Cred ca tata nu ma mai suporta
 

Inca mai locuiesc la parinti, ca sa fie mai clar contextul. Nu stiu ce sa mai cred. De o mare bucata de vreme, simt ca nu ma mai sufera in fata ochilor. Se ia de mine si incepe cearta din nimic. Nu pot sa zic nimic, ca imediat spune(impropriu zis "spune", mai de graba racneste) ca sunt lipsita de respect fata de el si ca el m-a facut pe mine, nu eu pe el, ce tupeu am eu sa ii invat pe el.
De multe ori doar imi dadeam cu parerea si nici nu ma adresam lui, ci sorei mele sau mamei mele. Daca incerc sa ii spun ce simt, iese un mare scandal. Chestia asta se intampla destul de des in ultima vreme si ma influenteaza in mod negativ, caci imi influenteaza capacitatea de a munci si ma tulbura foarte tare incat imi vine sa plang si ma ia tremuratul.
Se cearte foarte des si urat si cu mama, de foarte multe ori sunt de fata si de multe ori am incercat sa atenuez dicutiile, dar mereu nu iese decat mai urat. Insa nu pot sa-mi tin gura, pentru ca este nedrept fata de mama si incearca sa suprime orice farama de personalitate mai are in ea.
El trebuie sa fie in control intotdeauna, ii pune in gura cuvine pe care ea nu le-a spus ca sa iasa mama vinovata in orice. Dar cum am zis, fiindca eu sunt de fata, ca de mult nu se mai jeneaza sa urle la mama de fata cu noi, si eu nu tac, ci ii zic ca mama nici nu a zis asa ceva, ci ii zic exact ce a zis, ca mi-a dat Dumnezeu memorie buna.
Din pacate, de multe ori, parintii mei se cearta pentru ca mama imi ia apararea cand tata zice ceva rau despre mine. De alte ori, se cearta numai fiindca vrea sa fie numai ca el.
In orice caz, de discutie civilizata arar auzi la noi, dar totusi se intampla.
Si din toate astea, tata pare un nene tare rau, dar nu este un nene rau. Are insa niste probleme pe care nu reusesc sa le rezolv, ca n-am cum. Ii vin din copilarie, caci tatal lui il batea si pe el si pe fratii lui si pe mama lui...ii snopea din bataie si din "ba prostule si bun de nimica" nu-i scotea. In rest, tata nu e un om rau, face treaba daca e treaba de facut, te bazezi pe cuvantul lui daca a promis ceva, niciodata nu a ridicat mana sa dea. Cu oamenii din afara nu se comporta asa cum face cu noi. Niciodata nu tipa la ei si nu ii ameninta.
Dar problema e ca atunci cand stau de vorba cu el, intai se incepe omeneste. Daca fac imprudenta sa lungesc vorba mai mult de un minut, imposibil sa nu inceapa cearta si scandalul, nu stiu cum.
Am inceput cu "cred ca nu ma mai suporta" pentru ca in ultima vreme, toate scandalurile au cumva legatura cu mine, fie ca am zis eu ceva, fie ca mama si tata se cearta din cauza mea.
M-as muta de la ei, dar nu cred ca e bine. Tata este inca in somaj si probabil ca o sa mai dureze pana gaseste serviciu. Mama nu are serviciu, iar daca plec, ma tem ca or sa se decurce greu numai din somaj, cu platitul chiriei si cu toate facturile si cu mancarea, stim toti toate care sunt de platit. Dar nu numai asta este temerea mea. Ma tem ca mama "o sa se faca din ce in ce mai mica" sau o sa-i zica "nu te mai suport, ma mut la fi-mea" si atunci nu pot sa-mi inchipui ce o sa iasa, dupa cum il cunosc eu pe tata. Mi-e teama sa o las numai cu surorile mele si tata. Ele sunt mai mici si lipsite de aparare. Ma gandesc de asemenea ca nu o sa fiu in stare sa me gestionez singura.
Stiu ca nu am nici un cuvant inaintea lui, dar totusi, daca sunt acasa, macar nu se mai cearta din cauza banilor, ca nu vreti sa stiti ce era inainte.
Ma rog la Dumnezeu pentru pace in fiecare zi si Domnul face minuni in tot timpul, dar cum in anumite situatii nu pot sa stau degeaba, ca nu sufar nedreptatea cum nu sufar sarea-n ochi, pace nu poate sa fie.
Nu stiu ce sa mai fac, incerc de fiecare data sa trec peste situatie, sa iert si sa ma comport ca si cum totul e ok(ca tata se comporta de fiecare data ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic), dar ma simt din ce in ce mai aproape de o prabusire nervoasa. Incerc mereu sa nu mai plang si sa nu ma mai consum, cum imi zice mama, ca nu se merita sa-mi distrug nervii, dar nu e deloc usor.

