Educatia copilului-replici incuietoare
 

Sunt cateva seri de cand i-am explicat semnificatia cuvintelor : "... "... ne-a poruncit, zicind: Tu iarta fratelui tau greselile lui si Eu iti iert pe ale tale!"
Asta din cauza ca se intampla sa-i faca uneori diverse rautati copiii de la scoala, spatiul de joaca etc si-atunci apelez la invatatura ortodoxa . Incerc sa-i dau si o educatie religioasa .
Buun , toate bune si frumoase pana cand ma supar pe ea , ne certam din cauza ca nu-mi da ascultare si-i spun : "sunt suparata pe tine nu mai suntem prietene sincere ptr ca tu ma minti mereu , nu mai vreu sa vorbesc cu tine astazi" . La care vine replica " nu tu mi-ai spus ca Dumnezeu ne-a poruncit sa iertam ? " Si de multe ori ne iertam si ne impacam imediat ca doar nu o sa ma dezmint , dar nu stiu daca e corect, ea trebuie sa suporte consencinta faptelor ei si acum se foloseste de ideea aceasta. Are 11 ani este destul de isteata si stie sa ne manipileze deci e un pic si bandita ( nici partea asta nu-mi place si nu stiu cum sa o corectez). Nu ma descurc uneori ,
poate din experienta sau stiinta imi puteti da niste sfaturi?
Multumesc anticipat celor care se vor implica .

Foarte interesanta experienta parinte-copil, insa eu desi nu pot spune ca am experienta in acest domeniu...cred ca mi-ar place sa am un copil putin bandit, pentru ca asta denota inteligenta si minte ascutita de obicei, deci nu vad nimic rau in asta :5::4:

Mult succes!

Incearca sa-ti imaginezi ca esti in aceasta situatie :
""sunt suparata pe tine nu mai suntem prietene sincere ptr ca tu ma minti mereu , nu mai vreu sa vorbesc cu tine astazi" . La care vine replica " nu tu mi-ai spus ca Dumnezeu ne-a poruncit sa iertam ? "
Ce ai raspunde ?

Ii poti spune ca o ierti, pentru ca si ea trebuie sa ierte. Dar spune-i ca daca doreste ca tu sa ai putere sa ierti mereu, trebuie sa vezi si schimbari in bine la ea. Altfel, marturiseste-i ca va veni o zi cand nu vei mai avea putere sa ierti, pentru ca nu s-a indreptat.

Sunt ultima persoana din lume care ar putea sfaturi cuiva, dar ma gandesc asa: in loc sa-i spui "sunt suparata pe tine nu mai suntem prietene sincere ptr ca tu ma minti mereu , nu mai vreu sa vorbesc cu tine astazi", poate ar merge mai bine ceva de genul: "draga mea, ma doare ce-ai facut, dar te iubesc in continuare si daca ma iubesti si tu, te rog sa nu mai faci". Pe langa faptul ca e desteapta, este si sensibila, o calitate pe care noi, adultii, o pierdem cu timpul. Asa as face eu...

Nu ii spune ca esti suparata pe ea pentru ca mai devreme sau mai tarziu va invata sa se supere si ea si poate sa tina suparare. Cuvantele "m-am suparat" nu ar trebui rostite ci mai degraba ii spui: vai, m-ai dezamagit, nu m-as fi asteptat ca tu prietena mea cea mai buna sa imi spui una ca asta! Daca tu nu o intelegi pe mami cine sa o inteleaga?"si cu alte ocazii poti sa-i spui "trebuie sa iertam dar nu uita ca nu trebuie sa profiti de iertarea mea sau de dragostea pe care ti-o port pentru ca asa nu imi arati dragoste."
Copiii inteleg mai mult decat banuim noi ca ar putea sa inteleaga.
Acum apropo de replici incuietoare poate ma lamureste cineva(solicit pe costel, zaharia sau windorin)....fetita mea cand avea 3 ani:"Mami de ce nu a lasat-o Iisus pe Maria Magdalena sa Il atinga dupa ce a inviat?" Eu: "pentru ca inca nu s-a urcat la cer la Tatal".Ea: "Dar de ce nu a lasat-o sa-L atinga daca nu s-a urcat la Tatal?".

