De unde avem dogma trinitatii ?
 

1. De unde avem doctrina trinitatii ?
2. Cine a fondat-o si cand ?
3. Cum se poate dovedi ca aceasta invatatura nu este filozofie pura ?
4. Cum sustine Sfinta Scriptura aceastainvatatura, daca o sustine ?
5. Considerati ca este vital sa stim si sa sustinem acest concept ? De ce ?

Sa fie vorba oare de o invatatura omeneasca sau de un adevar pe care Biblia il tine tainuit ?

Aceasta invatatura este prezenta in Sfanta Scriptura si a primit o formulare la primele doua sinoade ecumenice. Invatatura despre Sfanta Treime o gasim in Crez in forma sistematica.
Nu este filozofie, este mai presus de ratiune- tocmai, nu se incadreaza in niciun sistem filozofic.
Invatatura despre Sfanta Treime este vitala deorece ea se reflecta in Biserica si in familie sub aspectul relational si al comuniunii. Daca am avea Treimea model atunci nu am mai ajunge la conceptii extremiste-spre exemplu misoginism. In Sfanta Treime desi Tatal il naste pe Fiul nu este mai mare decat Fiul, acelasi lucru si in familie barbatul este egal cu femeia, desi femeia a fost luata din barbatul ei. Exemplele continua.

Drept multumire pentru premiul primit Obama s-a gandit sa suplimenteze fortele din Afganistan cu aproximativ 20.000 de soldati, din care ii revine si Romaniei o parte de 600 de soldati.

Trebuie sa mai verific prin dictionare cuvantul "pace", e posibil sa se fi schimbat definitia.

Ioan 14, 12:
Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

Apare în Vechiul Testament: "Şi a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră... Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său" (Fac 1,26)

Sfinta Treime o avem în teofania de la stejarul Mamvri ( Fac18, 1-3), unde Avraam vede trei bărbati şi li se adresează ca şi când ar fi fost unul singur.

Mantuitorul Iisus Hristos vorbeşte: "Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine"(Ioan 14,11) şi "Iar când va veni Mângaietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(Ioan 15,26).

Formularea definitivă a dogmei Sfântei Treimi, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, a avut loc la Sinoadele I si II ecumenice.

Va reciomand cartea parintelui Boris Bobrinskoy despre Stanta Treime, (banuiesc ca e tradusa si pe romaneste), el da foarte pe larg baza biblica, si apoi patristica, a dogmei Sfintei Treimi. Stilul seamana cu stilul oral, se bazeaza pe cursurile pe care le-a dat, este mai usor de citit decat parintele Staniloae ;-)

Cred ca ar trebui sa nu incercam sa demonstram fortind niste dovezi destul de vagi si interpretabile in multe feluri.
Cred ca trebuie pur si simplu sa CREDEM SAU SA NU CREDEM, in cazul asta fara sa cercetam asa cum este si in cazul minunilor si a nasterii din fecioara ...sau CREZI sau NU CREZI, Punct!

..spun interpretabile deoarece toate exemplele date pot fi intelese astfel:

1."Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră"

ca pe o multitudine de Zei sau Dumnezei( Grecia si Roma antica, India, etc) care locuiesc in Cer

2. "Avraam vede trei bărbati şi li se adresează ca şi când ar fi fost unul singur."

ca un grup de oameni chiar si ingeri care promoveaza o singura idee, evident ca se vor manifesta ca un singur om

3. "Iar când va veni Mângaietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"

Mingiietorul poate fi vre-un sfint (Ilie, Enoch) care la sfirsitul timpurilor ne va mingiia cu prezenta lui si ne va intari pentru cele ce urmeaza de ex.

Este imposibil de priceput si aprofundat de ce in scripturi Hristos nu ne spune CLAR ce si cum si ne lasa sa facem presupuneri peste presupuneri, sa le sucim si sa le invirtim, sa ne cretam intre noi pentru ca PUR SI SIMPLU SUNTEM REDUSI LA MINTE SI NU INTELEGEM.
De ce nu ne-a explicat ca la prosti precum se explica tot felul de lucruri si meserii in cartile acelea de genul Explicatia computerelor pentru Idioti.

Daca era mai clar in EXPRIMARE acum nu aveam mii de secte si religii care se caftesc de mii de ani ci poate doar una iar Biserica Sa chiar ar fi rezistat cu milioane de credinciosi si nu doar cu Un mirean Un preot si Un episcop asa cum se preconizeaza. Treaba este foarte incurcata

Sfinta treime nu este o dogma.
Biblia ne arata ca la inceputul creatiei pamintului DUMNEZEU si SFINTUL DUH(DUHUL LUI DUMNEZEU=DUHUL SFINT) lucrau, intrun cuvint faceu lumea.Pe FIUL LUI DUMNEZEU nil prezinta mai tirziu in vechiul testament,asta nu inseamna ca nu era la creatie de la inceput.

1) Dogma Sfintei Treimi!
 

