Nu ma simt casatorit, desi sunt!!!
 

Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?

Casatoria trebuie invatata mai intai inainte, de la parinti, medici, preoti, fiecare pe partea lui. Si din pacate nimeni din acestia nu invata pe tinerii viitori casatoriti nimic, absolut nimic.
Dar ne minunam de rata de divorturi si de conflicte si suferinte in familie.
Eu m-am simtit f.nepregatita pentru casatorie si sunt convinsa ca toti suntem pana la urma nepregatiti, poate mai ales femeile.
Mai ales daca traim conform cerintelor bisericesti, separat si vazandu-ne viitorul partener din an in Pasti, si asta in oras numai.
Concret:
1. Trebuie sa stim ce presupune casatoria, viata in doi, cu greutati si bucurii.
2. Trebuie sa stim sa ne purtam cu un om strain (ca nu este de fapt ruda, ci este un strain cu care brusc trebuie sa impartim casa, masa si...patul) si mai ales cu unul de sex opus.
Sunt oameni care nu pot stii asta dinainte, pentru ca nu au decat parintele si eventual frati de acelasi sex cu ei, in casa. Deci nu prea stiu nimic despre celalalt sex.
3. Trebuie sa stim sa impartim lucruri si sentimente. Mai ales cei care sunt singuri la parinti si mai apoi poate singuri in viata, nu stiu asta. Te obisnuiesti singur. Nu stii sa-ti imparti nici inima/sentimentele, sa daruiesti, sa vorbesti, sa planuiesti in doi (de la egal la egal, caci impreuna cu parintii nu este de la egla la egal planuirea), nu stii sa imparti nici bucata de paine, banul, etc.
4. Trebuie sa stim si anumite lucruri medicale si fiziologice. Daca traim in curatenia crestineasca, habar nu avem nici macar cum arata un barbat/o femeie dezbracat(a) si ce probleme si nevoi speciale are, ca sex uman si ca individ mai apoi. Nu mai intru in detalii, ca stiti voi. Va spun numai ca este f.serioasa problema si grea.
5. Nu stim cum sa procedam in familie din punctul de vedere al bisericii (cununie mai ales, post, convietuire, copi, etc.)

Si inca ceva f.important: sa nu uitam ca ne casatorim nu numai cu un om, ci cu o familie intreaga (a acestuia).

Voi ati fost pregatiti in aceste feluri pentru casatorie? Ma refer la voi toti de pe forum.

Mai intai spune-mi te rog ce te asteptai sa simti, sau cum credeai ca se simte un om casatorit, sau ce crezi acum ca simte un om casatorit?

Casatoria se invata, da.
Eu nu cred ca am o opinie relevanta pt un ortodox (eram necredincioasa cand m-am casatorit), dar din cate imi amintesc, il consideram pe el parte din mine cu mult inainte sa ne casatorim.
Acum chiar cred ca-l iubeam prea mult: in tot ce faceam ma raportam la el (adica imi imaginam ce ar face el in acea situatie, ce ar spune, ar fi mandru de mine?). Era permanent in gandul meu. Daca avea cine sa ma asculte ma laudam cu el: ce grozav este, cat de inteligent, cat de intelegator etc.. Si am avut relatii trupesti cu mult inainte sa ne casatorim, asa ca avem experiente de viata f diferite. Dar credeam ca suntem una (desi nu stiam aceasta invatatura a bisericii) cu fiecare particica din mine.
Dar asta nu trebuie sa te puna pe ganduri, trairile sunt subiective. (Eu nu aveam nici o constiinta a pacatului.. dar nici una! Asa ca trairile pot fi foarte inselatoare.)

O sa intelegi ca sunteti una cand se va naste primul copil. Sau cand o sa va loveasca primul necaz.

@ Sophia.. eu eram f pregatita pt casatorie. Mi s-a potrivit ca o manusa. Nu-mi amintesc nici un stres legat de asta.
(Dar el, nu, nu era pregatit.)