1 Daca folosesti fraza asta lunga la 11 ani te asigur ca pe la mijlocul frazei cu siguranta ai pierdut-o, iar pe baieti dupa primul sfert.

2 Copiii inteleg mai mult, insa de regula in avantajul lor egoist, nu neaparat spre binele lor!...si ne inselam amarnic daca credem altfel ( aviz parintilor tineri cu copii)

3 Scuza-ma ca nu fac parte din lista solicitata de tine insa te intreb:

De ce oare ii raspunzi copilului ceva cu CERTITUDINE de care nici tu nic altcineva de pe Terra nu are habar?. Ce o sa primesti este tot un raspuns sec canonic fara pic de intelegere a fenomenului. Oare speri, si asta iti doresti ca copilul tau pe viitor sa repete papagaliceste niste concepte de neinteles? Evident ca exista lucruri pe care nu le putem verifica din Scripturi dar la care pur si simplu se raspunde simplu NU STIU!...nu ne afundam aiurea cu copilul in fata noastra in explicatii fara intelegere

Nu, nu, asta nu e deloc o varianta fericita. Adica ii demonstrezi clar ca nu e bine cum gandeste, ca te dezamageste, etc. Mai ales daca un copil aude zilnic astfel de reprosuri, ii va scadea cu siguranta increderea in sine, si in parinti, si nu va mai comunica deloc cu ei. Mai bine sa ii arate copilului ca il inteleg, si sa ii dea voie sa isi exprime sentimentele, dar sa isi impuna punctul de vedere fara argumentari.
Dimpotriva, e bine ca mama sa se supere cand e de suparat, si copilul la fel, are voie sa se supere. Si apoi, a ierta nu inseamna a nu te supara, ci a trece de durerea pricinuita de suparare.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++
Va spun un lucru si nu mint va spun ca sInt constient ce spun acun 22 de ani nu aveam copii acum am 3 si o nepotica dar as vrea sa spun ca inainte de a avea copii ziceam ce zici tu acum eu putin mai vulgar si anume ziceam ca daca o sa am un copil nu conteaza sa sparga baruri si restaurante ca eu vin si platesc tot , Dumnezeu mea dat un baiat si nu pot sa spun ca este cum am zis eu atunci ca nu este nici pe departe consumator de alcol dar are o alta meteahna nu-l pot duce la biserica si nu ca nu lam dus de mic cInd era mai mic spunea singur fara sa fie Intrebat spunea eu cInd o sa fiu mare o sa ma fac popa iar daca a crescut si a zburart din cuib acum a uitat ce spunea si nu vrea sa mai auda de biserica sau de preotie nu cereti ca nu stiti ce ziceti ca dumnezeu ne da dar ne lasa sa alegem noi ce vrem sau ce dorim ++++++++++++
Dumnnezeule miluiestema pe mine pacatosul si ajutama sa fac voia ta amin amin amin + + + + + + + + + + + +

niciodata sa nu-i spui unui copil ca te-a dezamagit...la 11 ani este capabil sa faca diferenta intre a dezamagi si a minti...ii spui daca intradevar o face, nu ca sa inlocuiesti cuvinte....daca vrei sa ai habar ce simte un copil cand ii zici, m-ai dezamagit, intoarce-te in timp si inlocuieste in N situatii in care mama ta ti-a zis sunt suparata pe tine, cu m-ai dezamagit...supa N m-ai dezamagit, rezultatul e dezastruos=> copil fara incredere in el....poti sa-i raspunzi...da, eu te-am invatat asta la fel cum te-am invatat ca trebuie sa nu minti...si asta tot Dumnezeu o spune, tot porunca e.

Ca sa fie cat mai simplu, explica-i ca acelasi Domn care ne porunceste sa iertam ne porunceste sa fim si ascultatori de parinti pt ca ne sunt dati de El sa ne poarte de grija si sa ne faca oameni mari , cuminti, cinstiti si iubitori de aproape

Foarte simplu! Ii spuneti: "Da, dar tot Dumnezeu ne-a interzis sa mintim!
Tot Dumnezeu ne-a poruncit: Cinsteste-ti parintii!"

