Caci nu era timpul smochinelor...
 

In Sfânta Evanghelie după Marcu citim:
"12. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.
13. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.
14. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. "
Stim cu totii ca acel smochin s-a uscat. Si mai stim ca Iisus a facut acest lucru ca sa intelegem ca orice vom cere cu credinta, vom primi.
Ce nu reusesc eu sa inteleg este de ce, cate vreme nu era timpul lui sa dea rod...

Aceasta este o pilda.
Ea nu are insa legatura cu planta sau cu recolta, ci cu omul si cu sfarsitul acestuia.

Daca omul stie vremea recoltei si a iernii si a verii, nu trebuie insa sa cada in capcana cum ca omul moare la batranete.

Hristos vrea sa spuna omului ca niciodata nu va sti cand ii va veni sfarsitul, deci sa fie gata oricand, facand fapte bune si aflandu'se in pocainta pentru cele rele. Asa cum sfarsitul a venit unei plante, inainte de vreme, tot asa si omului, de multe ori ii poate veni moartea inainte de batranete. Iar planta nu are suflet sau ratiune, spre a suferi mai apoi, insa omul are, deci sa fie pregatit a da raspuns bun vietii petrecute pana in acel moment.

Eu asa o inteleg.

Explicatia este buna, cred, dar nu putem spune ca acest copac nu a suferit, doar s-a usat "din radacini", nu?

Plantele nu au sistem nervos si nici durere.
Faptul ca sunt vii si pot muri este ceva diferit de viata si moartea unei fiinte constiente de sine.

Cu siguranta, chiar daca simtim ca ne scapa un inteles in cazul acesta, Hristos a stiut bine ce face.
Iti dai seama ca nu ar fi facut ceva absurd sau negandit.

Sensul este foarte important.
Daca omul va fi luat inainte de sfarsitul zilelor sale (batranete) nu va putea spune ca nu a stiut nimic despre aceasta posibilitate.

Bineinteles!!! Bineinteles!!! Bineinteles!!! Nu ma indoiesc de asta!
In ceea ce priveste durerea pe care o simt plantele, nu stiu ce sa zic...eu una cred ca simt si cand le rupem, si cand le lovim, cred ca simt si frigul, altfel nu se explica toate schimbarile chimice care au loc ori de cate ori li se intampla ceva...

Si eu cred ca tot ceea ce este viu exista intr-un mod unitar si ca asa cum animalele ne simt starea de spirit si reactioneaza in consecinta, si plantele o pot face, chiar daca la un nivel mult mai redus.
O sa fiu putin offtopic, dand un citat de la inceputul cartii Fratricizii de Nikos Kazantzakis, care desi nu este citat din Evanghelie, este foarte frumos si, cred, adevarat.
I-am spus migdalului: Frate, vorbeste-mi despre Dumnezeu.
Si migdalul a inflorit.

Foarte bine ai explicat. Iti multumesc, acum am inteles si eu sensul acestei intamplari :6:

Daca ar fi un fapt real si nu o pilda, am fi indreptatiti sa afirmam ca Domnul nu stia nici macar cand este vremea smochinelor, sau, ca in acesta situatie, El, blestemand smochinul, savarseste o nedreptate.

Deci, intamplarea aceasta consemnata in Evanghelia dupa Marcu, nu corespunde logicii omenesti ci celei dumnezeiesti. De aceea, in chipul smochinului trebuie sa ne recunoastem fiecare dintre noi. Vine vremea cand va cere de la noi Hristos, roadele noastre. Noi, insa, niciodata nu ne putem scuza ca nu este vremea roadelor, caci intrega viata suntem datori a rodi duhovniceste.

Dea Domnul ca la acea vreme toti sa fim aflati asemenea barbatului pe care "il fericeste" psalmistul David in Psalmul 1, despre care spune ca va fi asemenea unui "pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori".

