Ce parere aveti despre divort?
 

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

Exista totusi niste limite . Daca relatia s-a stins e destul de greu de reparat.
Conform scripturii trebuie multa rugaciune ,pocainta de ambele parti pentru ca relatia sa se repare.Dar daca una din parti nu-si face partea ,avem parte doar de cenusa,focul s-a stins.Trupul unit de Dumnezeu e oricum afectat de una din parti sau de ambele.
Cita bataie crezi ca merita indurata ? Parerea mea ,e ca nici macar o palma.
Unii probabil suporta mult . Poate spune cineva cit timp?
Indrumarea e sa suporti si sa te rogi ca Duhul Sfint sa faca ce e de facut. Fa-ti partea cit poti de mult.

Draga Lacrimi, cel mai bine te sfatuieste duhovnicul nu noi.
Eu stiu ca daca va casatoriti sunteti una, nu doi ca sa va separati. Si Dumnezeu v-a unit.
Acum daca unul sufera, este normal sa sufere si celalalt (adica tu).
M-a impresionat ce ai spus despre sotul tau: grea incercare! Mi-a fost rusine ca m-am plans de problemele mele, cand am citit prin ce treci tu!
Gandeste-te ca nu esti singura: Il ai alaturi chiar pe Dumnezeu, pe Sf. Maica a lui Hristos, pe toti sfintii parinti.. Doar sa le ceri ajutorul!
Gandeste-te ca si sotul tau este in suferinta (chiar daca poate nu-l doare), s-a lepadat de credinta, s-a dus singur de la lumina in intuneric.. este un pacat foarte mare. Nu este vorba doar de viata asta si de nefericirea ta.
Eu cred ca acum tu trebuie sa fii puternica pentru amandoi, roaga-te lui Dumnezeu neincetat sa va ajute.

Din pacate, in cazuri de neintelegere intre soti, nimeni nu se gandeste la copii. Toti dau sfatul: femeia trebuie sa ramana langa sot orice ar fi si invers sotul langa sotie . Ca trebuie sa lupte, ca n-are voie sa il(o) paraseasca etc. Dar voi, care dati asemenea sfaturi, v-ati gandit oare ce simte un copil care sufera cand vede cearta si scandal in casa?
Eu acum vorbesc din perspectiva copiluilui care a suferit enorm pt ca parintii s-au incapatanat sa traiasca impreuna desi ei nu se mai intelegeau la scurt timp dupa ce s-au casatorit. Pana la urma , dupa ce noi copiii, am plecat din casa parinteasca, ei tot au divortat.
Si acum , noi , copiii suferim din cauza traumelor din copilarie. Oare nu meritam sa fim scutiti de aceste traume? Oare de ce trebuie sa condamnam copiii la chin? Ei ce vina au?
Mai ales unde e vorba de pacatul betiei, unde sunt certuri si batai la ordinea zile, eu dau un singur sfat: divort! mamelor, ganditi-va la binele copiilor vostri! Cine vrea sa sufere, n-are decat, dar nu ii condamnati si pe copii.
Revenind la ,,lacrimi´´ , daca situatia e suportabila, rezista! daca se ajunge la batai, nu merita! poti sa te rogi pt el si nemaistand cu el in casa. Daca el se va indrepta si te mai iubeste, se va intoarce la tine. Daca nu...

Frumos spus, din pacate.

Atat am luptat cu cativa prieteni (in teorie) analizand cazurile familiilor cu greutati.
Am zis si sustinut pana la sfarsit ca "in afara de pricina de desfranare, divortul nu poate primi binecuvantare".
Cu toate acestea, am intalnit cazuri in care suferintele unuia din familie au dus la o oarecare imposibilitate de a ramane in familie.

Insa inca imi vine gandul ca si aceste suferinte isi au rostul lor.
Pot fi o incercare sau o pedeapsa. Pot fi urmare a neascultarii parintilor si a duhovnicului rugator, ori altceva de acest fel.
Cu toate acestea, nici nu pot spune unei persoane care sufera mult sa rabde si atat. Simt ca e prea putin spus.