Credeam ca te simti diferit, ca nu te simti complet si intreg decat cu celalalt, ca e un soi de dependenta. Ai mei gandeau prin ochii celuilalt. Dupa aproape un an, nu vad inca acea sudura care era intre parintii mei. Poate si la ei asta a venit in timp. Una dintre intrebarile mele ar fi daca e normal ca acea sudura sa vina in timp sau... poc, la cununie. Adica, nu simt legatura deosebita din cauza slujbei de cununie. Poate voi simti pe parcurs?...

Eu nu cred ca asta se intampla in momentul cununiei. Daca nu ai simtit asta inainte, n-are cum sa se faca magie in momentul cununiei.
Nu trebuie sa fie dependenta. Nu exista un "trebuie". Relatia e arta intr-un fel, e creatoare. Relatia e muzica, dans, poezie, pictura. Incearca sa gasesti partea creatoare in relatia voastra, sau s-o impulsionezi. Vezi ce ai in suflet si ofera-l pe altarul relatiei. Sau incearca sa faci ceva cu sotia ce n-ati mai facut niciodata.
Spune-mi ceva ce iti place foarte mult, sau la care aspiri, ca sa-ti dau un exemplu.
De asemenea spune-mi ceva ce iti place foarte mult la sotia ta, sau ceva ce te face s-o pretuiesti mult.

theofan ...tu simti afectiune,eu sunt sigura ca daruiesti ocrotire .....cand iubesti pe femeia ta te gandesti tot timpul la ea...ai un zambet pe buze aparte,chiar si atunci cand ea e mofturoasa,va cautati din priviri chiar si atunci cand sunteti despartiti intr-o imensa masa de oameni,vi se intalnesc privirile...grija ta e ea...
"ai mei gandeau prin ochii celuilat"...si tu trebuia sa simti acelasi lucru chiar inainte de casatorie...acum ce sa iti mai zic ai grija de femeia ta, sa nu o ranesti...

Cel mai mult m-a atras la sotia mea faptul ca ma iubeste cum nimeni nu m-a mai iubit. Mi-a dovedit asta de mii de ori.

Insa, durerea mea cea mare este ca ea a avut un prieten acum cativa ani pentru cateva luni si nu am fost primul barbat din viata ei. Ma asigura ca nu este adevarat cu prima iubire care nu se uita, ca pe ea nu o mai intereseaza deloc acea persoana cu care a rupt legatura de multi ani, ca regreta, dar nu are cum sa dea timpul inapoi. Si ca pe mine ma iubeste din toata fiinta. Insa, imi vin mereu imagini in cap cum ar fi fost ea cu acela, cum ca pe mine m-ar putea compara (eu nu am avut nicio relatie trupeasca pana la casatorie). Am stiut dinainte de acest lucru, mi-a spus, si am crezut ca voi putea trece mai usor datorita iubirii. Insa, tot mai simt durere si nu ma pot darui 100 % pana nu ma vindec de obsesia ca poate inca mai are un mic sentiment fata de prima persoana. E posibil ca sa uiti de prima persoana cu care ai fost, mai ales daca s-a terminat prost relatia?

Unii au tendinta sa se considere burlaci chiar si dupa casatorie. Aleasa inimii mai are si ciclu, mai are si anumite pretentii! Primesti ,,straina'' in casa si aceasta vrea sa stie cati bani ai castigat si sa-i puneti impreuna. Ba te mai trimite si la cumparaturi! Ori incepe sa-ti spuna s-o ajuti in cutare problema! O mai mai vezi si in bucatarie mirosind a sarmale cand tie-ti arde de altele. O mai vezi si nemachiata si intr-o tinuta de casa. Si spui: ,,Ce bine era cand eram burlac!"

Mancati impreuna doi saci de sare dar cu grija, cumpatat, cu respect reciproc si cu grija unul fata de celalat. Dupa ce ati ispravit de mancat sarea, deja sunteti intelepti, va cunoasteti suficient, iar un copil, pe care niciunul din voi nu-l poate face singur, cu siguranta ca va suda legatura dintre voi. Daca va feriti de copii, relatia se poate raci si ca o pedeapsa pentru egoismul vostru. Mai cunosc astfel de cazuri. Rugati-va unul pentru celalalt. Exista rugaciuni pentru sot/ sotie. Iar rugaciunea alunga duhurile cele rele care umbresc fericirea crestinului si lasa sa se instaureze nelinistea. Dumnezeu sa te ajute.

