Formalism si fariseism in credinta
 

Se stie ca Domnul nostru Iisus Hristos la prima Sa venire S-a
luptat cel mai mult cu formalismul fariseic. Arhiereii si carturarii,
cei care trebuiau primii sa-L recunoasca ca Mesia pe Hristos,
au fost, de fapt, cei care L-au rastignit. Cum sa procedam ca
sa nu mai cadem in pacatele formalismului si ale fariseismului
in credinta noastra din zilele de-acum?
Exista formalism si fariseim astazi? Daca da, cum scapam de ele?

Spunea Sfantul Ignatie Briancianinov ca toti avem o doza de formalism si fariseism.

Cat despre ceilalti oameni, nu ne intereseaza, nu vom da seama de sufletele lor, ci de ale noastre.

Cu fariseismul si formalismul din noi sa luptam. Sa ne rugam din inima, cu smerenie, sa ne ierte Dumnezeu pentru toate relele pe care le facem in fiecare ceas.

Este foarte adevarat ceea ce spui, insa, cu afirmatia din fraza a 2-a
sunt doar partial de acord. Eu cred ca nici fariseismul si formalismul
iudeilor nu a aparut dintr-o data, ci incetul cu incetul s-a alunecat
tot mai mult in formalism si de aici pana la fariseism mai era un pas,
si desigur, a fost facut si acesta. Cred ca suntem datori sa veghem
sa nu alunecam nici noi, dar si sa atragem atentia aproapelui sa nu
cada in aceasta cursa si capcana. Eu o consider o ispita de-a dreapta.
Satana, atunci cand nu reuseste sa ne imbrobodeasca de-a stanga,
prin pacate si patimi, ne impinge usurel, usurel, ca sa nu simtim, prin
ganduri subtiri de dreapta.
Nu este cazul tau, am citit o parte din ceea ce ai scris pe blogul tau
si am ramas placut impresionat. O sa-l mai citesc cu multa bucurie.
Iti doresc mult spor in tot ceea ce intreprinzi.
Doamne ajuta!

Vad ca nu are succes acest thread care mie mi se pare foate important.
Eu cred ca in Biserica la ora actuala înnotam in plin formalism si fariseism.
Mereu vad aici pe forum ridicarea canoanelor la rang de legi sau chiar de dogme. Daca un canon nu este respectat sau este relativizat, imediat persoana care indrazneste sa o faca este calificata drept necredincioasa, 'ecumenista', liberala, neoprotestanta etc.
Hristos a spus ca nu omul este pentru sabat, ci sabatul pentru om. Canoanele in Biserica (dupa cum se poate vedea daca ne uitam cum au fost intelese ele la inceput) sunt o orientare, o aplicare a dogmelor la realitatea cotodiana, si nu au valoare de legi. Ele sunt valabile in anumite conditii, si trebuie aplicate doar spre mantuirea omului. Aplicarea canoanelor la om se numeste iconomie - sunt aplicate complect, sau partial, sau deloc, depinde de situatie, de om si de momentul istoric.
Asa cum, cand exista legea sabatului, daca 'unui om ii cadea magarul in fantana se ducea sa-l scoata', cu atat mai mult noi, crestinii, care nu mai suntem o religie a legii, ca iudaismul, aplicam canoanele duca caz.

Cel mai sus sta insa intotdeauna dragostea de Dumnezeu si de aproape. Adica, ar trebui sa stea.

Fariseismul i-a luptat odiniora pe iudei insa continua, in aceeasi masura, sa ne lupte si pe noi astazi, membri ai Bisericii lui Hristos. Daca nu incercam sa fim smeriti cu inima, oricand ne poate paste caderea in cumplitul pacat al mandriei.

Insa, pentru mine, cea mai mare dovada de fariseism este afirmarea nostra a ortodocsilor, ca "popor ales" si excluderea radicala a posibilitatii manturii celor de alte confesiuni sau credinte.

De parca, pe noi, simpla apartenenta la Biserica Ortodoxa ne mantuieste sau credinta si faptele noastre bune, iar nu iubirea si milostivirea lui Hristos fata de noi.

Mantuitorul este foarte clar in acest sens:" Si zic voua ca multi de la Rasarit si de la Apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam si cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara: acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor” (Matei 8, 11-12); "De aceea va spun ca Imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei" (Matei 21, 43).

Kanon in greaca inseamna bat cu care se masoara, etalon, adica standard, si niciodata canoanele n-au fost intelese altfel decit in acest sens. Ele definesc ortodoxia. Dupa cum etaloanele de la Paris, metrul si kilogramul nu sint orientative pentru cei care construiesc sau vind si cumpara, tot asa, nici canoanele nu pot fi orientative pentru cei ce aleg sa intre pe poarta ingusta a Ortodoxiei. Cei ce spun altfel mint si-i duc la pierzanie si pe cei care ii asculta. In Viata Vesnica se intra prin locul strimt, atit cit sa poti sa te strecori daca ai credinta dupa vrerea lui Dumnezeu, si acea credinta ti-o ingrijesti in permanenta raportind-o la canoanele care sint lucrarea Duhului Sfint.

Canoanele sint aplicate cu ikonomie sau akrevie (in toata puterea lor) de cei chemati sa le aplice, ierarhi si preoti. Ikonomia se da din cauza slabiciunilor omenesti si numai pentru a intari Biserica. In acest sens, asa cum ne invata istoria Bisericii, schismatici au fost primiti inapoi in Biserica fara pedeapsa sau eretici numai prin mirungere, dar niciodata in 2000 de ani canoanele n-au fost suspendate sau desconsiderate, asa cum fac, de exemplu, ecumenistii care se roaga in bisericile lor cu ereticii si stiind ca o fac impotriva canonului care opreste rugaciunea cu necredinciosul chiar si in casa privata. In ce-i priveste pe oameni, episcopul/preotul aplica canonul, dar canonul de indreptare il da dupa puterea fizica si spirituala a celui ce pacatuieste. In anumite instante, doar individual, episcopul poate da dezlegare si de la canon pentru a se evita un rau mai mare.

