![]() |
Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii
As dori sa va rog, in mod special pe cei care au studiat teologia(geo.nektarios, windorin,etc.) sau mai ales daca avem si preoti pe forum asa cum banuiesc, sa ma ajutati cu informatii despre ceea ce stiti in legatura cu acest subiect.
Cum se poate sa se mosteneasca peste generatii anumite pacate sau blesteme, de ce oameni - copii nevinovati trebuie sa plateasca pt. pacatele parintilor - si pana la a cata generatie? din unele surse am inteles ca 3-4 generatii, din altele ca 9 generatii, cineva a citit undeva in scrierile parintelui Arsenie Boca ca daca cei care s-au nascut nu le-au putut purta (?) pana la 3- 4 generatii se continua lantul pedepselor pana la a 12 generatie(?) sau pana cand se pot izbavi acestia si cei din-naintea lor.Dar cum, in ce mod? Inteleg ca indeplinind poruncile legii lui Dzeu in ortodoxie, dar trebuie sa mai faca si ceva in plus, ceva special, rugaciuni, slujbe? |
Din cate stiu eu, ideea cu 'plata pacatelor' in sens contabil, juridic, nu este o idee ortodoxa. Nu platim vreo polita la Dumnezeu.. nici pentru pacatele noastre. Suferim doar consecinta pacatelor noastre, daca nu ne pocaim de ele, adica: daca nu cerem iertare si nu ne intoarcem la El (ca fiul ratacitor).
Suferim consecinta, care este departarea de Dumnezeu. Tot din cate am inteles eu, este ceva adevarat in ideea ca pacatele stramosilor au o consecinta si asupra noastra, dar nu in sensul de plata. Este la fel ca si cu pacatul lui Adam. Noi suntem uniti unii cu altii prin natura umana, si suntem membri ai aceluiasi trup, si atunci este normal ca daca un membru sufera sufera (de 'boala pacatului', departarea de Dumnezeu adica) si celelalte (dar din fericire este valabil si invers - daca un membru se sfinteste se sfintesc si celelalte). Cu atat mai mult cand intre noi exista si o relatie mai stransa, de familie. Insa daca noi devenim constienti de aceste pacate in masura in care lucreaza si in noi, si ne straduim, in Hristos, sa ne eliberam de ele, atunci spargem cercul vicios al raului. Asta se face, cum zici si tu, printr-o traire cu adevarat crestina, prin dragoste de Dumndezeu si de oameni, traita concret, si lupta impotriva patililor, prin impartasanie si spovedanie. Lucruri asemanatoare pentru nivelul pishic spune si psihologia, mai ales cea a lui Jung. Problemele neconstientizate se transmit mai departe la urmasi, cele constientizate si corectate nu se mai transmit. Sa nu uitam si de lucrurile bune pe care le mostenim de la ai nostri, insa, si de binecuvantarile care vin prin ele. Si de urmele in structura noastra psihica si spirituala care sunt prezente in noi datorita lor. Si sa utilizam acesti talanti! |
Eu dimpotriva, am toate motivele din lume sa cred ca nimic nu ramane neplatit si imi exprimam aceasta convingere la "Dincolo de ratiune". Cunosc un caz prin care deja la a doua generatie, copiii continua sa plateasca scump pentru pacatele grele ale unui individ pe care l-am prins si eu in viata un timp, dar parintii mei mi-au povestit lucruri ingrozitoare pe care le facea in tineretea lui. Cel care-a ramas acum sa plateasca (nepotul acelui individ) mi-a fost candva coleg de clasa, un baiat istet, cu care mergeam in fiecare an cu colinda si plugusorul. Acum a ramas in locul unchiului lui care-a murit, "prostul satului". Se duce la padure (care nu-i tocmai aproape de sat) ia cate un lemn si-l trage dupa el pana acasa. Odata, intr-o iarna, l-a surprins tatal lui facand focul in sura, ca sa se incalzeasca catelul. Sora lui a murit de cancer la nici 35 de ani, tatal lui a murit in mod ciudat in urma cu vreo cinci ani, mai are un frate care e ateu (sau era) si aveam discutii interminabile pe aceasta tema. Acolo, in satul meu natal, au mai ramas el si batrana lui mama, chinuita de boli si griji...