...completare:
 

...dar numai cand te gandesti ca Domnul Hristos a facut acea minune te ia cu fiori si te temi sa spui ceva, stiind ca prin Sfintele si Preacuratele Sale maini s-au facut toate!!! oare nu stia El ca si Creator cand este vremea rodirii???
Privim prea subiectiv lucrurile, caci obiectiv ne priveste personal, cum spunea Windorin!
Ne priveste pe noi caci „nu stim nici ziua nici ceasul” ducerii noastre din aceasta viata! Tocmai ca smochinul nu era gata de rodire, asa ne va lua si pe noi moartea cand nu suntem gata sa dam „raspuns bun la infricosata Judecata” noastra personala!!!
Asa suntem si noi: crestini fara roade!!!
stim tot din Sf.Evanghelie ca pomul care nu face roada se taie si se arunca in foc! Daca vine Stapanul si ne va gasi fara roada asa va face si cu noi... ne va taia si ne va da focului! Dumnezeu sa ne fereasca de para focului!!!

Iisus l-a pedepsit pentru ceva ce era in legea firii. Asta nu inseamna ca noua ni se cere ceva mai mult decat este in legea firii? Lucruri suprafiresti?
De unde sa avem noi astfel de roade?
Cerem de la Dumnezeu. Cred ca daca cerem cu credinta, vom avea si roade.
Ca nu de la noi dam roada, ci tot de la Iisus rodim, daca ne vom ingriji de aceasta.

Ca noi de aceea traim astazi si maine, cu voia lui Dumnezeu: ca sa rodim.
"Şi le-a spus această parabolă: „Cineva avea un smochin sădit în via sa şi a venit să caute rod în el şi n'a găsit.
Şi a zis către vier: Iată, sunt trei ani de când vin căutând rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l: de ce să ţină pământul degeaba?
Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce-l voi săpa împrejur şi voi pune gunoi
poate că va face rod în cel viitor; iar de nu, îl voi tăia“. (Luca 13, 6-9)

Dar pe cat de inspaimantatoare mi se pare parabola, nu pot sa nu observ ca Iisus Hristos a aratat puterea care o are pedepsind un smochin. Ar fi putut sa pedepseasca un pacatos, nu? Dar nu, ca era plin de dragoste. Si a aratat pe un smochin ca vom fi judecati!

Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea asupra parabolelor. Este doar o opinie, luati-o ca atare.

Interesanta explicatie.
Da, cred ca Dumnezeu cere de la noi lucruri suprafiresti, pe care le putem realiza cu ajutorul Lui.
De exemplu, ne cere sa ne iubim dusmanii, sa intoarcem raul cu binele. Ce este mai nefiresc?
Sau sa ii multumim lui Dumnezeu pentru toate. Sunt oameni care ii multumesc si pentru boli si necazuri. Ce ste mai nefiresc?
Ne cere si lucruri paradoxale, ca de exemplu sa fim in lume fara sa fim din lume,
etc
Trebuie totusi precizat, 'nefiresc' in sensul firii cazute, nu al firii create de Dumnezeu la inceput.
De altfel Dumnezeu nu neaga insa firescul, nici pe cel creat de el si ne-cazut, ci il depaseste, il transcendeaza.

Da, Fani.. ca sa ma exprim mai direct, eu cred ca daca traim o viata "normala", chiar daca nu facem rau, nici bine.. adica daca traim asa cum este considerat "bine" in societatea actuala, vom fi taiati si aruncati in foc.
(Ca smochinul neroditor cand nu era vremea roadelor.)
Gresesc?

Smochinul cu pricina era plin de frunze verzi, care anuntau rod - nu era bolnav, nu avea omizi, si nici vreun animal de talie mare nu-l doborase la pamant. Si totusi, mintzea, pentru ca in el nu erau fructele promise de coronamentul luxuriant.
Aparenta de bogatie a frunzisului verde anunta o credinta puternica, dar iata ca faptele, adica fructele, lipsesc...
Asa si noi, ne aratam vrednici, in loc sa aducem roadele starii noastre - de celibat, de familisti, de parinti, de copii, de educatori etc..
Deci nu cred ca vom fi taiati si aruncati in foc...daca facem chiar si cele mai mici fapte cu dragoste...

Nu-ti face probleme. Intrebarea ta este foarte buna.
Ma gandesc acum cand este "vremea" roadelor. Ce inseamna asta?