Degeaba ai pus ghilimele la “popor ales” pentru ca noi, ortodocsii, am devenit poporul ales cind evreii au refuzat mostenirea. Asta nu inseamna ca altii, heterodocsi sau chiar pagini nu se mintuiesc. Se mintuiesc, dar intr-alt mod, dupa legea firii, si numai aceia care nu au cunoscut si refuzat pe Cristos sau ortodoxia. In ce-i priveste pe ortodocsi, judecata lor va fi mult mai aspra, ca pentru unii carora li s-a dat dar au ales sa nu-si foloseasca mostenirea sau chiar si-au vindut dreptul lor de intii nascuti. Dupa cum spune Sf. Pavel, nu trebuie sa ne preocupe mintuirea celor din afara Bisericii, care, in paranteza fie spus, traiesc intr-o zona de multa incertitudine si sint la marea mila a lui Dumnezeu de a-i scoate la liman, ci mintuirea noastra. Noi, ca itii nascuti, sintem in situatia fericita de a sti foarte bine calea care duce la mintuire, si din acest motiv, cu atit mai mare este si pacatul celor care cad din ortodoxie.

Eu prefer sa spun ca Ortodoxia e cea mai completa si adevarata.
Evit calificarea de "popor ales" pentru ortodocsi tocmai pentru a
nu fi tentat spre fariseim. Cred ca e mai intelept sa fim mai smeriti
decat sa cadem in mandria fariseica.
Cred ca Ortodoxia e completa pentru ca se sprijina pe cei trei
stalpi, VT, NT si Sf.Traditie. Daca in VT se descopera cu precadere
DREPTATEA TATALUI, fiind considerat de unii ca aspru, dar drept,
in NT se descopera cu precadere IUBIREA FIULUI si jertfa Sa pentru
mantuirea noastra, iar in Sf.Traditie se descopera ADEVARUL DUHULUI,
prin talcuirile si scrierile Sf. Parinti si nevoitori ai pustiei.
Deci noi ne bucuram de toti cei trei stalpi, pe cand altii se clatina
sprijinindu-se doar pe doi: VT si NT.
Apoi, este cea mai adevarata pentru ca nu s-au adaugat dogme
rezultate din deductii logice, ci s-a pastrat puritatea insuflarii
Duhului.
Dar nu trebuie sa ne mandrim cu asta, ca nu e meritul nostru,
ci meritul Lui Dumnezeu. Sa credem doar in sinea noastra, si sa lasam
Domnului sa judece si sa puna PECETEA cea buna.

frumos spus, doar ca nu exista nici o traditzie ci exista :

VT+NT+Apocalipsis...

iar sfanta Traditzie e in general pervertita spre lupta dintre barnoqqqlulhul de calitate shi ispispaiul ce trebuie scos... totul dintr-o ravna a ispismuirii nemultzumite...

caci sfanta asta Traditzie, se tot vorbeshte de ea dar lipseshte cu desavarshire... caci daca chiar ar exista atunci e vorba de Biserica din sfintzi, deci din sfintzi shi nu din farisei, pui golashi shi dulci de naparca sau lupi rapitori imbracatzi in haina sfanta...

caci zice Hristos: "sa nu mancatzi din aluatul fariseilor shi saducheilor" caci ei zic, invatza dar nu se ating nici cu degetul de ceva... nu fac... deci daca credintza voastra/noastra nu va depashi credintza invatzatorilor shi carturarilor atunci nu vom intra in Imparatzia Cerurilor... iar Credintza... potzi sa ai atat credintza cat sa mutzi shi muntzii daca te-ai facut arama rasunatoare sau argintzi zanganitori... ca daca Dragoste nu am... atunci pot sa cashtig lumea intreaga fiindca sufletul l-am pierdut shi ce pot sa dau eu in schimbul sufletului meu? iar cine-shi pretzuieshte sufletul sau shi cauta sa-l scape shi-l va pierde iar cine se pierde pentru Mine shi/sau pentru Evanghelia mea acela shi-l va cashtiga... caci cine va chema numele Domnului rabadand pana la sfarshit acela va fi mantuit...

deci iata ca degeaba ne batem in piept cu traditzia shi istoria ca e vorba doar de ziua de fatza... daca ai pierdut clipa shi te-ai dus in iad, degeaba te faleshti cu o traditzie milenara... ca la numic nu-tzi foloseshte... la absolut nimic... decat asha ca o piatra de moara te duce sa le faci rau la totzi aceshti micutzi ai Mei...

deci vroiam sa spun ca impartzirea e in 4 shi nu in trei:

VT+NT+AP+SfTraditzie din sfintzi shi nu din farisei shi saduchei care strecoara tzantzarul dar inghit vampirul, camila, barfa, vina, minciuna, caci vezi intrebarea este cum de poate un aluat din grau curat sa capete neghina doar prin framantare devenind un aluat toxic, otravitor ce nu trebuie mancat? am impresia ca prin necredintza omului necredincios shi rau comeptent shi lacom de calitate... ca altfel cum sa se strice ceva confectzionat din marfa cea mai de calitate... din lacrimi feciorelnice? caci sfintzii calugari au votul fecioriei, al saraciei shi al ascultarii... deci cum de cad ei sarmanii in desfranare? asha fiindca nu se mai pot ridica... caci parna shi baiul nu-i lasa! nu-i lasa ca sa nu se creada vrednici shi mandrii de sine...

