Sarac vs Bogat
 

M-am intrebat de-a lungul timpului de ce se bate inspre saracie, smerenie si modestie muuulta, acestea fiind atributele crestinului adevarat??? Din ce stiu eu sunt cateva pilde in care bogatia este un dar al lui Dumnezeu pentru cei iubiti ai lui, daruind chiar unsutit. Sa inteleg ca toti oamenii de afaceri, sefii, directorii, toti bogatii, toti imparatii sunt considerati automat ca fiind pacatosi, in timp ce toti saracii sunt evlaviosi si mantuiti?????Nu poate exista om bogat care sa faca mai mult bine in lume decat pot face altii?

Ar mai fi existat Manastiri, Biserici,ctitorii, troite, comercializarea albumelor de muzica psaltica, icoane, vesminte preotesti, milostenie...daca toti ar fi saraci si asta ar fi idealul de crestin adevarat??? :7::106:

Nu stii pilda cu camila si cu acul? :5:

Deci bogatia nu poate fi considerata dar de la Dumnezeu, sau harnicie pur si simplu?

O stiu pe cea cu acul, dar poate se referea si la relatia om-bogatie, nu neaparat la bogatie in sine :39:.

Stiu si Pilda lui Iov...de ce i s-ar fi dat insutit, si nu ar fi lasat Dumnezeu sa se limiteze la traiul intr-o coliba, mancand coaja de paine, daca asta ar fi ceea ce isi doreste Dumnezeu de la credinciosi??????

Imi aduc aminte cuvintele preotului la predica: Dumnezeu nu este impotriva bogatiei iar oamenii cu stare nu sunt niste nemernici sau pacatosi. Nu trebuie sa fii neaparat sarac ca sa cunosti foloasele credintei. Sigur, daca ar fi sa ne gandim cati dintre saraci vin la si catre biserica si cati dintre bogati fac acest lucru... E mult loc de interpretare. Se pune problema cum a fost dobandita acea avere (sigur, ne putem intreba de la ce nivel incolo ne consideram bogati, fiecare avem propria noastra scara de valori). Am rude foarte bogate dar cu mare frica de Dumnezeu, practicanti, fac bine si rezultatele se vad in viata linistita si tihnita, plina de roadele credintei pe care o au. Cred ca important este sa avem masura in toate.

Exact, si atunci de ce exista tendinta aceasta de a ridica in slavi saracia??? Saracia poate fi o virtute numai in cazul in care alegi aceasta cale de buna voie...insa poate fi catalogata ca si lene pur si simplu. Saracia ii poate apropa pe oameni de Dumnezeu, sau ii poate indeparta, deci depinde foarte mult de caracterul individului si nu de situatia materiala in sine...cred eu.

Eu cred ca oamenii bogati isi pot castiga averea si cinstit, pe merit, muncind mai mult decat o fac altii si de asemenea pot avea o relatie foarte apropiata de Dumnezeu si face foarte mult bine. Practic ceea ce conteaza este ce fac acei oameni cu banii, si cred de exemplu ca daca cineva alege ca mare parte din munca sa sa fie alocata ctitoririi de Biserici, deja lucrurile capata o cu totul si cu totul alta aura....

Pai nu e pacat sa fie bogat e pacat sa fii bogat nemilos fiind inselat de duhuri rele.
Si Sfantu Iov a fost foarte bogat dar din averea sa dadea multa milostenie.

In Vechiul Testament era alta lege, acum legea s-a desavarsit iar oamenii trebuie sa fie desavarsiti asemenea legii.
Daca ai rabdare citeste aici ca explica mai multe:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...viata-de-veci/

