|
Seria "Limbajul bisericesc" - 1. Parinti,stapan, porunca, afurisenie
M-am hotarat sa deschid o discutie in serie, legata de limbajul bisericesc, pentru ca sa-l intelegem, folosim corect si sa ne obisnuim cu el.
Am observat cateva lucruri legate de statut si ierarhie. 1. Exista o cantare care se numeste "Pre stapanul si arhiereul nostru". De ce este stapanul nostru? Mie nu-mi place. Exista cineva, in afara de Tatal care sa fie stapanul nostru in cadrul credintei? 2. Am vazut in multe citate din diverse lucrari termenul "porunca", "poruncesc". Iisus insusi foloseste f.rar acest termen, chiar nu stiu daca-l foloseste la oameni. Stiu ca i-a poruncit smochinului sa faca fructe. In rest "va spun voua" sau alte forme. Cine are totusi voie sa prunceasca? Mi se pare ca si unii duhovnici/calugari folosesc acesti termeni cand ni se adreseaza. In general mi e pare un termen care denota lipsa de semerenie. 3. Parinti, Sfinti parinti, etc. Avem asa: Tatal (Dumnezeu), Mama (Maica Domnului). Dar mai avem si alti parinti in credinta? Cine ar fi acestia si de ce se cheama parinti? Se mai spune (ina afara scripturilor) de "parintele" in sensul de preot. De ce? 4. Stiu ca in vremea Lui, oamenii se numeau intre ei frati, surori, fara a fi rude. Pana si cu Maria si Iosif exista opinii diferita in ceea ce priveste gradul de rudenie, daca a fost logodna asa cum os tim astazi, sau casatorie, sau numai tutela (deci relatie tutore-fiica, tata adoptiv-fiica). Iisus numeste pe un apostol : "iata fiul tau,...iata mama ta", desi Iacob si Maria nu erau inruditi. 5. Afurisenie - ce inseamna asta in scrierile bisericesti. Mirenii il folosesc in sens tare urat (dat "celui rau"). Ex. copil afurisit ce esti http://dexonline.ro/search.php?cuv=afurisi Exista acolo si sinonimul de a blestema. Pai blestem in biserica? 6. Caterisire - se ia si harul preotului, sau este numai o pedeapsa administrativa? Se poate si ierta/ridica? Daca mai aveti termeni care s-ar incadra in aceasta categorie, mai spuneti. |
Citat:
38. -Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14-46; Deut. 28,15-58; Ps. 110, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, Io9, llo, 111, 112,113,114,115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88). 39. -Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfint sobor, pentru anatema graieste asa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor si calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainta, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorit din ceruri pentru spasenia noastra zice: "N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta" si "mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste". ILT, 33. 40. - Model de anatematisire: Ps. 110. "In numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfintului Duh, Treimea cea de o fiinta, prin puterea data Sf. Apostoli si prin ei tuturor episcopilor de a lega si de a dezlega noi membrii Sf. Sinod..., dupa ce am epuizat toate mijloacele de indreptare, cu adinca parere de rau si mihnire sufleteasca, aruncam anatema asupra ereticului..., potrivit cu faptele sale, noi chemam ca martori pe Sfinta Fecioara Maria, pe toti Sf. Ingeri, pe Patriarhi si Prooroci, pe Sf. Ioan Botezatorul, pe Sf. Apostoli si Evanghelisti, pe Sf. Mucenici si Mucenite, pe Sf. Ierarhi si Pastori, pe Sf. Cuviosi si Cuvioase si pe toti dreptii care au adormit de la Adam si pina astazi, ca in chip nevazut sa-si uneasca glasurile cu noi, cerind de la Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate si razbunare (Apoc. 6,10), pentru adevarurile si legile incalcate si batjocorite de ereticul..., care, ca un lup si fiara salbatica, pus in slujba diavolului, cauta sa piarda si sa nimiceasca turma lui Hristos, pentru care, Fiul lui Dumnezeu si-a varsat singele pe Cruce (F. Ap. 20, 38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pamintul sa nu-i sufere picioarele ca sa umble pe el; apa sa nu-l spele si sa-l hraneasca, cind o va bea, aerul sa nu-i usureze respiratia. La fiecare pas sa fie cuprins de spaima mortii adusa de pacatele lui; asupra capului sa se invirteasca pacatul lui Cain (Fac. 4, H-16) si secera lui Zaharia (5,1-4) ca sa-i curme viata lui. Singele lui sa se innegreasca si maruntaiele lui sa putrezeasca. Damblaua sa cuprinda toate madularele lui, de la picioare pina la cap, sa nu mai auda si sa nu mai vada, ca sa nu mai huleasca si nici