De ce oare se intampla toate astea? Ce sa faca omul sa scape de aceasta povara care i s-a pus pe umeri fara voia lui? Cine sa-i dezlege, cine sa-i mangaie, cine sa-i inteleaga? |
Citat:
Ideea de 'plata' si de 'pedeapsa pt pacate' tine de o conceptie occidentala desper pacat, pe care Biserica ortodoxa nu a acceptat-o. Dar vad ca s-a strecurat... |
Citat:
În psalmul 50 se spune"...căci în păcate m-a născut maica mea"aceasta putând însemna păcatul conceperii pe de o parte iar pe altă parte moștemirea păcatelor celor care au conceput copilul. La taina botezului păcatele sunt șterse dar sunt mulți oameni botezați care au parte de mari nenorociri în viață. Cred că o explicație dată de un teolog ar fi utilă întrebarea pusă fiind într-adevăr interesantă. |
Nu sint teolog, dar cred ca sint pe cale de a deveni :)
Ai doua variante Ezechiel 18:20 Sufletul care păcătuiește va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, și tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa. Exodul 20:5 Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam Fiecare isi alege ce doreste Desigur, poti alege a treia varianta, cea rationala |
Citat:
Nu conceptia este pacat. Pur si simplu fiind fiinte concepute din alte fiinte umane, ni se transmite aceasta slabiciune a firii umane. Eu nu cred ca afirmatiile astea cu stergerea pacatului pana la a nu stiu cata generatie trebuie luate ad literam. Pur si simplu un om care se sfinteste (in manastire sau in lume) ajuta pe cei din jurul lui, face harul sa circule mai liber ca sa zic asa... Si eu am studiat teologie dar cred ca sunt pe aici altii mai competenti sa raspunda mai bine la intrebare aasta. |
Dar probabil ca unii dintre voi nu vor fi multumiti cu citate din VT
Pentru acesti pretentiosi: Marcu 2 28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit; 29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veșnică. 1 Ioan 1:9 Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. Coloseni 2:13 Iar pe voi care erați morți, în fărădelegile și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greșealele; |
Voi reda ceea ce a spus parintele Teofil Paraian: "In Scriptura se spune, in cartea Iesirii si in Deuteronom (Iesirea 20, 5-6; Deuteronom 5, 9-10), ca Dumnezeu este pedepsitor al pacatelor parintilor in copii pana la al patrulea neam, si-i miluieste pana la al miilea neam pe cei care-i slujesc.
In cartea prorocului Iezechil se spune ca nu-i pedepseste pe copii pentru parinti, ca e nedrept sa sufere copiii pentru parinti. (Iezechil, 18, 1-20) Ceea ce ne-ar putea interesa pe noi ar fi nu ca purtam ori nu purtam in noi pacatele parintilor nostri, ci sa facem in asa fel sa n-avem pacate, ca sa nu fie ceva sa apese peste viata copiilor nostri". Eu personal nu sunt de acord cu ideea ca un copil este pedepsit din cauza pacatelor parintilor lui. |
Citat:
Citat:
|
Marimira, te intereseaza numai perspectiva ortodoxa, si numai de la absolventii de teologie?
|
Sunt foarte bune citatele din Sfinții Părinți deși uneori poate, aparent puțin contradictorii.Pănă ce vor veni răspunsurile celor care cunosc multă teologie îndrăznesc să abordez acest subiect de pe poziția unui simplu creștin-ortodox.
Voi da un exemplu simplu. Într-o familie se nasc trei copii.Mama femeie credincioasă la primii doi copii păstrează rânduiala de-dinainte și după naștere adică:îi concepe (pe primii doi) în zilele când e permis,se spovedește și împărtășește cât este însărcinată și păstrează curățenia trupescă (soțul fiind plecat),ține cele 40 de zile de după naștere și face molifta după rânduială, împărtășindu-se atât ea cât și copiii (primii doi). La al treilea copil lucrurile se schimbă.Vine soțul (necredincios) acasă definitiv și nu-i mai permite femeii să facă toate cele ce am scris mai sus. Iată ce se întâmplă și cum vor fi cei trei copii peste mulți ani: -Primii doi vor avea reușite în viață aproape fără piedici,la fel și copii lor. -Ultimul multe boli,eșecuri,nereușite,necazuri foarte mari la fel și copii lui. Nu știu dacă se poate generaliza dar cred că un studiu pe această temă ar putea da multe răspunsuri. |
Citat:
|
Citat:
Daca generalizam, facem precum prietenii lui Iov, care ii tot spuneau ca de, este el pacatos sau parintii sau mai stiu eu ce, de i se intampla aceste necazuri. Stim ca Dumnezeu pe ei i-a certat! De ce nu incearca nimeni sa priveasca lucrurile putin din perspectiva pe care am dat-o mai sus? As mai adauga: - prin botez, Dumnezeu ne da posibilitatea sa invingem pacatul, inclusiv pacatul stramosesc (care cuprinde si toate aceste mizerii ale generatiilor dinaintea noastra). Daca noi actualizam botezul in viata noastra, atunci pacatul nu are putere asupra noastra. Poate vom avea de intampinat greutati, insa ele ne vor intari si ne vor apropia de Dumnezeu. - oricine dintre noi, daca si-ar cunoaste stramosii la mai multe generatii (ceea ce in general nu este cazul, exceptie facand poate familiile nobile unde exista arhive), ar gasi si criminali, curvari, oameni cruzi, rai, netrebnici, etc. Repet, asta este un aspect al pacatului stramosesc. Cum se canta de Craciun? Nu am textul la indemana.. Blestemul asupra stramosilor a fost luat prin intruparea lui Hristos (si mai ales prin moarte si inviere) De altfel, si Hristos are in genealogia lui criminali si alti pacatosi... - chestia cu conceputul in post si tinerea nu stiu cator reguli ca altfel se considera pacat este in duh iudaic sau scolastic; sa ma ierte admiratorii parintelui Arsenie Boca, dar mare rau a facut imprastiind in popor astfel de idei. Depinde foarte mult in ce duh faci astfel de lucruri: ce se astepta de la femeia de care zici? Sa tina infranare fara voia barbatului? Sa strice casatoria cu el din cauza ca e necredincios? Ar fi impotriva Noului Testament (amintiti-va d ece scrie sfantul Pavel)Cum sa concepi copilul numai in post daca partenerul nu tine post si nu este de acord sa il tina cu tine? Sigur, daca un cuplu traieste o sexualitate deviata, daca traieste un fel de relatie devoratoare, in care celalalt este vazut ca un obiect de placere, sado-mazo sau mai stiu eu ce alte lucruri, asta este un pacat si poate tulbura viata copilului, ca orice alt pacat. Insa nu 'plateste' copilul pentru asta, in sens juridic. |
Citat:
Nu am înțeles ce ai vrut să spui în ultima propoziție în special sfârșitul acesteia "...în sens juridic"??? Și totuși blestemele există! S-a scris mult despre ele(în special Părintele Argatu Ilarion) iar în zilele noastre creștinii merg în multe locuri,la preoți și duhovnici îmbunătățiți având convingerea că se află sub vreun blestem și de aceia sunt bolnavi,nefericiți,și cât altele. Mulți vorbesc și despre blesteme care ar fi asupra țării și a neamului românesc asupra unei categorii de oameni,asupra unor localități. În rugăciunile care se citesc la molifta pentru spovedanie se spune "cele ce vor fi legate legate vor fi și cele ce vor fi dezlegate pe pământ vor fi dezlegate și în cer și s-a dat preoților puterea să lege și să dezlege păcatele oamenilor." Când cineva moare se fac rugăciuni de dezlegare a celui mort chiar dacă respectivul a fost sau nu credincios. Aici apar totuși niște semne de întrebare. |
Citat:
Da, cred ca blestemele exista, insa ele sunt dezlegate mai ales de participarea noastra la spovedanie si impartasanie. De ex. exista in rugaciunile de dinainte de spovedanie si rugaciuni de dezlegare a blestemelor daca sunt. Insa poate oamenii exagereaza dand prea des vina pe blesteme cand poate fi vorba pur si simplu de greselile lor. Si tu spui ca se fac dezlegari in rugaciunea pt spovedanie. Daca trupul lui Hristos luat cu credinta, dragoste si frica de Dumnezeu, nu ne apara de rau, atunci cine si ce sa ne apere? 'In sens juridic', adica: pacatul inteles ca o incalcare a unei legi, si pacatul care se transmite inteles ca o datorie de platit care se rasfrange asupra mostenitorilor (cand mostenesti averea, mostenesti si datoriile). Pacatul NU este incalcarea unei legi, este ceea ce ne desparte si ne departeaza de Dumnezeu, este un 'esec existential'. Poruncile sunt facute ca sa ne orienteze, ca sa ne ajute, dar toate se subordoneaza legii noi, a dragostei, care le include si le da viata tuturor. Sigur, raman intrabari.. Sunt curioasa ce o sa ma spuna si altii. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
carte utila
http://www.librarie.net/carti/74832/...nstantin-Zorin
Din carte: "Intr-adevar, incalcarea de catre parinti a poruncii "sa nu curvesti" este extrem de primejdioasa pentru sanatatea urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid al Optinei a primit un cuplu care avea un fiu bolnav psihic. Sfantul a explicat ca boala cu pricina era pedeapsa Domnului pentru neinfranarea lor sexuala in ajunul marilor praznice bisericesti. Si Cuviosul Serafim de Sarov prevenea ca din pricina nepazirii curatiei relatiilor conjugale in zilele de post se nasc copii morti, iar femeile mor deseori la nastere datorita necinstirii praznicelor bisericesti si a duminicilor" (sublinierile nu-mi apartin) |
Citat:
Ca doar in zilele noastre mor mult mai putini bebelusi si femei la nastere... Cel putin in Europa. Or fi mai desfranati africanii si asiaticii? |
Am citit si eu ca, intr-adevar, desfranarea e foarte periculoasa, mai ales sub forma curviei si preacurviei care dau [printre altele] boli psihice copiilor nascuti in urma lor. Dupa cum vedem in lume ca s-a inmultit mult acest flagel, si copiii bolnavi psihic s-au inmultit. Tocmai am vorbit azi cu o doctorita psihiatru care pur si simplu abia mai face fata la atatea cazuri noi de boli psihice.