AndruscaCIM - noua ne-a explicat preotul la predica asa:
Stii ca exista pilde in care un om bogat a fost si hapsan si nu a daruit altora (ex. aia cu bogatul si ospatul la care numai de-ai lui erau invitati, sau cu Lazar cel sarac) si alte pilde inca omul bogat era si darnic si bun (cel cu vindecarea slugii, sau imi scapa acum altele).
Preotul nostru spunea asa, ca pentru Dumnezeu nu bogatia ca atare este un pacat si faptul de a nu darui si altora din ea, de a nu ajuta pe altul.
Tocmai ce spui tu, sunt unii care sunt bogati, dar si f.filantropi si fac mult bine in lume. Aceia sunt buni crestini.
Pacatul apare atunci cand ai de toate si vezi ca altul de langa tine are nevoie si nu-i dai si lui.
E putin derutant poate.
Ma gandesc acum la acel bogatas care isi facea tot mai multe si mai mari hambare ca sa-si adune granele si bogatiile, dar nu se gandea la saraci. Iisus i-a spus atunci: "nebunule, la noapte vin sa-ti iau sufletul ce-ai sa faci cu averile adunate"?
Nu mi-e clar insa pana la ce limita trebuie sa ajunga saracia. Adica se spune ca monahii sa fie saraci de tot, tendinta spre pustnicie, in care sa nu ai chiar nimic. De ce este buna asta.
Adica daca ar fi calugarii mai avuti, dar ar ajuta pe ceilalti si ar duce impreuna cu ceilalti o viata crestina, ar fi pacatosi?
Pe de alta parte: un dar de la cei Magi a fost aurul (pentru Iisus. In biserici sunt multe obiecte bogate, cu aur si argint, multe biserici marete, cu mult lux, etc.
Asta cum se impaca atunci?
Aici am o deruta. Probabil insa ca este aceeasi explicatie: este bogatie, dar aceste locasuri fac bine oamenilor, macar pentru credinta, chiar daca nu daruiesc material din avutia lor, ci dimpotriva (oamenii trebuie sa doneze bisericii).

Ceea ce nu mi-este nici mie asa clar este cu smerenia si modestia. In sensul ca nu pricep de ce mandria este neaparat pacat.
Da, depinde ce faci cu mandria, daca faci rau altuia, sau nu-i faci bine.
Exista acea regula cu smerenia in biserica si capul plecat. Dar pana unde totusi?

am citi o carte , se numea "De ce sa fii fraier, bolnav si falit si cum sa ajungi destept, sanatos si bogat" Autorul povesteste o intamplare: ajunsese falit, rau de tot. Si a facut o promisiune: daca va reusi sa-si gaseasca un job din salarul lui va da o parte bisericii (nu era foarte convins de puterea lui Dumnezeu). A reusit sa-si revina financiar si primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si tina primisiunea fata de Cel de sus. Si mereu a facut la fel.
Se numeste "zeciuiala" adica din castigul tau da o parte LUI pentru ca oricum de la El vin toate,

Cred ca e vorba de faptul ca trebuie sa dai saracilor surplusul. Mântuitorul a dat pilda cu acul si camila dupa ce a sfatuit un tânar bogat sa-si dea averile si acela a refuzat.

Sti cum se zice, nici bogatia in sine nu e un pacat nici saracia neaparat o virtute
important e cum te raportezi la Hristos si la relatia ta cu El
unii sunt bogati prin munca cinstita, binecuvantati de Dumnezeu pt truda lor iar unii sunt saraci din lene si din risipa pe care o fac

Nu cred ca bogatia este un pacat, din pildele acelea cu bogatii rai, mandri si orbiti de bani...nu era criticata bogatia in sine, ci idolatrizarea banului in sine, asta e si parerea mea. Si cei saraci se pot ridica pe un piedestal si pot bifa calitatile pe care le intrunesc ei in drumul spre desavarsire...si exact saracia ii poate clatina.:39:

:5: Ihm, asa cred si eu...insa ceva m-a determinat sa imi pun semne de intrebare legat de acest aspect al situatiei materiale. Nu aud nicaieri CA bogatia sa fie asezata pe acelasi plan cu saracia, si asta pentru ca doar saracia este ridicata la rang de virtute in timp ce cei bogatia sunt criticati aspru de tot...si chiar mi se pare ciudat acest lucru, ca venind din partea crestinilor. De ce intotdeauna sunt semne de intrebare si suspiciuni asupra modului cum si-a castigat cineva averea, dar cand cineva e sarac...vaaaaaai ce virtute!!!!!!

In crestinism principiul este "orice imi apartine este si al tau". Asadar, daca bogatia nu are ca destinatie si sprijinul semenului, ea nu mantuieste.