Nu cunoastem lucrurile cu mintea si inima lui Hristos, deci nu putem sa ne pronuntam usor asupra lor.

Sa ajungi seara de seara in mainile sotului doar ca sa fii batuta, e o viata de mucenic. Nu cred ca un copil, martor la astfel de evenimente nefericite, va ajunge dupa un scurt timp sa dea nastere la nenumarate intrebari: de ce nu mai vine tata? de ce nu mai suna? ... Asa ca nu trebuie sa cadem in extrema si sa spunem ca trebuie sa induram totul, doar pe motiv ca un copil trebuie sa aiba si tata. In astfel de situatii, sa-mi fie cu iertare, dar e tata doar pentru ca l-a conceput. Ori nu la asta trebuie sa se rezume numele de tata.

Adevarat.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Parinti nu sunt cei care nasc pe copil, ci cei care cresc copilul."

Desfranarea si adulterul nu trebuie intelese doar in sens tehnic. Adulterul inseamna ruperea fidelitatii, o rana intr-un singur trup pe care il formeaza cei doi. Rana asta se poate face si prin violenta, neglijenta extrema, jigniri... Tot adulter se cheama, in sens profund.

Cred ca eu sunt cea care simt asta... Pentru ca de cand a trecut la "penticostali" nu mai e acelasi barbat pe care il cunosteam. Il iubesc, dar presupun ca nu pe el, cel de acum, ci pe cel dinainte... Era un barbat puternic, care isi iubea familia mai presus de orice, era alaturi de mine tot timpul si eram, pe langa sot si sotie, si foarte buni prieteni. Ne spuneam absolut orice si nu luam niciodata vreo decizie fara parerea celuilalt... Acum sunt minciuni, pleaca seara de seara la "adunare", daca e acasa, sta doar cu Biblia in mana, nu mai exista comunicare, decat... atunci cand ne certam pe baza credintei...

Pot spune ca am fost in pragul unui divort cu doar 1 luna in urma. Ar fi fost pt a 3-a oara cand ne-am fi despartit, eu si sotul meu. De fiecare data a luat-o pe cai gresite, desi eram o familie, noi 2 si fetita noastra. De fiecare data m-am rugat (acatiste, post, mers la biserica) si de fiecare data am reusit sa il aduc pe calea cea buna, sa isi dea seama ca familia e cea mai importanta. Asta s-a intamplat si ultima oara, cand era determinat sa divorteze. Am staruit in rugaciune si, desi lucrurile s-au aranjat, continui sa imi savarsesc canonul si alte rugaciuni; probabil ca doar asa am reusit sa ma apropii mai mult de Dumnezeu, prin aceste incercari. Si mai stiu un lucru pe care obisnuia sa-l spuna Parintele Cleopa: ¨¨ barbatul se poate mantui prin femeia lui si invers¨¨. Cu rabdare toate si Dumnezeu va vedea ravna ta.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!

Unii barbatii si unele femei care inainte da casatorie au avut o viata intensa pe plan sentimental, condimentata cu tot felul de pacate, greu accepta o viata crestina dupa o randuiala anume. Uneori, dupa ce femeia isi ia in serios rolul de mama a mai multor copii, apar probleme. In acest caz, interventia preotului, a nasilor, a unui frate mai mare pot sa mentina echilibrul intr-o casnicie si sa-l mai tempereze pe cel care nu concepe sa-si duca jugul casniciei cu bune si cu rele. Merita citite cartile Parintelui Arsenie Boca pe aceasta tema. Sunt si situatii in care divortul se impune, mai ales daca viata unuia dintre soti e in pericol.

Cunosc si eu femeie singura la parinti care s-a maritat a treia oara. Adesea spune ca, daca ar fi avut un frate care sa-i acorde un sprijin, nu s-ar fi despartit de primul sot. De la al doilea a mancat mai multa bataie decat de la primul. In astfel de cazuri, cred ca e bine sa se ceara un sprijin inainte de divort. Nasii trebuie sa fie niste buni crestini, pe care sa-i respecte amandoi sotii. Exista barbati care sunt extrem de orgoliosi si de egoisti, dar cu toate astea sunt capabili sa asculte o vorba buna spusa la timp.

