Rugaciune puternica
 

Am gasit aceasta rugaciune, scrisa sau transcrisa de parintele Savatie Bastovoi, catre un tanar chinuit de duhul curviei. Cred ca este o rugaciune care mangaie sufletele celor ce se lupta cu orice fel de patima.

"Dar sa treci dincolo de orice conventie despre rugaciune. Sa te pui inaintea lui Dumnezeu asa cum esti, nu incerca sa pari mai bun, poate ca nici sa nu doresti asta, ci pur si simplu, arunca-te la pamant in camera ta, dupa ce stingi lumina si zi:

"Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange. Eu nu te mai inteleg si nu te mai voiesc, eu am o alta viata, care imi pare mai interesanta si mai atragatoare. Du-te de la mine, ca sunt om pacatos. Niciodata nu te-am iubit si nu te-am ascultat. Stiu ca esti aici, dar nu te simt si nu te recunosc. Tu insa nu te departa, asteapta pana ma scol, ajuta-ma Tu sa ma scol, ca Tu m-ai zidit si poti cu mine toate cate voiesti. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Ca, iata, n-am mai ramas decat numai Tu si eu. Numai noi amandoi am ramas. Sa nu Te scarbeasca pacatele mele si sa te duci. Ramai cu mine, chiar daca nu te vad, chiar daca nu te simt, chiar daca nu te ascult. Chiar si atunci cand nu voi mai vrea sa ramai, Tu sa ramai. Ca Tu esti cel care ne dai viata si care din moarte iarasi ne vei ridica, si fara Tine suntem nimic, Doamne. Si Tie, Bunule, dupa cum putem, toti slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".

Doamne ajuta!

Iată Doamne,Tu şi eu / Mă priveşte! sunt un rău! / Ce-a ajuns zidirea Ta / Doamne Sfânt nu mă lăsa / Mă priveşte plângi cu jale / Că m-am abătut din cale, / Inima mi-e împietrită. / Sunt o oaie rătăcită. / Nu mi-e dor decât de lume, / De plăceri,de râs,de glume. / Pleacă Doamne de la mine / Nu sunt vrednic eu de tine! / Nu am iubire dar am ură, / Bârfe,răutăţi în gură. / Voia Ta nu ştiu s-o fac / Nu-ţi pot fi Doamne pe plac./ Ştiu că eşti mereu cu mine / Ştiu că poţi să mă faci mult bine. / Stai cu mine,nu pleca / Mă ridică de-oi cădea. / Nu mă lepăda / De la faţa Ta / Duhul Tău cel Sfânt / De la mine nu-l lua./
Nu suntem decât noi doi / Tu în cer,eu în noroi. / Sunt murdar şi păcătos / Fă-mă Doamne sănătos! / Dacă eu îţi spun să pleci / Tu rămâi cu mine în veci. / Tu dai viaţă,Tu ridici / Fără Tine suntem mici./ Fii slăvit în vecii veci. / Te rog Doamne să nu pleci / Tată.Fiu şi Duh Sfânt / În cer eşti şi pe pământ./ AMIN

Frumoase versuri, si seamana foarte mult cu ce am postat eu. O alta rugaciune frumoasa este rugaciunea Sfantului Siluan Athonitul pentru lume:

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.
Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.
Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.
Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta.
Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.
Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.
Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Sper că nu se va supăra părintele Sevastie Bastovoi că am îndrăznit să versific această frumoasă rugăciune.
Mi-a plăcut foarte mult.Mulţumiri Andrei.

nu stiam ca tu ai versificat-o. Ti-a dat Dumnezeu un mare talent, e foarte frumoasa poezia. Dumnezeu sa te ajute! :)

Daa, Dorina e poeta noastra de pe forum , un suflet sensibil si un adevarat talent ! Ea a lansat si carti de poezie !:1:

Frumos dar ai:), sa fii binecuvantata!!!!!

Cruce?
 

Vreau sa va dau o intrebare tuturor :

Cine stie cum trebuie omul sa-si faca semnul crucii cu mina corect si ce semnifica pozitia degetelor ???