1) Invatatura de credinta ortodoxa a Sfintei Treimi
Credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite, dar adorata intr-o singura inchinaciune, marturisita si adorata de toata faptura rationala. Ipostasele sunt unite fara sa se amestece si despartite fara sa se desparta, lucru care pare si absurd. Credem in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, in care ne-am si botezat. Caci astfel a poruncit Domnul apostolilor sa boteze, zicand: "Botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh"( Matei XXVIII, 19). Credem intr-unul Tatal, principiul si cauza tuturora; nu s-a nascut din cineva; singurul care exista necauzat si nenascut; este facatorul tuturora.
Este prin fire Tatal singurului Unuia-Nascut, Fiul Sau, Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si purcedatorul prea Sfantului Duh. Credem si intr-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a nascut din Tatal inainte de toti vecii, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, deofiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut. Cand spunem ca Fiul este mai inainte de toti vecii, aratam ca nasterea Lui este in afara de timp si fara de inceput. Caci Fiul lui Dumnezeu, "stralucirea slavei, chipul ipostasei Tatalui"( Evrei I, 3), intelepciunea si puterea cea vie (I Corinteni I, 24), Cuvantul lui cel enipostatic, icoana substantiala, desavarsita si vie a nevazutului Dumnezeu (Coloseni I, 15), nu a fost adus din neexistenta la existenta, ci a fost totdeauna impreuna cu Tatal si in Tatal, nascut din el din vesnicie si fara de inceput.
Caci n-a fost candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal si Fiul, care s-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tata, fara de Fiu. Iar daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tata. Si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata, nefiind inainte de aceasta Tata, si astfel s-a schimbat din a nu fi Tata in a deveni Tata, lucru mai rau decat orice blasfemie. Caci este cu neputinta sa spunem ca Dumnezeu este lipsit de facultatea fireasca de a naste. Iar facultatea de a naste consta in a naste din El, adica din propria Sa fiinta ceva asemenea cu El dupa fire.
Este insa necucernic sa spunem cu privire la nasterea Fiului ca a mijlocit oarecare vreme si ca existenta Fiului este posterioara existentei Tatalui. Deoarece spunem ca nasterea Fiului este din El, adica din natura Tatalui. Iar daca admitem ca Fiul nu coexista dintru inceput cu Tatal, din care este nascut, atunci introducem o schimbare in ipostasa Tat alui, anume ca nefiind dintru inceput Tata a devenit pe urma Tata. In adevar, chiar daca lumea s-a facut pe urma, totusi nu s-a facut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusa, prin vointa si prin puterea Lui, de la neexistenta la existenta; dar prin aceasta nu urmeaza o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nasterea este actul prin care se scoate din fiinta celui care naste cel ce se naste asemenea cu el dupa fiinta. Zidirea si crearea, insa, este un act extern, in care ceea ce se zideste si se creeaza nu provine din fiinta celui care zideste si creeaza, ci este cu totul deosebit de el.
La Dumnezeu nasterea este in afara de timp, pentru ca este imuabil; este nestricacioasa, pentru ca este impasibil si necorporal; este fara de impreunare, tot din pricina ca este incorporal si din pricina ca numai unul Dumnezeu n-are nevoie de altcineva; este fara de sfarsit si fara de incetare, din cauza ca este fara de inceput si in afara de timp, fara de sfarsit si exista totdeauna in acelasi mod. Caci ceea ce este fara de inceput este si fara de sfarsit. Dar ceea ce este fara de sfarsit prin har, negresit, nu este si fara de inceput, dupa cum sunt ingerii.
credem si in unul Sfantul Duh, Domnul si f acatorul de viata, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul, impreuna inchinat si slavit cu Tatal si cu Fiul, ca fiind de aceeasi fiinta si coetern. Credem in Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducator, izvorul intelepciunii, al vietii si al sfinteniei. El este si se numeste Dumnezeu impreuna cu Tatal si cu Fiul; nezidit, dcsavarsit, creator, atotstapanitor, atoatelucrator, atotputernic, nemarginit in purtare; El stapaneste intreaga zidire, dar nu este stapanit; indumnezeieste, dar nu se indumnezeieste; desavarseste, dar nu se desavarseste; impartaseste dar nu se impartaseste; sfinteste, dar nu se sfinteste; mangaietor, deoarece primeste rugaciunile tuturor; in toate asemenea Tatalui si Fiului; purces din Tatal si dat prin Fiul, este primit de toata zidirea. Zideste prin El insusi, da fiinta universului, sfinteste si tine.
Spunem ca fiecare din cele trei ipostase are o ipostasa desavarsita, ca sa nu admitem o fire compusa desavarsita din trei ipostase nedesavarsite, ci o singura fiinta, in trei ipostase desavarsite, simpla, mai presus de desavarsire si mai inainte de desavarsire. Caci tot ceea ce este format din lucruri nedesavarsite este negresit compus. Dar din ipostase desavarsite este cu neputinta sa avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem ca specia este din ipostase, ci in ipostase.
Ipostasele sunt desavarsite, pentru ca sa nu gandim ca firea dumnezeiasca este compusa. Caci tot ceea ce este compus are ca principiu dezbinarea. Si iarasi spunem ca cele trei ipostase sunt unele in altele, ca sa nu introducem multime si gloata de Dumnezei. Prin cele trei ipostase, cunoastem ca Dumnezeirea este necompusa si neamestecata; iar prin faptul ca ipostasele sunt de aceeasi fiinta, sunt unele in altele si sunt identice in ceea ce priveste vointa, activitatea, puterea, stapanirea si miscarea, cunoastem, ca sa spun asa, ca Dumnezeirea este neimpartita si ca este un singur Dumnezeu. Caci cu adevarat exista numai un singur Dumnezeu: Dumnezeu si Cuvantul si Duhul Lui.
Pentru aceea nu spunem ca Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contra, ca Sfanta Treime este un singur Dumnezeu, Fiul si Duhul se raporteaza la o singura cauza; nu sunt nici alcatuiti, nici contractati in sensul contopirii lui Sabelie (Sabelie, un eretic monarhian patripasian, a tr ait la sfarsilul secolului II si inceputul secolului III.). Caci, dupa cum am spus, ipostasele Sfintei Treimi se unesc, nu in sensul ca ele se amesteca, ci in sensul ca ele exista unele in altele; iar intrepatrunderea reciproca a ipostaselor este fara contractare si fara amestecare. Ele nu sunt departate unele de altele, si nici impartite in ce priveste fiinta, in sensul impartirii lui Arie (Arie, eretic crestin, a trait in secolul III si IV.)
nu spunem ca Tatal este din cineva, ci spunem ca El este Tatal Fiului. Pe Fiul nu-L numim nici cauza, nici Tata, ci spunem ca El este din Tatal si este Fiu al Tatalui. Iar Duhul cel Sfant spunem ca este din Tatal, si-L numim Duh al Tatalui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar il numim Duhul Fiului. "Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, spune dumnezeiescul apostol, acela nu este al lui" (Romani VIII, 9.). Marturisim ca s-a facut cunoscut si se da noua prin Fiul. "A suflat, spune Sf. Scriptura, si a zis ucenicilor sai: Luati Duh Sfint"( Ioan XX, 22). Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal, dupa cum raza si lumina sunt din soare. Soarele este izvorul razei si al luminii. Prin raza ni se da lumina si ea este aceea care ne lumineaza si cu care ne impartasim. Dar nu spunem ca Fiul este Fiu al Duhului si nici din Duhul.

2) Dogma Sfintei Treimi nu a fost „fondata” (mi-e frica sa rostesc aceasta expresie cu priivire la Sf.Treime) ca NU a fost „fondata”, ci a fost STABILITA in urma neintelegerii de catre unii oameni ai veacului al IV lea a Unitatii TREIMICE a Ipostaselor Sf.Treimi! Am dat exemplu pe Arie si Sabelie doi clerici ce au inteles gresit invatatura CORECTA despre Sf.Treime si care si-au raspandit „doctrina” printre oameni ducandu-i in eroare si facandu-i sa creada gresit unitatea Treimica! De aceea Ierarhii vremii s-au adunat la Niceea in anul 325 stabilind invatatura CONCRETA SI CORECTA a Sf.Treimi, prin Sf.Atanasie de Alexandria care prin termenul de „omousios” a definit Treimea ca fiind „de aceeasi fiinta”, a stabilit deofiintimea Sf.Treimi!