De curand am fost intr-un sat de munte si m-am crucit de destrabalarea care domneste pe acolo. O femeie al carei sot este plecat in strainatate se tot invartea s-o ajute pe alta care avea doi copii si sotul acasa. Nici nu s-a jenat de prezenta mea pentru a-i face ,,anumite'' propuneri si invitatii. Fireste, ,,in gluma''.

Sfanta Filoteia a murit din vina tatalui ei. Daca ar fi avut un astfel de tata, copiii de azi ar fi preferat sa ajunga copiii strazii, decat sa traiasca intr-o astfel de familie. Si cu ce sunt mai avantajati copiii strazii decat un copil dintr-o familie cu probleme? Cu nimic. Sunt in continuare victime mai mari ale societatii. Sfanta Filoteia a rabdat cu blandete totul si si-a vazut de propria mantuire, sfintindu-si viata.

Cunosc familii despartite in care fiecare se chinuie sa-l rasfete pe plan material pe copil. Nu si pe plan duhovnicesc. Atunci cand casnicia se poate salva cu putin efort, nu cred ca e mai bine sa se ajunga la divort. Nu intotdeauna dupa un divort intalnesti lapte si miere.

,,Parinte , ce sa facem ca sa ne mintuim ? Traiti fiecare cum puteti ,care mai bine care mai greu dar feriti-va de pacate si impliniti poruncile lui D.zeu asa cum le avem si veti vedea minuni dumnezeiesti cu ochii vostrii " (Parintele Paisie aghioritul - Cu durere si cu dragoste pt. omul contemporan)

...
 

in cazul tau, faptul ca sotul a trecut la protestanti, lepadandu-se de Botez, ai un foarte bun motiv de divort. mai ales daca nu aveti copii. si dupa cum povesteai ca se manifesta, spargand icoane si stingand candela... nu inteleg la ce te astepti de la el. e clar ca stati ca pe nuci acum. gaseste-ti un duhovnic si vezi ce poti face ca nu cumva sa-ti pierzi sufletul in aceasta lupta inegala, in incercarea de a-l aduce inapoi...
Doamne ajuta!

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

...
 

lacrimioara draga,
tu ai nevoie de un duhovnic bun. de un sfat intelept. nu astepta de la noi nevrednicii asa ceva. te sustinem, suntem alaturi de tine. dar nu ne cere sa hotaram pentru tine in astfel de cumpana din viata ta. fugi pana la parintele Justin sau cauta un duhovnic bun si cere sfat.
Domnul si Maica Domnului sa iti ajute si sa te intareasca!

Inca ceva, de cit timp a trecut la protestanti? de cind ai inceput sa simti ca s-a schimbat? luni, ani?

Ca sa fiu exacta... de pe 8 August 2009, de ci de 3 luni si 3 zile...

Aahhh, fi atenta, nu te grabi inca sa faci nimic!. Evita discutiile conflictuale si trateaza-l cu intelegere. Daca l-ai iubit inainte, ai rabdare ca o sa-i treaca. Parerea mea este sa nu faci nimic ritualistic in fata lui, lasa-l in pace si ia si tu o pauza de la religiozitate vadita. Roaga-te numai in sinea ta.
Priveste-l insa cu o usoara ironie la adresa noilor lui "preocupari", pe care el SA O INTELEAGA! si continua sa iti vezi de ale casei.
Parerea mea este ca ai sanse mari sa-i treaca starea asta debila de religiozitate protestanta.
Fii sigura ca OMUL cu care te-ai maritat este inca salasuit in fiinta lui, insa a devenit temporar inactiv.
O sa-si revina, dar ai rabdare..si zimbeste-i usor cu o intelegere ca pentru un om bolnav. INSA TREBUIE SA O FACI CU GRIJA SI FINETE!...este greu de descris insa poate ma intelegi