Curaj, frate! Sa nu suferi prea mult din cauza ca relatia ta nu e ca a parintilor tai. Fiecare casatorie are ceva unic. Suntem diferiti. Probabil ai vrea ca sotia ta sa se asemene mai mult cu mama ta pe care o adori. Ai grija si incearca sa-i fii sprijin moral sotiei si sa nu-i creezi un complex de inferioritate pentru ca nu se aseamana cu mama ta. De fapt, aici e aici! Trebuie sa fiti impreuna la bine si la greu. Ajut-o, discutati tot ce aveti pe suflet, nu va lasati influentati de toti. Luati-va in serios misiunea de gospodari.

Iarta-ma pentru interventia mea. Iti doresc in primul rand mantuire tie si familiei pe care ai intemeiat-o. Si iti las aici un acatist util pentru cei casatoriti.



Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo

Citeste tot ce am scris eu la topicul asta si apoi o sa-ti mai spun ceva:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6592

Theofan, poate ii iei prea mult e exemplu pe parintii tai. Cuplul este unic.
Unirea se formeaza in timp. Si nu este una cu simbioza - stii textul despre casatorie al lui Khalil Gibran? L-am postat in alta parte, daca incerci cu search il gasesti.
Sa stii ca este o legenda asta cu prima dragoste care nu se uita. Mai ales daca s-a terminat rau...

theofan, sa-mi spui cand ai citit topicul acela, pentru ca mai am de adaugat.

"Cel mai mult m-a atras la sotia mea faptul ca ma iubeste cum nimeni nu m-a mai iubit. Mi-a dovedit asta de mii de ori."

theofan...daca ai stii cat de tare ma bucur,sotia ta te iubeste...crede esti salvat...era mai rau daca nu erai gelos ...

"E posibil ca sa uiti de prima persoana cu care ai fost, mai ales daca s-a terminat prost relatia? "...da e posibil sa iubeasca din nou,si eu am trait experienta de a iubi din nou,cand iubesti uiti de trecut,sentimentele din urma nu te mai ating...totul conteaza ca tu sa ai putere sa o iubesti cu tot cu trecutul ei...Dumnezeu e cu tine.

Theofan, ai o problema. Nu sotia, ci tu. Ba chiar mai multe.
In primul rand, nesiguranta din relatia ta este neintemeiata. Ea te-a ales pe tine sa-si imparta viata, nu pe el. Chiar daca nu esti primul barbat din viata ei, voi doi sunteti una, ati fost uniti de Dumnezeu. Acesta este un lucru real.
Te gandesti ca te compara cu acela? Asta este o capcana. (Hmm, este jenant sa discut astfel de lucruri pe un site ortodox, dar cel mai bun partener in pat este acela cu care petreci mult timp, care ajunge sa te cunoasca intim, sa-ti stie dorintele, sa-ti suporte cu rabdare toanele etc.. Este absurd sa te gandesti ca te compara cu un altul. Tu nu esti un simplu partener. Tu esti O LUME INTREAGA. Mai mult decat poti cuprinde in cuvinte.. Imi pare rau ca nu te pot face sa intelegi. Pe mine ma emotioneaza si sa ma tina sotul de mana. Cum sa compar asta cu alta experienta. Esti unic pentru ea!)

Adevarata problema este ca nu o iubesti, sper sa nu te simti jignit.
Daca m-ar intreba cineva ce-mi place la sotul meu, as putea umple pagini intregi! Dar nu as scrie ca apreciez ca ma iubeste. Faptul ca el ma iubeste sau nu, nu are legatura cu ce simt eu pentru el. Cred ca nu este un detaliu lipsit de importanta.

Incearca sa o iubesti asa cum este. Nu astepta sa te faca ea sa o iubesti, nu numara dovezile ei de iubire. Mai bine te intrebi ce faci tu pentru ea. Cred ca aceasta este atitudinea potrivita in casatorie. Casatoria este jertfa (cuplurile proaspat casatorite ma vor contrazice, dar sunt sigura ca am dreptate).