Multumesc de incurajare, desi acuma cred ca totusi nu trebuia sa fi deschis topicul asta...
Cred ca vremea roadelor este tot timpul, pentru ca se aduna, ca intr-o camara, adica nu punem doar dulceata de capsuni, mai trebe si zacusca, si muraturi... adica diverse fapte, chiar mici, in tot timpul vietii, ca sa nu le lasam pentru ultima clipa, despre care clar nu stim cand este... eu asa cred, dar poate ma insel...

Ai probabil dreptate ca Dumnezue ne va considera caldicei. Insa despre aruncat in foc.. nu stiu, asta e treaba Lui, care este milostiv si iubitor de oameni si ne poate schimba opricand ;-)

Hm... Fani, asta cu schimbatul oricand nu cred ca se poate... Dumnezeu respecta vointa si liberul arbitru al omului. Daca acesta nu vrea sa se schimbe, desi Dumnezeu ii tot arata, ii tot vorbeste si el nimic... ce se intampla oare? Dumnezeu e bun, da, dar nu baga in traista.

Ei da, are Dumnezeu destule metode de disciplinare...

Si asta este adevarat, am exprimat eu ideea prescurtat. El poate sa ne schimbe daca ne lasam noi schimbati. El incearca prin toate mijloacele, dar daca nu vrem si nu vrem.. Cum spune Andrei, nu se stie niciodata ce ni se intampla pentru a ne scoate din banalul si caldicelul cotidian.

Da, ca sa ne schimbe, trebuie sa ne lasam schimbati, iar ca sa ne lasam schimbati, trebuie sa constientizam si sa acceptam ca am gresit...asta este cel mai greu...

"S-a întâlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: “Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?” Si i-a zis: “Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mântuitorul, în martea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca în tine roada în veac”. Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara.

Apoi zice Ava Alonie: “Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, îndelunga rabdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândetea, credinta."

smochinul reprezinta pe farisei. faptul ca nu
era timpul smochinelor trebuie sa ne faca sa incercam sa patrundem
firea oamenilor dupa "mugurii" lor, caci era primavara inaintea Pastelui.
Iisus Hristos cunostea omul de departe, vezi Natanael, nu trebuia sa
astepte vara. Asa si noi, trebuie sa "citim" omul si sa cercam "duhul".

"Chemarii de sus i se poate raspunde doar cu 'Iata-ma!' ori cu 'Da, Doamne!'. Motivarile, fie ele omenesti plauzibile, nu sunt luate în considerare: (...) Mereu si în orice clipa este vremea'si acum este'a-i raspunde lui Hristos 'Iata-ma!'. (...) "There is always time for good manners", zicala aceasta, de larga circulatie în sudul Statelor Unite, ne poate fi pilda si temei: se cade sa avem întotdeauna timp sa ne purtam cuviincios , pentru a da dovada de bune deprinderi. Petrescu spune ''Condamnat la moarte si dus spre esafod, nu as spune prietenului care m-ar opri în drum: acum nu am timp sa stau de vorba cu tine." (...) Orice preocupare, orice grija, orice bucurie, orice exigenta paleste si piere în prezenta vocii divine. (...) Nefericitul smochin nu-i altul decât nestiutorul, proceduristul, legalistul, de sine statatorul, învârtosatul, formalistul fariseu care se socoteste aparat de termene si de strictetea prescriptiilor, care sie îsi ajunge si nu are nevoie de duh sfânt ori de mila, care altadata se îndreptatea falindu-se ca da zeciuiala din chimen, izma si marar!" (Parintele Nicolae Steinhardt)

Isidor Pelusiotul spune: "Pomul calcarii poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui si-au facut acoperamant stramosii nostri calcatori de porunca. Din pricina ca n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca sa nu mai faca rod, care este pricina pacatului. Iar ca pacatul se aseamana cu smochina este lucrul destul de limpede: Are dulceata placerii, lipiciunea pacatului, iar la urma, usturimea si iutimea constiintei. Istoria smochinului a fost asezata aici pentru a ne indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata pentru a ne infatisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roada duhovniceasca este un smochin. Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin blestem si-l trimite in focul vesnic".

Parintele Nicolae Steinhardt spune ca da, este o nedreptate sa ceri unui pom roade atunci cand nu-i vreme recoltei. Dar nedreptatea inceteaza pentru ca nu e vorba de smochin ci de om, de fiinta care trebuie sa fie roditoare tot timpul.

