Ce inseamna pentru fiecare dintre voi Sfanta Sarbatoare a Craciunului?
 

Ce inseamna pentru fiecare dintre voi Sfanta Sarbatoare a Craciunului? Iata o intrebare interesanta care lasa loc de multe interpretari si poate aduce multe raspunsuri. Daca alte topicuri aduc opinii contradictorii aici cred ca vom pica de acord.
Ce inseamna pentru mine...? Ei bine, inseamna acea zi din an in care cerul se uneste cu pamantul intr-un glas de slava a numelui lui Dumnezeu pentru coborarera a insusi Fiului Lui Dumnezeu intrupat prin Sfanta si pururea Fecioara Maria! Inseamna inceputul mantuirii noastre...Inseamna biruinta asupra iadului... Inseamna MESIA si Preasfanta Fecioara Maria... Inseamna Lumina si colind... Inseamna veselie si ingerasi... Inseamna magi si pastori... Inseamna aur, smirna si tamaie... Inseamna curatie si puritate... Inseamna copilasi si glasuri tremurande... Inseamna Iubire si familie... Inseamna miros de cozonaci si mar cu scortisoara... Inseamna miros de brad si bulgari de zapada... Inseamna viata si dragoste... Inseamna bucurie si aproapele nostru... Pentru mine Craciunul este cea mai iubita si vesela sarbatoare a calendarului crestin ortodox.
Acum sa va vad si pe voi...

Nasterea Domnului este bucurie... o bucurie ce se reversa peste toti si toate.
De sarbatori, simt ca nu sunt suficient de bun si curat. Totul este minunat, iar omul nu are ochi sa vada neincetat taina.

Pentru mine este o bucurie ca Dumnezeu exista si ca prin marea Sa iconomie a randuit ca lumea sa aiba o sansa la mantuire.Aceasta sansa se numeste Iisus Hristos.Ma bucur ca El s-a intrupat in lume si ne-a daruit noua viata vesnica.(nu am eu intristarea necesara atunci cand i-mi aduc aminte de jertfa Sa)Desigur ca si toate celelalte bucurii care le-ai descris le astept,este cea mai mare sarbatoare religioasa a bucuriei si veseliei.Craciun Fericit!

Craciun Fericit!
 

Doamne ajuta!

"Nu stiu voi cum sunteti, dar eu cand ma gandesc la anii copilariei mele" imi aduc aminte cum copil fiind ne invata bunica sa colindam. Si ne adunam cu verisorii mei la "repetitii" la bunica, sa zicem colinda frumos si melodios. Si de Ajun mergeam din casa-n casa si colindam... Zapada era pana la genunchi... si ne mai rostogoleam pe deal prin nea... si ne bulgaream. Aveam nasucurile rosii dar nu ne pasa... Ce vremuri!

Inseamna un prilej de a face o fapta buna pirntr-un cadou mai deosebit care sa impresioneze persoanle dragi tie care sa le faca sa se simta fericite si implinite pentru o perioada de timp limitata din pacate si miros de portocale :D

da, mi-ai trezit amintiri frumoase.
stii ce e trist? ca am crescut si odata cu cresterea s-a intinat si haina sufletului si am pierdut bucuria sfanta care ma cuprindea in preajma Craciunului.an de an ma straduiesc sa o am, dar ...niciodata nu va mai fi la fel.

vezi, de aceea fericeste Mantuitorul pe cei care sunt ca pruncii:)

incerc acum sa o retraiesc vazand bucuria copiilor mei, freamatul lor de bucurie, emotia cu care canta colinde(ca deja am inceput repetitiile), dragostea lor.

e minunat...si cand ma gandesc ca asa eram si noi odata....

