de ce suntem atat de ignoranti?
 

Daca as incepe prin cateva intrebari de genul: de ce la noi costa un km de autostrada cat in vest 3, cand acolo oamenii sunt platiti de 5 ori mai bine si acel km este construit de 5 ori mai durabil sau de ce la noi se schimba bordurile de 2 ori pe an, veti zice ca fac politica.
Si nu vreau sa fac politica.

Dar totusi, de ce suntem atat de ignoranti?

Ca in toata lumea civilizata, si in romania exista 3 clase sociale: cei bogati, cei saraci si cei de mijloc. Numai ca la noi, fata de restul lumii clasa de mijloc e cea mai mica, aproape inexistenta, pe cand acolo e cea mai mare, care sustine economia unei tari.

Credeti ca este intamplator?
Eu nu cred. Cred ca asa se doreste.
Clasa de mijloc nu poate fi cumparata pe galeti goale, zahar si ulei.
Ea e putin mai cultivata, civilizata, are acces la informatie si poate gandi singura.
Aceasta se organizeaza si poate promova lideri ce fac concurenta celor bogati care la noi mai toti fac parte din clasa politica.

Clasa de mijloca mai are si principii.
Cand esti sarac nu ai principii, ai greutati.
Cand esti super bogat nu ai principii ai o groaza de oportunitati valorificate.

Si totusi, de ce suntem atat de ignoranti?
Pentru ca exista intelegerea printe cei de buna credinta ca nu am venit aici sa imparatim.
Am venit pe lumea asta sa ne facem mai buni, sa ne sporim virtutiile si sa mergem inapoi la Domnul, acolo unde e rostul nostru.
Sa fim smeriti, toleranti si sa rabdam.

Foarteee gresit. Nu pentru ca nu ar fi adevarat, dar pentru ca nu are legatura cu ignoranta. Poti sa nu fi ignorant si totusi sa nu vrei sa imparatesti precum si invers. Iar ignoranta nu are legatura cu virtutile.

Atunci de ce?
Pt ca cei saraci nu pot lua atitudine. Nu-si permit pt ca saracia nu-I lasa.
Pt ca cei bogati nu vor. Asta le convine. Prin faptul ca lucrurile sunt asa au ajuns bogati, nu prim munca asidua.
Pt ca cei de mijloc, intelectuali, sau oameni care nu depind de un post la stat, care pot spune ceva fara sa se teama ca de maine nu mai au ce pune pe masa copiilor nu prea exista. Sunt putini, si care ori sunt prea preocupati sa ajunga si ei in clasa de sus bazandu-se pe faptul ca lucrurile asa cum sunt le permite, ori incep sa alunece in jos sa nu mai au din ce sa-si plateasca ratele si alte dari.

Si mai e ceva si asta e cel mai trist: pentru ca nu avem ce face.

Ori emigram, ceea ce practic pentru unii din noi ar fi simplu.
Dar atunci, cum ne vom mantui daca cautam doar trai usor fara dureri de cap? Daca cautam ca copii nostrii sa se joace cu lebedele in parc si vereritele? Daca cautam doar sa nu mai vedem suferinta?
Ori nu emigram, stam aici si ne uitam cu ochii cat cepele cum usor, usor copii si nepotii nostri vor muncii ca sclavi la niste Videni, Bournei, Nastasoi si Dragnoi, traumatizati de suferinta din jur.
Vor muncii pentru a trai sub pragul saraciei, ca arabii la sheici.

Si atunci, credeti ca un neam de oameni saraci, indatorati, fara perspectiva zilei de maine vor mai avea credinta multa? Stiu ca saracia si mizeria nu e unul si acelasi lucru, dar parca la noi din incrucisarea ruso-latina cei sarmani in loc sa viseze la lucruri frumoase si la sporirea virtutilor, parca mai abitir vor sa fie si ei capitani, sa dea cu bani in lautari si sa scoata capu' dintr-o masina tunata si sa zica: papuse, te las pe undeva? Stiu, nu e frumos sa critici....

Biserica inca strange milioane de oameni la hramuri, la moaste, inca nu a pierdut contactul cu oamenii. Credeti ca poate face ceva? Si da, biserica suntem si noi.

Am atasat o poza cu ce se vede de la mine de pe fereastra, ca sa-mi intelegeti dispozitia cand scriu aceste lucruri. Si inca una cu Hyde Park din Londra intr-o zi de miercuri, toamna.


Astept pareri ...

nu ma intereseaza politica
 

Si nu, nu tin nici cu portocalii, nici cu rosiile, nici cu atonestii.
Scopul meu pentru care am postat aici nu a fost sa discutam politica.

Deci va rog sa nu ma convingeti ca unii sunt mai buni decat ceilalti, exista threadul <<eu cu cine votez?>> pentru asta.

Nu cred ca de acolo ne vine noua scaparea.
Desi e de discutat daca de acolo ne vine necazul.

Eu zic ca nu numai de acolo pt ca aia "e" oglinda noastra.

Ci sa incerc sa aflu: este adevarat ca nu se poate face nimic?

Nu cred ca este adevarat - fiecare sa faca la stanga si la dreapta sa, semenilor lor si mediului in care traiesc.
Eu asa cred...

Eu am lucrat prin multe tari europene cativa ani, dar tot in Romania vreau sa traiesc. Bine. ;)

Idem.
Tot telecom.
Numai ca eu inca fac asta. Plec lunea si ma intorc vinerea.
Navetist pe Tarom.

Si stii ce? Cand vin acasa, aproape fara exceptie ma asteapta la controlul pasapoarte o mutra rece care intinde mana fara sa zica nimic, apoi dupa ce imi scaneaza pasaportul si mi-l inapoiaza intoarce capul. Suceste capul. Cei care ati trecut pe acolo, trebuie sa stiti ca nu e gest izolat. Atunci eu trebuie sa inteleg ca a terminat cu mine. Parca <<multumesc, urmatorul>> e prea mult sa zica...

Si da, si eu vreau sa traiesc aici.
Si nu ma deranjeaza ca nu ma respecta lumea. Nu-mi trebuie onoruri.

