Diferenta intre spovedanie si discutie cu preotul
 

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Durerile , nu trec cu una cu doua , si ranile la fel ! Trebuie sa ai multa rabdare cu tine insati si cu cei din jurul tau . Acum , sincer , eu iti cunosc durerea ce te apasa , e lipsa nasterii de prunci . Te urmareste aceasta durere continuu , si pana la urma te inteleg , chiar foarte bine . Tu cauti pe cineva care sa te vindece in mod miraculos ! Nu vei gasi in asta lume o astfel de persoana , un astfel de om . Singurul care te intelege pe deplin , tot Dumnezeu e ! Ai deplina incredere in El , caci , te asigur , ca toate sunt spre binele tau .:1:

Si celelalte probleme pot fi discutate, sigur ca da, insa nu neaparat in cadrul spovedaniei. Uite ce fac eu, de exemplu, cand ma spovedesc de aceeeeeasi slabiciune pe care nu reusesc nicicum s-o inlatur, desi dorinta si hotararea de indreptare exista. Il intreb pe preot ce trebuie sa fac. Ii spun ca am incercat asta si asta, dar n-am reusit; in spovedanie, care este sacrament, preotul este asistat de Duhul Sfant, deci asculta-l cu atentie, si urmeaza-i sfaturile...

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

Da , îti dau dreptate în totalitate ! Este o perioadă aglomerată acum , mai toţi se-nghesuie la spovedit şi la împărtăşit şi cam toate se fac în grabă , pe fugă , precum sunt şi timpurile în care trăim . Îţi înţeleg dorinţa ta, dealtfel foarte firească , de a-ţi uşura sufletul aşa cum trebuie , dar cred că lăsând în timp să se acumuleze , frământări , nedumeriri , păcate , etc , ele nu pot fi rezolvate într o clipită . Răbdare multă , multă răbdare , dragă Sofia , pentru că sunt sigur că în timp lucrurile se vor clarifica în mintea şi sufleţelul tău. Gândeşte-te că nici eu la 52 de ani nu le-am lămurit pe toate , dar asta nu mă dezarmează , ci din potrivă. Eşti tânără ( probabil ) , iar faptul că-L doreşti atât de mult pe Dumnezeu, te va ajuta mult în anii ce-or urma . Sunt sigur de asta ! Doamne ajută ! +

Există.La multe biserici se fac duminica după amiază cateheze.Aici se poartă discuţii libere între preoţi şi credincioşi pe cele mai diverse teme.Propune la spovedanie aceasta preotului la care mergi.

Cu duhovnicul nici nu tre sa fie un formular de discutie sau vreun sablon pe care sa il urmezi cand discuti cu el! Te duci la el exact ca la HRISTOS!!! Te rogi inainte sa intri la el, ca Dumnezeu sa iti spuna prin gura lui, tot ceea ce tu ai nevoie sa faci sa iti afli raspunsurile la probleme si necazuri sufletesti sau trupesti!
Te duci ca la Hristos, ii spui TOT CE SIMTI, tot ce ai gresit, tot ce te nelinisteste, tot ce nu intelegi, tot ce vrei sa afli... ABSOLUT TOT!!! Dar cu sinceritate si smerenie!!!
Te duci cu dorinta de indreptare, ca Ii lasi lui Hristos pe umeri povara pacatelor tale, pe care El le duce din nou pe Golgota! le spala prin Jertfa Sa din nou, iar prin primirea Sf.Euharistii capeti UNIREA CU EL!!! La aste trebuie sa ajungem mereu. Asta trebuie sa cautam sa avem, sa ne UNIM cu Hristos si sa cautam sa nu Il mai scoatem din noi prin pacate sau greselute care ne duc la indepartarea de El! atat timp cat ne mustra constiinta inseamna ca acolo am gresit!!!
Spovedania insasi este o discutie/convorbire cu Hristos, prin Duhovnic! El este Urechea lui Hristos dar si Gura Lui!!! ACESTA este Duhovnicul!!!
Numai Bucurii!!!

Luni am fost la Techirghiol, la parintele Visarion, sa ma spovedesc. Era pentru prima oara cand mergeam la dumnealui. Aveam lista de pacate facuta si e drept ca nu am spus doar pacatele, am incercat sa capat si un cuvant de folos, de indreptare. Am mai descris situatii pe ici pe colo, unde am crezut ca este nevoie..