2) Dogma Sf.Treimi
 

3) Descoperirea Sf.Treimi in Sf.Scriptura
a) In Vechiul Testament!
În cuvintele „Să facem om după chipul nostru şi după asemănarea noastră” (Facerea 1, 26) mulţi dintre Sfinţii Părinţi văd în acest citat nu numai pe Tatăl şi pe Fiul ei şi o a treia persoană a Sfintei Treimi, pe Duhul Sfânt. Pluralul „Să facem” le sugerează acestora Sfânta Treime completă, sfatul lui Dumnezeu în cele trei feţe şi egalitatea celor trei persoane treimice: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.Sfinţii Părinţi şi teologii văd în cuvintele: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi” (Facerea III, 22) şi „Haidem dar să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 9,7), un caz similar cu cel din (Facerea 1,26). Şi deci, Domnul se adresează egalilor săi, iar aceştia sunt Fiul şi Duhul Sfânt.Teofania de la stejarul Mamvri a stârnit interes în rândul Sfinşilor Părinţi şi comentarilor Sfintei Scripturi. Părerile lor în ceea ce priveşte arătarea celor trei bărbaţi lui Avraam sunt împărţite. Unii spun că s-a arătat Sfânta Treime, iar alţii, că bătrânul patriarh n-a văzut decât pe Fiul lui Dumnezeu însoţit de doi îngeri. Sfânta Scriptură istoriseşte arătarea astfel: „Şi Dumnezeu s-a arătat iarăşi lui Avraam...” (Facerea 18,1) şi apoi adaugă imediat: „Şi ridicându-şi ochii şi privind, iată trei bărbaţi stăteau înaintea lui” (Facerea 18,2). Sfânta Scriptură ne-a aratat aici, cu ajutorul unei creaturi vizibile, egalitatea şi unitatea Sfintei Treimi, identitatea de substanţă acelor trei persoane, pentru că lui Avraam i s-au arătat trei bărbaţi şi nici unul din ei nu era mai mare, sau mai bătrân, sau mai puternic. Fericitul Augustin comentând capitolul al XIX-lea din Facere ajunge la concluzia că cei doi îngeri trimişi la Sodoma şi Gomora şi care stau de vorbă cu Lot, sunt Fiul şi Duhul Sfânt.
Un indiciu despre existenţa unei a doua persoane în sânul Sfintei Treimi ne sugerează textul din Ieşire II, 22 – III, 16 care istorişeste viziunea lui Moise din rugul cel aprins în care i s-a arătat îngerul Domnului spre a vesti eliberarea poporului Israel din robia egipteană. La această arătare vorbeşte Dumnezeu însuşi, recomandându-se lui Moise ca „Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (Ieşire III, 15).
Profetul Isaia numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament” rezolvă aproape toate problemele pe care le pune dogmatica Legii Vechi, reprezentând un îndreptar de viaţă morală, un îndemn la reîntoarcerea spre Dumnezeu. Capitolul VI al cărţii, în care Sfinţii Părinţi văd urme ale dogmei Sfintei Treimi, ne istoriseşte viziunea profetului Isaia, în care acesta a văzut pe Domnul Savaot şezând pe tron înalt înconjurat de serafimi care zburau în jurul Lui strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia VI, 3). Cuvintele acestea sunt un imn de laudă adus Sfintei Treimi de către cele mai pure fiinţe şi o profeţie pentru noi muritorii, căci ele anunţă bunurile care trebuie să inunde omenirea. Întreitul „Sfânt, sfânt, sfânt” indică un Dumnezeu întreit în persoane, iar „Domnul Savaot” desemnează unitatea fiinţială a Acestui Dumnezeu, deci sfânt este Tatăl, sfânt este Fiul, sfânt şi Dumnezeu Duhul.

b) In Noul Testament
Însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, se prezintă pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume s-o mântuiască: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci să se mântuiască prin El lumea” (In. 3, 16-17). Fiul întrupându-se, îşi mărturiseşte ca şi om dragostea de Fiu faţă de Tatăl, dar o dragoste ascultătoare: „ Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine nu-l voi scoate afară; pentru că m-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care m-a trimis” (Ioan 6, 37-38) sau Îl revelează oamenilor pe Tatăl ca aceştia să-l iubească tocmai ca pe Tatăl: „Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine” (Ioan 14, 11) şi este trimis de la Tatăl în lume: „Ieşit-am de la Tatăl şi om venit în lume, iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16, 28)
Dar tot Fiul vorbeşte despre a treia Persoană care este Duhul Sfânt, care a purces, purcede şi va purcede pururea din Tatăl: „Iar când va veni Mângâietorul pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).Purcederea este actul de ipostaziere a Duhului Sfânt. Trimiterea este lucrarea Fiului de trimitere a Duhului Sfânt în lume, iar ca orice lucrare divină, trimiterea Duhului Sfânt în lume nu este exclusivă Fiului. Duhul Sfânt a fost trimis în lume şi de către Tatăl, şi de către Fiul: „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-l va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus” (Ioan 14, 26). Acesta va călăuzi la tot adevărul şi nu va vorbi de la Sine, ci va face prezent şi va mărturisi pe Hristos luând din ceea ce are Fiul, iar Fiul are toate câte le are Tatăl: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti” (Ioan 16, 13).

...contiunare
 

Textele trinitare ale Noului Testamentexprimă trinitatea persoanelor şi unitatea fiinţei lor. Un text clasic exprimânr aceasta este cel care cuprinde mesajul Mântuitorului dat apostolilor când îi trimite la propovăduire: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20).În acest text sunt amintite de Hristos Însuşi, cu numele, toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cuvintele Tatăl şi Fiul înseamnă întotdeauna persoane. Cuvântul Sfântul Duh pus alături de cele două indică, de asemenea, o persoană. Expresia „în numele” nu se foloseşte decât pe lângă persoane. Deci, încă o dovadă că este vorba de cele trei Persoane. Botezul săvârşindu-se în numele Lor şi având ca efect iertarea păcatelor şi renaşterea spirituală, pe care numai Dumnezeu le poate săvârşi, înseamnă că cele trei Persoane sunt Dumnezeu însuşi. Iar expresia „în numele” (eis to onoma) singular arată că, cele trei Persoane divine au o singură autoritate, precum şi o singură fiinţă.
Alte texte care exprimă trinitatea Persoanelor şi unitatea Lor sunt: „ Harul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13) şi (I Petru 1, 2) „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu Tatăl, întru sfinţirea Duhului, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să ne înmulţească!”
Existenţa a trei Persoane, reale şi deosebite între Ele este reliefată, în primul rând, prin cuvintele îngerului rostite către Sfânta Fecioară la Buna Vestire: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35). Textul indică, în mod distinct, pe cele trei Persoane, precum şi iconomia fiecărei Persoane.
Botezul Domnului în Iordan de la Ioan Botezătorul prilejuieşte arătarea Persoanelor distincte ale Sfintei Treimi: Fiul care Se botează în Iordan, Duhul Sfânt care se coboară în chip de porumbel şi Se odihneşte peste El şi Tatăl care dă mărturie despre Fiul Său întrupat lumii, cum reiese din textul: „Iar, botezându-Se Iisus, îndată-ce a ieşit din apă, iată cerurile I s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu, pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17) „Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şii Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1,10-11).În cuvântarea de rămas bun către apostoli: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va vorbi vouă ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14, 14-16), Hristos vorbeşte despre Tatăl, despre Fiul şi despre un alt Mângâietor, Duhul Adevărului, Care purcede de la Tatăl, trimis în lume de Tatăl şi de Fiul şi Care în numele Fiului va învăţa toate. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). „Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea, am zis că din al Meu ia şi vă vorbeşte vouă” (Ioan 16, 15).Persoana Tatălui este evidenţiată prin cuvintele: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Persoanei Tatălui i se atribuie raţiunea: „Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele” (Matei 6, 32), voinţă „pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5, 30), iubire „Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi” (Ioan 5, 20).
Uneori textul Sfintei Scripturi poate da impresia că Tatălui I se atribuie o întâietate în Sfânta Treime, căci El naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt, dar aceasta se datoreşte imposibilităţii exprimării omeneşti de a afirma astfel de principii a Sfintei Treimi, Tatăl neavând întâietate existenţială faţă de Fiul şi de Duhul Sfânt, deşi este Născător şi Purcezător: „Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru” (Ioan 20, 17). „Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei” (Efeseni 1, 17)