sa mai vorbeasca contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, 11; Regi 5, 6). Masa si hrana lui sa se prefaca in amaraciune, iar bautura lui in venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui sa fie tulburat de diavol, care sta de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) si furia lui Nabucodonosor sa-l stapineasca (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana sa-i umbreasca viata lui cu aripile sale cele negre ca un stapinitor, care-l aduce la muncile cele vesnice. Munca lui sa fie blestemata, agonisirea lui in pulbere sa se prefaca. Urmasii lui intr-un neam sa se stinga daca vor fi ca el, iar tineretea lor sa fie secerata de moartea cea napraznica (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). Dupa moarte, trupul lui sa nu-l primeasca pamintul, ci sa stea ca un cadavru innegrit si cuprins de imputiciune. Sufletul lui diavolul sa-l ia, cu care s-a imprietenit si caruia i-a slujit, ca sa-l duca in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui, duhurilor celor necurate si sufletelor oamenilor celor spurcati (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20). Acolo sa se chinuiasca in veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afara de cazul ca se va dezmetici inainte de moarte, scaldindu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte, ceea ce si noi dorim s-o faca cit mai curind, caci acesta este scopul pentru care si Dumnezeu ii lungeste viata, ca el sa inteleaga si sa se pocaiasca. Amin! |
1. Preotii si arhiereii primesc de la Biserica si de la insusi Hristos, harul de a pastori si a savarsi Sfintele Taine. De asemenea, ei reprezinta o autoritate la care trebuie sa ne raportam (atata timp cat invataruile lor sunt in duhul Sfintei Scripturi si al Sfintilor Parinti), intrucat Biserica de pe pamant este icoana Bisericii din Cer. Asa cum in Imparatia lui Dumnezeu exista ierarhie chiar si printre ingeri, astfel trebuie sa avem si noi pe pamant, dupa cum vedem in Sfanta Scriptura ca apostolii numeau stapani si arhierei in fiecare loc in care se opreau sa propovaduiasca. Cat despre modul de adresare din cantarea la care te referi, nu trebuie sa ne gandim doar la omul pe care il avem in fata, nu il numim doar pe arhiereul sau pe preotul pe care il avem in fata noastra "stapan", ci il recunoastem stapan pe insusi Hristos, care lucreaza in el (asa cum nu ne inchinam la lemnul icoanei, ci la insusi Hristos, icoana fiind o fereastra sper cer, spre cele inalte). Nu mai stiu exact in ce carte am citit (cred ca e vorba de parintele Necula de la Sibiu, dar nu sunt sigur) ca persoana preotul, in timpul Sfintelor Slujbe, prin rugaciune si prin harul primit la hirotonie, dispare, lasand loc lui Hristos sa straluceasca in el, dupa cuvintele apostolului - "dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine".
2. Hristos foloseste cuvantul "porunca" nu doar cand se adreseaza smochinului, ci si atunci cand, vorbind cu apostolii, le spune poate cele mai frumoase cuvinte ale Noului Testament - "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul." (Ioan 13,34) Legea Vechiului Testament este implinita prin porunca iubirii, caci "prin iubire implinim si Legea, si proorocii" (Fericitul Augustin spunea "Iubeste si fa ce vrei" !!!) Atunci cand un duhovnic ne da o porunca ("fa asta!", "sa nu faci asa!", "iti poruncesc sa faci asta!") nu trebuie sa te vezi ca un om fara libertate in fata unei autoritati necrutatoare. Poruncile ni se dau pentru ascultare, caci numai prin ascultare putem scapa de mandrie. Mandria este cea care ne tine robi, nu o porunca a duhovnicului. Ortodoxia este fascinanta chiar prin aceste paradoxuri - ni se porunceste spre a fi eliberati prin ascultare de robia pacatului, murim spre a invia - "Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12,24) 3. Un preot este "parinte" caci el este, cum spuneam mai sus, chipul Parintelui si Stapanului nostru din cer. Nu se confunda cu Hristos, nu ii dam persoanei lui cinstea cuvenita lui Hristos (asa cum ne acuza prostestantii), ci il slavim pe Dumnezeu, al carui Har lucreaza in preoti. Desi de cele mai multe ori cand spune "Sfinti Parinti" ne gandim la Parintii din vechime, care au stabilit dogmele credintei, Sfintii Parinti sunt, de fapt, toti sfintii care au vietuit printre noi si care mereu ne-au lasat invatatura insuflata de Dumnezeu. Noi credem ca ce au spus