|
Citat:
|
Sa nu confundam preacurvia cu relatiile conjugale, fie ele si in post.
As mai pune o intrebare, inainte sa inchei pe ziua de azi: pentru cei care spun ca pacatele parintilor au intotdeauna urmari, intr-un mod automat, asupra copiilor, cum se explica ca unii oameni nascuti din familii atee sau de alte religii trec la crestinism? Sau cum se explica ca un om ajunge sa rupa lantul rautatii din familia lui si sa fie un om cu adevarat bun? Mi-e teama ca teoria asta - care are, repet, un fond adevarat, fiindca este vorba in fond de unul din aspectele pacatului stramosesc - daca este aplicata prea zelos, duce la un fel de calvnism - suntem predestinati sa fim pacatosi, adica, din cauza parintilor. Or Hristos ne-a facut liberi. El ne-a eliberat de pacat si de moarte - daca si noi vrem, bineinteles. Aceste lucruri sunt adevarate pana la un punct, pentru cei care nu isi leaga viata de Hristos, si nu constientizeaza raul din ei. Dar nu sunt un fel de determinare a fiintei noastre. |
Citat:
La nastere am avut probleme si cand alergau cu mine catre sala de operatii eu filosofam: ce noroc am ca traiesc azi.. ca daca as fi trait cu un secol in urma as fi murit la nastere. Imi amintesc destul de vag ca cu 9 luni inainte am fost plecata in strainatate pentru o vreme (fara sot) si la intoarcere pe avion am avut meniu special de sarbatori. (Dar nu-mi amintesc daca era vorba de Pastele catolic sau ortodox.) Oricum nu eram credincioasa si nu posteam, dar potrivit logicii tale, intr-o astfel de situatie dorinta sotului are intaietate asupra legii lui Dumnezeu (adica sotia a fost plecata mult timp.. ce infranare?). Ce te faci daca Dumnezeu vede lucrurile altfel? Garantezi tu personal pt copiii conceputi in post sau sarbatori? |
Citat:
13 Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa și va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut. 14 Și când voi zice păcătosului: „Vei muri”, dar el se va întoarce de la păcatele sale și va face judecată și dreptate, 15 Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieții, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu și nu va muri. 16 Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni și, pentru că a început a face dreptate și judecată, va fi viu. Chiar daca omul se naste sub blestem are liber arbitru. Oricand poate sa aleaga sa nu mai pacatuiasca si sa duca o viata de pocainta. Astfel va fi binecuvantat si el si urmasii lui. Apropierea de Dumnezeu si viata traita in El ne elibereaza de sub blestem. |
Citat:
|
Citat:
Din tot ce am inteles eu pana acum din credinta crestina, pacatul nu trebuie inteles ca o incalcare a legii, si dragostea primeaza fata de lege. Legile sunt ca sa ne ajute, insa ele trebuie sa ne canalizeze 'energiile' (pasiunile) catre dragoste. In masura in care reusim, regulile devin mai putin importante. Adu-ti aminte de cei doipariniti in desert (din pateric). O sa revin (sunt pe fuga). |
Citat:
Exodul (Iesirea) 20:3,4 "3. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! 4. Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ!" cu alte cuvinte, sa nu ne inchinam la idoli! Iezechiel 18:3 "Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot așa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel." Pe viitor... |
Citat:
S-au facut destule studii, rezulta clar ca nu exista decit o slaba corelare intre pacatele parintilor si viata urmasilor, corelarea rezultind numai prin mostenire genetica si modalitatea de crestere a copiilor. |
Citat:
2 De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, vor veni asupra ta toate binecuvântările acestea și se vor împlini asupra ta:......urmeaza un sir de binecuvantari 15 Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și nu te vei sili să împlinești toate poruncile și hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea și să te ajungă:.....urmeaza un sir de blesteme Toata Biblia are aceeasi idee: ascultarea de Dumnezeu aduce binecuvantare, neascultarea aduce blestem, deoarece ne indeparteaza de Dumnezeu si face loc celui rau sa ne atace. |