...contiunare
 

Persoana Fiului Întrupat este indicată prin însăşi numirea de Fiu născut din Tatăl, având aceeaşi fire dumnezeiască: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca Unuia-Născut din Tatăl ...” (Ioan 1,14). „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16), precum şi prin proprietăţile care I se atribuie.
Astfel se spune că are raţiune, întrucât cunoaşte desăvârşit pe Tatăl „ ... pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul ...” (Matei 11, 27), are voinţă „Părinte voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi-ai dat” (Ioan 17, 24), iubeşte pe oameni „Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12) şi lucrează mântuirea lor, jertfindu-Şi chiar viaţa pentru ei „Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (I Corinteni 1, 30). „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”.Dumnezeirea Fiului este afirmată în multe locuri, fie direct, fie indirect. Direct, la Botez, Tatăl Îl numeşte „Fiul Meu iubit” (Matei 3, 17); în faţa lui Caiafa, Hristos se recunoaşte ca Fiu al lui Dumnezeu „De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26, 64); Apostolul Toma îl numeşte „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu” (Ioan 20, 28). Indirect, dumnezeirea Fiului ca Persoană deosebită de Tatăl se afirmă atribuindu-I-se însuşiri dumnezeieşti ca atotputerniciei „Toate prin El s-au făcut şi fără El nimis nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3), omniprezenţa „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20) şi I se cuvine adorare dumnezeiască „Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl ...” (Ioan 5, 23) şi altele.
Persoana Sfântului Duh amintită de Mântuitorul Hristos însuşi care ne arată că, Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi este trimis de Tatăl şi de El în lume, în numele Lui ca să mărturisească despre El şi să călăuzească la tot adevărul, fiind Duhul Adevărului „Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie spuneţi” (Luca 12, 12).
Dumnezeirea Duhului Sfânt este afirmată cu claritate, direct sau rezultând din context. Astfel, „celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta” (Luca 12, 10). Cine minte Duhul Sfânt nu minte „oamenilor, ci lui Dumnezeu” (Facerea 5, 3-4); Duhul are însuşiri dumnezeieşti este „alt Mântuitor” (Ioan 14, 16), este atotştiitor, învaţă „toate” (Ioan 14, 16), este atotputernic, participând la creaţie „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1, 2), egal fiind cu Tatăl şi cu Fiul; prin Duhul Sfânt vine mântuirea prin naştere „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5).
Dacă în unele texte se pare că s-ar nega dumnezeirea Duhului Sfânt: Duhul Sfânt „nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus” (Ioan 16, 13), aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu este atotştiitor, ci că, după voinţa dumnezeiască, după Înălţarea la cer a Domnului, Duhul nu va spune nimic deosebit de spusele anterioare ale Domnului, tocmai pentru că are atotştiinţa, „fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” (I Corinteni 2, 10).
În Sfânta Scriptură, obişnuita înşirare a Persoanelor dumnezeieşti este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar există şi altfel de înşirare, ca: Tatăl, Duhul Sfânt şi Fiul: „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (I Petru 1, 2); Fiul, Tatăl şi Duhul Sfânt: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13); Duhul Sfânt, Fiul şi Tatăl: „Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi” (I Corinteni 12, 4-6), fiind şi această înşirare un indiciu asupra egalităţii Persoanelor dumnezeieşti.

3,4,5) Sa fie vorba oare de o invatatura omeneasca sau de un adevar pe care Biblia il tine tainuit ?
Sora Draga, cred ca prin lucrarea mea de seminar/sinteza ti-ai luminat mintea si ai inteles ce trebuia despre Sf.Treime, ca nu este un concept omenesc! O hotarare dogmatica NU se ia de unul singur! Ci Dumnezeu-Tatal Care lucreaza prin Fiul in Duhul Sfant a luminat si pe Sfintii Parinti de la Sinoadele 1 si 2 Ecumenice pt a stabili INVATATURA CORECTA SI CONCRETA Despre Sf.Treime, Dumnezeul nostru Cel in Treime inchinat si Slavit, Caruia I se cuvine Slava si Cinstea si Inchinaciunea, in vecii vecilor Amin!

Bun domnul Geo, acum poate ne lamuresti pe baza celor afirmate mai sus ca toate entitatile treimii sunt ca UNUL, de ce Hristos nu stie tot ce stie Dumnezeu-Tatal, mai precis :"Cind va veni sfirsitul?" la care stim ca nu a putut raspunde concludent ci in dodii, care de fapt faceau referire la devastarea Templului de catre romani

Dumnezeu-Fiul ca OM nu stie cand va veni sfarsitul ci numai Tatal, ca DUMNEZEU! In fiinta Sa, Hristos stie TOT la fel ca si Duhul SFant, dar avnd in vederea umanitatea Sa, nu avea cum sa stie! Ca a avut toate cele ale noastre, mai putin PACATUL!!!

Faptul ca nu a stiut ca OM pot sa inteleg. Dupa Iviere, El revine la discipolii lui sub forma de Om sau Dumnezeu? sau poate ca ceva tranzitoriu gen Om-Dumnezeu inca NE-elucidat? De asemenea observam ca la un moment dat intra intr-o incapere prin zid( cu usa zavorita). Cum de in acele momente tot nu a putut clarifica Apostolilor ce este trinitatea si ce se va intimpla la sfirsitul vremurilor. Oare nu stia INCA? era TOT OM? dar ce om trece prin ziduri , apare si dispare ca o naluca dupa care se Inalata la cer IN TRUP. Mai tirziu cind i-a aparut lui Pavel si altora, de ce nu i-a transmis din ceruri cind va veni sfirsitul si faptul ca sunt trei entitati la conducerea armadei ceresti?

Dupa cum vezi eu sunt curios ca UN COPIL, ca doar stii ca asa ne vrea Dumnezeu sa punem Intrebari PESTE intrebari, sa punem totul la indoiala, ASA SUNT COPIII, nu? iar daca nu avem raspunsuri nu prea putem merge mai departe..tot precum copilasii

Din fericire, nu stiinta celor dumnezeiesti mantuieste, ci trairea celor dumnezeiesti. Dumneata risti sa cazi spre gnosticism daca toata viata vei cauta raspunsuri la probleme dificile de teologie si nu vei cauta sa fii precum copiii in nevinovatie. Poate ca atunci cand vei fi curat de tot raul ti se va descoperi din tainele adanci ale Lui Dumnezeu.