:41::41: Bravo, Anna! Asa gandesc si eu. De multe ori, cand nu ne convine ceva, dam vina pe altii, nu ne gandim ca, de fapt, la noi, e problema. Scuza-ma, Theofan, dar ti-ar fi mult mai bine daca ai abandona orgoliul acela masculin ca nu ai fost tu primul din viata ei! Intr-o casatorie, sunteti DOI, nu TU cu nevoile, visurile, orgoliile tale. Ea te vede numai pe tine, tu ar trebui sa o vezi numai pe ea! De ce te-ai mai casatorit cu ea daca ti se pare ca nu o iubesti? O casatorie e, din ce am vazut eu la cei din jurul meu, jertfa si sacrificii, nu e basm dulce si roz. Acum, acele sacrificii se fac din iubire, ce-i drept, dar nu e iubire cu aripioare, e iubire incercata, in care ti s-a topit mandria, parerea de sine, mofturile si fasoanele.

Eu cred ca gresit sa spui ca nu e un basm dulce si roz. BA DA, e si basm dulce si roz, vata de zahar si vin imbatator. Dar SI incercari, durere, si frecus.

:)))
Tu nu esti casatorita, Anna.
Sa te vedem dupa cand te lupti cu soacra sa-si vada de viata ei (dar cand ii ceri ajutorul dispare de la sine in ceata! :)) ). Si altele.
Sa stii ca am observat ca barbatii au doua scheme comportamentale (sa le spunem asa): logodnic (prieten/pretendent/whatever) si sot. Daca logodnicul gateste pt tine, face curat, cara sacosa, cumpara flori etc... asta nu spune nimic despre cum se va comporta ca sot! Este uimitor, dar am vazut in mai multe cupluri.
Ca sa nu ai surprize, priveste cu atentie relatiile lui de familie (cum se comporta el cu mama! f important! si cum se comporta tatal lui cu mama lui). La asta trebuie sa te astepti, indiferent ce face el cand te curteaza!

Am vazut ca ai primit sfaturi numai de la genu' frumos, si am zis
sa nu fac de rusine si genu' urat.
Deci, am inteles, ea a pacatuit intai, dar acum repara greseala
prin faptul ca te iubeste cum nici tu n-ai sperat. Tie iti revine
sarcina sa ierti greseala ei si s-o iubesti si tu. Cel care va va
uni cel mai tare e un copil. Sa nu intarziati sa-l aveti.
Da, casnicia se invata, stiu doamnele sau domnisoarele ce
spun. Cand pornesti cu o casnicie care tie ti se pare un pic
cam "calduta", deci nu "fierbinte", ai avantajul ca ea poate
sa creasca. Si cred ca asta se va intampla. Daca de la inceput
era "fierbinte", aveai o problema, findca n-ar fi putut decat sa
se "raceasca". Pe tine te asteapta urcusul, nu coborasul. Poate
e mai bine asa.
Dumnezeu sa va ajute si sa va daruiasca si un copilas!

Anna, am citit tot acel topic cu atentie si in loc sa ma vindece... m-a rascolit.

Acolo, scrii ca vrea sa se casatoreasca cu tine si cu cealalta nu a vrut. Aici, a vrut sa se casatoreasca cu primul, dar pe parcurs s-a convins ca nu merita si acum zice ca ii da slava lui Dumnezeu ca a impiedicat-o sa se marite cu acela. INSA A AVUT O PERIOADA DE CATEVA LUNI CAND A VRUT SA SE CASATOREASCA CU EL! MA SCOATE DIN MINTI IDEEA ASTA!

Mie imi zice ca ma iubeste cu mult mai mult, ca aceea nu a fost iubire adevarata, acum si-a dat seama ca era o vrajeala de tinerete. De aceea simt nevoia de dovezi de iubire, sa simt ca sunt singura ei iubire si ca primul nu a contat.

E un sentiment f chinuitor, as vrea asa de mult sa scap de gelozia asta!!!!!! Si e numai pt trecut, ei au rupt orice legatura de cativa ani! Dar cand vad ca deschid subiectul (din cauza obsesiei mele), se enerveaza ca nu uit...

Si inca ceva: e aberant ca as vrea sa cunosc si eu acea persoana? Vreau sa vad daca arata mai bine ca mine.