Sfintii Parinti este adevarul lui Hristos, caci ei au urmat Evanghelia nu numai in cuvinte, ci si in traire. Sfintii Parinti sunt in masura sa stabileasca dogme, canoane si invataturi fiindca vietuirea lor este foarte departe de stilul nostru de viata, stapanit de patimi. Daca am gandi istoria Bisericii fara Sfintii Parinti, fara Traditie, am avea in fata o credinta descoperita noua acum 2000 de ani si incuiata in copertile Bibliei, iar noi am incerca sa talcuim Scriptura cu mintea noastra, intr-un mod bezmetic (fiecare dupa capul lui), lovindu-ne mereu de aceasta bariera greu de trecut care nu este altceva decat pacatul. Cuvantul lui Dumnezeu nu se poate talcui prin rationalizarea ideilor, nici prin vreun talent aparte al mintii noastre, intrucat talcuirea este darul lui Dumnezeu, oferit celor ce s-au facut vrednici de aceasta. Sfintii Parinti au existat in vechime, dar exista si astazi printre noi, deoarece Dumnezeu nu a parasit niciodata zidirea Sa, ci mereu ne-a aratat o cale in mijlocul problemelor fiecarei epoci. Nu pot sa acopar intr-un raspuns toata invatatura despre Sfintii Parinti (nici nu o cunosc), asa ca imi pare rau daca nu am reusit sa raspund in intregime (asa ca astept si alte intrebari). 4. Cuvantul "frate" este folosit intr-un sens mai larg la evrei, de aceea intalnim in Evanghelii formulari precum "fratii lui Iisus", acestia nefiind altceva decat verii Lui. Cat despre cuvintele Mantuitorului de pe Cruce, talcuirea o gasim in Acatistul Maicii Domnului: "Vazându-te pe tine Fiul tau si Dumnezeul nostru stând lânga Cruce cu ucenicul Lui cel iubit si cu inima sfâsiata de durere si suferind asemenea Lui, a zis: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata mama ta", facându-ti tie fii pe toti cei ce cred în El." 5. Despre "afurisenie" ma tem ca nu consc foarte multe asa ca prefer sa ii las pe altii sa raspunda. 6. E posibil sa ma insel, insa din cate stiu caterisirea presupune si retragerea harului de a savarsi Sfintele Taine. Mai mult nu cunosc... |
Citat:
|
imi pare rau pentru dezinformare. cand nu esti bine pregatit mai bine te abtii. :) multumesc georges. Doamne ajuta!
|
Citat:
|
m-am referit la mine ca eram prost pregatit. Sarutmana parinte si iertati! :)
|
Citat:
sunteti domnia voastra. Eu unul ma bucur mult ca sunteti printre noi ca am ce invata. Va citesc cu mare bucurie. Iertati. |
Citat:
Acum inteleg cuvantul si este frumos. Arhiereul il inchipuie pe Hristos intre noi, iar preotii pe Sfintii Apostoli. 2. Porunci le simtim noi, insa este firesc faptul ca un cuvant pornit de la o autoritate superioara ne este mai mult decat un indemn. Doar Hristos poate porunci, insa cei ce au intrupat deplin dragostea (parintii) predau mai departe cuvantul lui Hristos cel cu putere multa. Nu sunt porunci, cat purtari de grija, asa cum mama isi indruma copilul, cu autoritate neindoielnica. 3. Parinte este "nu cel ce naste, ci cel ce creste" (Sfantul Ioan Gura de Aur). Parinti ne sunt toti aceia care ne calauzesc pasii spre o viata duhovniceasca, spre asemanarea cu Hristos. 4. Si astazi, cei foarte apropiati se numesc "frate" si "sora", fara a fi rude de sange. Aceste legaturi se nasc in baza obarsiei comune, toti avand acelasi Tata ceresc si Purtator de grija. 5. Afurisirea se face foarte rar de catre Biserica. Aceasta se petrece insa in cazuri extreme, precum in cazul ereticilor. Aceasta afurisire nu inseamna ca acela ajunge direct in iad, nemaifiind posibila indreptarea, ci mai ales faptul ca nu mai face parte din Biserica si cei credinciosi nu mai trebuie sa il asculte, caci este ratacit. Domnul insa inca ii poarta de grija, oricand putandu'se indrepta. 6. Caterisirea nu inseamna luarea harului, caci harul dat preotului la hirotonie nu mai poate fi luat inapoi. Dumnezeu da daruri, dar nu si le mai ia inapoi. Doar ca, din pricina pacatelor, unii preoti ajung sa denatureze harul din ei pana in asa masura incat ceilalti (episcopii) observand riscul de a se strica si cei de langa ei (alti slujitori si credinciosi) de comun acord il opresc pe acela de la a savarsi slujbele. Probabil se poate si iarta, in momentul indreptarii duhovnicesti a aceluia, insa nu stiu sigur. |
Octoih
Octoih ( gr. "opt glasuri " ) : carte de slujbă ce conține canoanele și imnele în cele opt glasuri bizantine. Cântările sunt aranjate pe câte opt săptămâni , fiecare pe alt glas și sunt atribuite Sfântului Ioan din Damasc.