Dupa Inviere trupul Domnului Hristos nu a mai fost un trup carnivor ca cel avut pana la rastignire, ci a avut un trup pnevmatizat (induhovnicit), de aceea a „intrat prin usile incuiatate”! a avut acest trup pnevmatizat asa cum vor avea toti oamenii dupa invierea de obste de la Sfarsit (dreptii) fiecare aflandu-se la varsta de 30 ani, fie ca a murit batran sau copil! Dupa si cum vedem ca pe unul Hristos a lasat sa se atinga de El pt incredintarea ca a inviat (Sf.Ap.Toma) iar pe cealalta nu a lasat-o „pt ca inca nu M-am suit la Tatal Meu” (sf.Maria Magdalena).
Dupa invierea Sa a spus de Sf.Treime trimitandu-i sa propovaduiasca Evanghelia la toata faptura botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf.Duh. (am scris despre descoperirea Sf.Treimi in NT). Cele ce a spus despre Sfarsit, a spus ca se vor implini, a spus ca SEMNE, deci este evidenta dumnezeuirea Sa, dar nu ne-a dat DATA, caci va veni va un fur noaptea, cand nimeni nu se va astepta! Caci in ce te voi afla, in aceea te voi judeca!
Nu a spus nimanui despre Judecata, tocmai ca fiecare dintre noi sa lucreze la mantuirea Sufletului sau! A spus numai semnele!

Dar mai bine sa ne intereseze SFARSITUL NOSTRU nu al lumii caci noi nu raspundem de lume, ci de NOI INSINE!!!

Te invidiez cu cite usurinta( fara ezitari) poti explica "trecerea prin usi incuiate" lucru care nici Mintuitorul nu a putut explica desi ar fi putut sa o faca. Ma gindesc ce se facea Hristos daca nu existau aceste explicatii ulterioare ad-hoc. Noroc cu cei ca tine! :)

Mai Ionut, ce sa zic, daca datu-n gnosticism este un efect rezultat din studierea mai la rece si aprofundate ale scrierilor patristice si a scripturilor, atunci asta este.

Te-ai gindit oare de ce problemele sunt dificile?? cind este scris ca " Jugul Meu este bun si sarcinile usoare...

Partea cu a fi CURAT DE TOT mi se pare o aberatie si o incercare de subjugare a persoanei. Sa nu exageram, marea majoritate a oamenilor normali nu fac prostii si nu sunt MURDARI. Am cunostinte care au luat-o razna exgerind cu obsesia ca sunt murdari, intinati, pacatosi, si ei de fapt nu au nimic, de au ajuns aproape sa pasca iarba, sa se abtina pina si de la sare ca cica, le produce placere.
Cita degenerare mintala bazata pe neintelegere a Poruncilor lui Hristos! este incredibil

Depinde de noi
 

Doamne-ajuta!

Frate Andrei, cu tot dragul, te rog sa revezi cu atentie textele care se refera la Apocalipsa (inclusiv cele din Vechiul Testament). O sa observi ca, intr-o logica impecabila, Dumnezeu Fiul asculta deplin de Dumnezeu Tatal si spune ca hotararea privind debutul ireversibil al ultimelor zile ale acestei lumi ii apartine doar Tatalui. Iar Tatal va lua aceasta hotarare mai devreme sau mai tarziu functie de noi, oamenii. Deci, intr-un respect total fata de libertatea noastra, apocalipsa va incepe doar atunci cand ne vom fi departat mult prea mult de bine si frumos si vom fi cazut mult prea jos pentru a mai fi cale de intoarcere. Altfel spus, practic, noi suntem cei care vom grabi sau vom apropia acel moment. Pana atunci, ne ajuta sa ne revenim in fire (si implicit sa departam acest prag catastrofal) in masura in care ne intoarcem cu fata catre Sfanta Treime, catre Maica Domnului, catre Sfinti, catre ingerul nostru pazitor si incercam sa ne curatam de pacate si de patimi (la aceasta facea referire fratele Ionut).

De asemenea, te rog, nu exclude din derularea celor ce vor fi, dragostea, liantul armoniei universale. Zilele apocaliptice sunt prin excelenta zile in care (citeste cu atentie textele) armonia sustinuta de Sfanta Treime se destrama. Marin Preda a parafrazat tragic de bine versetele apostolului Pavel: "Daca dragoste nu e, nimic nu e."

As mai sublinia un singur lucru. Avem reflexe empirice cand vrem sa patrundem tainele din lumea de dincolo de moarte, uitand ca cele doua spatii (inainte si dupa moarte), parti ale aceleiasi Imparatii, sunt percepute de noi in stari diferite. Prin urmare, desi Iisus Hristos, 2000 de ani adeverit de Sfintii Parinti, ne-a exemplificat cat se poate de clar care este Calea pentru a cunoaste Adevarul, daca vrem Viata vesnica, noi vrem sa o cunoastem cu alte mijloace. Evident ca nu se poate. Sunt pe acest forum destule exemple despre frati sau surori care vor sa zboare cu submarinul. Si o spun cu tot dragul, eu insumi practicand ani in sir acest sport comic, dar mai ales tragic.

Doamne-ajuta!

trebuie sa fi putin dus pluta spunand ca Tatal este egal cu Fiul.Aduti aminte ce a spus IIsus in ultimile momente din viata sa ca om "Tata daca este cu putiinta departeaza de la mine paharul acesta.........totusi faca-se voia Ta".Iti arata asta tie ca Dumnezeu este egal cu Fiul?Fi mai rational si nu mai invata pe alti prosti

si ce sa credem?..ca si Dumnezeu a fost mort 3 zile?sau "(ioan 14,11)trebuie inteleasa ca Tatal si Fiul au acelasi mod de gandire asa cum un parinte se oglindeste prin fiul sau si fiul prin parinte?Tu ce alegi?

In Adam eram totii cand acesta a cazut in pacat.
 

Doamne-ajuta!

Asezi discutia intre doua ipostaze, una mai falsa decat cealalta. Ori Dumnezeu Fiul a murit, ori Sfanta Treime nu este unitara in fiinta. Si, apoi, nonsalant intrebi pe care sa o alegi. Stii, sunt convins, ca atunci a murit Fiul Omului, iar Dumnezeu Fiul, cu moartea pe moarte calcand, ne-a rascumparat.

Frate Mihai, trebuie sa ma repet. Observ aceeasi aplecare spre a incerca sa intelegem taine deosebit de profunde ale Sfintei Scripturi aruncand in derizoriu texte care reclama multa atentie. Domnul nostru, Iisus Hristos ne invita sa fim desavarsiti precum si Tatal nostru este. Pentru aceasta trebuie sa il rugam sa ne ajute sa il cunostem, si, asa cum ne-a promis, daca vom cere, vom primi. Dar, nu oricum, ci la masura revenirii noastre in fire. Noi, crestinii, apelam la doua izvoare fundamentale: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Conform ambelor, omul este capabil de capacitati extra(ordinare) la masura la care este induhovnicit. In raport cu nivelul de cunoastere "stiintifica", ubicuitatea, este in acest moment imposibil de atins pentru un om, dar este accesibila pentru orice Sfant. Nu mai vreau sa aduc in discutie si alte stari pe care omul in drumul sau spre indumnezeire le poate atinge. In aceste conditii, noi, cei care facem dovada unor suflete departe de a fi pregatite pentru daruri atat de mari, vrem sa punem rigla pe Dumnezeu. Unii dintre noi nu pricepem cum poate fi o Fiinta in trei Persoane. Putem intui, putem construi modele la nivelul nostru (vezi Sf Spiridon cu exemplul caramizii), dar evident nu avem cum sa-l scanam pe Dumnezeu.