Si explicati-i ce inseamna iubirea si iertarea crestina adevarata! Si la spovedanie (va puteti folosi de acest ex) nu primim iertarea ca asa trebuie, ci numai pentru ca ne pare rau! Deci fetitei trebuie sa ii para rau ca sa fie iertata! Ba mai mult, la spovedanie primim si un canon! Asadar, ok, vrei sa te iert, demonstreaza ca iti pare rau! Incepe prin a-ti face ordine in camera sau program redus la PC! Nu e bine sa luam din ortodoxie numai partile frumoase si dulci (asta Topcat mi-a aratat cel mai bine), ci si pe cele mai aspre! Mult succes!

Nici eu nu cred ca trebuie sa-i permitem copilului sa ne joace pe degete. Nu trebuie sa-l idolatrizam, ci sa-l crestem in respect fata de poruncile divine si fata de legile nescrise ale convietuirii. Nici sa nu ne amuzam peste masura atunci cand spun replici mai deosebite. Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a dat si atat. Lecturile duhovnicesti pentru copii, precum si decalogul crestin despre care invata si copiii la scoala pot sa ne ajute efectiv sa-i conducem pe copii pe un drum bun. Copilul trebuie deprins sa-si respecte parintii si sa-L cinsteasca pe Dumnezeu.

E interesant de stiut de ce a simtit nevoia sa minta. Nu cumva i s-a cerut mai mult decat poate oferi? Sunt situatii cand parintii au un egoism al lor si-i formuleaza copilului pretentii peste pretentii, ocupandu-i tot timpul cu dans, pian, limbi straine si, daca se poate si sport. In aceaste situatii, copiii se mai salveaza si prin minciuna. Unii le cer copiilor numai note si calificative maxime si-i mustra cu asprime cand se intampla sa aduca o nota mai mica. Am cunoscut o persoana care mergea cu carnetul copilului la serviciu cand acesta era in clasele primare. Cand a ajuns la gimnaziu si n-a mai putut tine pasul, a intervenit ruptura. Mai intai minciuni, apoi lipsa de acasa...

Trebuie sa ne mai punem si in situatia copilului si sa vedem care sunt cauzele pentru care minte si sa-l acceptam chiar daca nu e perfect. Daca-i vom arata dragoste copilului si atunci cand nu aduce nota maxima si-l vom incuraja, e posibil sa renunte la obiceiul de a minti si sa-si doreasca el insusi sa progreseze.

Sa vorbim mult cu el si sa-i aratam ca avem incredere in copil, iar ca regula, cine greseste isi cere scuze, fara suparare. Despre prietenie si despre incredere de asemenea exista povestiri duhovnicesti care se pot valorifica, aparent fara intentia de a moraliza. (Ciobanul care a mintit alertand satenii ca vine lupul nu a mai fost crezut cand lupul a venit cu adevarat.) Si ar trebui ca si parintele sa greseasca intentionat intr-o problema minora si sa-si ceara scuze apoi. Puterea exemplului e uimitoare.

multumiri
 

Va multumesc din suflet tuturor celor care ati raspuns problemei mele. Am retinut de la fiecare cate ceva si-mi este folositor .

Am sa va va spun si de ce minte. Ii place mult prea mult televizorul si s-ar uita daca i-as da voie 3,4 6 ore continuu. Am stabilit cu ea ca se va uita o ora exact (dupa care i-am sugerat ceva interesant de facut) ,timp in care eu voi fi iesita. Am revenit dupa o ora si 20 min, ea a iesit vinovata din camera si primele ei cuvinte au fost ...."scuze". Nu este a 3-a oara nici a 5-a :2: Ramane incremenita in fata Tv-ului si uita sa mestece daca are ceva in gura, cam asa sta situatia. Parca cu cat ii dau voie mai putin la Tv , cu atat mai mult si-l doreste. Dupa ce si-a terminat temele , a facut ordine in camera , ghiozdan , sertare..etc si nu are inot- singurul sport care-l practica , gandul ei nu este la nimic altceva decat la Tv. Ideea ma scoate din minti la propriu si reactionez impulsiv.