Ni se cere saracie, modestie, smerenie pentru a face posibil ca semenii sa vietuiasca in noi si nu langa noi. Bogatia impietreste inima de multe ori. Insa, atat bogatia cat si saracia pot fi cai de mantuire, daca sunt abordate cum trebuie. Sa nu uitam ca Hristos "nu avea unde sa-si plece capul", iar Avraam a fost bogat. Hristos a zdrobit moartea, iar Avraam s-a mantuit. Daca suntem bogati nu trebuie sa uitam de ceilalti, iar daca suntem saraci nu trebuie sa ne revoltam impotriva lui Dumnezeu.

Daca ne aducem aminte de tanarul care vine la Hristos si ii spune ce trebuie sa faca pentru a se mantui, Hristos ii spune sa vanda ce are si sa-i urmeze. Tanarul s-a intristat la auzul acestor cuvinte.

Iubirea trebuie sa cheltuiasca bogatia. Si paradoxal, pe masura ce dam mai mult, avem de unde da mai mult. Crestinul nu trebuie sa devina impatimit, sa aiba grija - cum sa stranga mai mult. Grija sa trebuie sa fie mantuirea si toate celelalte "vi se vor da voua", dupa cum spune Scriptura.

Banuiesc ca pot fi oameni foarte bogati pentru ca asa s-a intamplat sa fie si nu pentru ca au cautat tot felul de modalitati de a deveni bogati, sunt oameni care doar pentru faptul ca se pricepeau la programare, IT, care au fost sefi de promotie, care stiu sa managerize in general, care au fler sau se pricepeau la anumite lucruri au avut anumite oportunitati in viata...

Eu am vazut oameni saraci a caror impietrire era pietruita bine, blestemau si urau pana la cer, oameni care sunt saraci pentru ca nu muncesc pur si simplu...deci saracia poate impietri la fel de bine ca si bogatia as zice...:39:

Andrusca, fie ca vorbim de saracie, fie de bogatie trebuie sa vorbim si de semeni. Daca nu facem acest lucru si ne vedem doar pe noi, atunci mergem spre suferinta fie prin bogatie, fie prin saracie.

Eu una nu cred ca e rau sa fii bogat - daca Dumenzeu iti da, atunci foarte bine! Problema care insoteste averea de cele mai multe ori consta in primejdiile pe care starea de bogatie le aduce cu sine, si care fac mantuirea mai grea.

:5: Corect.

...
 

eu vad lucrurile cam asa:
celui caruia Dumnezeu ii da mult, ii si cere mult inapoi.
ori bogatii, in general, sunt zgarciti. daca dau, o fac cu strangere de inima si cu parere de rau. nu e normal ca langa poarta ta sa stea o gramada de saraci si tu sa fii putred de bogat. crezi ca daca ai construit o biserica gata? din miliardele tale o biserica e nimica toata... cand langa tine nu va mai fi nimeni cu mana intinsa, cand nu vei mai auzi glas de copil plangand de foame, cand semenii tai nu vor muri de frig pentru ca nu au ce sa imbrace, atunci vei putea sa fii si tu bogat. pana atunci... sorry!

ma uit la casele bogatasilor cat un palat si cu cate un copil in ele. care, eventual, se sinucide pentru ca e neinteles si n-are cu cine comunica, parintii sai fiind ocupati cu afacerile...

nu, nu cred ca sunt foarte multi bogati care se vor mantui, in ciuda faptului ca mai fac cate o milostenie acolo... sunt convins ca li se cere mult mai mult. mai ales ca sunt multi care s-au imbogatit nu tocmai prin munca cinstita...

eu unul, caracteristica principala care-mi sare in ochi la cei bogati pe care ii cunosc, este zgarcenia... modul cum se despart de o anumita suma sau cum fac donatiile mi se par ca si cum le-ar fura ceva. iar dupa aceea asteapta recunostinta vesnica de la cel pe care il ajuta. eventual scotandu-i ochii de fiecare data ca i-a dat si el nu-i arata respect. pasamite el munceste de se speteste si sarantocul vine si-i cerseste munca lui. pe care o mai si bea pe la crasma... si gasesc mii de astfel de scuze ca sa nu mai ajute.

mai degraba cei din clasa de mijloc si cei mai saraci ajuta cand e cazul. diferenta e mare. saracul da din toata inima si ultimul ban din casa. insa bogatul se codeste la o suma care pentru el reprezinta o cina in oras.
de aceea bogatia e buna doar pentru cei care stiu s-o transforme in comori in ceruri...