Frate draga, in raport cu Dumnezeu, cunoasterea se face personal. Nimeni nu iti poate pune la dispozitie un model experimental care sa iti refaca in laborator Dumnezeirea. Pana cand ne vom regasi dumnezeirea din fiecare din noi vom experia sau nu functie de sinceritatea cu care ne vom deschide catre El.

Am nadejdea ca macar spre Sfanta Treime sa privim cu dragoste cand cautam cinstit Calea, Adevarul si Viata.

Doamne-ajuta!

Parintii au afirmat intotdeauna ca noi nu putem cunoaste ce este Dumnezeu, ci doar ca El exista, deoarece El S-a revelat (in istoria mantuirii) ca Tata, Fiu si Duh. Dumnezeu este Treime, "iar acest fapt nu poate fi dedus din nici un principiu, nici nu poate fi explicat prin vreo ratiune suficienta, deoarece nu exista principii si nici cauze anterioare Treimii". (John Meyendorff)

Tocmai ca in Taina Sfintei Treimi nu se patrunde cu ratiunea. Acelasi lucru il sustineau si monotelistii sau monoenergistii-erezie combatuta la sinodul VI ecumenic, invocand textul pe care l-ai amintit. Pentru aceasta erezie Sfantul Maxim Marturisitorul ne ofera un tratat.
Cugeta mult la afirmatia Sfantului Grigorie de Nazianz:
„As vrea sa-L numesc pe Tatal mai mare, pentru ca din El isi au Cei asemenea Lui asemanarea si fiinta Lor. Caci asa s-ar cuveni. Dar ma tem ca prin aceasta sa nu fac obarsia mai prejos decat obarsia si sa nu ofensez printr-o asemenea cinstire. Caci nu este o cinste pentru obarsie atunci cand cele care sunt din ea*(Fiul si Duhul Sfant) ii sunt inferioare. ”

...repostare din prima Pagina!
 

Credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite, dar adorata intr-o singura inchinaciune, marturisita si adorata de toata faptura rationala. Ipostasele sunt unite fara sa se amestece si despartite fara sa se desparta, lucru care pare si absurd. Credem in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, in care ne-am si botezat. Caci astfel a poruncit Domnul apostolilor sa boteze, zicand: "Botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh"( Matei XXVIII, 19). Credem intr-unul Tatal, principiul si cauza tuturora; nu s-a nascut din cineva; singurul care exista necauzat si nenascut; este facatorul tuturora.
Este prin fire Tatal singurului Unuia-Nascut, Fiul Sau, Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si purcedatorul prea Sfantului Duh. Credem si intr-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a nascut din Tatal inainte de toti vecii, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, deofiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut. Cand spunem ca Fiul este mai inainte de toti vecii, aratam ca nasterea Lui este in afara de timp si fara de inceput. Caci Fiul lui Dumnezeu, "stralucirea slavei, chipul ipostasei Tatalui"( Evrei I, 3), intelepciunea si puterea cea vie (I Corinteni I, 24), Cuvantul lui cel enipostatic, icoana substantiala, desavarsita si vie a nevazutului Dumnezeu (Coloseni I, 15), nu a fost adus din neexistenta la existenta, ci a fost totdeauna impreuna cu Tatal si in Tatal, nascut din el din vesnicie si fara de inceput.
Caci n-a fost candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal si Fiul, care s-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tata, fara de Fiu. Iar daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tata. Si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata, nefiind inainte de aceasta Tata, si astfel s-a schimbat din a nu fi Tata in a deveni Tata, lucru mai rau decat orice blasfemie. Caci este cu neputinta sa spunem ca Dumnezeu este lipsit de facultatea fireasca de a naste. Iar facultatea de a naste consta in a naste din El, adica din propria Sa fiinta ceva asemenea cu El dupa fire.
Este insa necucernic sa spunem cu privire la nasterea Fiului ca a mijlocit oarecare vreme si ca existenta Fiului este posterioara existentei Tatalui. Deoarece spunem ca nasterea Fiului este din El, adica din natura Tatalui. Iar daca admitem ca Fiul nu coexista dintru inceput cu Tatal, din care este nascut, atunci introducem o schimbare in ipostasa Tat alui, anume ca nefiind dintru inceput Tata a devenit pe urma Tata. In adevar, chiar daca lumea s-a facut pe urma, totusi nu s-a facut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusa, prin vointa si prin puterea Lui, de la neexistenta la existenta; dar prin aceasta nu urmeaza o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nasterea este actul prin care se scoate din fiinta celui care naste cel ce se naste asemenea cu el dupa fiinta. Zidirea si crearea, insa, este un act extern, in care ceea ce se zideste si se creeaza nu provine din fiinta celui care zideste si creeaza, ci este cu totul deosebit de el.
La Dumnezeu nasterea este in afara de timp, pentru ca este imuabil; este nestricacioasa, pentru ca este impasibil si necorporal; este fara de impreunare, tot din pricina ca este incorporal si din pricina ca numai unul Dumnezeu n-are nevoie de altcineva; este fara de sfarsit si fara de incetare, din cauza ca este fara de inceput si in afara de timp, fara de sfarsit si exista totdeauna in acelasi mod. Caci ceea ce este fara de inceput este si fara de sfarsit. Dar ceea ce este fara de sfarsit prin har, negresit, nu este si fara de inceput, dupa cum sunt ingerii.
credem si in unul Sfantul Duh, Domnul si f acatorul de viata, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul, impreuna inchinat si slavit cu Tatal si cu Fiul, ca fiind de aceeasi fiinta si coetern. Credem in Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducator, izvorul intelepciunii, al vietii si al sfinteniei. El este si se numeste Dumnezeu impreuna cu Tatal si cu Fiul; nezidit, dcsavarsit, creator, atotstapanitor, atoatelucrator, atotputernic, nemarginit in purtare; El stapaneste intreaga zidire, dar nu este stapanit; indumnezeieste, dar nu se indumnezeieste; desavarseste, dar nu se desavarseste; impartaseste dar nu se impartaseste; sfinteste, dar nu se sfinteste; mangaietor, deoarece primeste rugaciunile tuturor; in toate asemenea Tatalui si Fiului; purces din Tatal si dat prin Fiul, este primit de toata zidirea. Zideste prin El insusi, da fiinta universului, sfinteste si tine.
Spunem ca fiecare din cele trei ipostase are o ipostasa desavarsita, ca sa nu admitem o fire compusa desavarsita din trei ipostase nedesavarsite, ci o singura fiinta, in trei ipostase desavarsite, simpla, mai presus de desavarsire si mai inainte de desavarsire. Caci tot ceea ce este format din lucruri nedesavarsite este negresit compus. Dar din ipostase desavarsite este cu neputinta sa avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem ca specia este din ipostase, ci in ipostase.
Ipostasele sunt desavarsite, pentru ca sa nu gandim ca firea dumnezeiasca este compusa. Caci tot ceea ce este compus are ca principiu dezbinarea. Si iarasi spunem ca cele trei ipostase sunt unele in altele, ca sa nu introducem multime si gloata de Dumnezei. Prin cele trei ipostase, cunoastem ca Dumnezeirea este necompusa si neamestecata; iar prin faptul ca ipostasele sunt de aceeasi fiinta, sunt unele in altele si sunt identice in ceea ce priveste vointa, activitatea, puterea, stapanirea si miscarea, cunoastem, ca sa spun asa, ca Dumnezeirea este neimpartita si ca este un singur Dumnezeu. Caci cu adevarat exista numai un singur Dumnezeu: Dumnezeu si Cuvantul si Duhul Lui.
Pentru aceea nu spunem ca Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contra, ca Sfanta Treime este un singur Dumnezeu, Fiul si Duhul se raporteaza la o singura cauza; nu sunt nici alcatuiti, nici contractati in sensul contopirii lui Sabelie (Sabelie, un eretic monarhian patripasian, a tr ait la sfarsilul secolului II si inceputul secolului III.). Caci, dupa cum am spus, ipostasele Sfintei Treimi se unesc, nu in sensul ca ele se amesteca, ci in sensul ca ele exista unele in altele; iar intrepatrunderea reciproca a ipostaselor este fara contractare si fara amestecare. Ele nu sunt departate unele de altele, si nici impartite in ce priveste fiinta, in sensul impartirii lui Arie (Arie, eretic crestin, a trait in secolul III si IV.)
nu spunem ca Tatal este din cineva, ci spunem ca El este Tatal Fiului. Pe Fiul nu-L numim nici cauza, nici Tata, ci spunem ca El este din Tatal si este Fiu al Tatalui. Iar Duhul cel Sfant spunem ca este din Tatal, si-L numim Duh al Tatalui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar il numim Duhul Fiului. "Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, spune dumnezeiescul apostol, acela nu este al lui" (Romani VIII, 9.). Marturisim ca s-a facut cunoscut si se da noua prin Fiul. "A suflat, spune Sf. Scriptura, si a zis ucenicilor sai: Luati Duh Sfint"( Ioan XX, 22). Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal, dupa cum raza si lumina sunt din soare. Soarele este izvorul razei si al luminii. Prin raza ni se da lumina si ea este aceea care ne lumineaza si cu care ne impartasim. Dar nu spunem ca Fiul este Fiu al Duhului si nici din Duhul.