Multumesc mult pentru sfat. Am sa incerc sa fac asa cum mi-ai spus, dar iti dai seama ca va fi destul de greu...
Doamne Ajuta

Da, lacrimi, curaj si rabdare.. S-ar putea sa fie o faza, priveste-o ca pe o boala, sau un fel de acces de nebunie.. Si eu cred ca in cazul asta provocarile si discutiile mai mult rau fac.
Eu cred ca un barbat care isi iubeste sotia si inainte era bun prieten cu ea, si putea vorbi despre orice, daca ea nu 'il bate la cap' si nu in priveste de sus intr-o asemenea perioada, ci are grija de el si il priveste cu aceeasi dragoste, are toate sansele sa se trezeasca la realitate.
Ceriertare daca dau sfaturi aiurea, nu am nici o experienta de acest gen.
Dumnezeu cu voi!

Aici esti mai mult decit melodramatica, incepi sa fii confuza. Mai sus spuneai ca aceasta schimbare a inceput acum 3 luni(de cind nu-l mai recunosti) ceea ce este infim ca timp de shimbare iar acum spui ca ai petrecut O VIATA in LACRIMI si EXISTA BATAI din trecut

Clarifica daca vrei ajutor!
Te-a batut si inainte de aceste trei luni sau nu?...nu este timp de poezie!

Nu, nu m-a batut niciodata! Intrebarea nu se referea strict la mine. Cum in cazul meu este o situatie disperata, din care gandind la negru nu prea vad nici o iesire, stiu multe persoane, credincioase, ortodoxe, care stau langa sot, chiar daca sunt batute, jignite sau scoase afara in miez de noapte, ca asa are sotul chef.Ceea ce vroiam sa aflu este, daca intr-adevar, dupa ce ne-am unit prin cununie cu un barbat, Dumnezeu vrea ca noi sa-i fim alaturi toata viata, indiferent ce fel de viata am avea langa el...

Inteleg, insa acum vorbim strict despre tine, care nu ai fost abuzata fizic niciodata si ai in grija DOI copii. Trebuie sa imi explici mai bine si cit mai concis de ce te-ai racit de sot din moment ce ai un contract facut in fata lui Dumnezeu de a avea grija unul de celalalt pina la sfirsitul vietii
Ce s-a intimplat?

Nu m-am racit eu de el, ci el de mine. L-a inceput cand am auzit ca se boteaza, nu am vrut sa mai stiu de el, dar apoi m-am gandit ca Dumnezeu ne-a legat si nu pot eu, un simplu om sa provoc despartirea. Asa ca ne-am impacat si ne-am inteles ca fiecare va respecta religia celuilalt, iar in afara faptului ca el va merge miercuri seara si duminica dimineata la adunare, nimic din viata noastra de pana atunci nu se va schimba... Dar nu a fost deloc asa... Vine de la munca si aproape seara de seara merge la "adunare", duminica vine la 12, sta apoi la masa si citeste Biblia, dupa care la 5.30 pleaca din nou... Dar ce ma deranjeaza de fiecare data cand vine de la aceste adunari, incepe sa-mi predice din Biblie, sa-i faca in tot felul pe preoti, pe Mica Domnului, mi-a spart doua icoane, nu am voie sa mai aprind candela, ba mai nou rade sarcastic, cand vede copiii facandu-si cruce. Nu mai exista comunicare intre noi, ma minte (de ex. sambata stiam ca e la munca, dar el a fost la un "botez" de la 12 la 6), de fiecare data da cate £20 la "biserica" (acum cand nevoia de bani e atat de mare), nu ma mai intreaba daca am bani de facturi, de mancare, nu mai cumpara nimic copiilor, iar ieri am aflat ca i-a platit reparatia masinii unui pastor din Suceava (£380). Stiu ca e greu sa vezi dinafara ce e in sufletul meu si cat de greu imi e...