Dar totusi, nu vreau sa ajungem sa fie o tara unde este traumatizant pentru copii sa traiasca.
Sa vada ca prin munca nu faci nimic.
Ca cei mai golani si codasi la carte ajung cel mai bine si eventual pusi sa-i coordoneze pe ceilalti.
Sa-si vada parintii speriati cand un badaran din trafic se da jos la ei.
Sa vada cum bietele animalute se topesc de foame mai peste tot.
Cum da o masina peste ele si se tarasc in 2 labute.

Mi se pare ca totusi asa cum este acum Romania este traumatizanta.
Pt ca toate valorile se distrug.
Tocmai imi spunea cineva, ca nici Stefan cel Mare nu a fost prea mare, ca de fapt, a fost un hot si l-a atacat pe Vlad Tepes, patimas si manios.
Asa ca de fapt, nu prea exista adevarati eroi, valori...

Si culmea, mi se pare ca suntem totusi un popor vesel!
Daca mergem sa facem o greva, la sfarsit o punem de-o hora :)

Pe mine m-a dat afara acum mai multi ani o tzoapa din Bucuresti, ruda cu patronul firmei X. Acum ii multumesc ca m-a scos din mizerie.

Nici afara nu curge lapte si miere. Am trait cu emigrantii in acelasi apartament, in aceeasi scara, am vazut pe pielea mea stilul lor de viata dea acolo. Infiorator. Cand le povesteam cunoscutilor prin ce-am trecut, ziceau ca nu-s normal la cap. In sfarsit, Europa e plina de turci (care mi-au aruncat o bucata de trotuar in masina intr-o noapte, in Belgia, ca sa-mi ia antena de GPS), de marocani si egipteni (astia-s cei mai rai cred), de albanezi, de ucrainieni, moldoveni (cei mai oameni dintre emigranti)... In Germania mi-au furat un pulover uitat intr-o seara la serviciu, nu mai zic de povestile din Italia...

Deci unde sa emigrezi? Pentru ce sa fiu injurat in alta limba cand eu vreau sa fiu injurat in romaneste pe strada? Mai bine merg cu bata-n masina ca sa parez in caz de nevoie, macar sa ma inteleg cu ala care se da jos la mine, sa stiu cu ce l-am deranjat.

Madalin,
Inteleg ca tu faci parte dintre cei care duc o vietusca tihnita, indestulata in Romania, clasa timida de mijloc, cea cu iesiri in week-end la schiat in Austria cu familia si prietenii si alte placeri necesare, insa te deranjeaza PEISAJUL.

Parerea mea este sa consideri Romania ca un vest salbatic...iar deschzatorii de drumuri ai vestului, oameni deosebiti, de mare curaj, singuri au luat taurul de coarne si au inceput sa-si imbunatateasca viata LOCAL, in mijlocul sagetilor trase de INDIENI...deseori, fara sa se bazeze pe autoritati

Ca urmare, cred ca ai putea sa incepi cu vopsitul celor doua ghene de gunoi care-ti deranjeaza peisajul de la geam. Oare crezi ca ai putea ca cumperi o cutie de vopsea placuta si sa o vospesti?. De asemenea catelului care va pazeste masinile de shuti, ai putea sa-i faci o cusca pentru a nu mai fi nevoit sa cutreiere strazile si sa fie accidentat.

Cred ca doar prin exemplul propriu si actionind LOCAL putem schimba ceva global. Initiaza tu acest mic pas. Apleaca-te si ridica tu cutia aia de conserve aruncata de cineva pe geam.
Hai, cu Dumnezeu inainte!

uitandu-ma la cele doua poze
eu am ales sa vad de la fereastra mea...container-ul (exact asa se vede si la mine ) cu oameni ai strazi care vin si la cinci dimineata ,inainte sa vina cainii...de... lupta pentru supravietuire
decat Hydn Park cu fete topless,si tineri drogati
am ales ca asa am crezut eu ca e mai bine pt copii mei
acum nustiu daca acel conform al vietii din vest e de invidiat ,parerea mea e ca tocmai bunastarea la care au ajuns i-a indepartat f.mult de biserica
am intrebat pe cineva ce religie are...mi-a raspuns ...AVE MARIA...what? eu de colo ..pai AVE MARIA nu este o religie ,e un cantec...ok..ok habar n-au
in alte tari ..mai din est...adica mai in mijlociu...lumea e f.religioasa dar deloc IGNORANTA ..acolo daca se scumpeste paine cu 1 ban(echivalent) a doua zi toti ies in strada
asa e lumea facuta (asta ca concluzie ca nu am altceva de zis si tot stau si ma gandesc daca sa dau click sau nu na

Vad ca deja ne macina altceva... Probabil ne este mai usor sa vorbim de ceea ce ne-a afectat cel mai mult viata, decat ceea ce ne va afecta in urmatorii ani. Am fost si eu vreo 9 ani in Londra, unde erau adunate toate natiile lumii. Desi am avut si priviri ostile (din partea irlandezilor de obicei care erau cam needucati si cam invidiosi) nu-mi amintesc sa ma fi injurat cineva vreodata. Am respectat si am fost respectat, indiferent ce sefi si ce colegi am avut. Poate negrii erau mai nesimtiti in trafic si in mijloacele de transport in comun, cautand sa sfideze cu orice pret pe cei albi, dar asta era o problema ce tinea de istorie si razbunare! Am avut pentru un timp si familia cu mine, au vazut cam ce inseamna invatamantul englez, dar cand am spus "Gata", n-au fost comentarii. Oricum, puteam sa stau si 20 de ani, tot nu m-as fi adaptat. Romania a fost dintotdeauna slabiciunea mea totala, chiar daca (asa cum spunea cineva mai devreme) de cum puneam piciorul in aeroport eram brutal izbit de aroganta, ignoranta si nesimtire. Si totusi, si acei aroganti, ignoranti si nesimtiti, au un cerc de prieteni cu care ies la iarba verde, se viziteaza, isi fac cadouri si sufera daca li se intampla ceva rau... La noi educatia civica e marea problema!!!
Cat despre viteza cu care se fac soselele la noi, pretul si calitatea, asta e o cu totul alta poveste. Nu facem politica dar tot aici ajungem. Nimic in tara asta nu-i gratis, chiar daca am dori noi sa credem. Nici nu banuiti cam cat costa sa obtii un contract mai acatarii, iar licitatiile sunt doar de fatada. Castigatorii se stiu dinainte. Preturile nu sunt reale, ci foarte, foarte umflate, ca sa aiba de unde-si acoperi spagile si serviciile colaterale. Credeti-ma ca stiu bine ce spun. Iar pentru o autostrada... ehehei!... Pai n-ati vazut cati bani cer romanii care sunt proprietari pe pamanturile respective? Miliarde... Multe miliarde pt fiecare proprietar in parte!... De ce? Cui foloseste? De ce nu se da la schimb in alt loc? De ce nu se "forteaza mana" celor care se incapataneaza sa tina la pret numai fiindca stiu ca nu se poate altfel? Nu sunt adeptul dictaturii, dar la noi democratia are inteles foarte ciudat...
Suntem pe un forum cu specific ortodox. Poate suna nebuneste, dar eu continui sa cred ca numai Dumnezeu ne mai scoate din rahat, dar nu se roaga nimeni pt asta, fiindca probabil au si mai marii bisericii interesele si compromisurile lor.