Subscriu intru totul.

eu as fi intrebat: exista credinta? pentru ca formalismul si fariseismul sunt cu duiumul. :37: am observat ca multe persoane sunt ferm convinse ca detin adevarul absolut, si fac "varsare de sange" pentru religie, dar nu-si dau seama ca ei nu-l au pe Dumnezeu in inima. cel mai deprimant este cand vad ca sunt persoane care isi inchipuie ca au credinta, doar pentru ca se duc la biserica, ca stiu sa spuna Tatal Nostru, Crezul si Psalmul 50, ca aprind lumanari, dau sfaturi, canta in corul bisericii, fac matanii, etc. dar am observat ce mult inseamna un preot care este cu adevarta slujitorul Domnului. in biserica din cartierul in care locuiesc, datorita calitatii morale si a iubirii fata de Dumnezeu a preotului, oamenii s-au schimbat. nu se mai barfeste in biserica,vin mai multi enoriasi, toti asculta slujba, multi ii vezi linistiti si luminati. eu cred ca in momentul in care il iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru, suntem feriti de formalism si fariseism. :9:

Orthodoxia y Thanatos, unii sunt de acord cu mine, atii cu tine, altii cu nici unul. Ai putea spune ca criteriul acordului este intotdeauna ce ne face placere? Unora nu le face placere ce spun eu despree contraceptie, am fost contrazisa vehement, adesea. (asta este, acum imi dau seama, mai degraba raspuns la ce ai scris pe alt topic, cel despre avort, dra nu mai sterg acum)

Pana la urma, fiecare judeca daca ortodoxia ar trebui sa fie mai degraba asa cum zic Schmemann sau Meyendorff, sau.. nici nu stiu ce autori 'cu adevarat ortodocsi', dupa tine, sa citez, cand stiu ca pentru tine pana si Seraphim Rose este dubios, Constantinopolul si toti care sunt in comuniune cu el (deci inclusiv parintele Cleopa, de ex., un ultratraditionalist de altfel, insa de! avea tot caledarul nou) nu mai sunt de cateva secole ortodocsi, iar noi trebuie sa credem ca pamantul este plat, pentru ca asa credeau sfintii parinti. Nu vreau sa fiu ironica, vorbesc serios, pentru ca nu am nimic cu tine personal. Tu spui ceea ce crezi adevarat, ca si mine.

Deci, sa aleaga fiecare. Nu cred ca am ceva de adaugat aici, doar sa va triulit la Evanghelie, la Hristos care a spus ca Fiul Omului este domn si al sabatului care critica fariseii pentru ca pentru ei forma era mai importanta decat continutul si ca nu vedeau exceptii la nici o lege (ca de ex. a sxabatului sau a spalatului pe maini etc) si care puneau inainte litera, nu duhul.
Si v-as mai trimite din nou la articolul lui Affanasiev de pe acest sit, despre canoane.

Am auzit undeva spunandu-se ca noi avem pacatele in spate. Nu le vedem, iar ceilalti nu-si vad pacatele pentru ca le poarta ca si noi. Ceea ce vedem, sunt doar pacatele altora. Cand vom ajunge sa le purtam in fata, adica sa fim constienti de ele si sa depunem tot efortul in a scapa cat mai repede de ele, fariseimul si formalismul isi vor cauta o alta casa.

cand o sa le avem in fata, o sa ne uitam sa vedem care are pacatul mai mare ca al nostru, ca noi sa ne linistim sa spunem ca ale noastre sunt mai mici. :21:
este foarte greu cu constientizarea pacatului. de fapt toti suntem constienti ca pacatuim, dar avem senzatia ca noi pacatuim mai putin si aproape nu se vede. cineva zicea: da' ce, am omorat pe cineva? adica, asta e pacat, nu ca: am barfit, am trecut nepasatori pe langa un sarman, nu ne rugam, suntem insensibili, ne certam, ne uram, etc. sunt prea pesimista?:39:

Pacatul
 

Este o pilda in Pateric despre un avva care plangea cand isi aducea aminte ca furase cateva pere in copilarie.

...si ce-l oprea sa se duca 40 ani mai tirziu si sa le inapoieze?. Conf. Sf Printi: daca le returnezi cu parere de rau ti se sterge pacatul, si cu asta te linistesti!

Pere
 

Bine spunea cine spunea "cine are urechi de auzit".

Costel, fariseul are desaga in fata, numai ca e plina cu pietre!
Formalistul are si el desaga in fata, doar ca e plina cu citate!

posibil ca ishi daduse seama ca pacatul lui era mai grav decat al lui Adam, caci lui Adam berele i le daduse Eva ademenita de sharpele, iar el dupa ce s-a saturat shi i s-au deschis pupilele, cand a auzit chemarea Domnului s-a ascuns dupa un sofism sofisticat... pregatindu-shi pledoareia shi sustzinand ca defapt el a ascultat... dar daca a ascultat de ce avea nevoie sa-shi ascunda oqqqululhul in tufe? in boschetzi?

MariS :-)

Noi(in mare majoritate) suntem oameni care pana la un punct...traim cum traim...mintim, ucidem,curvim,preacurvim, furam, uram, barfim,ne inchinam la idoli, mergem la vrajitori, ghicitori,si facem toate nebuniile la care ne indeamna firea cazuta, si lumea asta in care ne nastem, dupa trup/fire pacatoasa...si care are ca tata si stapanitor pe diavol.

Cand, prin minune Dumnezeiasca, ne trezeste Dumnezeu...si de arata cat de "pe langa suntem"...pentru ca uite, vai de viata noastra,cum traim,tavalindu-ne cu porcii in mocirla lipsei de constiinta..., fata de normalul de viata al unui om..care este cam asa: "Sa-L cunosti pe Singurulul Dumnezeu, in Realitate si nu in inchipuire...nu din povesti babesti si vanatoresti, ci prin harul Duhului Sfant...Lui si numai Lui sa te inchini...in Duh si Adevar...si pe El sa-L iubesti cu toata inima, mintea, puterea, cugetul tau...si sa faci celui de langa tine ce ti-ai dori tu sa-ti faca el"..ei, bine, atunci, cand Lumina Lui ne trezeste cat de cat...cautam sa ne apropiem de El...sa-L cunoastem..ne apropiem de Scripturi , de Biserica, , de scrieri si marturii ale unor traitori crestini...cautand sa ne induhovnicim...insa...