Raportarea la Taina Sfintei Treimi presupune doar doua lucruri din partea noastra: credinta si smerenia.

Prin credinta, primim modul in care Dumnezeu S-a manifestat ca Treime de Persoane in istoria mantuirii.

Prin smerenie, nu nazuim a afla pe cale rationala ceea ce Dumnezeu nu ne-a descoperit despre Sine.

Ereticii au avut credinta din belsug insa le-a lipsit smerenia.

De unde stii acest lucru?
Poate le lipsea CUVINTUL smerenie, asociat NUMAI Crestinismului, insa nu cred ca erau straini de cuvintul modestie

Nu inteleg de ce trebuie sa aruncam gratuit cu noroi in alte religii numai pentru a iesi noi in evidenta?

Nu aruncam cu noroi. Nu trebuie sa uitam ca erezia a aparut, in cele mai multe cazuri, in sanul Bisericii. Marile erezii antitrinitare (sabelianismul, arianismul, macedonianismul) au avut ca promotori clerici. Adica, oameni crediniosi, care cunosteau foarte bine Scripturile si Traditia Bisericii, de pana atunci. Lipsa smereniei s-a manifestat, in cazul lor, in primul rand prin faptul ca au incercat sa falsifice adevarul, incercand sa il explice pe cale rationala.

Tu nu consideri lipsa de smerenie, incercarea omului, care, cu privire la existenta sa, are inca foarte multe necunoscute, de a incerca sa-si explice intr-un fel rational Taina Sfintei Treimi?

IMPERIUL ROMAN, este denumirea data statului roman dupa instaurarea, de catre imparatul Augustus, in 27 i.Hr, a formei de conducere monarhica. Augustus a ales pentru sine termenul de princeps, astfel incat regimul instaurat de el a dat perioadei de inceput a imperiului (sec 1-3 d.Hr), inca din din antichitate, numele de principat. Domniile lui Diocletian si Cpnstantin cel Mare, care inaugureaza monarhia absoluta de drept divin, deschid epoca dominatului (sec. 4-5). Imperiul Roman este cel mai vast si compact imperiu al antichitatii, una din cele mai unitare si durabile macroformatiuni statale din istoria omenirii. Este singura data in istorie cand un stat a inglobat intre hotarele sale toate regiunile limitrofe Marii Mediterane, transformand-o intr-o Mare Internum. Intre granitele Imperiului Roman, care insumau peste 10000km, traiau, pe o suprafata de 3,3 mil. km2 ,intre 50-70mil. de locuitori, cca 1/5 din populatia de atunci a globului. In timpul dinastiei Antoninilor (96-192) Imperiul Roman atinge apogeul expansiunii teritoriale si al puterii militare.epoca marii crize a sec. 3 marcata de profunde framantari interne si grave conflicte militare, afecteaza intreaga viata statala.

Noul stadiu de dezvoltare atins de populatiile barbare de la hotare impune revizuirea raporturilor de subordonare a acestora fata de imperiu, constrans acum sa treaca la un razboi de aparare de-a lungul intregii frontiere. Reformele lui Diocletian si Constantin cel Mare vizeaza intarirea coeziunii interne si sporirea rezistentei statului in fata pericolului extern. Daca prin Edictul de la Milano(313) crestinismul devine o religie egala in drepturi cu celelalte culte din Imperiul Roman, prin Edictul de la Tesalonic(380)el este proclamat religie de stat, obligatorie pentru toti supusii imperiului. Unitatea Imperiului Romani se destrama la moartea lui Teodosiu I (395), cand teritoriul statului este impartit intre cei doi fii ai sai Arcadiu si Honoriu.

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ,Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.

7. Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!

8. Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

9. Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?

11. Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

12. Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.

13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

14. Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.

15. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchiază înaintea lui!

16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: ,Ha! ha!’ m-am încălzit, simt focul!”

17. Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchiază înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”

18. Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.

19. Nici unul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”

20. El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?”

21. Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!

22. Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

23. Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.

24. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?

25. Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.

. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?

Nu, eu nu o vad ca pe o lipsa de smerenie. Smerenia tine mai mult de pace in suflet, de modestie si de lipsa judecatii aproapelui nu de manifestari de frica in a fi curios si vioi la minte, MATUR si sobru in gindire asa cum bine ii sade unui crestin.

Dumnezeu daca ne voia sa ne comportam ca fiind lobotomizati ne lasa la nivel de cimpanzeu cu un creieras cit o nuca, dar uite ca nu este asa.

La Multi Ani 2010!

Mda, o forma foarte clara de explicare a unui fenomen la singular. Insa evident ca si aici se poate subintelege ca vorbind la singular Dumnezeu face referire la un MANUNCHI de fiinte dumnezeiesti in numar de trei.