In sensul indicat de tine, de schimbari rapide si substantiale, cred ca nu se poate face nimic. SCHIMBAREA IN BINE porneste de la virf.
..iar pentru ca un partid de salvare nationala, de ex. sa poata sa existe, trebuie sa fii INDEPENDENT, ceea ce in conditiile actuale este imposibil avind in vedere ramificarile exterioare.
Deci stai linistit si bucura-te de ce ai ca totusi esti privilegiat si lucrezi pentru o companie care creste chiar si in vremuri tulburi.

Oh, cat imi place topicul asta!
Suntem ignoranti pentru ca asa am ales sa fim. Indiferent cine ce ar zice si ce tapi ispasitori am gasi, adevarul este unul singur: TOT dar absolut TOT ce se numeste viata noastra, a fiecaruia dintre noi, este o banala chestiune de alegere... Banala, in sensul ca nu necesita nu stiu ce algoritmi complicati. Aleg una sau alta. Dar, foarte dificil de executat. Exista o inertie a fiintei umane, care o tine in loc, si oricat de greu i-ar fi in locul in care se afla, gaseste mult mai greu sa se mute de acolo.
Este mult mai usor sa stau pe margine si sa critic tot ce intra campul meu vizual, aratand cu degetul si judecand, bagand in cutii prestabilite de societate, cu etichete precise ... E foarte greu sa fac ceva ... E greu sa dau o mana de ajutor, e greu sa fiu voluntar in viata altora si in viata comunitatii (pentru ca am stabilit ca absolut totul trebuie sa aiba un pret), e greu sa fac eu cel mai mic efort, e greu sa fiu cinstit cu mine insumi ...
Ne uitam in sus si dam vina pe partide, uitand de fapt ca ei sunt oglinda noastra, a celor multi: indiferenti, superficiali, egocentristi, cautatori de scurtaturi. Boala neamului asta se numeste "miserupism". Pentru ca ni se rupe. De orice. Mai putin de noi - dar intr-un mod complet bolnav pentru existenta individuala.
Si se intampla pentru ca nu stim cine suntem cu adevarat. Ne-am pierdut identitatea reala, am ratacit scopul pentru care am fost creati. Acesta este singurul care poate sa ne dea o motivatie reala pentru a trai altfel. Nu-l avem si de aceea suntem atat de ignoranti...

Subscriu la partea cu "miserupism"-mul.
Dar oare e cauza sau efect? Sau ambele?

Si totusi fara "miserupism" o buna parte din oameni risca sa ajunga la balamuc.

Peisajul ma deranjeaza, dar perspectiva ma sperie de-a dreptul!


Vorbesc de perspectiva in viitor...
Stiu, o sa-mi ziceti ca nu ne lasa pe noi Dumnezeu.
Dar degeaba te rogi intruna sa treci un examen daca nu pui si tu mana nitel sa mai citesti, sa mai inveti.
Si noi nu prea punem mana.
Intai trebuie sa faca si omul ce poate si apoi vine binecuvantarea, nu?

Eu cred ca miserupismul este o optiune. Neimplicarea este o decizie. Aleg sa-mi pese, sau sa nu-mi pese. De la alegere pleaca totul. Ceea ce aleg are directa legatura cu ceea ce sunt eu in ochii mei. Cu identitatea mea.
Parerea mea este ca daca il vad fie ca pe o cauza, fie ca pe un efect, atunci ii dau putere asupra mea. Daca inteleg ca este doar alegerea mea, atunci mai am o sansa cu viata mea...

O viata centrata pe principii si nu pe alte lucruri labile ma ajuta sa nu intru la balamuc. Credinta ma ridica si ma duce mai departe, de fiecare data cand am cazut.

Si ai dreptate ... Trebuie sa ne facem partea noastra, dincolo de rugaciuni ... Exista un mare adevar in urmatoarea afirmatie: fa tot ce iti sta in putinta, si apoi lasa-L pe Dumnezeu sa faca restul...!

Cainii pazesc masinile de hoti?De ce le sunt atribuite cainilor asemenea caracteristici idilice?
Sunt doar niste animale, si locul lor nu este pe strada.
In plus chiar nu inteleg simpatia pe care o au unii oameni fatza de un caine ranit, cand oamenii care trec prin accidente de obicei au parte de indiferenta in cel mai bun caz, iar in cele mai rele, in loc de o mangaiere sau de o mana de ajutor afirmatii gen "prostu' nu s-a asiguraaaaat!!!"

Simpatie? Simpatic e Toni Grecu. Sau poate pentru altii Andrea Marin.
Simpatie pentru o fiinta in durere?

Poate ca oamenii sufera pentru o fiinta ranita pt ca cine are dragoste, iubeste si oamenii si toata creatia lui Dumnezeu?