...
 

ti s-a mai spus sa mergi la un duhovnic. chiar si acolo in londra. nu mai asculta toate sfaturile infantile ale unor oameni care nici macar n-au o experienta de viata in sensul acesta si incearca sa iti explice ce invatati sunt. si ma refer doar la cei care se simt. unii dintre ei.
e o chestiune serioasa. nu poti sa te iei dupa ce spune unul sau altul despre familia ta. sunt sigur ca ai acolo un preot bun care te poate sfatui.
oricum, ceea ce a facut el constituie motiv de divort. dar ce ai de facut numai un duhovnic iti poate spune.
Doamne ajuta!

Mda, stii ceva parerea mea este sa-l lasi sa-si faca damblaua cu penticostalii lui si daca el stind la Londra le repara masinile din banii vostrii celor din Sushiava inseamna ca a ajuns rau de tot, in schimb tu du-te si distreaza-te de restul banilor altfel el va va cheltui toti banii pe fundul lor. Tu pregateste-te de o excursie in insule cu copiii sau cumpara-ti un flat screen TV SONY din ala suparat de 46-50 inch. Cumparati toale, pantofi, imbraca-i pe copii ia-le carti jocuri nu pierde timpul. Organizeaza petreceri, pune muzica cheama prieteni, nu sta ca o ne-cistigatoare in lacrimi.
Prieteni aveti, Ei ce zic de timpirea lui? Lui nu-i este rusine de ei? Vezi sa nu fi fost agatat de vre-o femeie pe la sedintele astea ale lor!!!
Parerea mea.

...
 

te plictisesti rau de tot... ce tot ii imbuibi capul cu prostii bietei femei? las-o in pace! daca nu te-as simti crud (ca sa nu spun altfel) as spune ca-ti bati joc de saraca femeie. termina cu sfaturile. las-o sa mearga la cineva care poate s-o ajute. trimite-i acadele pentru copii daca tot vrei sa ajuti si limiteaza-te la atat...

Stii ce? Asta a fost si parerea mea. Este imposibil sa devii atat de fanatic, dintr-odata. Eram ferm convinsa ca e vorba de o "sora"... Dar am o prietena a carei parinti sunt si ei "penticostali" si cand vin la Londra mai merge cu ei la adunare... asa, de dragul lor, ca nu cunosc pe nimeni. Am rugat-o sa investigheze si cica nu e nici pe departe vorba de o femeie... Si apoi, prietenilor nostri chiar nu le vine sa creada. Cel mai bun prieten al lui (fost, ca acum numai "frati" vede), zice ca sigur il drogheaza, ca i-au spalat astia creierul, ca e cu totul alta persoana decat inainte... Si la petreceri... predica din Biblie, altceva nu face.

Sa ma distrez n-as putea... Sunt o femeie in toata firea si nu-mi sta in caracter sa-mi bat joc de familia mea si de mine... Petreceri pentru ce sa organizez... nu mai am 18 ani sa dau bairamuri

Andrei, calmeaza-te, nu mai da sfaturi aiurea.

Ultimatum, cheltuiala, distractie?
Tu nu ai avut discutii in familie niciodata?
Sa ameninti partenerul (ultimatum, vacante separate etc) este cea mai proasta strategie posibila! Mai ales in situatia de fata cand este clar ca lui nu ii pasa!

In plus, barbatii si femeile gandesc f diferit!
Poate un barbat isi ameninta sotia ca o lasa etc.. si crede ca are succes (poate chiar are). Dar amenintarile unei femei au efect INVERS! Pentru ca barbatii pun intotdeauna inainte propriul interes (nu al familiei, al copiilor), NU sunt dispusi sa renunte, nu stiu ce este ala sacrificiu... ei cred ca au dreptate si mor cu "dreptatea" in mana, dar nu cauta compromis.

Sotul acelei femei se va crede un martir pt. credinta lui! Va accepta divortul, nu este evident?