|
Nu vreau sa repet ceea ce s-a spus in postarile de mai sus. Cert este ca de foarte multe ori cuvintele: porunca, lege, obligatie, datorie sunt interpretate dintr-o perspectiva juridica. Relatia noastra cu Dumnezeu se bazeaza pe iubire. Mantuitorul cand vorbeste de porunca aminteste de iubire, iar acolo unde este iubire nu este constrangere sau necesitate. "Iubirea presupune acordul dintre doua libertati"- Parintele Staniloae
|
Amin : așa să fie !
Se mai spune / pronunță și Amen. Vine , de asemenea , din limba ebraică. Cuvântul înseamnă o consimțire, o acceptare cu titlu absolut. Se utilizează , pentru traducere, și sensul de "așa să fie ! ". Sau , în alte locuri , "așa este". Prin ea, plasată în încheierea cererilor adresate lui Dumnezeu, se solicită împlinirea acestor necesități, a pâinii materiale, dar și a pâinii spirituale.
Însăși Domnul nostru Iisus Hristos folosește acest cuvânt de mai multe ori , pentru a întări afirmația. |
De Amen in limba romana nu am auzit inca.
|
Citat:
|
Părere ... neautorizată
Citat:
|
Din cate stiu eu, se pronunta amin pentru cei care au greaca ca limba de referinta si nu latina, litera eta din greaca se pronunta de multa vreme "i".
|
Citat:
2. cred ca in acest caz porunca trebuie vazuta ca ceva juridic, Hristos chiar daca nu a folosit termenul de porunca, totusi a dat 9 Fericiri, care la urma urmei tot porunci sau reguli de urmat sunt 3. Tatal si Mama nu cred ca este tocmai formularea corecta, ca ar insemna sa avem un Dumnezeu masculin si un Dumnezeu femin, ceea ce nu se poate in crestinism, avem un singur Dumnezeu in 3 ipostasuri(persoane) care face "obiectul" adorarii noastre, iar Maica Domnului si Sfintii in cultul bisericii au rolul lor bine definit. Sfintii Parinti sunt acei oameni care s-au ocupat cu studierea si explicarea Sfintei Scripturi( formuland pe baza acesteia dogmele, invataturile si cultul Bisericii) acestia remarcandu-se prin sfintenia vietii, avand doctrina si scrierile ortodoxe 4. Desi in Sfanta Scriptura apare expresia "mama si fratii lui Iisus" nicaieri in Scriptura acei "frati" nu apar mentionati ca fii ai Mariei, iar incredintarea Fecioarei Maria in grija apostolului Ioan ne duce la concluzia ca Maria nu avea alti copii dupa trup, in afara de Mantuitorul, cat despre "fratii" lui Iisus parerea unanim acceptata este ca acesti "frati" au fost fie copii ai lui Iosif dintr-o casatorie anterioara(a se consulta pentru detalii pseudo-evanghelia lui Iacov, scriere crestina din secolul 2 - 3 d.Hr.) fie au fost verisori primari din partea rudelor mamei( in limba ebraica cuvantul "frate" fiind folosit pt a desemna atat verisorii sau chiar si nepotii, vezi cazul lui Avraam care adresandu-i-se lui Lot ii spune "sa nu fie cearta intre mine si tine caci suntem frati") 5. in plan bisericesc afurisenia este mai degraba excludere din comunitatea Bisericii, datorita incalcarii repetate a regulilor bisericesti 6. caterisirea clericilor se face din cauza incalcarii grave a normelor bisericesti,caterisirea este definitiva, clericul caterisind nemaiputand oficia slujbele niciodata, dar totusi harul nu-i poate fi luat, iar slujbele savarsite pana la momentul caterisirii raman valide |
Multumesc Valentin.