Si apoi daca mergem pe rationamentul tau nu ar trebui sa intelegem nici pe oamenii care au simpatie fata de accidentati, ca aia poate scapa, da' muribunzii sunt si mai <<simpatici>>.

Scuze ca am fost rautacios, dar m-a deranjat ideia ta.

SIMPATÍE, simpatii, s.f. 1. Atracţie, înclinare, afinitate pe care cineva o simte faţă de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecţiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; ataşament; devotament. 2. (Fam.) Persoană faţă de care cineva simte afecţiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere şi celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 23 Jul 2004 | Greşeală de tipar


Parerea mea (se pare ca am tare multe pareri ) :) este ca, de-a lungul drumului pe care-l parcurgem, ar trebui sa invatam sa ascultam atent ce anume vrea sa spuna celalalt. E un exercitiu care tine doar de noi si care ar putea imbunatati substantial relatiile cu cei din jurul nostru. Si asta pentru ca se poate intampla ca o afirmatie sa poata fi privita diferit, si desi enuntul este acelasi, mesajul perceput sa difere substantial.

De exemplu, din postarea lui andreicozia, eu am inteles altceva : ca, decat sa stam sa privim lucrurile din jurul nostru, blamandu-le si nefacand nimic cu privire la ceea ce ne nemultumeste, am putea face ceva care sa fie constructiv, si urmeaza exemplul lui cu cainii si ghena de gunoi. Asta am inteles eu, si din punctul meu de vedere, ii dau dreptate.

Inteleg si punctul de vedere al lui the fallen. Noi oamenii am devenit foarte insensibili unii cu altii. Ne este tot mai greu sa ne raportam la cei din jurul nostru, si exageram de multe ori cu grija fata de alte fiinte decat cele umane. Cunosc pe cineva care a luat decizia sa se retraga din lume, pentru ca are convingerea ca lumea nu merita atentia si efortul ei, in schimb salveaza orice pisica vagaboanda care ii iese in cale.

Apoi, simpatie, inseamna foarte multe lucruri. ;)

Sunt trei cauze cauze: necinstea, lenea si lipsa de experienta.

Necinstea (hotia, înselarea etc) atrage atât mânia lui Dumnezeu cât si dezordinea si saracia.

Lenea aduce saracie si mizerie.

Nu avem experienta lucrului bine facut fiindca suntem o natiune fara un trecut de viata urbana, cum au avut vesticii si alte popoare, nu avem experienta traiului în comun decât de câteva generatii. Sa speram ca ne vom mai cizela cu timpul.

IGNORÁNŢĂ f. 1) Stare de ignorant; lipsă de cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetenţă; neştiinţă. 2) Lipsă de instruire şi de cultură generală; incultură. [G.-D. ignoranţei] /<fr. ignorance, lat. ignorantia
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

Plecand de la definitia ignorantei, parerea mea este ca necinstea, lenea si lipsa de experienta sunt urmarile nu cauza ignorantei.

Nu inteleg sensul urmatoarei fraze:
"Nu avem experienta lucrului bine facut fiindca suntem o natiune fara un trecut de viata urbana, cum au avut vesticii si alte popoare, nu avem experienta traiului în comun decât de câteva generatii. Sa speram ca ne vom mai cizela cu timpul"

Vrei, te rog, sa detaliezi?

Sunt absolut de acord cu tine.
Treaba e ca greu scapa omul din astea.
Ca se tin ca umbra de om.
Si iar, nu stiu daca sunt cauze sau efecte.

Eu recunosc ca sunt cam lenes. Necinstit sper sa nu, si experienta mai am.
Si lenea e efect.

Da cum sa nu te lenevesti daca in tara asta si ca muncesti muuuuult, si ca muncesti putin e cam la fel? Ca sa nu zic fix la fel.
Mai bine stai de-o parte, bei un ceai, citesti o carte...
Si te lenevesti.

Hai sa-ti zic o treaba. Am zis ca dupa orele de serviciu ca nu-mi place sa stau degeama sa-mi deschid o afacere. M-am chinuit eu cam 1 an de zile, in care am prdus intr-un an aprox 20.000 ron. Dupa serviciu, unu singur. Am muncit ca un catel, da mi-a placut.

Dar,
500 ron x 12 luni = contabila
1500 ron impozit forfetar
impozit pe salariu minim obligat 500 ron x 4 luni
TVA din 20.000 este 4000 RON

Iata asadar dupa 200 mil cum am ramas cu 80 mil in firma.
Scoatem impzitul pe dividente si asa imi raman mie 65.

O sa ziceti super tare!!! Esti bogat, ai 65 mil.
Dar cat m-a costat alergarea un an dupa clienti? benzina, etc....

Deci ca sa muncesti extra serviciu sa faci ceva: super greu. Nu zic imposibil, dar suuuper greu daca vrei sa fi corect.

Cunosc oameni care fac afaceri cu statul si zic: lumea e puturoasa, nu vrea sa munceasca.
Da tu cat il platesti prietene? pai 20 mil. mmm! Si cat costa costumul tau? pai 70 mil.
Da, intr-adevar, puturosi oameni....

Ca sa tragi si sa muncesti pentru altii 12 ore pe zi? E la fel ca vopsitul ghenei cum zicea cineva mai sus. Chiar schimba ceva?

Am prieteni care au muncit la corporatii 12 ore pe zi, zilnic de cativa ani, si eu intre timp am schimbat 3 joburi. Si am ajuns mai bine.

Daca te duci la munca sa faci un ban sa-ti intreti familia, macar fi optim: timp / remuneratie, calitate.

Daca vrei sa faci voluntariat, fa-o pt un orfelinat pt un azil nu pt alte corporatii care incearca sa-ti mai spele si creieri pe deasupra.

Parerea mea... Asa ca lenea poate fi si un efect.

Apropo de oamenii care nu simt simpatie pentru un catel ranit.
Am mai pus o poza facuta de pe balcon.

Nu-i asa ca sunt simpatici?

Scuze, dar nu prea inteleg ce vrei sa spui.Ideea mea era ca oamenii au simpatie pentru un animal, dar indiferenta (in cel mai bun caz) fatza de un om.