Da, mi-e foarte greu sa dau un raspuns, pentru ca ar insemna sa judec, intr-o forma sau alta...
...dar pot sa-ti spun ce cred - cred ca tatalui tau ii este foarte greu pentru ca nu-si poate intretine familia, in nici un caz nu cred ca de nesuportat e vorba aici, ci mai degraba de cosmarul pe care il traieste...
In locul tau cred ca as ramane in continuare cu ei - suntem datori fata de cei care ne-au dat viata, si fata de ceilalti casnici ai nostri...

Daca te-ai muta, s-ar responsabiliza si tatal si ar vedea ca nu isi poate permite sa faca numai ce are chef. Si daca o sa se mute si mama si surorile tale cu tine, cu atat mai bine. Voi ii intretineti comportamentul, prin faptul ca "va faceti cat mai mici", il iertati si considerati ca nimic nu s-a intamplat. Ca dovada, nu se comporta asa cu ceilalti oameni. Daca continuati asa, nu rezolvati nimic, nu se schimba in veci si va chinuie si pe voi.
Plecati, nu va certati cu el, raspundeti-i scurt si lasati-l sa dea fata cu consecintele faptelor sale. Asta e un mod mai eficient de a-l iubi, decat a-l "ierta" de fiecare data si a astepta bunavointa lui.

Suntem datori mai ales fata de noi insine.
Si poti cinsti foarte bine parintii si de la distanta, nu-i absolut nici o problema.

Draga mea,
 

Nu cred ca tatal tau nu te suporta! Inclin sa cred faptul ca te iubeste chiar foarte mult dar situatia lui financiara nu ii permite sa fie cum poate ar dori fapt ce ii creeaza o stare de nervozitate fata de oricine din familie... Sigur ca am gandi ca totul nu ar trebui sa decurga cu atata suferinta insa eu mai cred ca acolo unde sunt lacrimi Dumnezeu este aproape! Nu stiu ce as putea sa iti spun ca sa iti alin sufletul dar cred ca este bine sa participi si la Taina Sfantului Maslu, iar pe tata trece-l in pomelnic! La Dumnezeu este mila, ajutorul si binecuvantarea la noi trebuie sa fie rabdarea, credinta, nadejdea si iubirea...!
Maica Domnului sa va ajute! Citeste Paraclisul Micii Domnului, daca inca nu o faci!
Daca insa crezi ca ar fi o miscare buna mutatul, poti sa o faci insa cred ca e bine numai in situatia in care te poti intretine altfel e trist sa pleci si sa te intorci... Trebuie sa cantaresti bine inainte si sa te consulti cu un duhovnic pentru ca putem gresi la suparare!

aici e vorba mai degraba de bani
 

E vorba ca daca familia mea ramane numai cu somajul ( ca eu daca m-as muta n-as mai putea sa contribui cine stie ce) si aici ar avea de suferit chiar propria mea familie. Ma intreb ce folos am daca plec in cautarea pacii sufletesi, dar pace tot n-am ca ai mei n-au cu ce sa intretine.

multumesc
 

Multumesc mult pentru cuvintele bune!

