Sufletul doarme?
 

M-a interesat foarte mult problema mortii. Ma gandesc in timpul somnului fara vise nu suntem constienti. Deci murim putin si inviem sau, sufletul adoarme?

Problema mortii nu este totuna cu problema somnului/viselor.

Cat despre somn... in timpul somnului, omul este constient !
Faptul ca noi nu ne aducem aminte nimic si ca simtim ca nu mai existam in acele ore, nu inseamna ca nu suntem constienti.

In primul rand, cel mai simplu aspect este cel exterior. Priveste un om care doarme si ai rabdare. Vei vedea cum se misca, cum isi schimba pozitia, cum mai strange din ochi sau din mana, cum mai misca putin gura. Toate acestea sunt fapte reale facute de om.

In al doilea rand, omul este constient si la nivelul mintii. Mi s'a intamplat uneori (din pacate foarte rar) sa fiu la un pas de a pacatui in somn. Adica sa fiu constient de o pofta trupeasca sau de vreuna financiara si sa am reaua bucurie de a mi'o putea satisface. Asta era intr'un foarte foarte profund somn, iar nu intre somn si trezire. Si la un moment dat am zis ca nu vreau sa fac un lucru sau altul, tot in vis fiind. Abia atunci mi'am dat seama ca omul se poate controla si in timpul somnului si poate fi constient de sine.

In al treilea rand, Sfintii Parinti aveau rugaciune neincetata, adica nu inceta niciodata, nici chiar in timpul putinului somn pe care il aveau. Ei erau constienti si treji cu mintea si inima. Doar trupul dormea si se odihnea.

Somnul e fratele mai mic al mortii.
Sintem constienti in lumea spirituala dar cind venim in corpul fizic uitam.
Ca sa supravetuiasca corpul fizic e intretinut de forte spirituale pe care noi inca nu le putem percepe asta nu inseamna ca noi nu mai avem nici o legatura cu corpul fizic raminem legati de el printrun cordon spritual care se mai cheama si cordonul de argint sau ceva de genul asta.

Frate Dorin, daca omul face in somn anumite miscari, asta nu inseamna ca el este si constient de ele / ca le face in mod voit. Gandeste-te, prin comparatie, la miscarile muschilor care mentin activitatea inimii sau care ne ajuta sa respiram in mod continuu; nici daca vrei / iti propui, nu poti opri activitatea acestora. Asadar miscarile din timpul somnului sunt involuntare si inconstiente.
Sunt insa de acord (mi s-a intamplat si mie) ca putem face anumite alegeri semi-constiente in timpul viselor. Cred ca e vorba de o anumita trezvie pe care o purtam cu noi in mod permanent si care, la oamenii sfintiti inca din timpul vietii, actioneaza inca si mai profund (de unde controlul desavarsit al patimilor, rugaciunea continua, etc).
Doamne ajuta!

Omul nu este constient aproape niciodata, nici cand e treaz.
Un savant rus a ajuns la aceasta concluzie si teoria lui pare credibila.

Citeste tot mesajul, iar nu doar prima parte.
Imi dau seama ca doar atat (miscarile din somn) nu este suficient.

Parintii vorbesc despre trezvia din timpul somnului. Trupul doarme, dar nu si sufletul cu ale lui puteri.
Sper sa nu ma insel. M'as bucura sa se scrie mai mult la acest topic, spre a afla si eu mai multe.

Da, sotul meu imi spune de multe ori dimineata: "stii, si in noaptea asta m-am rugat incontinuu", iar eu il intreb cum si imi raspunde simplu "pai da, rugaciunea inimii..."

Da, minunat.
Eu mi'am dat seama de trezvia din somn prin primirea sau refuzarea unui pacat.

Imi pare rau insa ca aceasta s'a intamplat doar de vreo 2-3 ori.
Acum adorm foarte greu, visez cam urat, ma trezesc frant.

Si mie mi s-a intamplat sa spun in vis: "ba nu, asta nu fac!"...dar tot asa, de prea putine ori...
Cand am cosmaruri, sotul meu imi spune sa citesc rugaciunile speciale inainte de culcare, iar daca ma trezesc noaptea, sa ma insemnez repede cu semnul sfintei Cruci si asa, ispitele se indeparteaza...

