s-au lasat pagubase si au facut o bresa pe undeva... Si eu am fost putin inghiontita si facuta piftie, dar am reusit sa ma concentrez la slujba (sunt obisnuita cu asemenea atitudini!), care a fost dumnezeiasca. Si, la urma urmei, mie chiar imi place ravna, dar nu prea inteleg de ce voiau sa ia agheazma in sticla taman atunci!

Eh, am observat ca unor oameni nu li se pare aghiazma destul de sfanta daca nu se imping ca sa o capete, daca nu dau cateva coate casa isi faca loc mai in fata, daca nu varsa si pe jos...chiar daca este destula pentru toata lumea si mai ramane, ca la Boboteaza, numai sa aiba un pic de rabdare. Nu prea inteleg de ce.

Eram o data in timpul Sfintei Liturghii. Si vine langa mine o tanti care canta da pe aratura rau. La vremea respectiva eu nu cantam deloc in Biserica. Si ma enervez eu tare de tot si incep sa ii povestesc la Doamne cat de lipsita de bun simt si educatie si cat de nesimtita e tanti aia si ca ma deranjeaza. Era o Liturghie superba. Si uitandu-ma eu urat la ea am realizat ca ea bine, prost, cu mai multa sau mai putina atentie si intelegere si simtire, ii canta lui Hristos. In felul ei Ii spunea ca e acolo, ca a venit la intalnire. Si a devenit asa frumoasa cantarea ei... devenise rugaciune.

Cantaretii care ne deranjeaza Reply to Thread
 

Ferice de cei ce au un Lacas Sfint unde sa se roage si sa asculte Sfinta Liturghie....si cred ca nu ar trebui sa deranjeze cum cinta credinciosii in Biserica (batrini inainte ziceau ca ei se duc sa se roage la biserica nu sa asculte ce vorbeste cel de linga el ,ci ce spune preotul si mintea sa iti fie la rugaciune si al Dumnezeu)si asa este....eu una as vrea sa am o Biserica la care sa merg sa ma rog si sa ma pot impartasi chiar daca nu ar avea cor si ar cinta fiecare cum poate si cum stie .Dumnezeu sa ne aibe in paza sa.

Si eu as vrea sa invat sa cant, pentru ca in biserica unde slujeste duhovnicul meu (intr-un sat), canta doi batranei la strana si o fac saracii cum pot, dar suna mai mult a muzica populara. In oras nu-mi prea plac corurile, prima data cand am auzit un cor am avut wooow impresia ca sunt la opera, si pe urma mi-am dat seama ca de fapt asta si era problema. Imi place enorm imnul acesta http://www.youtube.com/watch?v=LA4rTz5Qx6M care e atat de smerit si de inaltator in acelasi timp.

Despre amestecarea femeilor cu barbatii: eu stau mereu in partea stanga, dar sotul meu vine si sta langa mine, pentru ca el vine de mai putin timp si cred ca deocamdata nu se simte in largul lui in dreapta. Am incercat sa-i spun sa stea in dreapta, dar a venit dupa cateva minute intre femei :) Multumesc lui Dumnezeu ca vine, sa stea unde-o vrea, si eu eram la fel la inceput, mi-era rusine si sa ma inchin icoanelor si aveam impresia ca toti ceilalti stiu unde trebuie sa stea, ce sa faca, toti sunt sfinti, numai eu sunt proasta si magar intre oi si ca ei isi dau seama de asta :)

Care este problema?Cantati si voi,am venit la biserica sa ne rugam nu sa ne preocupe de ce fac altii,acum sa fim seriosi nu ii poti pune scoci la gura