Vezi, asa zic si eu. Din pacate, ai de dus o cruce grea...dar nu cred ca ai de ales...pentru ca daca pleci, nu te vei simti bine, fiind o fire asa de sensibila...iar de parasit domiciliul impreuna cu mama si surorile tale si destramarea familiei, mie una nu-mi vine sa sfatuiesc pe nimeni...

Ei vor avea castig din faptul ca tatal va vedea ca trebuie sa caute o solutie. Poti eventual sa te muti undeva pentru scurt timp. Ce sa zic, e o parere. Tu cunosti resursele tale. Ideea ca e daca continuati in acest fel nu il ajutati nici pe el. Sigur, trebuie pomenit, trebuie mers la slujbe, ajuta foarte mult. Bineinteles, duhovnicul mai ales te poate ajuta.
Si ce am zis mai sus, ca avem o datorie fata de noi insine, e adevarat. Ai datoria sa-ti traiesti viata deplin si responsabil. A ta, nu a tatalui tau. Cel putin asa gandesc eu.

Asa-mi inchipui si eu, ca ar fi un dezastru
 

Si eu cred ca ar fi un dezastru. Imi trebuie niste doze mari de rabdare de la Domnul. Asa-i, nu pot sa ii parasesc si sa-i las in necaz. Multumesc mult de incurajare.
eugenserban, noi stam in strainatate, nu avem nici o ruda aici, ce sa mai zic de duhovnic, ca in cea mai apropiata biserica ortodoxa(care e totusi departe) se vorbeste o limba pe care nu o inteleg, ucraineana, desi nu sunt in Ucraina si se slujeste numai in doua duminici pe luna. N-am masina sa ajung la biserica ortodoxa romaneasca, dar stiu ca Dumnezeu este peste tot si ca ne aude rugaciunile oriunde ne-am gasi. Alta metoda e necesara ca sa il ajut pe tata sa termine cu prosteala.

Hm, nu stiu cum altfel putem sa te ajutam decat sa ne spui numele lui...

Dupa cate imi dau seama din cateva cuvinte, eu cred ca numai in locul lui sa nu fii. Nu sunt deacord cu ridicarea tonului, dar uneori este o reactie de autoaparare de fapt. Ce poate sa faca un barbat, sot si tata, cand se vede stramtorat si fara iesire din situatii extrem de delicate? I se pare ca toate sunt impotriva lui, ca i se submineaza personalitatea, ca v-ati aliat impotriva lui... Desi toate astea ar putea fi doar in mintea lui, incercati si voi sa aveti mai multa rabdare si intelegere. Ati incercat sa abordati totul cu umor? Ati incercat sa schimbati oarecum starea tensionata, printr-o glumita care sa va faca pe toti sa radeti? Ai incercat, tu, care crezi ca el are ceva personal cu tine (ma tem ca si fiul meu cel mare mai credea uneori asa ceva, dar intre timp a inteles ca mi-e la fel de drag ca si cel mic, doar ca el e mai mare, mai obraznic, mai tupeist iar eu ma astept de la el la mai multa constiinta de sine!) ai incercat, zic, sa-l prinzi intr-o stare mai putin nervoasa, sa-l rogi sa te ierte daca-l mai necajesti uneori, cand de fapt si el are o mie de necazuri pe cap? Ai incercat sa-i spui cu calm ca in situatia data, cel mai important lucru este sa ramaneti uniti? Daca-l vedeti pornit, de ce mai puneti si voi paie pe foc? Oricum nu ajungeti la nici un rezultat! Cel mult va dezbinati si va ravasiti sufleteste, pentru ca in asemenea momente se spun vorbe grele, care mai tarziu sunt profund regretate. Cu biserica ati incercat s-o rezolvati? Nu cred ca este de neglijat!!!
Pace si buna intelegere, va urez!