Acestea sunt cazuri particulare, si nu am spus ca bogatia nu poate fi un viciu, ceea ce nu inteleg este de ce e atat de condamnata in timp ce automat despre saracie nu se discuta, nu se cauta motivele reale si starea duhovniceasca a saracului...de ce se intampla acest lucru, si saracia este catalogata automat ca fiind ceva pozitiv in crestinism???

Am vazut cu ochii mei saraci inraiti, impietriti, care aveau o atitudine acuzatoare si plina de revolta incepand cu Dumnezeu si continuand si continuand...Evident ca am vazut si saraci care pierzand tot , ramaneau senini afirmand ca tot ceea ce au nevoie este sanatate si atat.

Saracii nu se pot lupta intreaga viata cu sentimentul de invidie, nu isi pot dori o groaza de lucruri pe care neavandu-le se intristeaza si intuneca sufletul...deci practic niste saraci care nu au nici o legatura cu virtutea sau jertfirea pentru Dumnezeu si semeni?

Bogatia este un dar de la Dumnezeu ,asa ca nu putem sa o numim rea. Acest dar , insa , daca nu este folosit asa cum porunceste Hristos se transforma in pacat. Mantuitorul nu i-a comdamnat pe bogati pentru bogatia lor, ci pentru ca uitau de saracii care aveau nevoie de milostenie si nu erau ajutati de cei bogati. In Vechiul Testament au fost multi drepti care au fost in acelasi timp si foarte bogati(Iacov care mai apoi s-a numit si Israel,Dreptul David,Proorocul Solomon) dupa cum au existat si Imparati binecredinciosi f. bogati dar care niciunul nu a uitat ca bogatia lor o datoreaza lui Dumnezeu si ca sunt datori sa-L "imprumute" pe Dumnezeu prin filantropia lor.
De asemeni , nici saracia nu este o virtute. Exista oameni saraci pentru ca sunt viciosi, isi beau banii sau si-i joaca la jocuri de noroc in loc sa-i duca acasa si sa-si cumpere de mancare la copii. Dumnezeu nu a sacralizat saracia, niciodata nu a spus ca e bine sa ramana oamenii asa cum sunt, saraci si nenorociti , ci a indemnat ca prin munca cinstita sa-si castige fiecare "painea cea de toate zilele", iar din prisosul care le rezulta sa nu-i uite pe sarac, pe vaduva ,pe orfan si pe cel cu copii multi.

E posibil sa fie aceasta obligativitatea bogatilor, sa dea absolut tuturor care stau cu mana intinsa si afla ca e bogat???? Nu se transforma intr-o situatie devianta...pentru ca eu nu vorbesc de oameni putrezi de bogati, vorbesc de oameni care sunt bogati pur si simplu, prin munca cinstita si care mai au si alte lucruri de facut, de muncit, de imbracat, de crescut copii, de tinut copii prin facultati, de facut zestre, de un concediu ceva...cum adica sa dea toti banii pana nu mai cere si nu mai plange nici unul?

Dar poate asta ar incuraja chiar lenea, escrocheria si prostia, nu e posibil? Cati saraci nu sunt saraci pentru ca singura lor ocupatie este aceea de a detecta si afla oameni filnatropi...si ranjind in barba se indreapta glont inspre sursa???