Abia am asteptat sa inceapa postul Craciunului ca sa pot asculta colinde si cu fiecare vers mintea mea se intoarce in acel timp al nasterii Mantuitorului intr-o iesle cu fan, cand magii calauziti de stea i-au adus daruri si inchinare. Sunt unele colinde asa frumoase incat parca traiesc aievea momentul acela si sufletul mi se inunda de o bucurie imensa care nu incape in cuvinte simple.
Pacat ca lumea in care traim a cam dat la o parte obiceiul colindelor... Copilasilor le e rusine sa mai mearga cu colinda ca se uita lumea urat la ei sau n-are lumea bani si nu le deschide usa. Asta e foarte trist pentru ca glasul colindatorilor vesteste minunea nasterii Mantuitorului ! Ma bucur sa aud ca voi ati inceput "repetitiile"! Inseamna ca macar cativa copilasi tot vor da glas minunii din Ajun!

eu cred ca pana la venirea cea de-a doua a Mantuitorului se vor gasi suflete care sa vestea Nasterea, sa fii soli ai lui Dumnezeu, asa cum au fost si ingerii odinioara.Chiar daca glasul colindatoriilor se va auzi tot mai plapand, el va tot canta incet, dar duios.

si pe mine ma cuprinde tristetea cand vad ca toti mai putini copii mai merg in colinda.
dar am ptr anul asta un proiect:in seara de ajun imi voi lua trupa(sotul si copilasii) si vom merge impreuna in colinda.in primul rand de dragul Sarbatorii si bucuriei de a colinda si, in al doilea rand, ptr a le da copiilor mei un ex, ca si oamenii amri colinda, deci e ceva ff frumos

Foarte bine faci ca le dai exemplu copilasilor tai sa mearga cu colinda. Eu inca nu am copii dar imi doresc si ma rog Bunului Dumnezeu sa se faca sfanta voia Lui intru mine! Sa stii ca si eu aproape in fiecare an am fost la colindat cu sotul, rude si prieteni si multi ne opreau la jumatatea colindei si ne trageau in casa. E pacat sa se piarda acest frumos obicei ! Si oameni buni nu e o rusine sa colinzi!

Inseamna bucurie, dragoste si implinire !! Bucurie pentru Nasterea Mantuitorului nostru !! Dragoste pentru ca atunci si-a aratat Domnul Cel Preainalt dragostea fata de noi si ne-a dat noua pe Unicul Sau Fiu pentru mantuirea noastra, si tot atunci ne aratam dragostea mai mult decat in celelalte zile unii fata de altii, se umple sufletul de dragoste; si implinire pentru ca atunci cand s-a nascut Mantuitorul nostru s-au implinit cele scrise in Biblie, in Vechiul Testament, si sau sters pacatele parintilor nostri si ale noastre. Pace tuturor si iertare daca v-am gresit !!

In copilarie noi puneam pomul de Craciun in camera de la strada. O camera in care nu aveam soba. Aici nu dormea nimeni. Imi placea sa vad pomul din strada impodobit. Pozitia lui spre strada nu era doar la mine. Toti vecinii asezau bradul astfel. Cand mergeai seara pe aceasta strada avei senzatia ca esti intr-o alta lume.

Nu stiu de unde faceau parintii rost de bomboane. Parca primeau de la serviciu cate o punga, nu sunt sigur daca erau de la sindicat. Cert este ca erau foarte tari, iti spargeai dintii in ele. Dar la cat de pofticios eram, luam din brad bomboanele inainte de Craciun, iar ca pomul sa nu para sarac, infasuram o nuca in locul in care a fost bomboana. Asa iti dadea impresia ca nu a fost atins.

Voi reveni pe acest topic. Bucurie tuturor.