Draga mea, tatal tau e exact ca al meu...Orice zic, orice fac nu e multumit si mereu ma critica...m-am obisnuit sa ameninte ca pleaca de acasa si ca se imbata si ca imi scoate ochii ca el munceste pentru mine...m=am obisnuit...ma retrag, plang, imi trece...dar, la tine e ceva mai grav...la tine sunt implicati si ceilalti mebrii. Sa te ajute Dumnezeu sa iei decizia corecta...

Am inteles acum. E complicat.
Atunci singura "metoda" e sa te rogi fara sa te gandesti la nimic, decat la nadejdea in Domnul.
Si sa accepti faptul ca nu o sa poti schimba mare lucru la el, sa iei viata asa cum e. Nu intindeti vorba cu el, nu argumentati, nu-i demonstrati ca aveti dreptate. Nu o sa ia seama la nimic din astea. Si mai suparati-va pe el, mai nu-i acordati atata atentie, puneti-l in fata cu faptele lui, nu-l protejati de ce face rau. Asta e benefic pentru el, in primul rand.
Si neaparat sa faci ceva pentru tine. Sa ai momente de liniste, sa iti faci planuri, sa nu fie toata viata ta cearta cu tatal.
ps. eu sa fiu in locul tau as invata slavona (cred ca in slavona sunt slujbele):)) gaseste-ti o preocupare care sa iti placa si sa fie numai a ta...asa o sa fii mai bucuroasa si tatal tau o sa simta si nu o sa te mai certe atat. La bucurie se raspunde cu bucurie!
Iti doresc numai bine.

Ai primit multe sfaturi bune pe aici. Imi pare rau pt tine sa sti...
Eu pot sa-ti zic sa privesti partea buna si sa te bucuri ca suferi aici si nu in viata viitoare!
Si ca sa uiti asa putin putin de ce e in casa plimba-te prin cat mai mult magazine si ia-ti un ruj amarat ieftin sau ce doresti tu! poate am zis o prostie poate nu eu iti vreau numai binele

Pe tata il cheama Gheorghe
 

Pe tata il cheama Gheorghe si va sunt recunoscatoare tuturor celor care pot face o rugaciune micuta pentru el.
OmuBun, multumesc de asemenea, pentru sfaturi. Cu tata se poate glumi, dar cu atentie. Cand e nervos, mama mai incearca sa faca o gluma cateodata, el zice ca "iete, iei toate alea in ras, unde ajugem asa?" si nu se descreteste, dar totusi ajuta, insa eu n-am curaj sa glumesc cu el cand e nervos. Cat despre a-i cere eu iertare, nici nu mi-a trecut prin cap de multa vreme, pentru ca am tot cazut in starile astea, si abia acum realizez cat de greu mi-ar fi sa ii cer iertare ca-l necajesc, dar este un sfat bun si o sa lucrez la asta, ca intai trebuie sa-mi fac curaj(ma tem sa nu zica vorba asta care nu-nteleg ce-nseamna, dar nu-mi place: "ia uite ce incearca sa ma duca de cap". Dar poate n-o sa o zica, daca gasesc momentul potrivit).
Si va multumesc tuturor pentru sfaturi si pentru ca ati stat de vorba cu mine, aveam mare nevoie de toate astea.

Bine, il trecem si pe el la pomelnic...

Draga mea, si familia mea trece de cand ma stiu prin aceste stari prin care trece si familia ta. Intre timp, eu am plecat la facultate departe de casa, desi parintii mei continuau sa aiba o relatie extraordinar de dificila: tata intentionat facea astfel incat sa aiba ceva de reprosat, chiar daca de exemplu furculitele nu erau puse la furculite ci la linguri...