Am intrebat-o de numele acelei persoane si acum... sa ma iertati, dar imi e mult mai greu sa ma rog acelui sfant care are acel nume, pentru ca rostind numele sfantului, imi amintesc de persoana care nu imi da pace in minte... Si care cred ca nici nu stie de existenta mea, si probabil nici nu-i pasa!

Ai grija, fratioare, ca dracusorii-si bat joc de tine prin gandurile care ti le vara in cap. Lupta cu aceste ganduri. Lupta din rasputeri. Asa e corect. Din moment ce ea iti ofera toata dragostea, nu umbla nici tu cu jumatati de masura. Fa-i in ciuda demonului care-ti umbreste fericirea si roaga-l pe Hristos sa-ti alunge aceste ganduri, caci singur nu poti. Roaga-l si pe duhovnic sa se roage pentru tine.

Daca nu poti ierta, atunci spune rugaciunea Tatal nostru asa:
,,Si nu ne ierta greselile noastre
Ca nici noi nu iertam greselile altora."

Am citat din memorie cuvintele unui sfant adresate unei persoane care nu-si ierta aproapele.

...
 

dupa ce am citit pe sarite, diferiti useri, nu mai stiu cu ce sa incep...
ii dau prioritate lui theofan.

prietene, stai linistit. nu o sa te compare cu fostul. tu nu trebuie decat sa comunici si ea te va transforma in cel mai bun partener al ei. din toate punctele de vedere. faptul ca tu ai frustrari iti poate dauna. daca o sa stai botos si cu gandul mereu daca ai fost la inaltime nu o sa fie bine pentru nimeni.
doi oameni cresc impreuna. sa tii minte asta de la mine. nici macar un sarut nu e la fel. pana si la el te adaptezi, bushon la bushon, pana se creeaza vidul si respirati pe nas... :) toate astea se invata si ea te poate "adapta" la nevoile ei mult mai bine tocmai pentru ca tu esti debutant. asta e in avantajul tau si nu in dezavantaj. toate astea tinand cont ca o relatie trebuie sa se bazeze pe niste lucruri mult superioare relatiilor intime. sa zicem ca acest act e cireasa de pe tort. insa la baza lui trebuie sa fie mult mai multe pentru ca dragostea si relatia in sine sa dainuie.
nu te mai gandi ci fii mereu deschis. intereseaza-te, intreaba, fara sa-ti fie rusine, ce anume ii place. asta chiar o s-o incante. intotdeauna femeile au avut nevoie acuta de atentie. daca discuti cu ea deschis o sa fie mult mai bine. fii natural, vesel, trateaza totul cu umor si iesi din momentele stanjenitoare delicat, cu o gluma, cu orice care sa nu tradeze nesiguranta ta. nesiguranta normala pana la un anumit punct. insa nu te impiedica de lucruri lipsite de importanta. si scapa de gelozie. tu esti number one. nu uita asta!

anna21 are dreptate. totul se schimba dupa ce barbatii trec pragul cu mireasa in brate. e normal. si ma vad nevoit sa trag un semnal de atentie tuturor fetelor care se arunca cu ochii inchisi si pun botul la toata vorbaria unor binevoitori dupa care dau vina pe dragoste ca e oarba. nu puneti botul usor. nu observati pestele doar in mediul lui. scoteti-l putin si pe uscat si vedeti cum se zbate. e important orice detaliu. nu e suficient daca e macho, se imbraca bine si va face sa va hiliziti de fiecare data. dar... ce zic eu... treaba voastra. ca mereu faceti dupa capul vostru... :10:

anna, anna21 are dreptate. o sa cresti mare si dupa ce te mariti mai vorbim... mai bine incearca sa prinzi ceva util pentru ce va urma la tine. pentru ca o casnicie implica lucruri la care tu nici macar nu visezi acum. iar chestiile alea cu roz si dulce... in fine. e amuzant, e dragalas, e normal pana la urma. pana la un punct.
ideea e ca trebuie sa te pregatesti de lupta surioaro. crezi ca mantuirea se dobandeste asa usor? tocmai de aceea casnicia este comparata cu monahismul. pentru ca e lupta. nu e numai roz si dulce. e si amar si dureros si tot ce vrei. e desavarsita. poate de aceea se abandoneaza atat de usor in ziua de azi si vedem atat de multe cupluri destramate. pentru ca se gandesc la ceva roz si cand dau de gri nu le mai convine. nu mai lupta pentru a merge mai departe. aleg sa renunte pur si simplu, in cautarea altui roz, rozul perfect. insa ei nu stiu ca acest roz permanent este pura utopie. de aceea, foarte important e ca langa tine sa nu ai numai un macho bun de pus in vitrina ci un camarad de arme cu care sa infrunti greutatile si sa izbandesti in drumul vostru spre mantuire.