Daca prin harul lui Hristos, lepadam/biruim ispitele cele "de-a stanga"...in sens ca ni se face greatza..si nu ne mai trebe...vin "cele de-a dreapta"...formalismul si fariseismul...lucrare a dracilor teologi..(sau arhiconi, cum cred ca-i numea parintele Cleopa). Zicea un traitor ca dracii fac orice sa ne tine departe de Viul Dumnezeu, de reala si adevarata partasie cu Hristos..in Duh si Adevar...pentru ca daca ajungem cu adevarat in Hristos, ei si-au pierdut puterea peste noi..si daca nu ne prind cu cele lumesti...vor cauta sa ne prinda cu cele ce "par bune"..."de-ale bisericii"..adica sa ne tinem de dogme, ritualuri, invataturi lumesti privitoare la credinta,despre care credem ca in sine ne mantuiesc...sa ne adormim constiinta ca suntem bine cu Dumnezeu ca am facut niste fapte exterioare...desi inimile noastre pot musti de ura, de hula, de invidie, de resentimente, de dispret si judecata fata de aproapele...de nepasare fata de Dumnezeu si ce doreste El cu adevarat de la noi...si de..(cea mai scarboasa...imitatie draceasca a Sfinteniei)..de autoneprihanire...de mandrie "duhovniceasca"...

Cum scapam de ele?

Hristos...Cuvantul...Adevarul...Realitatea...este Sabie cu doua taisuri...care strapunge inima credinciosului...si il "taie in doua"...despartind in el...ce e sfant, de ce e nesfant...ce e curat...de ce e necurat...ce e autentic...de ce e "facatura" legalista si fariseism...si Singur El ne conduce...pe calea mantuirii...

"Doamne, cum sunt eu in ochii Tai? Care e starea mea inaintea fetei Tale..nu in fata oamenilor,nici in parerea lor, nici in impresia mea, dar in Realitate?"...

Vom cunoaste Adevarul...daca Il dorim cu adevarat...si Singur El ne va face liberi...

Ai dreptate, cred ca de formalism vom scapa numai atunci cand vom ajunge la trairea lui Dumnezeu. Din pacate, cunoasterea noastra cu privire la Dumnezeu este bazata de cele mai multe ori doar pe discurs si citate.

Cine ne impiedica sa luam aceste discursuri si citate in serios si sa actionam ca atare, atunci cand facem si cel mai marunt lucru, adica intotdeauna? Oare nu asta inseamna sa punem inceput bun in fiecare zi?

Sa valorificam cele citite, folosindu-le in deciziile noastre zilnice si de fiecare clipa.

Din pacate,astazi , lumea ,,miroase" atit de urit (este vorba de lumea crestina) din cauza formalismului si a fariseismului incit marturisirile de credinta nu mai au parfumul duhovnicesc al Adevarului .
Rar iti este dat in ziua de astazi sa mai vezi o marturisire de credinta curata, fara ochi dati pe spate , dragoste cosmopolita ,si grija umanista a aproapelui .

Scaparea din acesta capcana este posibil sa vina (este doar o formulare de stil) numai din trairea Evangheliei in fiecare zi . Restul este un noian de considerente umane , stintifice sau nu ,care cica asigura omului evolutia spre nicaieri pentru nicicind.
Nu exista nici alta cale , nu se descopera nici alt adevar si nici la alta viata nu se ajunge traind altfel decit in Evanghelie .
Iisus a spus clar ca este Calea , si nu caile... la fel a spus ca El este Adevarul , si nu adevarurile... s.a.m.d. Ca atare , nu exista si alte cai infara Evangheliei pt. a atinge desavirsirea, nu exista plural .
Dar , adevarul este ca astazi f. multi crestini doresc surogatele, mintindu-se prin rastalmacirea cuvintului Mintuitorului cum ca ar trai in duh si adevar practicind fariseismul intr-un sens sau altul dar mai ales preferind de departe formalismul .
Este mult mai usor sa fi formalist decit sa duci viata de jertfa . Jertfa nu are sinonim dar in formalism gasesti variante cite voiesti . Jertfa este grea, formalismul este la indemina. Jerfa omoara trupul si elibereaza sufletul, formalismul ,,binecuvinteaza" rubensian trupul si ascunde sufletul de ,,ochiul atoatevazator". Jerfa are parfumul mirului , formalismul are duhoarea trupului imbicsit de pacate . Roada jertfei este mintuirea , a formalismului doar intepenirea in bratele ispititorului .

Raspunsul este unic si simplu : scapam de f... si f... doar traind Evanghelia in orice moment ! Dar cine ne invata sa traim Evanghelia deoarece la aceasta nu ne pricem cei mai multi ? Ne invata sfintii parinti cu sfinta traditie si cu insuflatele de Dumnezeu canoane .
Restul , orice alt rest, este de obicei doar pareri personale care nu duc nicaieri !

NB: Si ce pericopa evanghelica are ziua de astazi, 23.august ! Merita citita cu multa atentie !