Acum, dupa 7 ani de la plecarea mea, mi-am dat seama ca am cei mai buni parinti, chiar daca doar cand il vad pe tata imi da o stare de neliniste si de nervozitate si imi este greu sa vorbesc frumos cu el, sa il respect. Diavolul asta vrea, sa sadeasca zazanie in familii..trebuie doar sa il biruim

Am intrebat pe ici pe colo ce putem face pentru el, pentru ca efectiv este de nesuportat. Mie imi este mila de el, pentru ca in sinea lui crede ca are dreptate si de asta sufera ca si cum ar avea dreptate...

Am primit inteleptul sfat de a ne ruga pentru el cu rugaciunea inimii "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l pe [Nume] " cat de des putem. Inca ne este greu, dar lucrurile s-au imbunatatit. Ultima oara cand am fost acasa, la familia mea, am mers cu ei la spovedit la un duhovnic recomandat de o maicuta. Inainte cu o seara de a merge sa ne spovedim, am luat cate un indreptar de spovedanie si fiecare a inceput sa isi faca o lista cu pacate. Singurul care a iesit de la marturisit cu lacrimi in ochi a fost tata, a zis ca si-a dat seama ca viata este scurta si ca nu stie cand moare. A prins si cateva sfaturi de la parintele, eu cred ca a pus bazele unui bun inceput..

Stiu prin ce treci, gandeste-te ca ai mei nu duc lipsa de nimic si nu au nici o grija si tot se cearta..adica tata se cearta

Sfatul meu este sa te rogi pentru el, sa vorbesti cu surorile tale si mama ta sa se roage si ele cu rugaciunea inimii pentru el, sa mergeti la Sfantul Maslu, sa va spovediti, sa faceti metanii pentru el si sa incercati sa faceti astfel incat sa se spovedeasca si el, sa faceti acasa sfestanie, sa stropiti frecvent cu aghiazma si sa tamaiati macar la inceputul lunii, daca nu la fiecare rugaciune.

Cred ca cel mai important este sa il iertati din suflet, sa va rugati ca sa il puteti ierta, eu sunt convinsa ca diavolul se va rusina daca va vedea dragostea voastra pentru el si va pleca de la voi. Un sfant spunea ca este mai importanta pacea decat dreptatea, deci tine cont si de asta. Propuneti-va sa nu va mai certati cu el. Stiu, este ingrozitor de greu, mai ales ca el cauta scandal, dar daca atunci cand e nedrept tu taci, el chiar daca mai continua, daca vede ca nu are efect mania lui, va tacea. Incearca asta, e greu, dar poti. Roaga-te atunci cand are pofta de scandal, spune rugaciunea inimii, vei vedea ca va da roade pe masura credintei

Din necazurile familiei, mama a iesit ca un om nou, smerit, iar tata sunt convinsa ca isi va da seama ca greseste si atunci se va smeri si el..Cred ca pentru pacatele lor a permis Dumnezeu sa aiba o asemenea relatie lipsita de pace, intelegere, respect, iubire, dar eu mai cred ca toate au un rost, iar daca asta este mantuirea lor, atunci nu pot decat sa ma rog pentru ei, sa le dea Dumnezeu ce stie El ca este trebuincios pentru mantuirea lor..

Doamne ajuta!

Alexaa,
In cazuri din astea trebuie mers la niste Sfinte Masluri. Daca se poate sa fie chemat preotul sa faca Sfestanie. Nu e de glumit. Da pomelnice la mai multe manastiri pentru Sfantul Maslu.

Nu cred ca e vorba de rautate omeneasca, ci de o lucrare a vrajmasului diavol care chiar si printr-un membru al propriei familii ne poate face greutati. Asa cum spunea Sfantul Lavrentie de Cernigov, nu omul certaret e vinovat in aceste cazuri, ci diavolul care-i inspira aceste ganduri. Prin urmare, ganduri bune pentru cel in cauza si rugaciune sa se indeparteze de la el toata lucrarea demonica. ,,Acest neam de demoni iese cu rugaciune si cu post." - spunea Insusi Mantuitorul.