ma opresc.
theofan nu uita: u are number one!

Theofan, n-o sa te ajute sa-l vezi pe baiatul respectiv. Fosta prietena a prietenului meu nu arata fizic asa bine ca mine, dar nu m-a ajutat cu nimic.

Uite, topicul pe care eu l-am deschis nu m-a ajutat cu nimic, decat sa-mi descarc sentimentele negative, dar nu m-a linistit nici un raspuns.

Pe mine m-a linistit el, prietenul meu pentru ca m-a convins ca ma iubeste mai mult decat pe oricine din trecut.

Daca ea spune ca te iubeste pe tine, incearca sa o crezi.

Ceea ce voiam eu sa adaug este ca atunci cand cunosti iubirea adevarata si te unesti cu o persoana total, toate celelalte "iubiri" sunt joaca de copil. Iubirea cea mare e doar UNA. E nedemn pentru tine sa te compari cu fostul. Tu esti Regele, el e doar unul din multime. Si chiar si in relatia sexuala, ia spune tu, cu cine e mai bine, cu Regele sau cu unul din multime?:3:
Daca inca nu esti sigur ca esti Unicul, comporta-te tot timpul ca si cum ai fi. Cucereste-o mereu, incant-o mereu. Crede-ma ca poti sa fi pentru ea ceea ce nimeni niciodata nu a fost si nu va mai fi.
Citeste bine ce a spus si anna21.

Si eu ce-am zis draga? Nu tot asta am zis?:10:

...
 

da draga mea... dar spre deosbire de tine eu am si trait acestea... :10:

El cu mama lui se poarta bine.
Tatal lui cu mama lui nu stiu cum se poarta pt ca sunt despartiti.

Si de unde stii ca eu nu le-am trait? Nici inainte de casatorie nu-i totul roz si dulce. Si nici dupa casatorie nu-i totul amar si greu.

...
 

descrierea era a casniciei... deci?
inainte de casatorie... nu lua ca punct de referinta. doar atat iti spun. dupa... e total diferit. nu ca va fi mai greu sau amar ci... altceva. de aceea, ai rabdare si vei trai si singura. ca sa intelegi despre ce vorbesc si despre ce incerci tu sa vorbesti.

Dar daca nu ar fi existat acea persoana? Cred ca as fi fost fericit cu adevarat...

Ea mereu imi spune ca ii pare rau, dar nu are cum sa mai dea timpul inapoi si sa o iert, desi pe acea vreme nici nu ne vazusem...

...
 

theofan,
o sa-ti marturisesc ca la mine a fost invers. eu am fost cel "experimentat" si pentru ea primul si ultimul. insa, dupa cum iti spuneam, nu are importanta. ea a fost singura iubire din viata mea indiferent de experienta mea anterioara. si in cazul meu a fost mai mult decat singulara fata de cea a prietenei tale.
nu exista grad de comparatie... ti-am spus. abia acum cresteti impreuna. ca sa te cunosti cu cineva iti trebuie mult timp. de altfel cunoasterea continua intreg retul vietii. relaxeaza-te. o sa fii fericit si asa. numai nu cauta nod in papura. nu te lega la cap daca nu te doare cu adevarat. spre binele tau... al vostru...
mergi la un duhovnic si ia-ti un "program de spalare a problemei"...
ia-o altfel. pune-te in locul ei. cum ai incerca sa o impaci?
ai incredere in mine. multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce ai!