Vremea smochinelor poate să însemne și limitarea rodirii duhovnicești la perioade cum sunt Postul Mare, Săptămâna Mare sau Săptămâna Luminată, după care urmează revenirea la somnul secular al sterilității și nepăsării. Probabil că porția de libertate pe care o agonisim prin post nu prea are un folos durabil, dacă nu are continuitate și în sezoanele ”neproductive”, ceea ce înseamnă că smochinul care dă roade tot timpul nu mai e supus ritmurilor vegetale (cosmice), ci a intrat în anotimpul Învierii, adică al rodirii nesfârșite.

Intamplarea cu smochinul mi se pare cumva si o anticipare a ceea ce avea sa se intample.Contextul temporal e situat in apropierea patimilor ,iar ca si loc,Iisus statea in afara Ierusalimului cu ucenicii,si veneau zilnic in Ierusalim. Practic Domnul vine din afara cetatii ,in cetate ,si o gaseste uscata . Ii este foame si le este foame,si nu gasesc rod.
Acolo unde ar fi trebuit sa fie hrana spirituala a lui Israel si chiar a lumii intregi , sunt intampinati cu pomi fara rod.
Iisus condamna un copac poate pe nedrept,dar in calitate de Proniator,de gradinar ,iar cetatea Ierusalimului condamna pe insusi Dumnezeu-Fiul , pe nedrept .

Din "foame" de oameni S-a intrupat, adica din dorinta de a-l avea pe om partener vesnic de dialog. Si desi a venit pentru oameni, acesti nu L-au primit ca pe Fiul lui Dumnezeu sau mai bine zis nu L-au primit deloc, caci L-au dat mortii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa ajungem smochin neroditor. Asta trebuie sa retinem, ca la judecata de apoi, cel lipsit de rod se va usca.

"Roadele" sau "roada" la smochinul aratat ca pilda profetica de Domnul Iisus este roada Duhului Sfant in noi, crestinii.

Din moment ce esti nascut din nou, din Dumnezeu si devii copil al lui Dumnezeu trebuie sa "rodesti" in tine roada Duhului Sau. "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor..." si spune mai departe: "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul."
Cu alte cuvinte, noi fiind in firea pamanteasca avem o "lege" in noi insa fiind "in Duhul" avem, prin harul lui Dumnezeu, aceasta "menire" sa rodim fapte duhovnicesti.

Pilda aceasta tainica incepe cu un lucru care te inspaimanta: "Iisus a flamanzit..." Domnul nostru nu are decat un singur scop: sa nasca prin Duhul Sfant copii de Dumnezeu. De aceea in alt loc, cand este indemnat sa manance, Domnul nostru spune: "Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui. (Ioan.4:34)
Voia Tatalui??? "Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan.6:40)

Iisus Hristos ne-a aratat dragostea Lui prin aceea ca Si-a dat viata Lui pentru ca sa ne castige iar acum isi arata mai departe "foamea Lui" sau "dorinta firii Sale dumnezeisti" ca noi sa nu ne pierdem in firea noastra pamanteasca ci sa fim gasiti rodind in Firea Lui dumnezeiasca.

pilda smochinului
 

Foarte frumoase dezlegări ați găsit, iar eu am citit una srisă de părintele N. Steinhardt care m-a minunat de-a dreptul:
http://www.nistea.com/steinhardt_timpul_smochinelor.htm
ca mai apoi să-i găsesc susținere în Scriptură, când Isus i-a chemat pe Iacov și pe Ioan:
11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.(Lc5,11)

sau pe Simon și Andrei:
17. Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.
18. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.

La fel, când un ucenic I-a cerut să-l învoiască:
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.(Mt8,21-23)

Adică, spre deosebire de smochin, omul trebuie să fie ”pe rod” tot timpul, să fie capabil să-și depășească limitele umane pentru că e creeat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

acel smochin simboliza poporul Israel la care Domnul a venit sa culeaga roade insa nu a gasit, evident Domnul stia ca nu era timpul smochinelor insa a vrut sa dea ucenicilor o pilda.

Atunci cand iubesti cu adevarat, nu ai parte de pauze de iubire. Asa se intampla si cu omul bine placut Domnului, rodeste tot timpul.