Da, recunosc, sunt si d-aia, care zic ca <<un animal nu minte, nu inseala, nu e parsiv ca un om...>>. Si care iubesc mai mult animalele decat oamenii. Ba chiar poate, cum zici tu sunt indifenti (in cel mai bun caz cu oamenii)

Nu sunt de acord cu ei, si cred ca au o problema.

Tot la fel cum nu sunt de acord nici cu ceilalti care inverseaza treaba. Am chiar parinti care pt oameni sunt mai saritori dar cand vad un animal: zat, mars... Microbi, cum sa vina langa tine...
Da usor usor se mai schimba si ei.

Nu este real,decat cu exceptia a catorva cazuri de persoane carora putin le-a sarit o rotitza,din diverse cauze si atunci cauta un refugiu in animale.
Din experienta pe care o am,pentru ca activez in protectia animalelor de ceva vreme,am ajuns la urmatoarea concluzie:atat persoanele care spun ca iubesc animalele,dar nu sunt interesate de oameni,dar si cei care afirma ca iubesc oamenii,dar nu ii intereseaza dobitoacele,florile,copacii etc,nu iubesc,in realitate pe nimeni cu adevarat,fie oameni,fie animale!
Fiintele care intr-adevar percep iubirea divina o revarsa neconditionat asupra intregii creatii,fiecare dupa propriile puteri si inteleg faptul ca si cel mai mic fir de iarba are un rost si ca nu exista superior,inferior,ci totul trebuie sa existe intr-o armonie desavarsita.
Multi imi veti spune ca este o utopie,dar va asigur ca din tot ceea ce am trait de cativa ani buni incoace,este o realitate spre care cu totii ar trebui sa tindem!

Noi, ca si albanezii, am fost ultimele popoare care au întemeiat state în evul mediu pentru ca populatia la noi a fost extrem de redusa, dispersata si lipsita de viata organizata, practic câteva pâlcuri de salbatici. În occident a existat o continuitate a vietii organizate (stat, administratie) dupa prabusirea imperiului roman, orasele au avut o existenta neîntrerupta, la fel si o multime de sate iar populatia era de pilda de ordinul milioanelor în Galia/Franta chiar si în perioada migratiilor.


La noi practic nici o asezare nu a existat continuu din antichitate pâna în evul mediu, teritoriul era aproape nelocuit, cu exceptia diversilor migratori care se perindau pe aici. Aproape nu exista dovezi arheologice ale unei populatii sedentare.

În evul mediu occidentalii aveau mii de orase iar satele lor aratau tot ca niste orase,cu casele adunate si în acest mediu urban s-a rafinat de-a lungul veacurilor mentalitatea care o vedem azi la ei.

La noi evul mediu însemna sate primitive si câteva tâguri care aratau tot ca niste sate. Chiar si între Ardeal si teritoriul extracarpatic diferenta era imensa, se vede si azi în fondul de cladiri istorice pastrate.

Este o mare contradictie in rationamentul tau. Mie mi se pare ca am devenit extrem de comozi si simandicosi cand am ajuns la oras. Iar de cizelat nu ne putem cizela decat convietuind in mijlocul altor civilizatii, nu unde predomina ideea "care pe care". Mai mult chiar: in mediul rural, cu mici exceptii, ne caracterizeaza harnicia, cinstea, voluntariatul, respectul reciproc si intelepciunea populara. Orasul si aglomerarile urbane ne-a transformat in egoisti, invidiosi (de ce X fura si traieste mai bine ca mine, iar eu n-as putea?). Orasul, oriunde in lume ar fi el, te face sa uiti de Dumnezeu, prin faptul ca esti intr-o vesnica competitie cu cei din jur, fara sa iei in calcul principiile morale... Probabil am ajuns ca un megafon stricat, tot repetand intruna ca nimic in viata nu e intamplator si ca totul pe lume se plateste in aceeasi moneda. Nu ne putem astepta, ca natiune, la un destin mai bun, daca nimeni nu se schimba, fiindca mecanismul e conceput a fi distructiv. Iar daca totusi mai avem o sansa, aceea ar fi sa ne intoarcem la principiile rurale, la altruism si iubirea de aproape.
bmadalin, exemplul dat de tine este extrem de edificator pentru lumea in care traim. De multe ori am auzit printre liberii intreprinzatori ca statul ne obliga sa furam, sa inselam, sa facem cate o mica gainarie pentru a supravietui si a nu munci pe branci chiar degeaba. Oare va inchipuiti ca cei care au reusit si-au platit toate datoriile catre stat? Nici n-aveti idee ce vanzoleala se da pe timp de noapte cu marfa a caror acte sunt folosite de cel putin 2 ori. Iar de-aici imposibilitatea de a concura la adaos comercial cu cel ce apeleaza la economia subterana! Romanul vrea sa munceasca, dar NU DEGEABA. Nu-i adevarat ca ne caracterizeaza lenea la modul individual. Da-i romanului sansa sa castige dupa propriile eforturi, fara sa-l dijmuiesti la sange, si-ai sa fii uimit de ce-i in stare sa faca!! Nu sunt subiectiv: am vazut asta "dincolo"!

Simpatici foc, adorabili. }{-ua!, catelus dragalas... Hai sa-ti dau ceva de mancare...

Eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare, fara exceptie si fara remuscari. Din fericire in Timisoara nu prea sunt pe strazi. In schimb in Iasi si Bucuresti e jale la capitolul asta.

Tu ai omora creatia Lui Dumnezeu, cu exceptia oamenilor?

Stand o data de vorba cu un ieromonah arhimandrit, acesta imi povestea ca inainte de a intra in manastire, cand era acasa la parintii sai si ii ajuta cu treburile campului, mai omora ocazional si cartitele care stricau brazdele, dar dupa ce a intrat in manastire a ajuns sa considere ca el n-ar mai omora nici o cartita, nici macar o musca, pentru ca toate sint creatia Lui Dumnezeu care ne-a fost data noua oamenilor sa o stapanim, nu sa o omoram, nu sa o distrugem. Si se caia pentru faptele sale de dinainte de intrarea in manastire. Asa o finete sufleteasca avea! Inainte de caderea in pacat a protoparintilor, omul statea in Rai laolalta cu fiarele pamantului iar acestea nu-l vatamau, ci traiau in pace. Abea dupa caderea in pacat a omului, prin pacat, omul a intrat in conflict cu creatia Lui Dumnezeu, dar nu aceasta e starea naturala a omului, ci consecinta pacatului stramosesc.