Mosul si ai lui
 

Pentru mine Craciunul a inseamnat totdeauna liniste sufleteasca, pace, sfintenie, rugaciune, intoarcerea la anii copilariei. Imi amintesc cu lacrimi in ochi, ca in dimineata de Mos Niculae(asa cum il stim cu totii), trebuia sa gasesc ceva sub perna, pentru ca Mosul trecea pe la toti copiii si lasa dulciuri si jucarii. Stiam de la mama ca Mos Niculae era fratele lui Mos Craciun si nu putea aduce prea multe cadouri pentru ca, Mos Craciun le tinea incuiate iar Mos Niculae fura si el ce putea cand fratele lui mai uita usa de la camara descuiata. Mos Craciun era cel care aducea grosul cadourilor. Sa nu va inchipuiti ca venea cu cine stie ce sofisticarii de jucarii teleghidate sau mai stiu eu ce, pentru ca, "Mosul" era muncitor la o fabrica si nu-i dadea mana sa ia scumpeturi. Dar cu ce venea (cu un molid, cu un globulet, cu o masinuta mai modesta, pe care, normal ca o stricam imediat, cu o saniuta din fier forjat, cu o ciocolata, cu bomboane de pom) era bine venit. Si daca era zapada afara, eram cel mai fericit.
Mosii nu se terminau aici. Venea Mos Vasile si Mos Ion care erau verisorii lui Mos Craciun. Dar ei saracii erau mai modesti: aduceau cateva creioane si cateva caiete, pentru ca se termina vacanta de iarna si trebuia sa merg la scoala.
Si asa, din Mos in Mos treceau sarbatorile de iarna. Dar ce sa mai zic, pentru ca si acum cand copiii nostri sunt mari, abia astept sa vina Mosii: macar unul din ei, nu toti.

Asa cum spui...! Nu venea Mosu' cu sacul plin de avioane si masinute cu telecomanda sau papusi Barbie dar bucuria era mai mare atunci si viata era mai simpla(modesta). Poate simplitatea aceea este ceea ce lipseste zilelor noastre. Ne straduim sa fie totul cat mai sofisticat si mai in ton cu moda. Zicea cineva de bomboane de pom tari, care abia se gaseau, daca se gaseau. Acele bomboane ne faceau sa pandim cand nu sant parintii in jur si sa tot luam cate una ca ei sa nu se prinda. Bineinteles ca se prindeau... Farmecul era simplitatea si puritatea din sufletul de copil si poate si modestia vietii de atunci! Haideti sa reinviem acea simplitate macar in aceste 6 saptamani din an!

ptr mine aceasta sarbatoare miroase a ...portocale.
din cauza vremurilor, nu primeam portocale decat de craciun!ce bucurie pe noi!pomul lumina vesel iar in casa mirosea a portocale.stand in zona de munte, erau ierni cu zapada.iar tata ne scotea in oras si ne tragea cu sania.iar cand veneam in casa, imbujorati din cauza frigului
ne primea cu bucurie mama, iar in casa mirosea a prajitura, sarmale dar mai ales...a portocale. ce bucurie sfanta ne cuprindea.apoi in seara de Ajun mergeam in colinda(frate-miu si cu mine) si ne intorceam seara incarcati de nuci, prajituri, portocale, dar mai ales...bani!mult ne bucuram cand primeam bani, si ii dadeam mamei cu mandrie ca sa ne cumpere hainute.


Multumesc, Ioana ca ai deschis acest frumos topic si ai trezit in mine atatea amintiri frumoase!

Eu iti multumesc ca esti cea mai activa membra a acestui topic si simt asa, ca macar o persoana imi impartaseste bucuria infinita a acestei Sarbatori! Asteptam la un moment dat raspunsuri si ele intarziau sa apara, iar atunci ma intrebam: oare pentru majoritatea acest subiect nu prezinta interes?... sau e inca devreme?
Portocale... daaaaaaaaa! Prima data primeam portocale de Mos Nicolae! Doamne ce bune erau pentru ca erau primele portocale dupa mult timp!
Bunica mea de care povesteam ca ne invata colinde locuieste tot la munte. Era la zapadaaaaa! Doamne ce frumos era! Si se innopta asa mai repede iarna si pe noptile cu luna plina mergeam cu copiii din sat la sanius. Razele lunii bateau in zapada si sclipeau mai ceva ca diamantele! Eu zic asa, vorba cantecului :Sa fim copii!/ Pentru inc-o zi/ In lumea lor/ Fericiti vom fi!