Uite exact asa gandeam si eu. Sa te ajute Dumnezeu sa-ti treaca, asa cum mi-a trecut si mie.:6:

Pentru Theophan - problema aceasta a mai fost amplu discutata pe 2 topicuri, poate iti vor fi de folos - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...a+este+virgina

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...a+este+virgina

Problema este la tine, nu la ea.
Ea te iubeste si ii pare rau de trecutul ei. Toata lumea greseste. Ceea ce conteaza este sa-ti dai seama de greseala si sa te indrepti. Si mai ales pentru ca nici nu va cunosteati pe vremea acestei greseli nu ai nici cel mai mic motiv sa fi gelos.
Sa o vezi pe acea persoana nu iti va face niciun bine, mai mult va tulbura apele.
Adevarata problema sunt insecuritatile tale. De acolo se trage si gelozia si nevoia de a te compara cu el. Presupun ca faptul ca sotia ta a mai avut un partener sexual alimenteaza aceasta neincredere in tine.
Tu esti foarte nesigur pe tine, nu stii daca o satisfaci, ti-e frica ca el sa nu fi fost mai bun. Acest lucru te roade, este un sentiment mai puternic decat logica, care iti spune ca acum este cu tine, ca pe tine te-a ales si pe tine te vrea.
Nu ea este problema, ci TU trebuie sa te vindeci. Trebuie sa discuti cu ea, dar nu despre acel fost iubit (discutie care banuiesc ca s-a purtat de nenumarate ori, fara finalitate de fiecare data. Si daca tot am ajuns aici: nu mai deschide acest subiect. Oricat de rabdatoare ar fi sotia ta, la un moment dat vei ajunge sa o exasperezi cu gelozia ta nefondata, va avea impresia ca nu ai incredere in ea - ceea ce in caz ca nu stii, nu e bine. Trebuie sa renunti la trecut, la ceea ce nu mai poti schimba. Trebuie sa ierti si sa uiti ca sa poti inainta) Discuta deschis cu ea despre sentimentele tale si incercati impreuna sa aflati de ce esti asa de nesigur (si nu este din cauza fostului iubit! Acesta este rezultatul, nu cauza). Apoi incearca impreuna cu ajutorul ei sa te vindeci. Acesta este un proces si nu se va intampla peste noapte si nici nu va fi usor. Dar la sfarsit veti avea o legatura mult mai stransa stiind ca ati trecut peste aceasta problema impreuna. Vorbesc din experienta.
Primul pas este sa realizezi ca problema nu este nici la ea, nici la fostul iubit, ci la tine. Apoi sa vorbesti cu sotia ta si sa o rogi sa te ajute sa treci peste asta. Veti discuta mult, va veti si certa, dar daca vreti amandoi acelasi lucru, o sa reusiti. Iar in tot acest timp rugati-va!

Multumesc tuturor... ma simt mai bine acum, daca am zis, nu mai simt acum aproape deloc. Si sfaturile voastre intelepte m-au ajutat enorm!!! Dumnezeu sa va rasplateasca inmiit pentru rabdarea si dragostea pe care o aratati!

A vrut sa se casatoreasca? La ce varsta? cand avea 14 ani?
Cele mai multe "cereri in casatorie" le-am primit inainte de 18 ani! Este o prostie asta! (Sotului nici nu i-am zis vreodata cati zapaciti de cap mi-au propus sa ne casatorim.. ca sa nu aiba probleme ca ale tale).

Traieste cu asta. Nici macar nu te-a inselat. Nu vrei sa stii cum este sa traiesti cu cineva cand stii ca te inseala!

Da, este o mare neghiobie! Ce conteaza cum arata?
Uite, eu am trait-o si pe asta: cea care-i place sotului meu este mult mai urata decat mine. Crezi ca ma incalzeste cu ceva? Pai eu ma fardam nu cand plecam de acasa, ci cand venea el acasa! Mergema la fitness ZILNIC, ma imbracam frumos doar ca sa fie el mandru. NIMIC NU A CONTAT. (ba chiar a considerat ca sunt lipsita de profunzime!)
Iubirea este oarba. Chiar urat sa fii, bucura-te ca te iubeste!

Sub protectia anonimatului, scriu si eu ce ma apasa.

Povestea mea este asemanatoare: sotul meu a avut o prietena pana sa ne cunoastem.