Citat:
|
Merita citit:
http://www.scribd.com/doc/13400946/Despre-blesteme |
Citat:
Da, ma supara interpretarea leglista a pacatului si conceptia de tip calvinist ca suntem nascuti pentru moarte sau boala, si chiar pentru damnare (de la una pana la alta nu-i decat un pas, din moment ce p. Boca spune ca copiii conceputi in post sau ai carei mame a facut dragoste in timpul sarcinii vor deveni curvari. Ma supara, ma intristeaza faptul ca tot ce a spus Hristos si apostolii in Noul Testament despre libertate si sfarsitul domniei Legii si inceputul domniei Duhului nu mai este in mare parte inteles. Si cand asemenea idei se strecoara si la marii sfinti, ma intristeaza si mai tare. (Ma intristeaza si ca acest mare sfant, sf. Serafim de Sarvov, se ruga in fata icoanelor dulcegi din sec al 19lea; ceea ce nu l-a impiedicat sa fie sfant, totusi) Este adevarat ca este o ispita umana sa ne refugiem in definitii contabile si legaliste ale pacatului. Este de fapt mai simplu: luam o lista pe care o verificam. Dupa aia le spovedim si gata, ne-am linistit constiinta. In schimb, morala libertatii este mai grea. Ea cere dezvoltarea discernamantului, a dreptei socotinte, a maturitatii spirituale. Trebuie mereu sa ne cercetam sa vedem de ce facem un anume lucru, de ce nu facem altul, chiar daca acele lucruri nu sunt pe lista indreptarelor de spovedanie, respectiv sunt. Trebuie mereu sa ne intrebam daca vrem sa ne indreptatim pe noi insine ca fariseul ('multumesc Doamne ca eu nu sunt ca altii, postesc etc'). |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Am o dilema. Bun, sunt foarte de acord, pacatul este ceea ce te indeparteaza de Dumnezeu, ceea ce intrerupe relatia ta cu Dumnezeu. Ceea ce poate sa insemne multe lucruri pentru multi oameni. De exemplu in mai toate indreptarele de spovedanie in care m-am uitat scrie ca purtatul margelelor, cerceilor, spalatul cu sapun parfumat ( :21:) este un pacat. Dar eu nu simt ca asa ceva ma indeparteaza de Dumnezeu. Practic marea majoritate a timpului nici nu constientizez faptul ca am cercei in urechi. La fel, astazi absolut toate sapunurile sunt parfumate, deci aproape ca nici nu bag in seama lucrul asta cand ma spal pe maini, de exemplu. Deci fiindca mie nu mi se pare normal ca astfel de lucruri sa fie pacate, sau ca ma indeparteaza in vreun fel de Dumnezeu nu le voi mentiona la spovedanie.
Problema este: exista pericolul de a spune ca un anumit lucru este sau nu este pacat doar fiindca nu simt eu ca este pacat, sau nu simt eu ca ma indeparteaza de Dumnezeu. Poate ca acel sapun parfumat chiar ma poate indeparta , macar putin de Dumnezeu daca e super scump, fiindca nu este un exemplu de viata cumpatata. Apoi in societatea de azi atatea lucruri care sunt anormale, sau care de fapt indeparetaza de Dumnezeu au devenit absolut normale. De exemplu, am auzit de nenumarate ori cupluri necasatorite care stau impreuna spunand ca daca ei se iubesc din inima, Dumnezeu nu are cum sa se supere pentru dragostea lor, ceea ce inseamna ca ei nu simt ca ceea ce fac este un pacat, sau ca ii indeparteaza de Dumnezeu. Si totusi... Ceea ce vreau sa spun este ca o interpretare a pacatului in sensul de fapta care indeparteaza de Dumnezeu necesita o maturitate spirituala mare, poate chiar foarte/prea mare. Daca nu ai fost crescut cat de cat in spirit crestin, daca nu prea ai fost la biserica, daca traiesti intr-o societate foarte secularizata, de unde sa iti dai seama cand te indepartezi de Dumnezeu? Si de aici unii pot sa traga concluzia ca daca nu simti ca te indepartezi de Dumnezeu, ce rost mai are spovedania, daca Dumnezeu este dragoste, si tot ce fac este sa caut dargostea?.... |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 04:58:21. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.