Pentru mine Fericirile nu sunt porunci, sunt pilde mai degraba, recomandari. Sunt f.frumoase. Iisus nu porunceste, nu este stapan... Numai oamenii... In rest asa spun si eu, ca tine. |
Citat:
|
Citat:
Dar parca plecasesi in concediu. Ti-ai luat ramas bun de la noi. Du-te si te destinde cu familia, la aer. Serios acum. Cred ca o sa devenim dependenti de forum. |
Citat:
Eu sper ca mie imi este stapan, sper din tot sufletul. Nu porunceste? Gandeste asa: cand iubesti mult pe Cineva, dorintele Lui devin pentru tine porunci! Daca El fericeste anumite categorii oameni, din dragoste, ne vom stradui si noi sa fim asa.. pentru noi devin porunci. (nu stiu daca ma fac inteleasa). |
Citat:
Interpretarea pur personala pe care o dai, m-a facut sa cred ca vorbesti de o noua religie. Ortodocsii incearca sa inteleaga ce le-au spus Sfintii Parinti, nu dau ei noi sensuri, care le convin lor personal. |
Citat:
|
Adevarul, Cristian, este ca eu cred in iubirea dintre noi, chiar daca uneori e cam voalata sau chiar neinteleasa. fara aceasta iubire nu ar mai avea sens sa stam pe acest forum; ar fi pura pierdere de timp si loc de pierzanie, caci ne-am aduna numai pacate.
Stii la fel de bine ca mine, ca iubirea ne-o aratam si cu vorba buna, dar si cu vorba mai severa; iar in cele din urma cu tacerea, daca asa e mai bine. Ma bucur ca te-am regasit, Cristian, asa cum te stiam de mult. |
Deci eu am vrut sa spun asa:
1. Eu nu percep unele lucruri atat de rau. Nu-l percep pe Iisus ca stapan, ci ca pe un tata si invatator. Ceea ce ne da el nu le percep ca porunci, in sensul rau al cuvantului (bati cu pumnul in masa si spui: iti poruncesc! si celalalt sta tremurand in fata ta) 2. Fericirile nu le percep ca porunci (vezi explicatia de mai sus), ci ca pe pilde si invataturi. Daca as percepe ca stapan, respectiv porunci m-ar infricosa si m-ar indeparta de la ele. Eu nu vreau sa cred din frica, ci din placere. 3. In schimb in cantarea aceea pentru arhiereu eu inteleg ca arhiereul ar fi stapanul nostru (si noi ca slujitorii/sclavii ca sa ma intelegeti mai bine) si eu printre oameni nu am stapani. |
Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul
Doamne si Stãpânul vietii mele, Duhul trândãviei, al grijii de multe al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert nu mi-l da mie! Iar duhul curãtiei, al gândului smerit, al rãbdãrii si al dragostei, dãruieste-mi mie, slugii Tale! Asa, Doamne, Împãrate, dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele si sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin. |
Exista riscul sa ne ratacim intr-o morala juridica si sa ne indepartam de adevarata relatie cu Dumnezeu. In Noul Testament stiu ca Dumnezeu imi devine Tata, iar Hristos prin intrupare se face fratele nostru intru umanitate. Ce frumos spune parintele Staniloae: "Dumnezeu prinvind pe Fiul vede pe om si privind omul vede pe Fiul intrupat". Acestea sunt darurile de care ne-a invrednicit Hristos.
|
Citat:
|
Citat:
|
Andrei-IM - este f.frumoasa rugaciunea pe care ai pus-o, dar eu ma refeream la:
"Pre stapanul si arhiereul nostru Doamne...", ceea ce este o diferenta totusi. @georgeval - da, spui frumos, asa zic si eu (Dumnezeu Tatal si Fiul sunt stapanii nostrii in alt sens, sunt de fapt Tatal nostru). La ce ratacire te referi insa? |
'Exista o cantare care se numeste "Pre stapanul si arhiereul nostru""
La ce s-a spus deja mai sus as adauga ca: Ierarhia bisericeasca reflecta in unele privinte ierarhia ingereasca. In acest sens, arhiereii sunt spiritual omologati unor capetenii de rang inalt ale ingerilor, concordant si cu faptul ca ei supravegheaza biserica in intregul ei, precum si cu teologumenele parintilor bisericii conform carora oamenii in lucrarea bisericii tind sa preia locurile ingerilor cazuti. Fara sa fie identificati capeteniilor ingeresti, ierarhii sunt simbolurile vii si lucratoare ale faptului ca Intruparea lucrata de tainele bisericii odihneste faptura de "golul" produs prin caderea ingerilor. |
nedumerire