Mda...formalismul si fariseismul adica cum ii mai numesc eu pe fatarnicii cu "credinta".
Cunosc ei ce e iubirea ca sa pronunte numele lui Hristos? Pentru ca nu e neaparat nevoie sa fi auzit vreodata de El atat timp cat iti exprimi iubirea. Caci degeaba te eschivezi intru numele Lui daca in tine esti sec ca o nuca stricata.
Arata-mi mie pe cei ce nu au auzit de El, si nu pronunta numele Lui, dar care prin iubirea si deschiderea lor iL cinstesc indirect. Si arata-mi mie pe cei ce toata ziua buna ziua iL vorbesc, dar care sunt fatarnici si neexprimati. E un pacat sa nu cinstesti numele Domnului, dar e mai pacat sa nu te exprimi la timp. Consider un pacat mai mare, faptul sa nu te exprimi a fi tu insuti, si sa te inabusi. Doar prin exprimare poti consuma mizeria si te poti elibera intr-un mod sincer. Neexprimarea si inhibarea unui om mi se pare fatarnicie. Sunt cei ce consuma energie vitala de la cei ce se pot exprima, chiar daca nu o recunosc. Sunt vampiri energetici si ei comit pacatul, nu cel ce se exprima chiar si gresit. Pentru ca cel ce se exprima chiar si gresit, isi acorda posibilitatea de a invata din greseli, iar cel ce se crede serios este bolnav de seriozitate, dar care in adancul lui e plin de dorinte refulate, acela este un fatarnic cazut in formalitati. El nu recunoaste ca e un escroc incurabil iar salvarea lui ar fi recunoasterea si exprimarea sentimentelor brute ce zac latente in el.


ps: de vrei sa testezi puritatea unui preot, imbranceste-l usor pe scari daca ai curaj, (dar atentie, cand faci asta sa fie in fata multimii), sa ii vezi reactia...din blesteme si injuraturi nu te va scoate...dupa ce l-ai imbrancit cereti iertare si spunei ca ai dorit sa il supui unui test de sinceritate

În experimentul tău cam câţi preoţi ai îmbrâncit până acum, de ţi-ai format aşa o părere?

Bine ar fi ca fiecare cuvant bun sa produca in noi dorinta de faptuire a binelui. Nu spun ca nu sunt astfel de persoane, numai ca de cele mai multe ori, noi asezam cuvintele in minte si nu in inima. Rationalizam taina lui Dumnezeu, nu-L traim. Ceea ce am dorit sa spun e ca in loc sa alergam dupa citate, ar fi bine sa alergam dupa rugaciune, dupa vorbirea cu El.

Intr-adevar, daca de la cunoasterea rationala nu trecem catre cunoasterea ce se numeste apofatica - prin rugaciune si traire -, putem sa devenim si doctori in teologie dar in fapt nu cunoastem decat aparentele lucrurilor. De aici si nevoia ca orice cunostinta despre Dumnezeu sa fie transformata in cunostinta lui Dumnezu.

Personal inteleg fariseismul ca o forma de respingere a posibilitatii ca Dumnezeu sa fie intrupat. Si asta fie ca vorbim de prima venire, a doua venire , o venire anterioara sau una intermediara celor doua. Il vad ca pe o incapacitate de a recunoaste o pesoana sfinta sau divina fie ca ai inteles unele profetii in legatura cu ea fie ca nu. Indiferent din ce motive.

In legatura cu traditia -ea are doua forme -una scrisa si una nescrisa , ambele neavind o forma fixa ci doar aparent stabila si nu neaparat unitara intru totul. Unii sfinti spun ca iadul si raiul sint stari altii ca sint locuri.
In canon scrie ca nimeni nu se mintuie in afara de ortodocsi iar traditia orala care se imbina din acest punct de vedere cu VT spune ca si necedinciosii si paginii pot fi mintuiti. Altfel ce rost ar mai avea Judecata?

canoanele sint stabilite de sinoade si se presupune ca ele sint inspirate si insuflate si calauzite de Duhul Sfint si deasemenea sint luate in calcul diferitele scrieri si teolegumene ale diferitilor membri ai bisericii considerati ulterior parinti teologi.
Insa daca in Dumnezeu putem capata nu doar credinta (care poate fi pierduta ulterior) ci si certitudini (care fac sa nu fie asa usor pierduta) atunci in privinta calauzirii sinoadelor din partea Duhului Sfint si a pastorilor bisericii nu capatam decit partial aceste certitudini iar mai departe trebuie sa credem pe cuvint.
Deci orice intelectual sau om cu logica ar trebui sa se intrebe daca nu cumva in interpretarile dogmei -care oricum nu este echivalenta cu calauzirea in tot adevarul- sint strecurate din greseala sau intentionat (cel rau) si unele elemente denaturate care contravin adevaratelor intelesuri biblice.
Faptul ca dogma este o cunoastere "in parte" este demonstrata de faptul ca Apocalipsa cu imbolurile ei intentionat de neinteles este inca incuiata interpretarii sfintilor. Asta in cazul in care ea este incuiata doar pentru mireni si doar pentru unii sfinti. Caci altfel acei sfinti care judeca pina si pe ingeri nu pot judeca in baza unei cunoasteri partiale -la care probabil au renuntat inca din copilaria lor teologica pe masura ce au atins maturitatea atit in iubire cit si in cunoastere.
In cazul in care exista erori fie neintentionate fie cu binecuvintarea lui dumnezeu (tocmai pentru ca mireni nu le pot purta pe toate si nici chiar arhiereii) atunci erorile trebuiesc descoperite individual prin accesul la evelatiile calugarilor imbinat cu studiul scripturii.
insa aici mai apare o problema -de fapt doua - una ce tine de scriptura si una de revelatiile calugarilor.
Continutul si modul de traducere al scripturii poate si a fost modificat in decursul vremurilor de mai multe ori -evident de catre sinoade-iar despre acest lucru nu se prea vb -la nivel oficial modificarile (in mare parte scoateri) snt motivate ca fiind spre apararea bisericii iar scoaterile sint catalogate ca foste adaugiri.
iar revelatiile calugaresti nu sint acceptate pt a fi luate in consierare de catre mireni fiind vazute ca necanonice -ele pot fi insa studiate in particular doar de catre teologi.

Desigur ca lucrurile pot sa fie ok 100% insa daca ele nu sint decit 99% atunci acel 1 la suta este greu de descoperit in conditiile in care autoritatea scripturii obtinuta prin nterpretarea si dreptul a fi modificata apartine acum sinodului , sinod care nu da socoteala decit in fata lui Dumnezeu nefiind obligat sa dovedeasca nimanui duhul de calauzire sau darurile de cunoastere.