La sfarsit, discutand cu parintele, mi-a spus ca a fost o marturisire lunga si tot din vorba in vorba a pomenit de pacatul "plictisirea preotului la spovedanie de catre cel ce se marturiseste". Am ramas foarte surprinsa, dar nu am mai insistat..

De atunci imi bantuie prin cap intrebarea: cum ar trebui sa decurga o marturisire, ce trebuie sa spunem, ce trebuie sa nu spunem, cat de mult trebuie sa stie preotul ca sa ne poata da sfatul potrivit cu sufletul nostru, etc

Chiar va rog sa raspundeti, nu prea am pe cine sa intreb..

Doamne ajuta!

E_my, nu crezi ca parintele te-a tachinat, a facut o gluma? In sensul ca a vrut sa iti dea de inteles prin asta ca nu e nevoie de atatea amanunte la spovedanie.
Este un text foarte frumos in Pelerinul rus, in care el face ce ai facut tu, iar preotul ii spune: Ai insirat toate amanuntele, dar nu ai zis ce era mai important.. P stii? Am sa o caut.

E posibil sa fie cum spunea Fani, sa te tachineze. Sau daca nu, mi se pare ca este al lui pacatul ca se plictiseste cand nu ar trebui. Sau daca nu, in loc sa stea sa se plictiseasca putea sa te intrerupa sau sa fi condus el discutia ina sa fel incat sa nu se plictiseasca.
Sau poate a spus asta fiindca, necunoscandu-te, a crezut ca esti dintre cei care merg din duhovnic in duhovnic ca sa vada ce raspuns le dau la problemele lor, si atunci a crezut ca ai lungit spovedania numai ca sa vezi ce spune el despre nu stiu ce.
Probabil ca inainte de a intra in "probleme de viata" si nu neaparat pacate trebuie sa ti-l faci prieten cumva.

Am revenit si eu pe forum.

Cred ca ce a vrut sa spuna preotul cu "pacatul plictisirii preotului la spovedanie" este urmatorul lucru:

Cand ai un pacat (sau mai multe), deoarece stii ca sunt pacate, te macina, te gandesti la ele, le dezbati in minte inainte de a ajunge la duhovnic. In discutia ta launtrica cu privire la pacat, iti pui intrbari, iti dai raspunsuri, tragi concluzii etc. Preotul cred ca a vrut sa-ti atraga atentia ca rolul lui nu este sa-ti valideze discursul tau interior, adica sa vada daca ai pus bine toate intrebarile, raspunsurile detaliile din cadrul discutiilor tale cu tine insuti pe marginea pacatului. Asta in cadrul spovedaniei. Pentru cuvinte de invatatura te poti duce oricand si sta de vorba, dar spovedania este un act ritual, oficial, prin care de fapt tu recunosti in fata lui Hristos ca acestea sunt pacatele pe care le-ai facut si te caiesti pentru ele. Sigur ca e important ce-ti spune preotul, dar eu cred ca valoarea spovedaniei sta in primul rand in ceea ce spui tu catre el, si mai ales "cu ce inima". Vindecarea bolnavului incepe de la constientizarea bolii, iar spovedania asta face. Te poti lupta o viata intreaga sa scapi de anumite pacate, si cred ca victoria consta de fapt in lupta insasi si in constientizarea ei. Asta face spovedania pentru tine.

eu am uneori o problema exact inversa legata de cea a Sophiei.
Parintele meu duhovnic cand merg sa ma spovedesc ma intreaba ce s-a mai intamplat in viata mea, ce am mai facut cu problemele pe care le cunoaste deja, daca s-au mai ivit probleme noi si discutam in amanunt despre toate. Si ma sfatuieste ce ar trebui sa fac. Pana aici toate bune si frumoase. Dar uneori, abia mai apuc sa mai strecor si eu un pacat pe ici pe colo in discutie. Pentru ca problemele nu tin toate de pacatele mele. E adevarat ma bucur mult de sfaturile parintelui si incerc sa fac intotdeauna ascultare desi nu intotdeauna mi-e usor, insa, nu apuc uneori sa spun uite asa extrem de simplu "parinte am mintit". Daca spun asa, ma intreaba ce am mintit si de ce si ajungem sa discutam despre cum ca nu e bine sa minti si etc si nu apuc sa mai zic si ca am poftit la bunul aproapelui sau mai stiu eu ce alte pacate.
Si mai niciodata nu-mi da canon :( Desi eu uneori simt ca as merita, sau mi-as dori. Ba chiar, cand i-am spus ca am o problema ca uneori ma rog prea mult seara si a doua zi pic de oboseala si nu mai fac fata altor probleme peste zi m-a sfatuit sa nu ma mai rog asa de mult.
Insa eu mi-am pus singura un canon si ma simt groaznic cand nu reusesc sa mi-l fac. Si chiar nu pot sa ma culc linistita spunand doar un Tatal Nostru seara asa cum m-a sfatuit parintele.