De ce exista aceasta cantare care spune: "Pre Stapanul si Arhiereul nostru...", pentru ca pe vremea Judecatorului Samuel, pe care poporul il numea si Profet, exista o credinta in Israel, cum ca Mesia nu va fi Rege ca cei de la neamuri, ci va fi Invatator? Aceasta porunca a lui Dumnezeu a calcat-o acel neam de atunci, de pe vremea Profetului Samuel, cerand Rege sau Stapan asa cum si cei de la neamuri aveau. Dar Dumnezeu nu a ingaduit acest lucru, ca Stapanul sa preia si functia de Invatator de lege, si iata ca El a ales pe Regele David sa ispaseasca aceasta vina a poporului Israel, de a fi cerut Stapan, Rege. Cum din David s-a nascut Mesia, el fiind incunostintat de acest lucru inca de la ungerea lui de catre Profetul Samuel - pe cand se afla la casa tatalui lui, Iesei - cei din Veniamin si regele Saul au ingaduit ca sotia aleasa ( Avigail, din neamul lui Iuda, cea din care s-au nascut sfintii Parinti Ioachim si Ana, cea al carei prototip de rugaciune: a Imparatilor 1, 20-31 a reprodus mai inainte in versetele citate lauda Maicii Domnului la intampinarea Elisabetei ) a Regelui David sa o confiste un oarecare Naval, om hrapitor ca si Regele Saul. Se pare ca Regele David a nascut din Avigail pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana si apoi pe Maica Domnului. Mergand pe linia paterna, David a nascut pe dreptul Iosif, tatal Mirelui Isus Christos, dupa cum si sfintii Parinti Iochim si Ana au nascut pe Mireasa lui Isus Chistos, Maica Domnului. Deci sa intreb si eu iar: de ce din David s-a nascut dreptul Iosif, adica Stapanul, iar din Avigail s-a nascut Maica Domnului si prin ea si Biserica, adica Invatatorii. Dupa parerea mea cantarea aceasta pe care am citat-o nu este valida in Biserica, intrucat Stapan este numai Caesarul, iar clericii nu au voie sa substituie functii in Stapanirea Caesarului. Cei din Biserica pot fi numai Invatatori. Se pare ca aceasta cantare are legatura cu Caesaro-Papismul incriminat de ortodocsi, si culmea tocmai ortodocsi din sfera de influenta comunista il practica. Eu cred ca acest amestec intre Caesar si Biserica este un produs eretic. Si sa va spun ca pe bunicul meu il chema Gheorghe Ana, si era un iudeu in Garda Reginei Maria ( Regina Marii Uniri ) la Palatul de la Kaliacra, din Cadrilater.
|
Citat:
"Daca sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvine? Daca sunt Stapan, unde este teama de Mine?" (Mal.1:6) "Stapanilor, dati robilor vostri ce le datorati si ce li se cuvine, caci stiti ca si voi aveti un Stapan in cer."(Col.4:1) "Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn, Iisus Hristos." (Iuda.1:4) "Si "Tata" sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri." (Mat.23:9) --------------------- Evident ca in biserica trebuie sa existe o autoritate, asa si la servici, la fel si in familie. Insa Autoritatea Suprema in tot si in toate este Dumnezeu. --------------------- Citat:
Pe pamant, poruncile Lui nu veneau din El ci, plin de smerenie spunea adesea: "...v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu." (Ioan.15:15) Iata cele doua mari porunci pe care Iisus le-a intarit in Noul Legamant: "Iisus i-a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau." Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." "Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii." (Ioan.13:34) Apostolii insa au inteles pe Domnul Iisus care le-a spus: "Daca vrea cineva sa fie cel dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma din toti si slujitorul tuturor!" (Marc.9:35) De aceea, asemenea Domnului lor, ei nu au poruncit de la ei ci au dus mai departe porunca data: Preaiubitilor, nu va scriu o porunca noua, ci o porunca veche pe care ati avut-o de la inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul pe care l-ati auzit." (1Ioan.2:7) "Si acum, te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie o porunca noua, ci cea pe care am avut-o de la inceput: sa ne iubim unii pe altii!" (2Ioan.1:5) ------------------------ Cine vrea sa ii urmeze lui Hristos sa ia exemplul lui Hristos! ------------------------ Citat:
"Si "Tata" sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri." (Mat.23:9) Termenul de Tata din acest verset este din greaca "pater", inseamna tata si este identic in manuscrisele originale ale Sf.Evanghelii cu termenul "pater" tradus parinte. Astfel, tot Domnul Iisus, cand se adreseaza lui Dumnezeu in rugaciune zice: "...Te slavesc pe Tine, Parinte (pater), Doamne al cerului si al pamantului..." ------------------- De multe ori am vazut slujitori ai Domnului care se numesc intre ei: "Doamne ajuta, parinte!" - "Doamne ajuta, parinte!". Seamana mai mult cu fariseii decat cu ceea ce ne spune Domnul sa fim: "Voi insa sa nu va numiti rabi, ca unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sunteti frati. (Mat.23:8) - Asa, da! Frate da, dar nu "Parinte". ------------------- "Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; Cuvantul Tau este adevarul." (Ioan 17:17) |
Ce scoala au unii. Sigur hai sa declaram ca santem toti crestini si ar trebui sa ne iubim dar sa nu uitam de ce santem aici.Sa tragem cate o zmetie peste bot ortodocsilor de cate ori putem.Sa bagam soparle de genul celei cu fariseii.