Cand vorbesc de Craciun imi amintesc ca oamenii nu sateau la rand in hipermarketuri, nu existau promotii, nu primeau mesaje de felicitari pe e-mail, ... primeau colindatori. Era o perioada cand Craciunul insemna Nasterea Domnului si nu altceva.

asa e , postarea ta exprima nostalgie. si nu e nevoie decat sa deschidem ochii si sa vedem realitatea asta trista din jurul nostru.dar parca imi place mai mult sa ne refugiem, macar ptr cateva zile in frumusetea zilelor de odinioara si sa incercam sa retraim bucuria sarbatorilor resimtita atat de profund de sufletul de copil.

e drept ca nu mai suntem copii, dar merita sa facem o calatorie in trecut macar de dragul vremurilor de altadata...

Imi amintesc ca si cum ar fi fost abia ieri cum pandeam sa-l vedem pe Mos Craciun cand ne aduce darurile. Stateam ore intregi pe la geamuri si urmaream fiecare miscare a parintilor..., iar noaptea de Ajun cand stiam ca trebuie sa vina ne faceam ca dormim insa cu un ochi inchis si unul deschis. Nu stiu cum se face ca ne pacalea de fiecare data si ne lasa darurile pe ascuns. Copilarie!...

Mancam numai produse facute in casa, petreceam mult timp pe-afara, ne luptam cu nametii, plecam pe la ora trei dimineata la slujba la biserica, ne impartaseam, colindam, nu eram singuri in ziua Craciunului.

imi aduc aminte ca intr-un an am petrecut craciunul la tara, la niste verisori.erau cu cativa ani mai amri ca mine.vai ce mult m-am rugat de ei sa ma ia si pe mine, atat de mult imi doream sa merg cu ei. in final, dupa multe rugaminti m-au luat si pe mine. unchiul ne pregatise trei bete de alun, frumos sculpate.eram atat de fericita cu batul meu frumos! colindam in grupuri mari, erau unu sau 2 grupuri de copii`in sat, rasuna ulita de chuietele noastre. afara era frig, obrajii erau rosii ca merele, nasucul inghetat , zapada pana la genunchi, iar noi cand colindam, cand ne bateam cu zapada...rasuna satul de bucurie si de colinde.unii mergeu cu buhaie si tot felul de zornaitori. iar gazdele erau asa de bucuroase, toata lumea ne primea.primeam nuci, placinte, mere.Doamne ce bune erau!

sincer va marturisesc ca nu am ami trait niciodata o bucurie atat de sfanta ca bucuria acelor clipe!
cred ca doar partasia cu Hristos mai poate sa iti aduca o stare atat de fericita, de care nu ai vrea sa te dezlipesti niciodata!