Am trait asemenea momente si eu. Pana n-am ajuns la parintele Gabriel Nicu (1964-2005) si nu m-am spovedit cum trebuie n-am rezolvat problema. Toate s-au rezolvat in momentul in care am inceput sa postesc si sa ma rog, sa se faca voia lui Dumnezeu in toate si atat. Stiam ca Dumnezeu ingaduie uneori sa nu ne bucuram de bunatatea celor apropiati cu un scop: sa ne ingrijim mai mult de mantuire si de fericirea vesnica.

Dumnezeu sa te intareasca.

Alexaa, incearca sa-l ierti. Sunt convins ca si lui ii pare rau pt ca nu are pace in familie.
Am observat ca si eu imi cert copilul fara motiv (de fapt am reactii exagerate pt lucruri de nimic) atunci cand sunt suparata, frustrata, am necazuri etc. Si imi dau seama ca gresesc si imi pare rau. Dar tot copilul meu a gasit o modalitate extraordinara de a iesi singur din astfel de situatii: asteapta sa nu-l mai cert si apoi vine si-mi spune "te iubesc". Sunt intotdeauna uimita si rusinata de felul lui de a rezolva lucrurile.

Alte doua metode de a aplana certuri: 1. ma rog in gand Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu; 2. cer iertare (chiar daca in mod obiectiv nu am nici o vina, nu conteaza), imi asum greselile, fie ele si doar inchipuite de celalalt.

Si pentru ca stiu ca iti este greu, un mic secret: ca sa-ti treaca durerea, gandeste-te in primul rand la durerea altuia (mama ta, sora ta, tatal tau). Asta este mai greu deoarece oamenii sunt egocentrici, dar daca te preocupi mai mult de ceilalti, uiti de durerea ta.

Si foarte important: iarta-ti tatal si roaga-te des pt el. (Eu am observat ca mai repede imi sunt ascultate rugaciunile cand ma rog pt altii, decat daca ma rog pt mine).

Re
 

Pana in secolul al XVI-lea sau al XVII pe teritoriul romanesc se slujea in limba slavona. Oamenii care nu stiau aceasta limba(erau foarte multi) nu intelegeau prea multe dar Dumnezeu lucra, nu e asa importanta limba in care se slujeste. Pe cat puteti va recomand sa participati la Sfanta Liturghie. Dumnezeu va va rasplati efortul.
Eu cred ca atunci cand tatal tau tipa la tine si de ex iti zice:"Esti o netrebnica etc etc" tu sa ii zici:"da tata ai dreptate, vreau sa ma indrept", smereste-te, demonii nu suporta smerenia. In timp ce tipa la voi roaga-te pentru el (cel mai bine cum a zis cineva de pe forum : Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milueste-l pe X). Apoi, ar fi bine sa ai o discutie cu el intre patru ochi(bineinteles atunci cand e calm si linistit) si sa vezi ce il nemultumeste si sa vezi ce solutii gasiti si sa ii garantezi confidentialitatea discutiei.
Te-as ruga sa scrii prenumele tau exact si sa ma ierti daca ti-am scris ceva nefolositor. Dumnezeu sa va ajute si sa va daruiasca inpace si intelegere.

Asta nu e smerenie, ci inseamna anularea increderii in sine.

Raspuns
 

Cum crezi tu ca poti stinge focul? Cu foc sau cu apa? Daca ii raspunzi cuiva care tipa la tine tot tipand ce rezolvi? Daca ii raspunzi cu dragoste cred ca ai mai multe sanse.
Asta era ideea.
Sa ma ierti ca nu am fost destul de explicit.

Dar eu nu am zis sa se certe cu el. Chiar mai sus am zis sa nu se certe. nu despre asta era vorba.
Am vrut sa spun sa nu confundam smerenia cu acceptarea jignirilor ca fiind adevarate despre noi insine. Copiii care cresc in aceste medii nu au deloc incredere in ei insisi, si asta pentru ca un parinte a avut grija sa le spuna multe "adevaruri" de acest tip despre ei.
Deci am zis numai ca asta nu e smerenie. In plus, asa il convingi ca are dreptate sa certe.