@maria32: cred ca de fapt asta e si sensul spovedaniei, sa simti tu singur vina pacatelor pe care le stii, indiferent de ceea ce zice parintele. Sensul e in primul rand in dialogul tau cu tine insuti in ce priveste pacatele tale, si abea apoi in relatarea lor catre duhovnic - ca sa ajungi la asta trebuie oricum sa treci de prima etapa.

Semn foarte bun ! Când conştinţa nu-ţi dă pace, te mustră, este semn foarte bun , semn al stării tale de veghe, al vorbirii tainice cu Dumnezeu, al ajutorului dat de Sfântul înger păzitor . Nu ştiu dacă ai citit Acatistul Sfântului Înger Păzitor, dar acolo în Acatist se dă mulţumire pentru această grijă de a-ţi menţine trezia întru cele bune şi bine plăcute lui Dumnezeu, altfel lenevia , scârbele, deznădejdia ar năvăli nemilos peste noi. Doamne ajută ! +

nu e bine sa-ti pui singura canon, mai bine il ceri parintelui. parintele Arsenie Boca, spunea asha, decat sa dai canon, iar omul sa se roage din obligatie, mai bien sa nu i se dea canon, si sa se roage din suflet ca e mai bine primit.

Iar daca parintele a spus sa nu se mai roage asha de mult, uite o explicatie :



O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA

La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el, venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea : " Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !" Iar el spunea : " Eu mi-am facut rugaciunea ". Dar ingerul spunea : " Nu. Mai roaga-te ". " Eu mi-am facut pravila ". Iar el spunea : " Nu stii ce spune Apostolul Pavel : Neincetat va rugati ? " Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si l-a sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea : " Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel !"
Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice :
- Ce ai frate ? Cum o mai duci ?
- Parinte, bine o duc.
Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun.
- Cum bine ? zice parintele.
- Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune !
- Si cum te scoala ?
- Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine !
- Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine !
- Dar cum, parinte ? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata n-am umilinta ca ma impietresc la inima ...
- Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici : " Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine ".
Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii !" Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. deci, asa sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula,; cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine !"
Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si i-a zis :
- Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !
- Nu ma scol !
- Pai de ce ?
- cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu !
- Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine ! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani.
Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis :
- Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii !
Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului : " Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan. Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune ".
Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.


http://sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm

Chiar pentru asta mergem ,pentru marturisire.
Putem merge si in afara postului sa ne marturisim ,de ex.la 40 de zile sau de cate ori ne apasa ceva pe suflet.
Dupa ce te marturisesti ,inainte de a pleca poti sa ii ceri preotului sa iti clarifice anumite nelamuriri ,de ex.eu l-am intrebat cum imi pot da seama care este voia lui Dumnezeu intr-o anumita situatie ,nu ma puteam decide.
In afara de asta nu il intreb altceva ,stiu pe cineva care ii cerea parintelui explicatii in legatura cu anumite pilde din Evanghelie.
Daca il intrebam e bine sa-i punem intrebari legate strict de problemele noastre duhovnicesti.

Nu inteleg mesajul Anitei.

Adica ce anume inseamna probleme duhovnicesti? Tocami asta ma stradui sa inteleg.
1. Pentru ca voi spuneti aici pe forum ca sa nu te duci la psiholog, sa te duci la preot cu problemele tale ca sa te ajute/vindece el. Deci ii spui necazurile/problemele tale sau nu?
2. Sa nu-l intrebam de pilde si alte nelamuriri de natura religioasa? Si atunci totusi ce avem voie sa-l intrebam?

Asa un duhovnic cum zice Maria mi-ar place si mie. In rest eu nu stiu cum sa ma spovedesc. Daca el m-ar ajuta, as putea.