Desigur noi putem spune -fie ca religia crestina fie ca ortodoxia- este cea mai curata doctrina insa daca nu avem etalonul deplin cu care sa comparam atunci degeaba comparat iar etalonul nu se refera la cunoasterea "in parte" ci la toate cite mai avea Iisus sa ne spuna su nu a spus aici incluizdn si interpetarea Apocalipsei si a intregii scripturi pina la cele mai adinci si nebanuite profunzimi- fie ea apocrifa sau nu.
Cea mai curata dintre cele in parte nu inseamna ca este deplina ci tot partiala. Insa nimeni nu poate spune cu siguranta atita vreme cit fiecae masoara cu o masura proprie.
Asadar acel 1 la suta daca este ceva important si legat de un anume viitor atunci cind viitorul acela ne va ajunge din urma va fi fatal pentru multa lume, incluisv pentru preotii care au scos draci in numele lui Iisus si care nu vor crede sau nu vor sesiza la timp acel aspect.

E gresit daca te referi la "sa ne tinem de dogme" in sensul de dogmele sunt pentru farisei.
Fie fariseu sau nu dogmele sunt invataturile de credinta, baza. Apoi urmeaza pacatele noastre personale. Biserica e construita si are Cap pe Iisus, care a Adevarul.
De aceea inainte de prefacerea darurilor in Trupul si Sangele Mantuitorului in cadrul Sfintei Liturghii noi spunem dogmele pe scurt, care este Crezul.
Fariseismul tine de introducerea practicilor omenesti in invataturi. Astfel de exemplu sa tinem calendarul cum zic stilistii, sau sa mergem cu spatele cand iesim din biserica, sau sa mergem intr-un picior pana la biserica (aici e gluma).
De asemenea ecumenismul tine de fariseism, introducerea invataturilor lumesti in Biserica, a umanismului secular, schimband invataturile Bisericii cu cele lumesti, auzite pe la alte culte, la unii oameni, etc.
Fariseul ne mai este descris in Biblie ca unul care ii dipretuieste pe altii si se crede superior. De exemplu cata dragoste am eu fata de cel ce critica alte culte , cat de bine am inteles eu Biblia, nu ca cel ce spune de dogme sau da citate din sfinti. Si aceseta intra tot la fariseism.
Interesant e ca de obicei cei ce au conceptii ecumeniste ii judeca si catalogheaza ca farisei pe cei ce nu le impartasesc, cand de fapt toate elementele ce tin de fariseism se regasesc exact la ei.

Crestinismul este bazat pe revelatia facuta de Dumnezeu. Iisus i-a spus sf. Petru ca nu de la el a spus ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, ci Sfantul Duh i-a dezvaluit asta.
Tot cel ce marturiseste adevarul cunoastem ca e in har si mai apropiat de Dumnezeu si are dragoste. Cel ce spune cele lumesti cunoastem ca s-a departat de Duhul Sfant, cum ne spune si Cuv. Paisie: ""Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii (ecumenistii) pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit."
Asadar draga Sara sa luam aminte la cei ce spun adevarul, nu la cei ce propaga ideile lumesti pe care le regasim si la umanistii seculari "omul e masura tuturor lucrurilor". Pentru noi Dumnezeu e masura tuturor lucrurilor.

Nici nu trebuie sa fac acest lucru, e de ajuns sa le vad aura bioenergetica sa percep fataricia. Nu e greu sa iti dai seama de fatarnicia unuia. Cei drept nu toti, si mai putini dintre calugari. Dar in randul preotilor sunt destui farisei.

Ce mai faceti?
 

Parerea mea:

De dreapta mea credinta cand vorbesc,
Din gura-mi ies cuvinte ce duhnesc.
Si putreda este a mea dreptate.
Privind la Cer ( asa este!) am ochii dati pe spate
De dragostea pestrita ce-o nutresc
Aproapelui, cu iz duhovnicesc.

Dar ce ar trebui sa am, sa fac, acum,
Sa raspandesc duhovnicesc parfum?
Sa pot marturisi in Duh si Adevar
Si sa nu musc din otravitul mar?

E de ajuns Crestin sa ma numesc?
In Psalmi, sau pilde din Sfinte Scrieri sa vorbesc?
Sa stiu pe dinafara dumnezeescul Crez?
Destul imi e un Ortodox Botez?
Acestea toate imi sunt de ajuns
Sa nu fiu fariseu ascuns?...
...Mi-ar fi de-ajuns?...

Dar daca:
As avea o boaba de credinta,
Nadejde si-o vrednica vointa,
La gand si vorba un frau de rugaciune,
Miscarea de mi-ar fi spre fapte bune
Si de as putea primii fara cartire
Dojenile, ocara, si-a lumii umilire...
De n-as purta vesmintele mandriei
Si nu as arunca sagetile maniei,
Smerita sincer de mi-ar fi blandetea
Si nu mi-ar fi spoita frumusetea,
O lacrima de mila de-as avea
Iar mainile-as intinde spre a da
Celui flamand si gol un dar ascuns...
... Si inca nu ar fi de-ajuns
De n-as iubi pe pe Dumnezeul meu,
De nu m-as inchina la Fiul Sau,
De nu as inseta de Duhul Sfant!...
...Si toate cat as face pe pamant,
SLAVIND pe Domnul sa le fac,
Ori de ma rog, ori de muncesc, ori de vorbesc sau TAC...

Nici cunoastere fara rugaciune; si nici rugaciune fara cunoastere, caci fara cunoastere nu putem deveni desavarsiti.

Iata cum citeste omul si Evanghelia zilei, rasfoind forumul:

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati
Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!
Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie.
Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara.
Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.

Din acest citat, înţelegem că Isus ne îndeamnă să respectăm atât fondul legii cât şi forma ei, aspectele ritualice.