Re
 

Am spus ca ideea era sa ii raspunda cu iubire nu cu cearta. Si cred ca sunt mari sanse ca tatal ei sa se simta vinovat vazand ca i se raspunde cu dragoste si ca nu se cearta nimeni cu el.

Eu cred ca cel mai bine ar fi sa ne rugam cu totii pentru ca aceasta familie sa-si gaseasca pacea si rezolvarea problemelor, a tuturor problemelor cu care se confrunta...asta putem face, mai mult de-atat nu stiu...

Draga mea daca esti pe banii tai eu zic sa te muti si sa-ti vezi de viata ta, nu ai sa poti sa-l shimbi pe tatal tau daca el a crescut in familie cu cearta si scandal nu e vina lui ca este afectat acum, tu ai grija de viata ta si ajuta pe mama daca poti, trebuie sa te gindesti acum la viitorul tau, nu zic sa nu-ti pese de ei dar poate ii ajuti mai bine din afara,si ai mai multa liniste sa te rogi pentru voi toti.
Asta e numai parerea mea.Eu asa as face in locul tau.
Dumnezeu sa v-a aduca liniste in familia voastra.

Sfaturile pe care ti le dau au fost verificate in practica de foarte multe ori. Din pacate insa vrasmasul lucreaza cu multa viclenie si deseori uit si eu sa le pun in aplicare.
Insa de fiecare data cand imi aduc aminte de ele si fac eforturi sa le pun in aplicare, obtin pace si liniste in mod surpinzator pentru cineva neavizat:
- Atunci cand sotul meu ma cearta, este nervos (din diverse cauze, de obicei exterioare familiei) - daca incerc sa raspund sau sa zic ceva, parca pun paie pe foc. Daca in schimb tac si spun rugaciunea inimii "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii", situatia se schimba si sotul meu se linisteste, isi revine, incepe sa glumeasca.
- Cand mi se pare ca se abat necazuri peste noi, stropesc cu apa sfintita in toate camerele, daca se poate zilnic, daca nu macar saptamanal
- Incerc sa dau mereu acatiste si pomelnice la manastiri sau biserici, astfel incat mereu sa fie pomenite numele noastre in biserica
- Incerc sa ajung in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, sa tin posturile si sa ma spovedesc.
- Incerc sa citesc in fiecare zi cateva pagini dintr-o carte scrisa de un Sfant Parinte.

Poate ti se par prea multe dintr-o data, dar vei vedea ca prin rabdare si rugaciune, se vor schimba multe in bine in jurul tau!
Doamne ajuta!

Pe scurt si din proprie experienta: daca vrei sa mentii o relatie cat de cat normala cu tatal tau pe viitor, trebuie cumva sa pleci din situatia in care esti. Poate nu iti dai seama pe moment, dar vorbele grele, amenintarile, acuzatiile, insultele (bine ca nu trece la altele) vor construi in timp o bariera foarte grea incat se poate produce o ruptura sufleteasca iremediabila intre voi doi.

Nu iti fa iluzii, nu il poti schimba, nici daca taci, nici daca spui ceva impaciuitor, nici daca il ignori, nici daca glumesti, nici, nici, nici. Este o situatie foarte bolnavicioasa, un fel de joc de-a soarecele si pisica, in fine, iti dai cred si tu seama. Si nu te invinui, nu e vina ta.

Nu stiu cati ani ai, dar sa fiu in locul tau, as pleca. Daca vrea si mama sa vina, bine. Dar daca stai iti inveninezi viata pe degeaba, te pierzi in certuri de nimic si intr-o situatie care nu merge nicaieri bine.