E normal sa o intereseze televizorul. Fa-i program - sa se uite la desene daca isi face temele etc.. Ca o recompensa. Eu asa zic.

Asta nu se cheama ca nu dau ascultare poruncilor lui Dumnezeu? Sunt convinsa ca ar putea folosi si replica asta!

Clementia, trebuie sa ii spuneti ca nu suntem iertati oricum!
pentru ca daca ar fi asa, am putea face absolut orice, dar absolut orice, cu gandul ca, oricum, am fi iertati! Or nu este asa deloc!

Draga mea, toti copiii fac la fel la varsta asta (poate nu toti, dar majoritatea). Eu nu cred ca este un motiv foarte serios de ingrijorare dar, daca te deranjeaza asa de mult, e clar ca trebuie sa faci ceva. Incearca (si cred ca e greu, pentru ca suntem prea stresati) sa-i explici cu vorba buna, si nu sa tipi la ea, ca nu-ti place ce face si ca te supara. Si mai ales ai rabdare, chiar daca va mai gresi. Dezvatul nu este simplu.

Are deja program si asta este conditia ca sa se poata uita - iti faci toata treaba ta care o ai de facut( are niste sarcini in casa foarte bine fixate) dupa care poti sa te uiti o ora. Dar ori de cate ori se iveste ocazia si nu este supravegheata , incearca sa fure, sa insele ca sa se uite mai mult. Cum sa corectez asta?

Ii explic cu vorba buna si cand sunt calma, intelege si este de acord , dar isi pierde controlul la momentul x.

Va multumesc ca incercati sa-mi dati o solutie.

Draga mea, asa cum ai scris chiar tu "Ii explic cu vorba buna si cand sunt calma, intelege si este de acord , dar isi pierde controlul la momentul x.", este vital ca mai intai TU sa-ti pastrezi cumpatul. Curaj, cine spune ca este usor sa educi un copil? Incearca sa-i vorbesti intotdeauna cu calm. Cu pasi mici, vei reusi. Nimeni nu poate fi corijat dintr-o data. Si eu am fost un copil extrem de dificil...

Nu este o replica incuietoare, insa mi'a lumina chipul acest schimb de replici.
Vizualizam un film de la Nunta. Era momentul in care mirii luau painea si vinul din potir.
O fetita de 4ani era langa mine, privind spre scena cu mirii. Ma intreaba:

- Ce era acolo ?
- Vin.
- Si cum era?
- Dulce.
- Si ce gust avea?
- De struguri.
- Yammm. Dar mie nu imi da tata.
- Esti prea micuta. Vei gusta cand vei mai creste.
- Cat sa crest? Atat.. (arata cu degetelele)
- Nu, mai mult.
- Atat.. (arata cu palmele)
- Nu, inca mai mult.
- Atat.. (arata cu ambele brate)
- Da, cam atat.
(si incepe sa rada)

Vocea, linistea, bucuria cu care ma intreba m'au coplesit. Era o minune de copil.
Tot copilul este o minune. Trebuie doar sa ne coboram la nivelul lui si sa incercam sa redevenim copii.

Conform Bibliei, "Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât."
Cred ca asta o sa aiba cel mai mare efect.

Cred ca se refera la adultii care nu-si ingrijesc parintii, nu la copiii mici.
Si fetita asta n-o vorbeste de rau pe mamica ei, doar vrea sa stea ceva mai mult la televizor..........

cum sa-i spui asa ceva unui copil de 11 aniiiiii???????? hellllooooooo

PS. poate sa aiba copilul si mai mult....nu-i spui asa ceva. tu i-ai spune propriului copil asta??????? daca da, gandeste-te la impactul psihologic pe care il ai asupra lui....

poi draga mea....chiar ca reactionezi impulsiv.....eu nu vad in cele descrise de tine unde minte....ci doar ca isi recunoaste greseala prin faptul ca isi cere scuze. cauta sa ii dai ocupatie, daca te deranjeaza chiar asa de tare a se uita la Tv...invat-o sa impleteasca, sa coase goblen, cumpara-i puzzle, da-i ceva care sa ii solicite creierasul...iti zic eu, din proprie experienta ca nu va mai fi asa dornica de tv.