Apoi am citit despre viata Sf Dimitrie o intimplare, cum sfantul a calcat din greseala pe un cuib de pasari, iar pentru a-si pedepsi piciorul pentru ca a omorat din greseala o pasare, a mers descult cu acel picior prin maracini.

Probabil ca ai dreptate, nu am studiat astfel de aspecte ... Dar, precum un necunosctor, am doar o nedumerire: daca traditia este atat de importanta pentru un trai in comun de calitate, pentru a invata lucrul bine facut ... Ce parere ai despre americani? Ei sunt mult mai proaspeti decat noi. Dar, cu siguranta, nefiind o societate perfecta (pentru ca aici pe pamant nimic nu este perfect) sunt mult mai avansati decat noi, din foarte multe puncte de vedere ... II putem acuza de multe, dar nu cred ca ignoranta ar putea trece in randul acelor acuze ...

Si apoi avem o traditie foarte veche, care se intinde de-a lungul a foarte multe generatii, si anume cea ortodoxa. Ce anume ne impiedica pe noi, ca neam ortodox de atatea sute de ani, sa punem in practica invataturile crestine? Ele ne arata cum anume trebuie sa ne iubim aproapele, cum si de ce anume trebuie sa-l iertam, sa respectam conducatorii, sa nu fim lenesi, sa nu fim necinstiti ... Exista chiar un verset interesant, care pe mine personal m-a ajutat foarte mult si al carei esenta este urmatoarea: sa fac toate lucrurile pe care le fac, nu ca pentru oameni ci ca pentru Insusi Dumnezeu. Asta inseamna, in opinia mea, sa fac orice lucru la cel mai inalt standard pe care-l pot face, pentru ca daca l-as face pentru Domnul si pentru un om oarecare, nu l-as face de mantuiala.

Hm! Iertata sa-mi fie interventia, dar aici se pare ca se potriveste bine "Unde nu-i cap, vai de picioare!" Ce vina avea piciorul? Omul mai e dotat cu un madular care, daca nu e tinut sub control, devine cam... jucaus!... Dar ce vina are el? Ce sa-i fac? Sa-l las sa-si faca de cap, apoi sa-l bag in acid sulfuric sa-l invat minte? Nu sunt de acord cu omorarea nici unei fiinte, dar cu toate astea nu suport mustele in casa, tzantzarii nu mai vorbesc si chiar furnicile. Sotia lucreaza la banca si intra in contact cu tot felul de lume. In ultimul timp a inceput sa aduca "chiriasi": pureci adica! Ce sa le fac? Sa traiesc in deplina comuniune cu ei?

Nu inghit politica, insa, din pacate, trebuie sa ne pronuntam si noi in aceasta.
Daca si noi, crestinii, tacem si ne dam in spate, cine ar mai ramane sa hotarasca legile pentru lumea in care traim.

Este dureros si ma doare sa stiu ca nu am de ales in aceasta problema. Trebuie sa stim si ceva politica. Pana acum nu m'a interesat nimic. Abia de acum incep sa imi dau seama ca este insa nevoie de ea in aceasta lume cazuta. Un preot profesor mi'a vorbit mult despre dreapta raportare a crestinilor la a spune lucrurilor pe nume, la a discerne raul de bine, albul de negru. A zis: "Nu va implicati in polita, insa pronuntati'va intotdeauna asupra hotararilor pe care aceasta le ia."

Americanii sunt în cea mai mare parte tot vest-europeni, imigrati în diverse perioade. Aceasta experienta/traditie se transmite de la om la om în cadrul familiilor si comunitatilor. Tiganii de pilda au ramas mai salbatici ca românii fiindca ei au trait în cadrul comunitatilor tiganesti sute de ani, comunitati care aveau un mod mai barbar de viata.

De ce poporul român nu a aplicat învataturile evanghelice? pai pâna în secolul 19 90% erau analfabeti iar cartile erau ceva rar si scump. Pâna în secolul 17 sau chiar 18 nu a existat biblia în româna ci în slavona iar credinciosii luau contact cu învatatura bisericeasca exclusiv prin cuvintele preotilor. Preoti care erau ca vai de ei si ei. Pâna în secolul 14 nici nu a existat organizatie bisericeasca la români iar pâna în secolul 13 nu existau nici macar biserici sau preoti. Eu cunosc descoperirile arheologice din România. Nu au existat biserici pâna în secolul 13, cele mai vechi biserici sunt ale ungurilor si sasilor. În antichitate, în zonele care au facut parte din imperiul Roman dupa raspândirea crestinismului, a existat un numar de biserici, în Dobrogea si 2-3 de-a lungul Dunarii, în rest nimic. De fapt nu exista nici urme arheologice ale populatiei românesti cu exceptia câtorva situri prin Muntenia si Moldova, care nu se stie sigur daca au apartinut straromânilor sau nu cumva slavilor.

Deci nu avem o traditie ortodoxa veche. Poporul român, daca a existat într-adevar în Carpati si nu a venit din sudul Dunarii, a fost pentru un mileniu constituit din pâlcuri de salbatici traind la mare distanta unii de altii, fara biserici, fiind semipagani sau chiar pagâni pâna târziu (nu exista morminte crestine pâna în secolul 12 se practica incineratia). O buna parte din populatia româneasca se trage din populatia romanica sud-dunareana (Serbia si Bulgaria actuale) care a migrat în diverse momente la nord de Dunare si care a adus aici crestinismul mult mai târziu decât am fost învatati în scoli, anume prin secolele 8-12. Suntem rezultatul amestecului dintre aesti migratori romanici si urmasii populatiei daco-romane, daca acea populatie daco-romana chiar a existat. Dar cum nici în sudul Dunarii nu a existat o continuitate a organizatiei bisericesti si vietii urbane ci un crestinism popular, fara biserici si fara preoti pâna la impunerea crestinismului slavon dupa crestinarea bulgarilor (864), nu putem spune ca avem o traditie crestina. Crestinismul românilor e recent.