Deci, de ce din nou saracia este privita automat pozitiv si toti trebuiesc ajutati, de ce atunci saracii nu isi accepta soarta daca e ceva crestinesc si o virtute? De ce ar sta saracii sa ceara in continuu si nu ar munci asa cum face saracul -bogat?:1:

...
 

cu ceea ce spui tu te-ai lipi bine de brahmanismul din india. numai ei gandesc ca cel nascut sarac este condamnat sa moara pentru a putea trece la o treapta superioara in urmatoarea reincarnare.
cei despre care zici tu ca se gandesc la un concediu si la ceva de pus deoparte pentru copii nu sunt bogati. sunt de clasa mijlocie. bogati sunt aia cu jeepane de prost gust, cu vilele pana in nori, cu jacuzzi si piscine cat strandul municipal. faci confuzie...
s-a punctat bine. ai mult trebuie sa dai mult. ce nu-ti este clar? care e problema ta ca cei saraci se invata lenesi? tu trebuie sa dai si acest lucru ti se va scrie in zapis. nu-i dai si-l judeci ca e betiv si lenes, asta ti se va scrie acolo... si ma indoiesc ca vei iesi bine alegand judecata semenului tau. si da! este obligat bogatul sa dea din preaplinul lui. e o conditie sine qua non pentru a intra in Rai. mai citeste, mai studiaza, mai mergi si la duhovnic si cere parerea.
ce copil esti... se vede ca mai trebuie sa te coci... ai timp...
Doamne ajuta!

Da intradevar, dar ceea ce punctezi tu e saracia de bunavoie,
sunt acei oameni care renunta de buna voie la bunurile materiale in favoarea unei vieti induhovnicite, intelegi unde bat?

si bogatia si saracia trebuie conduse cinstit si corect de exemplu daca un om de afaceri nu isi face afacerile corect ala mai poate fi cinstit sau daca un om sarac cerseste pentru altcineva si e in stare sa comita infractiuni ala mai e corect sa fim seriosi amandoua trebuie gospodarite normal si onest

Iertati-ma !!
 

Dupa parerea mea nu e pacat sa fii bogat atata timp cat agonisesti drept si cinstit averea ta, si stii ce sa faci cu ea ca sa fii placut Domnului, dar mai de folos iti este a avea doar cele de trebuinta si a creste spiritual decat a avea multe si a fii mai sarac cu duhul, pentru ca uneori omul bogat uita sa se roage Domnului si sa multumesca pentru toate cate le are , dar omul sarac se roaga intodeauna pentru milostenia Lui. Pace voua si iertati-ma daca v-am gresit !!

Asa este....foarte adevarat!
Adevarat...dar din nou, ceea ce ma pune pe ganduri este faptul ca oamenii bogati sunt catalogati mult mai usor inspre negativ decat inspre pozitiv, in timp ce se presupune ca saracii s-ar ruga foarte mult pentru milostenia lor...de ce exista tendinta aceasta de a se crede ca saracii se roaga, postesc si sunt mai aproape de Dumnezeu???:confused:

Sunt sigura ca exista saraci care sunt atat de obisnuiti cu saracia lor incat se rutineaza si pot uita de Dumnezeu la fel de mult ca orice bogat...deci eu sunt total neutra vis a vis de aceste doua categorii, dar vreau sa stiu de ce se deduce automat despre saraci ca ar fi evlaviosi, mari rugatori si tot asa...cand ei pot fi extrem de impietriti, inraiti, invidiosi, pusi pe capatuit si fac tot felul de mismasuri pentru a scapa de saracie ( deci nu o accepta sau ii induhovniceste intotdeauna)....

Cred ca exista extrem de putini saraci care sunt asa pentru Dumnezeu si pentru ca se multumesc cu putin...in realitate saracii isi doresc sa fie bogati, deci pana aici nu ii vad sa aiba vreo virtute sau evlavie prin saracie neasumata, sincer!:23:

Atat saracia, cat si bogatia, ne pot face partasi uitarii lui Dumnezeu sau chiar defaimarii Lui. Totul este sa nu ajungem a ne increde in puterea banilor mai mult decat in puterea lui Dumnezeu.

Numai asa vom putea afla ca, de fapt, cele mai importante lucruri in viata aceasta nu sunt de vanzare si, prin urmare, nu se pot cumpara. Exista lucruri fara de pret precum persoana umana, virtutile, harul Sfantului Duh, mantuirea, vesnicia, pe care le dobandim ca daruri, numai razpunzand intru iubire Daruitorului.

In aceasta consta una din vocatiile crestinismului in aceasta lume, ce traieste sub robia legilor comertului, sub permanenta ispita a duhului iubirii de argint, faptul de a ne reaminti ca exista lucruri si realitati fara de pret si de a ne arata calea catre buna dobandire a lor.

Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu şi punem altă lege în iconomia lumii, avuţia se ia de la noi şi se risipeşte. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuţia se risipeşte. În ceea ce priveşte avuţia, trebuie să fim cu aceasta ca şi când n-am avea-o.

Înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşt; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie.

"Esti bogat? Foarte bine. Esti zgarcit? Foarte rau. Nu cei bogati vor fi osanditi, ci aceia care slujesc bogatiei." Sfantul Ioan Gura de Aur

superb...FOARTE superb. Ce multa invatatura cuprinsa intr-o scurta fraza. Doamne ajuta!

Hristos a fost bogat? S-a nascut intr-o familie instarita? Apostolii au fost bogati? Marea masa a oamenilor carora le-a predicat erau bogati? Hristos a judecat saracii numindu-i betivi sau puturosi pentru ca erau saraci?

Dumnezeu cheama la Sine atat pe bogat, cat si pe sarac. El e drept, doreste sa Se impartaseasca tuturor.
Fie ca se bucura de bogatie, fie ca duce crucea saraciei, omul trebuie sa-i fie pe plac lui Dumnezeu, sa-I ofere raspuns bun.
Gustati si vedeti ca bun este Domnul, spune Psalmistul. Masa duhovniceasca ii este intinsa celui sarac si celui bogat, deopotriva.
Nu bogatia il va opri pe om sa ia parte la ospat; nici saracia; ci doar reaua vointa.

Sa presupunem ca un om sarac sau din clasa mijlocie, reuseste intr-un fel sau altul sa ajunga la o stare materiala relativ buna care sa-l scuteasca de grija zilei de maine atat pe el cat si pe cei din familia lui. Ce va face acest om? Va multumi de trei ori pe zi lui Dumnezeu pentru bunastarea lui, sau isi stabileste niste tabieturi din care nu mai reusesti sa-l mai scoti? Nu cumva va sta cat e ziulica de lunga cu telecomanda in mana schimband canalele dupa dispozitia de moment? Nu cumva, in loc sa arda de dorinta sa cunoasca locuri sfinte si sa faca milostenie, isi programeaza excursii in locuri exotice avand dorinte nu tocmai ortodoxe?
Dar haideti sa nu mergem pana acolo, ci sa privim, nu omul ci societatea. Intr-o societate in care nu prea exista griji, omul nu mai merge la biserica. Priviti catre Franta sau Marea Britanie spre exemplu: Zeci de biserici s-au transformat in cladiri de locuit sau mai grav, in cluburi de noapte, cazinouri sau case de dezmat, unde desfraul si drogurile sunt cea mai mare atractie. Putini sunt cei care se mai roaga, si o fac formal, nu simt nevoia sa mearga acolo unde Mantuitorul ne cheama pe toti. In toate aceste tari care au ajuns demult la un inalt nivel de... civilizatie, manastirile aproape au disparut, iar omul crede ca duce o viata tihnita fiindca asa trebuie si fiindca merita. Dumnezeu este scos din aceasta ecuatie. De aceea atatea case bantuite care fac obiectul multor reportaje mai ales pe Discovery. Oamenii aceia n-au avut parte nici in viata de Dumnezeu, si nici dupa moarte nu a facut nimeni nimic pentru sufletele lor.
In principiu, bogatia este o cruce mult mai grea decat saracia. Mintea iti este mult mai ocupata sau mai tulburata si marea majoritate a celor bogati devin victime sigure ale vrajmasului care are instrumente din belsug pentru inselare. Era o pilda cum ca un sarac a murit si dupa ce a fost luat in primire, ingerul i-a spus ca va merge in Rai, dar pe undeva pe o usa mai din dos, iar acum trebuia sa stea linistit intr-un colt fiindca toti sfintii se pregatesc sa faca o primire deosebita unui om bogat. Atunci saracul s-a revoltat: "Pai cum mai vine asta? Eu credeam ca aici nu exista coruptie. Toata viata ma uitam la bogat cat de bine o duce si nu-i lipseste nimic, in timp ce eu sufeream de frig si de foame." "Adevarat - a zis ingerul - dar trebuie sa stii ca in Rai ajunge foarte rar un om bogat, iar cand ajunge este sarbatoare mare si este primit cu tot alaiul. Acum este unul dintre acele momente care nu le intalnim prea des."
Asadar, daca starea noastra materiala este mai mult decat indestulatoare, fara sa fi avut nimeni de suferit de pe urma noastra, si nu intelegem ca avem datoria sa-l imbracam pe cel sarac, sa-l hranim pe cel flamand si sa-l cercetam pe cel bolnav sau in necaz, si daca bogatia noastra ne orbeste si uitam cui datoram tot ce avem si cum trebuie sa multumim, atunci directia nu poate fi decat una singura.
Viata e scurta si totul este trecator si atat de relativ...