Acelasi lucru l-am intrebat pe sotul meu acum cativa ani. O sa va relatez din memorie cat pot de mult din ce mi-a raspuns. Nu stiu cat de "canonic" a fost raspunsul lui, dar stiu ca, in timp ce vorbea, ochii i s-au umezit, glasul i-a devenit bland, catifelat, dulce...
Iata acum descrierea (din memorie):
"Cand ma gandesc la Nasterea lui Iisus, Il rog pe bunul Dumnezeu sa ma calauzeasca sa pot intelege, cu umilele mele puteri, evenimentele din acea unica noapte...Mai intai, vad cu ochii inimii, interiorul unui grajd; pe jos sunt asternute paie, un opait isi imprastie lumina slaba...vad un barbat voinic, cu mainile batatorite...este teslar, obisnuit cu munca...are fata aspra si trasaturi regulate, masculine...pare obosit si oarecum incurcat...el venise sa se inscrie impreuna cu logodnica lui, dar evenimentele au luat o intorsatura neasteptata...mai vad o femeie modesta, o gospodina cu un vas cu apa calda si ochi blanzi - este obosita, dar fericita, ca dupa un episod stresant, dar care s-a sfarsit cu bine; se retrage fara zgomot. Mai vad o femeie foarte tanara, de o frumusete rara, imbracata modest si foarte decent, epuizata de drum si de nastere - este preablanda Fecioara... sta aplecata asupra unei iesle in care doarme un copilas, infasat si intepenit de frig... la lumina opaitului vad aburul din respiratia animalelor...copilul a adormit, nu mai scanceste, doarme...ce mici ii sunt manutele...in acestea vor fi batute cu salbaticie mai tarziu cuie groase, de fier...
la o aruncatura de bat, se aud glasuri de oameni veseli, zgomot de pahare, rasete...in casa de oaspeti nu mai era loc si pentru ei...si nimeni nu stie Cine s-a nascut in aceasta noapte...
si mai departe, pe un camp, in afara cetatii, niste pastori stau de paza in jurul turmei lor...in mijloc arde un foc, la care isi mai freaca mainile, ca sa se incalzeasca...e deja frig...si dintr-o data, vad ingeri care dau slava lui Dumnezeu si canta Osana...vestind Nasterea Domnului...dar aceasta minunata vedenie nu este si in grajdul mic si saracacios...acolo s-a petrecut minunea in tacere...in taina...nici Preasfanta Fecioara, nici Sfantul Iosif nu au parte de stralucirea Cerului, ci doar de palpairile unui opait...pentru restul lumii, insa, acesta este Inceputul..."

Dea Domnul ca Hristos sa se nasca si in noi, iar nu numai in Pestera din Betleem.

Daca El se va naste doar in Betleem, cu nimic nu ne folosim.
Avem nevoie de El, avem nevoie de puterea Lui in noi, spre a birui lumea.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu este singurul lucru nou sub soare !

Am citit acest mesaj si mi-au dat lacrimile si mie! Este intr-adevar un mod de a vedea lucrurile foarte impresionant si natural! De multe ori ascult colinde si mintea mea se transpune in acea perioada si incerc si eu cu ochii mintii mele inguste sa-mi imaginez acea Sfanta noapte. Cam acelasi peisaj se creioneaza si in mintea mea, poate cu mai putine detalii.

Stai sa vezi cum eram eu...nu puteam vorbi...si dupa vreun sfert de ora, mi-am facut de lucru in bucatarie, unde am putut sa plang in liniste...intre timp, sotul meu se asezase din nou in genunchi, continuandu-si rugaciunea...

Mare dreptate ai, sa dea Domnul!!!

Cumva nu am reusit niciodata sa intru in atmosfera de Craciun inainte de luna decembrie. Parca 15 noiembrie cand incepe postul este inca toamna, inca prea aproape de vara, inca prea departe de Nasterea Domnului.
Ascult colinde, dar parca m-am saturat de colindele lui Hrusca si de cele pe care le am pe ipod si pe care le-am ascultat de atatea ori. Parca simt ca am nevoie de ceva nou, ceva care sa imi retrezeasca asteptarea venirii Mantuitorului. Trebuie sa gasesc niste colinde noi. :)

...ganduri....
 