Subscriu.
Nu inseamna ca trebuie sa te certi sau sa stai suparata cu el, dar daca ai varsta necesara e timpul sa iti vezi de viata ta.
Chiar cred ca-i vei face si lui un bine.
Poti sa stai chiar undeva aproape de famila ta, si surorile mai pot veni la tine sa aibe o oaza de liniste sa-si vada de scoala. Si apoi, odata ce vei fi pe cont propriu, o sa-i fie si lui mai greu sa se ia de tine, pentru ca nu stai toata ziua in drumul lui, si apoi vrand-nevrand isi da seama ca nu te mai poate influenta mult, avand si tu independenta ta.

Plus ca esti datoare sa te gandesti si la ce va urma, poate o sa vrei sa ai si tu copii, trebuie sa te pregatesti pentru asta, cum iti pregatesti viitorul tau asa le pregatesti si viitorul copiilor tai.

iar despre partea cu <<iarta-ma tata, ca vreau sa ma-ndrept>> eu nu sunt de acord aici. Asta o pot face surorile tale. Dar tu, cel putin pentru ele esti datoare sa n-o faci. Pentru ca esti singura care poate lua taurul de coarne. Daca nici tu n-o faci, cine vrei s-o faca pentru ele?

In spiritul credintei noastre inteleg ca zice rabda nedreptatea. Dar zice s-o rabzi pentru tine.
Dar mai zice si fa dreptate pentru fratele tau de poti. (Sau asta am inventat-o eu ca sherifu'? )

Alexaa draga, tu esti sigura ca numai tatal tau e de vina? Te
intreb asta pentru ca de cele mai multe ori noi suntem subiectivi
in aprecieri si tindem in mod natural sa dam vina pe altii. Daca
am inteles bine, el e singurul barbat intre femei. Sau gresesc?
Situatia trebuie cantarita cu mare grija. Fa o introspectie cat
mai sincera cu tine, desi era cel mai bun un duhovnic sa o faca.
Consulta-te si cu mama ta si apoi da raspunsul.
Iertare.

L-am trecut pe tatal tau (Gheorghe) la Sfanta Liturghie si va fi pomenit astazi, maine si poimaine.
Doamne ajuta!

Va multumesc din tot sufletul! Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!
 

Va multumesc din tot sufletul! Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!
Sa va fac o actualizare a situatiei. Acum doua zile, tata si mama s-au certat. Nimic nou. Dar dupa aceea, mama s-a dus in dormitor si desi am incercat sa stau de vorba cu ea ca sa nu se duca la culcare suparata, sa o linistesc cumva, nu a vrut sa vorbeasca cu mine. Pe urma am ramas ca pironita in mijlocul bucatariei ca nu stiam ce sa fac, fiindca mama niciodata nu a refuzat sa vorbeasca cu mine, ma simteam oribil. Si dupa cateva minute de stat asa am zis: fie ce-o fi, Doamne ajuta si m-am dus sa vorbesc cu tata. Nu i-am zis multe, l-am intrebat doar daca observa cum simte mama. Curios lucru, nu s-a enervat pe mine, ci mi-a zis ca nici lui nu-i place, dar ca se simte ca explodeaza. Si i-am zis ca eu am observat si asta. Apoi i-am urat noapte buna si am vrut sa plec. Dar in timpul acela, tata mi-a zis ca isi da seama ca in 99 la suta din cazuri se ia de mine degeaba. Era necajit pentru cearta cu mama, l-am vazut. I-am zis ca o sa fie bine, ca trebuie sa avem toti rabdare si dupa aceea mi-a urat si el noapte buna. Mai tarziu, i-a cerut iertare mamei si i-a spus ca o iubeste. De atunci nu mi-a mai facut nici un fel de observatie, insa cu mama s-a certat chiar si in dimineata asta. M-am trezit de strigatele si injuraturile lui. Nu stiu cu siguranta de ce s-au certat, dar banuiesc ca e din cauza ca el a batut o chestie in perete si mama i-a zis ca ei nu-i place sa stea cu chestia aia in perete.
Nu mai inteleg nimic.
O Doamne, miluieste-ne!

Alexandra.