Pana la ea si dupa, el se masturba. Odata sau de 2 ori, a facut acest pacat si dupa ce ne-am cunoscut, pana in casatorie. Si el a fost de acord sa nu pacatuim pana in casatorie. Spune ca in momentul acela, al masturbarii, ii aparea imaginea fostei. Fiind dupa ce ne-am cunoscut (inainte de casatorie), credeti ca m-a inselat in sinea lui? El s-a spovedit de acest pacat si l-a parasit, si ii pare rau. Dar traiesc cu gandul ca m-a inselat in sinea lui. Duhovnicul meu spune ca e normal sa se fi gandit in acele momente la fosta, de vreme ce cu mine nu fusese. Se referea la femeie in general cand a pacatuit?

Theofan, eu am o teorie.. care este a mea, nu stiu in ce masura este adevarat, dar pentru mine functioneaza.
Eu consider ca dracul ne priveste tot timpul si in functie de ce facem noi gaseste metode sa ne ispiteasca. De exemplu, daca sotul meu intarzie acasa, desigur ma nelinistesc, il banuiesc etc.. Cel mai bine este sa ma comport CA SI CUM NIMIC NU S-AR INTAMPLA, sa-mi tin gandurile pentru mine. Daca fac greseala sa-l sun sa-l intreb unde este, sa verific telefonul lui (pot face asta in timp real in tara unde locuiesc.. pot afla cand si cu cine vorbeste!).. Deci daca fac orice in directia asta, atunci se declanseaza un vartej de ganduri pe care nu le pot controla (tulburare, neliniste, nesiguranta.. tot ce vrei). Ca si cum nu mi-ar apartine, zic eu.. este ispita!
Abtine-te de la comentarii si banuieli cat poti! Daca le dai glas, vrasmasul iti va sufla si altele la ureche.
Nu este vorba de ignoranta, ca nu vreau sa aflu (desi unele lucruri nu vreau sa le aflu cat timp nu le pot gestiona emotional), dar evident ca unele probleme le creez sau le amplific singura.

Tu crezi/simti acum ca ea ti-a gresit tie!
Implicit, tu esti mai bun decat ea, in mintea ta. Esti?

[quote=theofan;181615]Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?[/QUOT



cu siguranta se invata ,si nu intr-o zi doua.trebuie sa ai rabdare.daca spui ca in afara de faptul ca aveti relatii trupesti ,nu s-a schimbat nimic intre voi doi,ca nu simti nimic in plus fata de perioada anterioara casatoriei,asta nu este un lucru rau.este bine ca sentimentele sunt la fel.poate fara sa iti dai seama te-ai schimbat.incearca sa faci ceva fara ea si atunci iti vei da seama daca inseamna ceva pentru tine sau nu.daca te vei simti vinovat ca nu ai facut acel lucru cu sotia ta sau daca ii simti lipsa ,atunci cu siguranta inseamna ca te-ai schimbat.daca nu o simti ca pe jumatatea ta inseamna ca nu ai incercat sa o intelegi.ai rabdare.

Ceea ce spui tu nu exclude partea frumoasa si existenta ei si in casatorie.
Pot sa spun ca sotul meu gateste pentru mine si acum si este romantic ;-)
Asta nu inseamna ca nu avem si greutati de sus si de indurat.

slavit sa fie numele domnului
eu consider ca dumnezeu trebuie sa fie pus inaintea noastra in tot timpul vietii si asa nu vom simti in asa stare de amortealea sufleteasca, doamne ajuta

parerea mea e ca tu nu te simti casatorit desi esti pt. ca esti socat ca nu ai fost tu primu!
si acum sincer, femeile mint fara sa clipeasca! daca tu ai fi avut o alta femeie inainte de ea si inca te mai gandeai la fosta, iar ea te-ar intreba daca ai ai sentimente pt. fosta nu cred ca ai fi zis "da"!
din p.d.v. nu trebuie sa intrebi asa ceva iti faci singur rau!
se paorta ciudat... ai rabdare! se poarta tot ciudat... ai rabdare! adevarul iese intotdeauna la iveala!
acum daca tu te porit ciudat fara ca ea sa fie de vina s-ar putea s-o impingin inapoi in bratele celuilalt!