Frate, recunosc ca si eu am mai omorat insecte de-astea care m-au agresat, dar numai din autoaparare, ca sa zic asa. Daca ai tantari, mai pui o plasa ceva, sa nu mai intre altii, ca sa nu te agreseze si sa nu fie nevoie sa-i tot omori. Probabil ca noi daca am fi la masura sfintilor, n-am face nici macar asa. Insa de aici si pina la a gandi ca "eu am sa omor toti gandacii din lume" sau "eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare" e cale lunga, foarte lunga.

Despre madularele trupului care ne smintesc sau pacatuiesc, pentru ca noi sintem facuti si din trup si din suflet, la judecata vom fi judecati si sufletul si trupul. Nici nu pot sa-mi inchipui cum va fi. Pare atat de crunt incat ma tem ca noi de fapt facem ca strutul. Eu unul tot ce sper este ca pina voi muri sa ma ajute Dumnezeu sa ma mantuiesc. Dar un lucru e cert, ca va fi judecat si trupul. Iti recomand o carte foarte interesanta, ii zice "Sufletul, trupul si moartea", scrisa de un episcop ortodox Lazar Puhalo, in care prezinta izvoarele patristice despre ce se stie ca se va intimpla dupa moarte.

Eu nu zic sa fim nici ca strutul, dar nici sa adoptam acea teama sora cu nebunia, astfel incat sa incercam sa ne adaptam intr-o singura viata unor stiluri multiple de vieti ale unor sfinti parinti (uneori ei insisi avand contradictii serioase intre ei) care a avut fiecare propria lui revelatie. Nu putem fi decat ceea ce si suntem: originali si unicati! De ce sa ma tem cu groaza la judecata de apoi, atat timp cat peste tot mi se spune ca sta in puterea mea sa ma mantuiesc, prin post, rugaciune, milostenie, iubire fata de aproape... Nu stiu ce si cum va fi, ma gandesc ca nu sunt nici pe departe demn de cerurile inalte, dar poate ca Dumnezeu se indura sa ne vada si partea buna si nu ma indoiesc de dreptatea judecatii. Si-apoi, nu auzim mereu: "Ca bun si iubitor de oameni, esti Tu, si tie slava inaltam...!" Ce ne sperie, cand El e cu noi?
Revenind la muste, tauni si alte spurcaciuni... e foarte subiectiva situatia. Eu consider ca e grav atunci cand omori din placere sau pasiune (vezi vanatorii sau pescarii care se folosesc de astea ca un hoby) N-am nimic cu vietatile care traiesc in mediul lor, dar daca-mi incalca teritoriul, nu-i vina mea... Daca pot, le alung, daca nu se poate, asta e!

Pai despre autoaparare vorbeam si eu. Pentru ca sa fim in siguranta cand iesim sa ducem gunoiul, pentru ca si copiii nestri sa fie in siguranta in preajma blocului. Citeste prin ziare si o sa vezi ororile comise de acesti nevinovati infractori ai strazii.

Singurele animale pe care le-am omorat au fost un porumbel si o pisica. Le-am claxonat, am incercat sa le evit... :(( Intre timp am salvat un pui de porumbel de la moarte, l-am crescut, l-am invatat sa zboare, l-am tratat de boli. Urmeaza sa-mi iau o pisica. :)

doamne ajuta,ai un discurs foarte frumos si tratezi problema ca atare.suntem ignoranti,pentru ca nu ne mai pasa de aproapele nostru.suntem ignoranti pentru ca ne-am uitat traditia si obiceiurile.suntem ignoranti ca ne-am uitat credinta.suntem ignoranti ca nu vedem pe hristos in aproapele nostru.madaline cand dispare credinta omul lupta numai pentru interesul lui,uita de cei din jur,ceea ce traim noi azi e din cauza pacatelor noastre,din nesabuinta noastra de al acuza pe dumnezeu cand noua ne este greu,dumnezeu ne incearca pentru a ne indrepta.daca in tara asta se intampla totul pe dos e din cauza noastra a oamenilor.statul ne subjuga din cauza uniunii europene,soldatii nostrii mor din cauza nato,sa nu uitam ca am ajuns slugi la straini.sa nu uitam ca biserica ortodoxa e hartuita de uniunea europeana,prin cererea uniunii de a abroga prostitutia,drogurile,sarbatorile pagane,homoxexualii,lesibiene,unirea dintre doua persoane de acelasi sex.eu zic sa ne pastram credinta,sa trecem peste rau cu rugaciune,sa ne facem datoria de crestini,sa facem tot ceea ce ne cere biserica ortodoxa,sa ne iubim aproapele.sa avem credinta,nadejdie si dragoste.doamne ajuta.

Ce ne sperie cand El e cu noi? Pai ar trebui sa ne sperie propriile noastre pacate, inclinatia spre pacat, opacitatea si invartosirea inimii noastre, in sensul ca ar trebui sa le constientizam si sa ne caim. El este bun si iubitor de oameni, dar daca pe noi nu ne sperie pacatul, putem aluneca spre apokatastaza. Ar trebui sa luam exemplul Lui Hristos si al Sfintilor. Daca nu luam exemplul sfintilor, pe cine crezi tu ca ar trebui sa luam drept exemplu, pe vecinul de alaturi? Crezi ca ar fi un ghid bun spre mantuire? Eu cred ca daca ne raportam la masura sfintilor ne dam seama de propria noastra pacatosenie, de propriul nostru egoism si mandrie, ne dam seama cam pe unde stam. Alea sint momentele de adevarata luciditate.