Doamne clarifica-ne o data cu un semn ceresc, cu foc din cer, ceva din care sa putem intelege clar si nu din interpretari la nesfirsit si certuri si ambiguitati ale oamenilor!
Pina nu o faci sa nu ai pretentia ca avem ceva clar in cap!

Haideti sa privim lucrurile un pic secvential ,in succesiune :

1) Prima oara ,prin Vechiul Testament ,am cunoscut un singur Dumnezeu .Si a fost o mare victorie . Daca e sa ne uitam la multitudinea de zei existenti in fiecare religie de atunci,monoteismul chiar a fost ceva nou .Existenta unui singur Dumnezeu ,atotputernic,a fost o credinta care a cucerit poporul iudeu ,si a unificat astfel concepia religioasa
Dupa ce lumea a fost pregatita astfel ,in mii de ani de monoteism,in credinta in El,Dumnezeu a putut trece la treapta a 2-a a dezvaluirii de Sine

2) Dumnezeu are un fiu !!!
Nu au putut intelege asta iudeii,care erau singuri care il cunosteau pe Dumnezeu cel Unul.Nu au putut-o intelege inteleptii si imparatii . Si pentru ca stia ca aceasta 'Taina din veacuri' e greu de acceptat si inteles, dezvaluirea Fiului lui Dumnezeu nu s-a mai facut abstract ,prin vreo religie sau vreun profet cum a fost Moise ,ci direct ,minunat,prin insasi intruparea Fiului intr-un Om. Astfel,dintrodata,oamenii au cunoscut si ca Dumnezeu are un Fiu ,dar si ca acest Fiu a luat si natura umana,si astfel,un om ca si ei ,putea zice:"Eu si Tatal una suntem"

3)A treia etapa a dezvaluirii lui Dumnezeu,care e inca in curs si isi face lucrarea ,este coborarea Duhului Sfant "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa." Doar prin Duhul Sfant ,niste pescari,ajung sa proroceasca ca niste mari invatati . Noi traim aceasta etapa,a lucrarii Sfantului Duh .
Doar astfel a ajuns sa fie cunoscuta si dogma Sfintei Treimi,prin Duhul ,caci:
"Duhul toate le cerceteaza chiar si lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu"

Zici bine parinte, ca sa privim NOI secvential, insa Dumnezeu din cite am inteles cu totii nu priveste lucrurile in succesiune, linear, temporal.
Ce spui tu sunt numai justificari pentru a le brodi cum trebuie in intelegerea noastra limitata.

Ce credinta sa mai aibe Evreii in Dumnezeul lor daca reiese ca El de fapt nu le-a spus adevarul trunchiat, i-a dus cu vorba, si doar i-a "pregatit citiva mii de ani" pentru o "alta etapa" chipurile de intelegere TREPTATA a Trinitatii?

Cum poate Dumnezeu sa vorbeasca la singular MII de ani dupa care sa inceapa sa vorbeasca "pe o alta limba" creind confuzii ambiguitati, razboaie neincetate, cruciade tembele? Aici nu inteleg eu ce se intimpla!

Iata un alt citat simplu:
"Toti pun la masa vinul cel bun,si apoi cand se termina il aduc si pe cel rau .
Dar Tu,ai lasat vinul cel bun la sfarsit"

Chiar daca Dumnezeu se dezvaluie treptat,totusi ,o face mereu spre 'mai bine' spre 'mai clar'.
Caci una e sa crezi intr-un Dumnezeu abstract ,legendar,despre care 'se spune ca...' si alta e sa crezi intr-un Dumnezeu care coboara pe pamant ,sta la masa cu oameni simpli ,vorbeste in limbajul nostru,dar spune cuvinte atat de minunate,si face minuni VAZUTE asa mari,ca te fac pe tine cel necredincios sa spui,ca Toma, "Domnul meu si Dumnezeul meu" Daca Il vezi mergand pe ape ,sau inviat din morti ,iti zic eu ca iti piere orice urma de neintelegere si indoiala.
Nu stiu de ce Dumnezeu a ales sa se prezinte treptat,dar e minunat cum a facut-o,si ne-a dat cea mai frumoasa poveste 'live',care si numai daca o vezi cu ochii mintii,face cat toata intelepciunea lumii la un loc . Caci produce ceea ce intelepciunea nu va produce niciodata,recunoastere ,uimire ,si emotie vie.
Dumnezeu e unul singur -asa e-dar ca si tine,stau si ma minunez si eu ca prostul,cum ,la vremea potrivita,s-a aratat si Fiul lui Dumnezeu,tot Dumnezeu fiind si El. Mai frumos si mai spleendid decat tot ce as fi putu gandi cu mintea mea despre Dumnezeu,m-am trezit cu Dumnezeu pe pamant ,si nu unu ci doiiiii !!!!!!
Pot sa neg eu pe acest Dumnezeu Om care il vad si care il aud si ma imbat de cuvintele Lui?
Ma pot indoi de orice pe lumea asta ,de mine ,de Dumnezeu de orice,dar nu de Fiul Sau Omul,pe care il vad si e minunat,si e singura bucurie in aceasta viata,singura ridicare a valului misterului .
Asa ca vrand nevrand a trebuit sa accept ca Dumnezeu are un Fiu,pentru ca Cel care a zis despre Sine ca este Fiu al lui Dumnezeu,a fost prea minunat si a vorbit prea frumos ,asa cum oamenii nu ar fi putut niciodata sa o inventeze .
Deci prin frumusetea vazuta a lui Dumnezeu Fiul,il laudam si pe Dumnezeu Tatal,care ne-a facut o asa mare surpriza, 'la plinirea vremii'

Ce zic "unii" ! ! !
 

O "opinie" şi o concluzie . . . ! Dumnezeul Triunitar la ortodocşi ,la catolici , la protestanţi , la neoprotestanţi : http://www.pasi.ro/revista/dumnezeul-triunitar.html

Poporul ales ca exemplu
 

Doamne-ajuta!

Dumnezeu si-a respectat toate promisiunile fata de oameni. Ceea ce nu se poate spune despre oameni in raport cu Dumnezeu.

Evreii conducatori au crezut atunci (in vremea minunilor lui Iisus) ce le-a convenit si au incercat (dupa o reteta pe care o vedem si azi in actiune) sa-i minta si pe cei condusi. Rezultatul a fost catastrofal, iar noi, cei din celelalte neamuri nu vrem sa invatam din aceasta tragedie multimilenara nimic.

In ultima postare fratele Geo explica foarte clar unul dintre cele mai celebre pasaje din VT in care Dumnezeu insusi face referire la Sfanta Treime.

Doamne-ajuta!

Revelatia s-a realizat in etape si in functie de progresul duhovnicesc al poporului evreu. Ca pe un copil, potrivit varstei, l-a calauzit Dumnezeu. Avand in vedere ca poporul evreu era inconjurat de popoare idolatre si politeiste exista riscul sa inteleaga Sfanta Treime in mod politeist, iar descoprirea Sfintei Treimi nu se putea realiza deplin decat prin Intruparea Unei Persoane din Sfanta Treime.