Lacrimi, roaga-te in permanenta. Doar Dumnezeu poate schimba lucrurile, tu nu poti face nimic fara ajutor de sus.
Si rabda cat poti. Poate o sa treci cu bine prin asta.

Eu cand am discutii cu sotul NU ZIC NIMIC. Chiar daca nu are dreptate, chiar daca ma acuza degeaba.. incerc sa tac (nu reusesc intotdeauna, sigur, tare greu mi-e sa-mi pazesc vorba! dar asta incerc sa fac). Pentru ca nu are rost. Pe cat posibil, nu intretin cearta.
Dar ma rog Preasfantei Nascatoare sa-i spuna ea ce nu-i pot eu spune.
(Pot fi criticata pt abordarea mea, dar in general el isi vine in simtiri... tipa, face scandal.. dupa o zi, doua isi schimba atitudinea. Uneori sta si se gandeste singur la punctul meu de vedere, cand se calmeaza).

Multumesc, Anna. Asta e si parerea mea: se va vedea un martir al Domnului si nicidecum nu si-ar schimba atitudinea. Poate mai rau...
Stiu ca numai Dumnezeu poate face minuni si de aceea am sa ma tin de rugaciune... E tot ce mi-a ramas. Pentru ca eu de o minune am nevoie....

lacrimi tu lucrezi sau stai acasa cu copiii?
Cum de sotul tau nu are incarcare si are atita timp?
El nu ajuta cu nimic prin casa de umbla mereu pe la sedintele astora?

Lucrez, sunt avocat. Iar el lucreaza pana la 5, de luni pana sambata, iar sedintele astora se tin tot timpul seara (in afara de duminica, cand se tin si dimineata si seara si alte cateva exceptii)
Nici inainte nu ma prea ajuta prin casa, dar tot mai dadea cu aspiratorul sau spala cateva vase. Ce facea el in permanenta era gradina (si aia doar vara, evident). Acum... nu-mi amintesc sa fi facut ceva de la "convertire"...

Tu ca de obicei din lipsa de seriozitate si maturitate in gindire dai cu bita-n balta. In plus nici nu ai nici o idee ce inseamna martiriul si cum poti sa il combati pe sot daca aduce vorba de asa ceva sau se comporta ca un pusti fara minte pe rol de martir.

Doamnelor!
Un martir crestin nu este un nemernic mizerabil care-si lasa familia si copiii pentru a pleca la sectanti!!! Sa tineti minte acest lucru!
Acela este o cirpa de om infantil care nu are curajul raspunderii si nu-si asuma responsabilitatea actiunilor sale! Auzi tu sa nu te mai ocupi si sa auzi de copii deoarece predici nu stiu ce carticica tiparita si voi il mai si vedeti pe rol de martir!

Tu Anno sti de ce taci si nu sufli in fata lui cind se enerveaza?
Iti spun eu, DEOARECE ESTI VINOVATA!, esti cu musca pe caciula si de aceea inghiti galusca si PIERZI, si9 stii ceva nu o da pe smerenie, sau pe femeia crestina iubitoare! Scuteste-ma!


Eu ce i-am transmis acestei femei sa stii ca nu este de la mine ci din partea unei femei foarte serioase in fata careia sotul ei isi da jos palaria si NU ARE NIMIC CE SA-I REPROSEZE!(TOT TIMPUL PIERDE in dispute), evident alea serioase, nu de cumparaturi si alte nimicuri.

chiar lucrezi ca avocat la Londra?

Andrei, tu cu cine te certi?
1. esti grosolan. Cum adica "scuteste-ma"? In primul rand partea aceea de mesaj nu-ti era adresata.
2. In al doilea rand nici eu nu am vorbit de la mine! Citeste si tu cum trebuie sa se comporte femeia crestina. Citeste din cuv. Paisie Aghioritul.. cartile lui sunt inca in librarii si are un volum doar despre familie. (Pana acum ai dat doar pareri personale care nu reflecta invatatura crestina, nimic altceva.. pana si citatul din Pavel la care tot faci referire nu l-ai inteles, dar nu m-am obosit sa-ti atrag atentia pt ca este evident ca tu ai o intelegere "originala" a valorilor crestine).
3. In al treilea rand citeste despre rostul suferintei, despre smerenie.. orice.. Nu mai arunca impresiile tale si ale prietenei pe forum unde oamenii vin cu probleme.

"Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se impotriveste cu succes dracilor, dar cel ce se impotriveste celor dintai, e biruit de cei din urma. Lupta oamenilor impotriva noastra nu este despartita de cea impotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci oamenii se mai inmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si de ajutorul ce le dam." (http://www.filocalia.ro/referat/14/Suferinta_-_Rabdare)
Daca Lacrimi va citi despre rabdare, suferinta, smerenie.. va afla ca asta este ceea ce au facut altii: sa taca in fata sotului si sa se roage! (Pentru ca ea nu cu un om se lupta, ci chiar cu diavolul care-i sopteste sotului la ureche)

4. In al patrulea rand, nu citesti atent. Nu am spus ca sotul este martir, ci ca SE CREDE martir. O diferenta de la cer la pamant. Adica in mintea lui se indreptateste pe sine.
Si cu cat sotul va fi mai mult contrazis, amenintat etc... cu atat va crede mai mult ca e pe drumul bun!

(5. In al cincilea rand, "sa stii" se scrie cu doi i, domnule profesor. )

(Eu nu ti-am cerut sfaturi. Te rog sa-ti stii stiinta pt tine ca sa nu-ti raspund si sa crezi ca am ceva cu tine. Eu nu am afirmat niciodata ca sunt smerita sau buna.. nu ma ispiti ca sa nu sa afli adevarata masura a rautatii mele.. ca la fel m-am purtat pana acum si cu tine: am tacut de cate ori ai emis tampenii.. foarte des, adica)

Daca observi mai atenta si nu ai sari ca tzatza ai vedea ca mai incolo il folosesc cu doi ii, deci era vorba de un typo

Da. De ce, faptul ca ma venit pe acest site si mi-am descarcat sufletul, ti-a dat impresia ca stau acasa, n-am ce face si ma smiorcai toata ziua... Nu e asa. Efectiv nu am cu cine vorbi si am apelat la acest site, pentru a-mi descarca sufletul si in speranta ca voi gasi si oameni care ma vor intelege si care sunt capabili sa-mi dea niste sfaturi...
Si pe aceasta cale va multumesc tuturor

Andrei, crede-ma. Anna are dreptate. Ei considera un atu in plus pentru mantuirea lor, faptul ca trebuie sa renunte la ce ceva sau la cineva, pt a-l "urma pe Domnul Isus". Chiar daca acel cineva este propria familie, proprii copiii... Considera ca ii este pusa credinta la incercare, ca Domnul Isus il incearca sa vada daca pentru niste "lucruri lumesti" este gata sa renunte la El

De fapt ,nu cred ca intelegi prin ce trece el. Nasterea din nou ,gasindu-l pe Isus in viata ta , este o perioada tumultuoasa, de mari schimbari ,care se traieste cam rar in BO.
Faptul ca tu intelegi Cuvintul ,iti da un mare imbold de a spune si altora .Citeste pasajul cind se adreseaza Domnul lui Nicodim ,care nu intelegea cum e cu nasterea din nou.
Am trecut si eu pe aici. In momentul acesta face aceeasi greseala pe care o faci si tu.
El zice ca a gasit o biserica mai buna,iar tu tii ca esti in biserica care trebuie si atit.
Amindoi gresiti pt ca nu va uniti in Hristos. Lasati teologiile fiecaruia si axatia-va pe relatia voastra-. Puteti sa va rugati impreuna ,pe teme comune .E cel mai bun lucru.
Sint sigur ca dupa "luna de miere" isi va mai reveni . (daca nu ve deveni vreun fundamentalist ceva,care numai el are adevarul)
Nu incercati sa va convertiti unul pe altul.
Tine minte , Evanghelia poate "spala" creierul oricui.