Cand vine sarbatoarea nasterii Domnului Hristos, ma umplu de bucurie... oare de unde vine? si de ce? din Betleem, desigur! :69:
ma gandeam si la perioada asta mare de post PREGATITOARE a sfintei Sarbatori! Sa stiti ca mare dreptate au Sfntii Parinti ca au randuit postul inaintea Sf.Sarbatori. Nu se putea altfel de pregatire mai folositoare pt suflet dacat POSTUL de 40 zile!
Ma gandeam asa: oare de ce S-a nascut Domnul intr-o pestera??? chiar nu era un loc si pt Stapanul Nostru, Domnul Iisus Hristos??? El Care a facut tot din lumea asta, nu am gasit pt El decat o PESTERA????
Si citind pe Sf.Ioan Hrisostom am aflat raspunsul: pestera este INIMA noastra a fiecaruia! Inima inghetata de patimi si pacate, este pestera rautatilor inghetate! Iar El a venit si S-a smerit si S-a salasluit in pestera inimii noastre ca sa o incalzeasca si sa ne umlple de caldura DRAGOSTEI Sale. Ca din dragostea de a fi cu El, S-a smerit pe Sine, chip de rob luand, si S-a desertat pe Sine venind la noi. Cum rob? Da, firea noastra a pacatului a luat-o, El Cel fara de pacat! Oare nu este asta DRAGOSTE fata de OM??? El Dumnezeu Care Si-a pus o scanteie din El - sufletul - sa nu il scoata din pacat si din moarte??? Spune Sf.Pavel ca PLATA pacatului este MOARTEA!!! De aceea a venit El...

Asta a meritat Dumnezeu de la noi: o inima inghetata si plina de rautate, numai cu animale necuvantatoare... noi fiind cuvantatori!

Doamne MARE este Iubirea Ta spre NOI!!!

Eu cred ca-ti trebuie o scufie de mos poznasa (se gaseste), un zambet laaaaaarg (il ai deja) si un clopotel (se imprumuta) .........ca sa-i anunti pe cei pe care-i iubesti ca S-a nascut Domnul. Asta da colinda noua, nu-i asa?

sau vechi...:)
am avut bucuria acu cativa ani sa ascult niste cuvinte noi, da vechi :)
proful de religie incerca sa ne invete niste colinde f frumoase, pe care noi nu le mai auzisem. de fapt, erau niste colinde foarte vechi, de pe vremea mosilor si stamosilor nostrii:ex in poarta la noua meri, cetinita cetinoara, colo sus si mai in sus,

imi pare rau ca nu le-am scris si mule le-am uitat.dar sigur le gasesti pe net :)

:) Le stiu, le am, sunt frumoase. :)

Cat despre clopotel si caciulita de Mos Craciun -- stai sa se apropie Craciunul. :D

[quote=geo.nektarios;185083]
Si citind pe Sf.Ioan Hrisostom am aflat raspunsul: pestera este INIMA noastra a fiecaruia! Inima inghetata de patimi si pacate, este pestera rautatilor inghetate! Iar El a venit si S-a smerit si S-a salasluit in pestera inimii noastre ca sa o incalzeasca si sa ne umlple de caldura DRAGOSTEI Sale.te MOARTEA!!! De aceea a venit El...

Mare dreptate are Sf. Ioan Hrisostom prin aceste cuvinte intelepte si mare dreptate ai si tu preluandu-le de la el. Citindu-le mi-am dat seama ca asa s-a intamplat anul trecut pentru mine exact in 24 decembrie 2008, ajunul Craciunului. Si spun asta pentru ca am patit un necaz foarte mare in familie, despre care nu dau detalii si care ne-a adus multa suferinta. Si totusi acest necaz m-a facut sa constientizez cate greseli am facut in viatza, cate pacate, sa ma caiesc de ele prin spovedanie si sa incerc in continuu sa caut calea dreapta(pe care vreau sa o caut si o sa mentin toata viatza mea). De atunci Iisus a renascut in inima mea si sper sa renasca in fiecare an.

[quote=ioanaz;185307]Imi pare rau ca ai suferit si DA, sa ramana Iisus in inima ta!!!

Bucurie, Lumina ,
 

Cred ca e o sarbatoare cand cu totii ne unim cu Domnul Isus Hristos, cand ..indiferent de starea pe care o avem si de situatii, ne umplem inimile de fericire de ganduri bune si frumoase , cred ca revarsarea harului Domnului se simnte cel mai mult ,fiecare crestin simnte cum se inalta,cum patrunde in taina minunata a Nasteri Domnului.
Simnt cum sufletul e implinit si nu mai vrea nimic,





Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostiintei.
Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat

Se apropie cu pasi repezi Sf. Sarbatoare a Nasterii Domnului. Nici nu-mi dau seama cand au trecut cele 6 saptamani ale postului. Va astept cu drag sa va exprimati simtirile cu privire la acest topic. Dumnezeu sa daruiasca tuturor sarbatori fericite si fie ca Iisus Hristos sa se nasca in fiecare an in sufletele noastre!