Prin credinta nu trebuie sa renunti la cunoastere. Credinta oarba vei avea atata timp cat nu ai cunoastere. Cand vei cunoaste si vei intelege tainele, credinta va fi inlocuita de iubire. Caci credinta oarba va deveni incredere, iar iubirea se va raspandi atunci cand increderea va stapani credinta oarba si formalista.

Catalin, multumesc de "indreptare"...nu-s intodeauna atenta la exprimare...si mai stiu ca unele cuvinte pot avea semnificatii diferite pentru doua persoane..

De ex, in acceptiunea mea de acum,(si de gresesc ma incred sa ma lumineze Dumnezeu) fariseismul il inteleg drept cel mai mare obstacol in apropierea(reala) unui om de Hristos, si aducatorul de cea mai mare osanda, pentru ca daca eu is un "fariseu"..nu doar ca ma tai singur de la mantuire...dar pot fi piatra de poticnire pentru altii, care in drumul lor catre Mantuitor...se lovesc de mine...si in cercul meu de influenta, familie, prieteni, cunoscuti, colegi,oameni,etc...pot sa-I prezint o imagine falsa...in care totul la mine sa fie citate din Scripturi, sau Parinti, si sa merg toata ziua la biserica, si sa ma imbrac ultraconservator, si sa stau ore si ore cu carti in fata...sau rugaciune...si ma dau mare la toti cat is eu de "sfant"..si ii acuz pe ei ca is "pacatosi"..rataciti...si ii dispretuiesc...dar cand e vorba sa intind mana sa ajut efectiv, sau sa spun o vorba buna, sau sa ma las pe mine ca sa-i fiu de folos altuia...cand ar fi cazul ca efectiv sa traiesc ceea ce predic...zero...silence... asa ca omului sa i se strepezeasca dintii...de mine...si religia mea...si sa zica...no, eu aici...pe drumul asta...ba!

Ai observat in Evanghelii...Hristos iarta vamesi(camatari)...desfranate...indoielnici...trad are, lepadare....putin credinciosi..de tot necredinciosi...leprosi, purulenti...etc...dar unei singure categorii de oameni le zice "vai de voi"...si doar la acestia ia biciul...Lor le zice..."nici voi nu intrati...si pe altii impiedicati sa intre..in Imparatia Cerurilor...

Si ne spune...sa ne iertam fratele...de muuulte ori, cand ne greseste...si sa nu judecam...si sa fim sinceri...sa avem mila, bunatate, intelegere..unii cu altii...sa nu ne dam mari...sa nu ne socotim singur intelepti...si sa avem incredere in El...si in Tatal...or un fariseu esueaza exact in aceste aspecte...

Fariseul e "cazut din har"..dupa cum ne descrie sf.Pavel, pentru ca el se bizuie pe propria sa putere,stiinta, elavie, iscusinta,determinare.. pentru a implini Legea...(ep. Galateni), si e "cazut din credinta"..pentru ca se increde in el insusi..si din ritualuri in sine poate sa faca..o capishte idoleasca...si nu se bizuie pe Hristos...Cel VIU..

Un om care crede(in Hristos)...stie ca..."fara Duhul Sfant, omul nu e decat tarana(lut)pacatoasa"(sf. Siluan), si ce amar viata lui ar putea sa faca el singur de capul lui, fara harul lui Dumnezeu?(in cele ce tin de Dumnezeu...ca la rau...se descurca el singur)...si aceasta "stiinta"...ca "nimic bun nu locuieste in mine"...il face pe credincios candidat la miluirea cu harul Duhului Sfant...care se stie ca e cu cei smeriti...si celor mandri...le sta impotriva...Pentru acest om...nadejdea lui este Tatal...caci acolo vrea sa ajunga...cu orice chip...in starea din care am cazut, ca umanitate...scaparea lui este Fiul(pentru ca e o cale ingusta, a pocaintei... si cade, si o da in bara, si iar cade...dar mana lui Hristos il ridica...din nou...si din nou...si-i da curaj...si indraznire.."Satan v-a cerut sa va cearna ca pe grau...dar M-am rugat pentru tine...sa nu se piarda credinta ta..)..si acoperamantul lui este Duhul Sfant(ca fara harul Dumnezeiesc...care-i da lumina, si pricepere...si-l calauzeste..o da din gard in zid..si iar in gard...)

Hristos ne-a spus cum sa traim..sa fim fericiti...cum sa ne raportam unii la altii..cum sa iertam...cum sa ajungem la Tatal...ne-a spus totul...si ne-a dat totul...cand ni S-a dat pe Sine...si sunt in Evanghelii doar doua lucruri despre care El Insusi ne spune..sa ne ferim....sa ne pazim...sa fugim de...sa nu luam parte la...sa nu avem de-a face cu:

-prorocii mincinosi
-aluatul fariseilor

Citind postarile din acest fir se poate sesiza de departe una din greselile nebanuite ale celor ce par a dezavua fariseismul si a iubi sincer pe Hristos.
Foarte multi sunt impotriva citatelor din Sfinta Scriptura si din sfintii parinti (ca forma sigura de fariseism !!) , multi sunt impotriva darii de exemple referitoare la aceste surse ori la Sfintele Canoane ori la Sfinta Traditie .
Trebuie stiut ca cei care folosesc aceste citate si referiri la marea baza patristica a ortodoxiei NU SUNT cu siguranta toti farisei cum de altfel nici cei care NU FOLOSESC citate si referiri la aceste isvoare nu sunt cu siguranta crestini cu viata adevarata , deoarece straini fiind de isvorul filocalic al ortodoxiei nu este sigur ca mai vietuiesti in dreptate si adevar , nu este sigur ca traind doar dupa ce iti da tie prin cap reusesti sa te ti in duhul adevarului.
Si pe deasupra cum se face ca din tot ce lecturezi tu crestine, cu infocare si sirguinta, nu s-a intimplat sa iti ramina nici un citat din parinti ??? Nici din cele foarte frumoase si adevarate care ti-au inmuiat inima asa de mult citindu-le incit te-au adus pina la lacrimi si nici din cele prin care gasind raspuns la intrebarile tale nu te-ai invrednicit sa le ti minte ca atunci cind vei intilni pe unul la fel ca tine de nestiutor in aceiasi problema sa sti si mai ales sa ai cu ce sa il convingi despre credinta dreapta si sa il poti calauzi la calea Adevarului ?