Ce mai conteaza ca Pavel se adreseaza nu o data cu apelativul fii sau fiul meu si o data chiar spune despre el ca este parintele celor din Corint. Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe niște copii ai mei iubiți. Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci, vă rog, să-mi fiți mie următori, precum și eu lui Hristos. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăț eu pretutindeni în toată Biserica. Ce conteaza ca si Ioan face la fel de exemplu in a treia epistola : Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr. Ce conteaza istoria , 2000 de ani in care cei care au predat invatatura corecta au fost mereu numiti parinti ? Ba chiar si sfintii din VT erau numiti parinti vezi " parinte Avraame din pilda lui Iisus sau parintele nostru David in Faptele Apostolilor. |
Citat:
"Toate faptele lor le fac pentru ca sa fie vazuti de oameni. Astfel, isi fac filacteriile late, isi fac poalele vesmintelor cu ciucuri lungi; umbla dupa locurile dintai la ospete si dupa scaunele dintai in sinagogi; le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica: "Rabi! Rabi!" Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati. Si "Tata" sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti "Dascali"; caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru." --------------------------- Dar fiecare, dupa cum este indreptatit din adevarul revelat in Scripturi, sa faca intocmai. Numai sa nu se poticneasca si sa nu se indoiasca in inima lui. Caci ce nu vine din incredintare este pacat. |
Citat:
Nu cumva dv, cu doar câteva zile în urmă, mă întrebați, ingenuu, când au protestanții înțelegere literală ? Că eu susținusem că protestanții înțeleg cuvintele Domnului mai literal, în afară de pasajele care nu le convin, de exemplu atunci când El spune că va întemeia Biserica pe Petru sau spune că "acesta e sângele Meu". Ei bine, iată că din nou dați un înțeles cuvintelor Domnului pe care Biserica Apostolică nu l-a dat în cei aproape 2000 de ani de existență a ei. Recunosc, pentru mine e simplu: dacă am o dificultate de înțelegere a ceea ce a vrut Isus să spună, îi telefonez părintelui meu paroh, pe care Isus l-a însărcinat să mă învețe cuvântul Său. Dar cum ar putea cineva care nu recunoaște slujirea sacerdotală să cunoască adevăratul înțeles al Dumnezeieștii Scripturi ? Un pic mai greu, dar nu e o problemă fără soluție. Citind cu atenție ce spune Scriptura, comparând un pasaj cu altul plecând de la presupoziția că Dumnezeu nu ne învață lucruri contradictorii. Uneori, nu e nevoie nici măcar de acest efort (considerabil, e adevărat) ci este nevoie de un pic de logică din cea mai comună, numită și logica bunului simț. Dacă nouă Dumnezeu ne-ar fi interzis, la modul literal, să folosim termenul de "tată" (sau de "preot") pentru cineva de pe pământ, tot înțelesul versetelor citate s-ar pierde: ai nevoie de doi termeni pentru o analogie, dacă unul dispare, nu mai ai analogie. Să citim, în Carte, cât de des folosesc sfinții lui Dumnezeu termenul de "tată" sau "părinte" nu numai pentru tații lor biologici, ci și pentru oameni față de care aveau un respect deosebit. Cât de des le sărută dreapta, cât de des primesc binecuvântare de le ei! De exemplu, Iosif ne spune că Însuși Dumnezeu l-a făcut pe el tată pentru Faraon (Gen 45:8). La rândul lui, Iov spune "Am fost un tată pentru cei săraci" (Iov 29:16). Dumnezeu Însuși ne spune că l-a instituit pe Eliahim părinte al Ierusalimului (Isaia 22:20-21). Dar termenul de "tată", ori "părinte" este folosit în Biblie nu numai pentru cei care ne sunt nouă buni sfetnici, precum Iosif. Nu numai pentru binefăcători, ca Iov. Este folosit și pentru cei care ne sunt nouă lideri spirituali: "Părinte, părinte !" strigă Elisei liderului său Ilie (2 Regi 2:12)(4 Regi în numerotarea ortodoxă). Ajungând la maturitate spirituală și conducându-i el însuși pe alții, este rândul lui Elisei să fie numit părinte, ca în 2 Regi (4 Regi) 6:21. De aceea, vă îndemn: citiți cu multă luare aminte Biblia, comparând mereu un pasaj cu altele. Cel mai bine, nu cădeți în mândria de a crede că înțelegeți Biblia de unul singur. Riscați să vă rătăciți, uitând că cei care L-au condamnat pe Domnul erau cărturari tari în Scripturi și animați de bune "încredințări". Apelați cu încredere la resursele apologetice și biblice catolice, altfel riscul poate fi mare cât mântuirea. |