Nu exista moarte pe jumatate, dupa cum nu exista nici inviere pe jumatate. Moartea inseamna despartirea sufletului de trup. Ori acest lucru nu se intampla in timpul somnului.

Din cate am inteles eu, Sf Parinti vorbesc de starea la care ajunge un om cand ajunge la rugaciunea neintrerupta a inimii. Nu de starea normala a omului.

Sufletul atunci cand e constient, deci ziua, are cel putin doua
activitati: una e de acumulare de date (cunostiinte, senzatii,
impresii, sentimente, etc.) si una de consum de energie (prin
calcule, planuri, ganduri, etc.). Mai sunt si altele cum ar fi
controlul corpului, instincte, etc. Dar primele au nevoie de
odihna si somn pentru ca e nevoie de regenerare a energiei si
de refacere a capacitatii de stocare de date. Scuzati termenii
din informatica. Scoarta cerebrala are o anumita capacitate
de stocare directa (memoria interna). Prin somn se face un
copy din memoria interna pe harddisc, adica in subconstient.
Dar nu oricum, ci se filtreaza, se compacteaza, se sublimeaza.
Iar memoria interna devine din nou disponibila de acumulare
de noi date. Si asa mai departe. Cu refacerea energiei nu
mai e asa de simplu de explicat. Nu se stie de unde isi ia
sufletul energia in timpul somnului. Exista persoane care pot
sa-si refaca energia sufleteasca si in stare de veghe. Ba mai
mult, sunt altele care reusesc sa-si refaca capacitatea de
stocare tot asa in stare de veghe. Dar sunt exceptii. Ce se
intampla cu eul nostru in acest timp e un mister. Se pare ca
nu "doarme", ci atinge niste zone interioare foarte profunde.
Intr-adevar se poate sa fi constient in timpul somnului. Nu de
putine ori mi s-a aratat rezolvarea unei probleme dificile in somn.
Au fost chiar savanti care au avut prima sclipire a geniului in
timpul somnului. Deci exista trezvie fara doar si poate. Dar e
greu de atins, trebuie multa nevointa.
Iertare.

interesant... asta imi aminteste de un vers din Cantarea Cantarilor: " adormisem, dar inima imi veghea... Este glasul preaiubitului meu care bate:" ( cap.5.2)

Potrivit Bisericii noastre , sufletul este creatie dumnezeiasca , chipul lui Dumnezeu in om , partea spirituala si nemuritoare care-l deosebeste pe om de orice faptura . Responsabilitatile fata de suflet sunt foarte importante pentru crestini , iar ele se cuprind in grija de luminarea si intarirea puterilor sufletesti cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe om , spre a trai viata pamanteasca potrivit legilor morale si pentru a dobandi fericirea cereasca . Invatatura Bisericii noastre ne arata ca puterile sufletesti sunt : mintea , vointa si simtamintele , iar toate acestea sa fie nu in stare dormitara , de lancezeala sau de lenevie , ci intr o stare de trezie continua indiferent de activitatile noastre cotidiene si chiar in clipele noastre de odihna ." Mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclia care lumineaza sufletul "- Sfantul Antonie cel Mare

Teama de moarte
 

Si eu ma tem de momentul mortii. Poate ar trebui sa ma tem de ceea ce se va intampla dupa moarte. In fiecare dimineata ma minunez ca ma trezesc.

da !
 

odata am visat ca aveam un pistol si, mi l-am pus la cap si am tras ! Deci o sinucidere onirica !
Ei bine, din momentul in care am tras,si s-a auzit bubuitura, o noapte grea de plumb s-a lasat peste tot,si nu am mai fost constient nici macar in...vis ! As putea zice,ca am adommit,sau murit, in vis !

Stiu ca e o chestie destul de personala, si nu o prea spun asa la oricine,insa aici, nici nu are rost sa o tin in mine, asa ca experienta onirica ,pentru ca era vorba de moarte si vis !
Eu pot zice ca am murit in vis !
Am mai avut vise, foarte interesante si ciudate, dar nu e locul aici !
Oricum eu cred ca visul e o legatura clara cu alte lumi,cu alte universuri, cu continuumul spatio-temporar einsteinian,postulat de fizica relativista !

" Moartea atat de bine te sfatuieste daca nu uiti de ea , atata intelepciune te invata , incat nici Solomon , intru toata intelepciunea sa , nu poate sa te invete , cat te invata moartea " :http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rte-81198.html