De exemplu am intrebat daca pot citi psaltirea simbata si duminica.
Unele persoane mi-au spus ca nu e bine.
La fel ,e bine daca avem necazuri sa ii spunem , si el ne da sfat ce sa facem sa depasim aceste situatii ,in sensul ca ne spune cum sa actionam cu ajutorul lui Dumnezeu.
Eu am spus ca nu e bine sa il intrebam nelamuriri pentru ca aceste nelamuriri le aflam ascultand predica duminicala sau citind mai multe carti duhovnicesti.
Preotul are multe persoane de spovedit si nu e cazul sa il deranjam cu altfel de intrebari.
Parintele meu duhovnic ,mai ales in post imi face recomandari ,referitor la rugaciune ,cum sa ma port ,el dandu-si seama cam unde gresesc, din ce am spus la spovedanie.
Daca vrei sa te spovedesti bine ,ia un indreptar de spovedanie si extrage de acolo pacatele nemarturisite.
E bine sa ajungem la un anumit nivel duhovnicesc care sa ne permita sa constientizam imediat ce am gresit .
Acum depinde de fiecare ce vrea sa faca ,sa se indrepte ,sau sa pacatuiasca mai putin ,sau numai sa se marturiseasca.
Doamne ajuta !

Am inteles, impartasania este una, separata.
Si in rest cand poti discuta cu duhovnicul? Eu asta imi doresc. O comunicare permanenta cu dansul.
Repet - se spune ca duhovnicul trebuie sa ne ajute si nu psihologul. Dar daca la el nu ai voie, nu are timp sau/si timp pentru tine, atunci cu regret, dar psihologul are si timp si pregatire si el te primeste.

eu discut cu parintele meu despre orice situatie concreta legata de viata de zi cu zi. Si nu-mi place ca voi va feriti sa dati exemple concrete si uneori nu se prea intelege din aceasta cauza prea clar ce vreti sa spuneti. sa nu-mi fie luat in nume de rau dar asta simt.
asa ca eu am sa dau un exemplu clar. Eram suparata la un moment dat din cauza ca aveam unele neintelegeri cu o colega de la birou. Care imi este si foarte buna prietena pe langa faptul ca acum imi este sefa. Si i-am spus parintelui la spovedanie ca am ajuns sa ne certam, (am spovedit prin asta pacatul meu de a supara pe aproapele). Iar dansul m-a intrebat de la ce a inceput cearta, ce am raspuns eu, ce a spus prietena/colega, etc. si apoi m-a sfatuit cum sa vorbesc cu ea, cum sa ma port in continuare si m-a intrebat numele ei sa se roage pentru noi.
Mie mi se pare ceva firesc sa discut cu duhovnicul absolut orice. Din predica duminicala aflam mai mult lucruri despre care nu intotdeauna stim cum sa le "pliem" pe situatii concrete din viata noastra de zi cu zi, asa ca, nu vad de ce sa nu le discutam cu preotul la spovedanie.
Nu cred ca spovedania trebuie sa fie o simpla insiruire a unei liste de pacate, tu spui, te pocaiesti, preotul te iarta sau nu, iti da canon sau nu si pleci acasa nelamurit si cazi iar in aceleasi pacate pentru ca nu ti s-a dat sfat concret cum poti sa le depasesti, cum sa le eviti etc.

eu nu pot sa pricep ce fel de preot sa fie acela care sa spuna ca nu are timp sa ma asculte. pai asta este menirea lui. eu cand merg sa ma spovedesc simt ca ma duc sa vorbesc cu insusi Domnul nostru Iisus Hristos iar parintele este doar intermediarul prin care Domnul imi da raspuns la intrebarile mele. Eu nu-l judec pe omul preot pentru cele ce-mi spune pentru ca stiu ca lui i se dau in gand raspunsurile pe care mi le da in interiorul acestei taine de la insusi Bunul Dumnezeu. Nu-mi pot inchipui ca Dumnezeu nu are timp de mine.
daca este sa rezum totul la situatia concreta ca discutia dureaza x minute, ore etc si ca preotul (om fiind ca si mine) are si el un program, ca mai sunt si alti oameni (frati ai mei) care au nevoie sa discute cu dansul, evident ca nu fac abstractie de aceste lucruri si ca astept cu rabdare sa-mi vina randul cand este altcineva inaintea mea la spovedanie, bineinteles ca daca s-a facut tarziu si vad ca mai asteapta si alti oameni nu-l retin pe parintele cu amanunte inutile dar totusi, asta nu a fost niciodata un impediment pentru mine sa nu pot discuta cu duhovnicul despre toate problemele care ma framanta.
La mine la biserica cel putin, spovedanie se face in fiecare miercuri si vineri de la orele 17.00 la orele 19.00, dar parintele sta mereu pana pe la 20.00-20.30 si in nici un caz nu te grabeste ca vezi doamne s-a terminat programul si trebuie sa plece acasa.