Revenind la vietatile care fac parte din creatia Lui Dumnezeu, Hristos nu a omorat nici o vietate, doar pe smochin l-a uscat, iar pe smochin l-a uscat nu pentru ca i-ar fi incalcat teritoriul, ci ca sa dea o pilda oamenilor despre oameni. Si nu uita ca Dumnezeu este Cel ce da Viata. Noi dimpotriva, ce omoram, ce distrugem, ramane omorat, noi nu putem da viata inapoi. Sa luam deci exemplul Lui Hristos si sa nu distrugem, sa nu omoram creatia Lui Dumnezeu. Gandeste-te ca Dumnezeu a foacut omul ca sa traiasca in pace cu toata creatia Sa pe acelasi teritoriu.
Daca o vietate a Lui Dumnezeu iti incalca teritoriul fara sa-ti faca nici un rau, ce treaba ai tu cu ea? Las-o in pace macar, sau da-i de mancare daca poti, ca si tu sa ai grija de creatia Lui Dumnezeu la masura ta, caci El are grija de creatia Sa (inclusiv de tine) tot timpul.

Hm! Chiar nu vreau sa intru in polemica pe acest subiect, dar pragul dintre bine si rau e extrem de sensibil. De ce trebuie sa spunem ca Mantuitorul nu a facut una sau cealalta? Stiu, Mantuitorul nu s-a folosit niciodata de bani, dar nu s-a retinut sa spuna "Da-i Cezarului, ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu, ce-i al Lui Dumnezeu!" Mantuitorul nu pescuia, dar era invitat la nunta sau la masa de catre oameni din diverse ierarhii sociale. Imi inchipui ca nu serveau doar legume si fructe. Noi ne raportam la Dumnezeu ca si creatie, dar ca desavarsire, ma tem ca e absurd sa discutam. Nimeni nu poate spune ca si-a ales "Partea buna", adica desavarsita, decat daca se rupe de tot de lumea inconjuratoare, nu mai procreaza, nu mai inmulteste talantul, nu mai face parte din viata de obste! Eu - cum spuneam - nu sunt de acord cu abuzul si distrugerea gratuita a faunei sau chiar a florei (sa te-apuci sa tai padurile ca sa faci avere mi se pare la fel de strigator la cer!...) Dar daca imi cresc in gospodarie cateva oratanii, daca cumpar de Paste un miel pe care-l sacrific pentru ca asa cere traditia noastra, chiar nu stiu de ce trebuie sa ma invinovatesc! Nu e vorba de mandrie aici, ci de ceea ce consideram noi in mod logic si rational ca este drept si corect. Si inc-o data spun: sa ma raportez la viata sfintilor, eu, care la tot pasul sunt inconjurat de sute de capcane, eu care am copii de crescut, eu care trebuie sa votez ca si cetatean liber pe unul dintre cei doi mincinosi, eu care sunt expluatat zi lumina de catre cineva pentru care ma rog la Dumnezeu sa-i dea intelepciune si sa-i mearga bine, si care ajunge din ce in ce mai bogat, iar eu din ce in ce mai leguma, eu prin ce anume ma pot raporta la acei sfinti? Poate doar prin credinta in acelasi Mantuitor si acelasi Dumnezeu, care nadajduim sa ne citeasca sufletele si sa ne ierte daca mai calcam si in gropi, uneori! Ca daca ar fi netezit pamantul, n-ar mai fi fost atatea pericole, dar asa, noi cadem si de fiecare data intindem maineile, strigand: "Ridica-ne, Doamne, ca iar ne-am impotmolit!!"
Deci, nu din mandrie tragem speranta sa ne mantuim, ci din increderea ca, dialogand zilnic cu Dumnezeu, se va indura sa nu ne striveasca ca pe niste muste care au incalcat teritiriul interzis! Sunt oameni care ajung sus, sus de tot in ierarhia cerurilor... Ferice de ei... Noi, cei mai putin vrednici, probabil se va gasi loc mai la periferie, in cartierele sarace ale raiului, fara lumina, fara apa calda, fara cablu si telefon mobil!...;)

Aceste afirmatii sint foarte, foarte departe de ortodoxie.

Mie mi se pare ca, asa cum s-a zis mai sus nu suntem nici lenesi, si nici indiferenti degeaba.
Iar despre credinta, cred ca avem credinta. Sau cel putin mult mai multa decat altii mai civilizati.

Parerea mea este ca am fost prea toleranti.
Am fost toleranti cu raul si raul a crescut.

Ne gandim la mantuirea noastra, dar nu ne-am gandim la cum vor putea creste copiii si nepotii nostri.

N-am venit aici sa imparatesc, tac din gura, ma supun, si nedreptatea mea se va transforma in castig pe lumea cealalta.
Imi vad in liniste, smerit de viata mea.
Am trait o viata independenta de lumea asta, si lumea asta a luat-o pe carari independente fata de viata si valorile noastre.

Si acum surpriza: lumea asta devine chiar incompatibila cu viata noastra crestineasca...
Poate si pentru ca noi crestinii am lasat-o s-o modeleze necrestinii?

E foarte bine ca unii se gandesc la mantuirea lor si se calugaresc.
Ei au renuntat la viata si vor primi insutit.

Dar am impresia ca noi, cei care traim in lume avem o atitudine prea toleranta cu raul si nedreptatea.
Ala e rau. Lasa-l, eu sa fiu bun.
Consideram ca raul se invinge numai daca nu il lasam sa se lipeasca de noi.
Desi aproape nimeni nu reuseste asta si e mult mai usor sa iei atitudine fata de el.

Nu stiu de ce am eu impresia ca vesticii, care nu au avut atata credinta, nu au fost atat de toleranti: << bah, e nedreptate? pun mana pe par si-i impusc. pai o viata o traiesc si apoi sunt pamant, si mai inghit orice si aici... >>
Ei ies la lupta impotriva raului cu mijloace fizice din lumea asta.

Si vreau sa zic aici ca nu indemn lumea sa puna mana pe par. Desi recunosc ca uneori mai imi vine si mie.

Noi zicem ca oricum, traim pe unul din cei trei de 6, ce sa cerem de la lumea asta... Trebuie sa vina si rau la putere...
Si daca nu traim? Daca mai e mult pana acolo?
Daca si Stefan cel Mare si alti voievozi ar fi zis ca traiesc pe 2 de 6?
Si n-ar mai fi facut manastiri, nimic, nu eram acum cu bruneti rritzi cu paru cret si ne rugam la Alah?

Ce ziceti?