Adica nu respecti cuvantul Domnului in totalitate? Ce a zis D-zeu nu e destul de bun pt copilul tau? Te rog sa raspunzi sincer la urmatoarea intrebare: Ce faci daca D-zeu iti vorbeste si iti cere sa-ti omori copilul?

aceasta intrebare a ta nu denota decat ca ai mari probleme. iar pt linistea ta, si ca sa nu zici ca ma eschivez, eu nu am sa-mi omor copilul....pt ca Dumnezeu ne-a zis din star...SA NU UCIZI! si asta, daca nu ma insel, e una din porunci

PS. nu te lua de mine, ca ti-ai gresit persoana.....nu sunt atat de credincioasa pe cat iti imaginezi....mai degraba ratiunea ma conduce

Legea lui Iisus este o lege a iubirii prin care am evoluat la un cu totul alt stadiu.
Dumnezeu nu are cum sa ceara asa ceva,El,cel mult are cum sa ii ia pe cei dragi la El atunci cand misiunea lor a luat sfarsit aici.Aceea este intr-adevar o incercare pentru noi cei care ramanem si o lectie de invatat.
Ai2,indiferent ce replici ai primit de la unii si altii,nu e cazul sa confunzi crestinismul cu niste concepte rigide,iar adeptii lui nu sunt niste incuiati. :)

crede-ma ca sunt destui "incuiati"...nu esti tu si alti cativa de aici, nu are sens sa ii enumar...dar sunt destui cei "incuiati".
nu vreau sa fiu oftopic cu un raspuns pe care eu l-am primit de la un ....nici macar "incuiat" nu-i pot zice

Bine, hai sa zicem ca ar fi asa. Dar nu-ti face rau singura acuma. Lasa-l. Ai auzit expresia "inapoia mea, satano!"?

....le place de asemenea sa picteze, sa deseneze, sa decupeze, origami ...si la cate lucruri frumoase sunt acum pe piataaaaa ;)

Eu vorbeam de religie in sine si chiar daca "nu exista padure fara uscaturi" si unii cam fac exces de zel,nu aceasta este caracteristica crestinilor.

Povesteste-i despre altruismul reciproc

ei doamne!!! eu nu pastrez rautate nici macar pt ce-i ce-mi fac rau daramite pt cei ce vorbesc uneori fara sa stie ce.

Eh, asa te vreau!

Inseamna ca n-ai citit Biblia! D-zeu a cerut asta de 2 ori din cate stiu.
Credinciosii prezinta un spectru larg iar ce am scris a fost un test. Referindu-ma la o situatie ipotetica, ce raspuns am primit? Unul care apara in acelasi timp si copilul si zeul, cu toate ca D-zeu are antecedente si lumea pretinde ca e credincioasa. Conform Bibliei, e destul de plauzibil ca D-zeu sa ceara asa ceva si totusi, lumea e sigura ca n-ar face-o. Daca Iisus ar fi reprezentat legea iubirii, cum se face ca un citat pentru care am fost catalogat cu probleme se regaseste si in Evanghelia lui Matei? (daca am gresit referinta imi cer scuze dar, sigur e un undeva in Noul Testament).
Lumea alege din Biblie ce considera ca e bun, iar aceasta selectie arata ca va conduceti dupa alte principii (si asta e foarte bine pentru ca in Biblie sunt destule atrocitati si instigari). Si eu consider ca multe pasaje din Biblie sunt foarte ok ca invataminte dar, la fel gandesc si despre Coran si alte carti "sacre", iar modul asta de gandire ma face ateu. Credinta a ajuns o comoditate sociala la care unii dintre noi renunta devenind atei. Ai mei nici n-au stiut o perioada si totul a fost "normal". Daca as fi continuat sa pup icoanele, nici n-ar fi avut vreo banuiala.

Da, dreptului Abraham. Ca sa-l incerce. Apoi "Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău". Deci sacrificiul nu s-a consumat, n-a fost nevoie.
Pe de alta parte, sacrificiul Brancovenilor tu l-ai interpreta ca omor asupra propriilor copii?