De ce sa 'nu fie voie' la psiholog?
Duhovnicul este una si psihologul, alta.

Daca ar fi sa surprind pe scurt deosebirea dintre spovedanie si discutie cu duhovnicul, prima care imi vine in minte este ca prin spovedanie mi se ofera iertare, iar prin discutie doar sfaturi, prin spovedanie ma "cobor" la iad, dar ma si ridica Hristos, prin discutie este posibil doar sa "cobor" si sa raman cu nadejdea ridicarii.

Adevarat geogeval, dar prin dezvoltarea traditiei Bisericii de obicei cele doua sunt unite. La inceput erau despartite (spovedania fiind de fapt publica si numai pentru pacatele foarte mari).
Cred ca este bine sa fie asa, pentru ca avem nevoie si de sfaturi ca sa crestem duhovniceste, nu numai d eiertare.

Da, si eu sunt pentru nedespartirea lor. Numai ca de multe ori sunt persoane care se rezuma doar la discutie, care si ea poate fi ziditoare de suflet dar care nu echivaleaza cu sfatul/discutia din cadrul Spovedaniei.

Legatura cu Duhovnicul trebuie sa fie o permanenta , ea nu trebuie sa se rezume in nici-un caz doar la spovedanie . Multe se pot clarifica , indrepta inainte de a ajunge sa ingrosam lista pacatelor . Cred ca si duhovnicul are aceasta datorie de a lucra preventiv in relatia lui cu cei credinciosi .

Sunt oameni care ajung si la psiholog... si se folosesc. Dar nu aceasta este calea cea mai buna.
Este si ea o cale, insa comporta anumite riscuri duhovnicesti. Am vazut... o exacerbare a vointei si a unei libertati gresit intelese.

Insa duhovnicul ajunge, in urma inmultirii rugaciunilor si a experientei duhovnicesti, un extrem de bun si fin "psiholog".
Sfintenia naste cea mai buna si pragmatica psihologie. Psihologia moderna studiaza scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur.

Desi duhovnicul poate fi psiholog, psihologul nu poate fi niciodata duhovnic.

Mai în glumă , mai în serios, poate fi şi duhovnic , dacă se decide să urmeze Teologia şi calea preoţiei !

Sophia, depinde ce ne aduce intristare. Pentru unii pacatul aduce intristare, pentru ca stiu ca prin el pierd asemanarea cu Dumnezeu. Spovedindu-se, se simt usurati ca au lepadat de pe chip, cele neplacute lui Dumnezeu.

Daca ai citit ceva si nu ai inteles, asta nu trebuie marturisit preotului, caci nu e un pacat. Dar sigur, ii poti cere un raspuns mai tarziu. A dori ca in cazul unei spovedanii sa primesti raspunsuri la unele neintelegeri, imi pare a fi asemanator cu a tine pe loc un chirurg care trebuie sa opereze, sa salveze o viata.

Depinde , nu trebuie sa fim nici prea categorici in afirmatii , si nici sa folosim cuvinte prea mari atunci cand nu trebuie . Ne meritam duhovnicii pe care-i vrem , caci si aici functioneaza asa zisa " economie de piata " . Multi duhovnici din generatia mai tanara sunt slabi pregatiti , fac cam totul in graba , iar o parte din vina o au chiar credinciosii care se multumesc cu putin din partea lor , iar problema per ansamblu nu-i deloc imbucuratoare , si asta o spun din discutiile purtate cu multi credinciosi , dar si cu cativa preoti . Asa ca chestia cu salvatul unei vieti este perfect adevarat , dar cand totul se face in graba si mai mult formal , mai rau fac acesti " chirurgi " . Rabdarea este o virtute , care trebuie insusita mai intai de chirurg si apoi de pacientul aflat in suferinta !:30:

@Costel - revin cu intrebarea.
Cand atunci putem sa-l intrebam pe preot/duhovnic nelamuriri (din credinta) si sa ne spunem problemele?
Daca la spovedanie sa spunem numai pacatele, restul cand, unde sa le spunem?
Ca eu tocmai asta spun, asta este problema mea, nu am cand/unde sa discut problemele care ma dor. Nu e timp niciodata.
Si cu ce te ajuta daca ti-ai spus pacatele si ai plecat cu durerile in suflet?
Ca sunt lucruri diferite.
Si atunci nu mai cereti (tot voi) sa mergem la duhovnic si nu la terapeut. Mergem la fiecare cu domeniul sau si gata.
Atata va mai contraziceti singuri.

Nu te mai amărâ atât pentru o simplă opinie fie ea si contrară năzuinţelor tale

Incerc sa-ti dau un raspuns foarte clar. La spovedanie nu trebuie sa spui numai pacatele. Incepi cu pacatele si apoi spui parintelui, va rog parinte vreau sa va cer parerea/sfatul vreau sa vorbesc cu dvs despre... si-i expui problemele care te dor.

Tu spui ca nu e timp niciodata. Te cred ca ti s-a intamplat ca duhovnicul tau sa nu aiba timp insa asa cum spunea si fratele Cristi trebuie sa insisti. Sa-i spui direct si fara rusine, va rog parinte am nevoie sa vb cu dvs. Daca nu puteti acum spuneti-mi in ce zi si la ce ora sa revin pentru ca este intr-adevar f important pentru mine sa discut cu dvs. Nu se poate, nu pot crede ca-ti va raspunde negativ si nu-si va face timp sa te asculte sau sa te sfatuiasca.

Sophia, nu cumva ai tendinta sa abuzezi de timpul si rabdarea parintelui tau? Poate de asta ramai mereu cu senzatia ca nu are timp de tine, poate ca vorbesti prea mult si il ametesti de cap si atunci el incearca sa scurteze "conversatia". :107::18:zic si eu, nu te supara. :103:

Am mai spus: aici preotul are mult mai multi enoriasi se pare, si alte preocupari si nu are timp. Am ajuns la concluzia ca mai depinde si de alte lucruri: de pozitia in comunitate (vechime, foloase, etc.), de tupeul si insistenta fiecaruia etc.
Sunt unii care se duc mereu si cer si il cheama si il invita, insista.
De la unii are folos: botezuri, nunti (de la care castiga ceva), altii sunt cineva aici (profesori, medici, muzicieni, etc.), au bani, masina, relatii.
Noi n-avem nimic din toate astea sa-i oferim.
Am incercat si eu, dar mai timid, in felul meu, al nostru (caci si sotul s-a implicat). Am mai povestit ca am incercat sa ma implic in alt mod, in social, in cor etc. N-a mers.
Si am renuntat demult, pentru ca este dureros sa vezi mereu ca pentru tine nu este timp niciodata si totul este "nu" si "nu se poate". Am inchis aceasta usa, ca sa nu mai sufar.
Probabil ca exista si limitari: oricat am vrea si am considera noi institutia preotului si a duhovnicului, ei au puteri limitate.
Nu stiu exact.
Am renunta de mult la orice intrebare si ajutor din partea preotului si a bisericii. Mi-e teama sa nu ajung sa renunt si la spovedanie si de asta am deschis acest topic. Nu mai stiu ce si cum as putea sa spun la spovedanie in fata "unei usi inchise".
In rest ma descurc singura (citesc, intreb aici) si ma ajuta altii mai mult. Dumnezeu imi deschide alte usi. Ma ajuta altii din alte confesiuni f.mult.
E pacat, dar asta este cu...romanii nostri.

Ai avut anumite asteptari in scaunul spovedanie de la duhovnicul tau?
Consideri ca nedreptateste pe cineva?
Nu cred ca ajutorul nostru se poate compara cu iertarea din scaunul spovedaniei.

@georgeval - ciudate intrebari.
Nu am asteptari din scaunul de spovedanie. Am asteptari in general de la preot si biserica (institutie).
Nedreptatire - da. Si voit si ne-voit (lipsa de timp).
Si da, si oamenii din biserica, din comunitate pot si trebuie sa faca ceva, sa ajute pe cei de langa ei.