Mie imi spunea un strain ca el i se adreseaza parintelui sau natural cu apelativul dad sau daddy ca sa fie sigur ca respecta ce crede el ca i-a cerut Iisus .Si i-am spus : Daca o sa te intrebe Tatal ceresc de ce nu i-ai spus si lui dad sau daddy pentru ca e un cuvant asa de frumos. :1:
Apoi mai e si versetul asta : "Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa, pe femeia sa și copiii săi, pe frații săi și surorile sale și chiar însuși sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu ." Inteles literal ar insemna ca pentru a fi ucenicul lui Hristos cineva trebuie sa fie o loaza fara suflet .:1: Inteles de un om normal la cap vedem ca inseamna acelasi lucru cu a sti ca ai un singur Tata in cer si un singur Invatator , Iisus Hristos. |
Citat:
Citatul de mai sus este un f.bun exemplu pentru acest fir. Si nu este vorba ca suntem noi tampiti si nu pricepem. Dar in scrierile (vechi) bisericesti este f.greu sa intelegi/talcuiesti pildele. In limbajul normal si cotidian, fara a avea un IQ scazut nicidecum, intelegem fraza asa cum este scrisa: sa-i uram pe cei dragi noua pe pamant si sa-l iubim numai pe Domnul. Si in fon cam asa si este. Ni se cere sa-l iubim pe Domnul mai mult decat pe cei de pe pamant. Si nu facem asa? Mergem la biserica in loc sa stam cu familia la masa, sau sa petrecm duminica impreuna cu ei, ni se cere sa stam in biserica fiecare in alt colt. Ni se cere cumva insingurarea de multe ori. Monahii asa au priceput si au plecat din "lume". Ce ar trebui de fapt sa intelegm din acest citat? Ce ni se cere altfel decat am priceput de ex. eu? In alt context totusi ni se cere, tot f.direct sa respectam/iubim pe mama si pe tatal nostru, sa-l iubim pe aproapele nostru ca noi insine si ceea ce facem lui facem de fapt lui Dumnezeu. Daca le punem cap la cap nu prea se potrivesc. Numai daca poate talcuim altfel. Si exista atatea talcuiri pe lumea asta cate persoane (cel putin, daca nu mai mult). |
Cadere in sus
Vin acum si ceva nou: cadere in sus
Aud de ceva vreme la predicile preotului nostru despre "caderea in sus". Si nu inteleg cum vine asta din punct de vedere bisericesc. Daca te indrepti spre sus, spre cer, spre Dumnezeu, de ce ii spune cadere? Am inteles ca preotul se refera la o exagerare a credintei (ultima data se referea la fariseul din evanghelie). Deci sa inteleg ca este rau si sa fii prea bun, prea spre Dumnezeu? |
Ma refera la postarea de mai sus tot a lui iuliu46.
Cred ca este o confuzie la mijloc si ne certi degeaba. 1. "Tatal nostru" din ceruri este Dumnezeu Tatal in Treimea Sa. Altul nu este. Ca unii ne numesc bland fii (nu si fiicele :39:) mei, nu inseamna ca se numesc tatii nostri. S-o lasam asa cum este. Este un mod de exprimare batranesc, cald. Atat. 2. Se vorbea aici de notiunea de "sfintii parinti", in alta conotatie, pe care multi nu o stiu. Cine sunt si de ce ii numim "parinti". 3. Se mai vorbea aici de apelativul cu care unii se adreseaza preotului: "parinte". De ce se spune asa? Era o intrebare a cuiva. Firul asta chiar asta urmareste, sa descalcim unele lucruri neclare, confuze. Sunt atatia parinti si stapani si tati in istoria ortodoxiei, de nu-i mai stim! Cine sunt ei? Pe cine numim asa si de ce? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 03:08:13. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.