Nasterea Domnului trebuie sa ne aduca fiecaruia in suflet, bucuria pe care au avut-o magii si pastorii, atunci cand L-au aflat pe Hristos, in ieslea din Betleem.

Se vor auzi cu siguranta printre noi, voci care sa spuna: da, dar noi nu avem ingeri care sa ne binevesteasca Nasterea si nici stea care sa ne arate locul.

Da, insa asemenea lor, si noi, pe multiple cai, suntem chemati la a-L afla. Daca pastorilor le-au binevestit ingerii, noua ne binevestesc colindatorii si preotul care umbla cu icoana. Daca magii au fost calauziti de stea, pe noi ne calauzeste vremea postului.

Sa urmam si noi acestora si, negresit, ne vom impartasi de bucuria aflarii lui Hristos.

Da! Vom merge sa vestim nastrea Mantuitorului nostru prin colinde si vom spune tuturor bucuria Nasterii Lui!

Noi am stat acasa, si ne-au tot colindat, a fost pur si simplu minunat!!! Le-am dat ce-am avut, au chicotit, au facut galagie, dar E CRACIUNUL!....

In schimb eu am fost si am colindat in seara de ajun pana dimineata, in prima zi de Craciun dupa slujba de la biserica si inclusiv in cea de-a 2-a zi de dimineata pana seara la ora 21.30.
A fost magnific! Si n-am sa ma opresc pentru ca pana la Boboteaza se tot colinda!!!!
Ia sunati din zurgalaiii...mai, maiiiiii!!!!!!!!!!

Desi nu impartasesc ideile si directia promovate de PF Parinte Daniel, anul acesta de Craciun, a scris o pastorala foarte frumoasa.

"Mantuitorul Iisus Hristos Se naste in pestera, in interiorul pamantului, ca sa sfinteasca si pamantul. El a venit in lume ca sa sfinteasca nu numai sufletul si trupul omenesc, nascandu-se din Fecioara Maria, ci sa sfinteasca si intreg universul. Mantuitorul nostru Iisus Hristos nascut in pestera este asezat apoi in iesle, pentru ca ieslea are aici si un inteles duhovnicesc. Proorocul Isaia zice: „Boul si asinul isi cunosc stapanul lor, dar Israel nu cunoaste pe Domnul sau” (Isaia 1, 3). Pornind de la aceasta constatare a proorocului Isaia, foarte adesea in iconografia crestina, langa ieslea unde S-a nascut Mantuitorul, apar boul si asinul, care, desi sunt animale necuvantatoare, sunt mai ascultatori fata de stapanul lor decat multi oameni care uita adesea de Dumnezeu Stapanul lor si nu mai iubesc pe semenii lor.

Insa asezarea lui Iisus Hristos in iesle dupa nasterea Sa ca Prunc mai are si alt inteles duhovnicesc, si anume: ieslea este locul unde animalele primesc hrana. In Sinaxarul sarbatorii Nasterii Domnului se spune ca Mantuitorul S-a nascut „in ieslea dobitoacelor ca pe noi oamenii de dobitocie sa ne izbaveasca”. Cu alte cuvinte, sa ne invete sa nu traim numai trupeste, hranindu-ne doar cu hrana din lumea pamanteasca trecatoare, ci sa ne hranim si cu Dumnezeu-Cuvantul, Care S-a facut Om, adica sa ne hranim si spiritual, cu intelesurile duhovnicesti ale Sfintei Evanghelii si cu prezenta vietii si iubirii lui Hristos din Sfanta Euharistie."

Iata unul din multele intelesuri ale Nasterii Domnului.