saracii lumii /bogatii lumii
 

http://www.youtube.com/watch?v=RNK5p...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=5iMRu...ture=fvwp&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=xc2L2...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=DJjJ5...eature=related
asta e saracia....

......... si mai sunt multe ....chiar pe langa noi, aici, aproape...

iti sta inima in piept si la multe imagini nu poti sa te uiti,
cum am putea privi in ochi un astfel de copil?

despre bogatii lumii nu o sa pun nimic.

edit:
Nu pot sa nu-mi amintesc cu profunda pretuire de plapanda si micuta Maica Tereza de Calcutta care a facut atat de mult pentru o parte insemnata a populatiei sarace din lume, in India.

Cred că s-ar încadra aici şi o discuţie despre standardul de viaţă.

Am înţeles că nici bogăţia nu te osândeşte, nici sărăcia nu te mântuieşte. Votul sărăciei îl dau monahii/ monahiile. Pentru cineva care trăieşte în lume eu aş vedea ca binevenit un echilibru între suflet şi muncă, între timpul "acordat" lui Dumnezeu şi cel folosit pentru agoniseală. Evident, şi când lucrăm e bine să lucrăm ca pentru Dumnezeu. Vreau să spun doar să nu ne lăcomim şi să muncim mai multe decât ne ţin puterile, ci să ne menţinem şi pacea sufetească.

Deşi de multe ori nu putem alege, să zicem că ne rugăm şi Dumnezeu ne ajută, să avem un serviciu ok, care ne permite şi echilibrul de care vorbim mai sus. În ce măsură trebuie să rămânem modeşti (în îmbrăcăminte, concedii, locuinţă etc.)? Trebuie să fim modeşti? Şi termenul acesta/ standardele de viaţă le văd ca fiind discutabile. Până la urmă cred că dacă sufletul nostru nu se lasă subjugat de lăcomie, zgârcenie, răutate, el însuşi ne va spune cât să ne întindem cu confortul propriu şi cât să folosim pentru semeni. Cred că Dumnezeu ne ghidează, dacă avem dubii putem să apelăm şi la duhovnic.

Cunoaşteţi însă mireni care aleg sărăcia de bună voie? Are această alegere folos duhovnicesc? În părintele Cleopa era o povestire despre o căsătorie albă în care cei doi erau binecuvântaţi cu bogăţie din roadele muncii lor, din care dăruiau şi bisericilor/ mănăstirii/ altor oameni. Deci Dumnezeu dă şi bogăţia. Mi se pare ciudat ca, nefiind monah, să cauţi de bunăvoie să fii sărac. Din păcate sărăcia este pentru mulţi o realitate pe care nu şi-au ales-o...

Draga Annyta, azi m-am invrednicit si eu sa prind numai Evanghelia de la Utrenie, dar mi-a folosit. Iata ce s-a citit acolo:


Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. 4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. 5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. 6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu". 7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? 8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. 9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? 11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. 12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? 13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. 14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră. 15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul? 16. A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, 17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins. 18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună. (Luca, 3, 3-18)

Mulţumesc, gykys, un îndemn bun de urmat.

avea parintele Argatu o vorba: saracia este buna numai pt cei care duc crucea saraciei cu demnitate, si nu o folosesc ca scuza pt a fura, injura, bea etc.

Puterea corupe.... si iti trebuie o tarie de caracter ca sa nu o lasi. Dar multi oameni sunt slabi...