De asemenea observ ca nimeni din cei ce au postat nu au inteles pina acum sau macar nu au observat ca un traitor in duh si adevar atunci cind vorbeste despre dreapta credinta nu mai poate vorbi cu cuvintele sale ci folosind pilde, cuvinte , citate si invataturi din acel isvor patristic de care deja am pomenit . De exemplu batrinul Cleopa, si ca el foarte multi asemenea , vorbea aproape numai prin citate si facea referire aproape continuu la invataturile sfintilor tocmai pt. a intelege ca ceea ce spunea si invata el nu erau cuvinte si pareri de la el ci reactualiza si propaga in enoriasi invataturile sfintilor .
Defapt, daca stam si ne gindim bine , si mai preus iubim isvorul filocalic al credintei , nu avem cum sa nu ne aducem aminte sau sa uitam cuvintele Sf. Vasile cel Mare care ne spunea despre invatatura sa cum ca : ,,... nu indresnim sa va invatam si sa propagam invataturi de ale noastre , ca sa nu ne fie noua sminteala, ci invatam numai ceea ce ne-au lasat noua parintii si sfintii nosrtrii inaintemergatori tocmai pt. a ne fi spre mintuire "

Asadar , nu fiti cu totul impotriva celor care folosesc citate , pilde si invataturi din parinti si Evanghelie , atita vreme cit nu le cunoasteti f. bine modul de vietuire (si aici pe forum este tare greu sa poti cunoaste cu adevarat viata unui user !) tocmai pt. ca aceasta sa nu ne fie noua ca un semn de slabiciune sau de nesocotinta(adica de prostie !) .
De asemnea , invatati pe toti cei apropiati sa tina minte cit mai multe citate, cuvinte, pareri si invataturi din lecturile lor tocmai pt a fi feriti atunci cind vor vorbi cu altii despre credinta adevarata si vor fi intrebati de aceia : ,, de unde sti tu asta, ce baza a adevarului ai ???" . Deci, tocmai pt. a avea o baza scripturistica puternica in primul rind a vietii noastre (adica sa stim bine in ce credem !!) si apoi si pt. discutiile purtate !

Cit despre legatura directa sau inversa dintre cunoasterea ,,citatelor" precum si de necunoasterea acestora si viata duhovniceasca a unui frate ... este cu mult imposibil de a ne lamuri noi aici pe forum si acum , cind dorim noi sa epatam. Bine este noua sa o lasam pe aceasta in seama lui Dumnezeu care le stie si pe cele vazute (de exemplu aici pe forum) dar si pe cele nevazute (din viata fiecaruia ).

Dar ca si concluzie ,remarc totusi ca atit de frumoasa este ortodoxia si atit de profunde sunt invataturile sfintilor parinti pt. viata noastra a fiecaruia incit nu este cu putinta a citi ceva din filocalia neamului ortodox si tu la sfirsit sa nu fi in stare sa reproduci nici un citat sau sa fi atit de hain la inima incit atunci cind vorbesti cu un frate al tau incepator in credinta sa nu fi in stare sa ii dai o baza certa , clara, imbatabila, la invataturile sau parerile pe care i le spui !!! Nu preferati saracia ,,necitatelor" ci din contra frumusetea si hrana lor , in tot ceasul !!

NB : am raspuns astfel si sorei care m-a intrebat ,,in versuri" , ce mai fac ?

Asa este. Dumnezeu le vrea pe toate:).

Draga Sara, ai dreptate in ceea ce spui aici, in acest sens e adevarat. Dar de cele mai multe ori am observat ca acest cuvant "fariseu" e folosit in mod total eronat de unii care au conceptii ecumeniste si ii caracterizeaza pe cei ce scriu despre dreapta credinta ca farisei. Fara sa-si dea seama sau sa observe ca si sfintii sau Biserica are aceleasi invataturi si conceptii. Ei avand alte conceptii despre credinta spun ca e lipsa de dragoste sa scrii impotriva invataturilor gresite, pentru ca acestea nu au importanta si Iisus de asta i-ar fi criticat pe farisei pentru ca tineau si deci nu conteaza invatatura si dogmele, sunt ceva ce tine de fanatism.

Asadar daca te referi la fariseu ca cel ce tine ritualurile si invataturile si nu are si o viata conforma cu acestea, ci doar pe dinafara e corect si esti si in asentimentul meu. Dar daca te referi la partea a doua cu invataturile de credinta e complet gresit.
Dar si la prima parte, nu cadem noi de fapt in judecarea aproapelui, un pacat mult mai mare, cand ne uitam ala ce pacate are si ce face? Si de unde stim ce e in inima lui si ce relatie are cu Dumnezeu, unii chiar foarte pacatosi s-au indrepatat api devenind chiar sfinti? Nu inseamna de fapt asta fariseism, sa credem ca acela are mai multe pacate decat noi si noi avem mai multa dragoste si el nu are? Bineinteles ca toti judecam pentru ca nu suntem sfinti. Iar pacatul care a spus chiar Iisus ca nu se iarta e cel impotriva Duhului Sfant, impotriva vietii si adevarului, in care intra si negarea a ceea ce a spus Duhul sfant (cum au alte culte greseli dogmatice). In schimb orice alt pacat se poate ierta, inclusiv fariseismul, iar cel ce face asta oricand isi poate reveni din fariseism.

Cel mai bine ar fi sa citim chiar noi pe sfinti, ca sa nu spunem ca dau altii citate, chiar trebuie sa ii citim, e o obligatie.

:))
Da! Si multumesc pt raspuns!