Draga TudorGheorghe,
 

Semnul Crucii se face astfel: se împreună trei degete de la mâna dreaptă (degetul mare, arătătorul şi cel mijlociu, în timp ce celelalte două degete se ţin strânse în palmă) şi se duc la frunte, apoi la piept, la umărul drept şi la urmă la umărul stâng, rostind cuvintele: În numele Tatălui (la frunte) şi al Fiului (la piept) şi al Sfântului Duh (la ambii umeri), după care apoi, lăsând mâna în jos, zicem ŤAmin!ť
ŤÎn numele Tatăluiť însemnează cinstirea lui Dumnezeu–Tatăl, Stăpânul tuturor. Coborârea mâinii la piept rostind cuvintele Ťşi al Fiuluiť înseamnă coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ pentru mântuirea noastră. Iar ducerea mâinii de la umărul drept la cel stâng rostind cuvintele Ťşi al Sfântului Duhť înseamnă împăcarea noastră cu Dumnezeu şi împreunarea cu El, prin harul Sfântului Duh adus nouă de Dumnezeu–Fiul.
Cele trei degete impreunate insemneaza Sfanta Treime : TATAL, FIUL si DUHUL SFANT, iar celelalte doua din palma: cele doua firi ale Mantuitorului (cea de OM si cea de Dumnezeu).

Mai multe despre Sfanta Cruce gasesti aici:

http://cleopasihastria.wordpress.com...sfintei-cruci/

Sa ne straduim noi sa facem mereu Sfanta Cruce cum se cuvine! Daca semnul are sau nu "efect" la cei ce il fac stramb, sau cu degetele lasate in voia libera, aceasta noi nu o stim. Semnul Sfintei Cruci nu este magie. Prin Cruce il chemam pe Hristos, in mijlocul neputintelor si suferintelor noastre, caci El a luat asupra Sa toate suferintele, rastignit fiind. Doamne ajuta!

Prima rugaciune din acest thread este sublima, si cred ca ii reprezinta pe cei mai multi.

parca sunt cuvinte pe care toti le avem pe buze si in suflet. Ma bucur mult ca iti place rugaciunea.:) Doamne ajuta!

Despre Sfânta Cruce s-a discutat de multe ori pe acest forum, dar oricând este binevenită discuţia şi mai ales Pomenirea Sfintei Cruci . Să nu uităm nicicând cuvintele Sfântului Chiril din Ierusalim care ne îndeamnă : "Să nu ne ruşinăm a mărturisi pe Cel răstignit". Sfânta cruce , precum am spus şi pe alt topic este arma lucrată de Dumnezeu, pavăza credinţei, sabia cu două ascuţişuri a credincioşilor împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, văpaia de care se topeşte neruşinatul diavol, cum se topeşte ceara de la faţa focului, precum e scris în rugăciunea ce-o rostim zilnic în rugăciunile noastre.

Am citit din nou rugaciunea, dupa cateva ore si...este incredibila.Fara ipocrizia de genul "vaaaai Doamne, am gresit" care nu se simte, nu se simte parerea de rau ci doar presiunea sociala si ideea ca "trebuie sa iti para rau".Abordarea propriei stari, si intelegerea lui Dumnezeu nu ca un robot sau judecator sau altceva...Mi se pare mie sau El apare in scripturi (am citit doar putin) nu rece si rational, ci sentimental?Ca si cum S-ar putea simti dezgustat de tine pentru ca ai gresit, dar sa Se intoarca si sa Ii para rau ca te-a respins, pentru ca esti creatia Lui?

Dumnezeu este mai mult un Dumnezeu al inimii , decât un Dumnezeu al minţii ! Părintele Părăian sau Cleopa , nu mai reţin exact , a accentuat aceasta . Dumnezeu este iubire şi iertare , multă iubire şi iertare, dar să nu fim "profitori" de bunătatea Lui , ci să fim sârguitori şi să ne căim cu adevărat de cele săvârşite, pentru că aşa cum în psalmi de multe ori se aminteşte, VICLENIA , mult o urâşte Cel drept şi fără de schimbare . Să nu fim vicleni !

Rugaciunea de genul "vaaai Doamne, am gresit" e un mod de rugaciune la care trebuie sa ne aliniem, chiar daca nu o simtim cu adevarat la inceput, insasi cuvintele ei (ma rog, nu sunt chiar asa) ne vor face sa ne deschidem sufletul. Insa rugaciunea aceasta este asa frumoasa pentru ca este foarte sincera, vine parca direct din sufletul celui care a scris-o. Ii vorbesti lui Dumnezeu ca unui prieten. Cum spunea si parintele Rafail Noica - sa ne conectam mereu la satelitul "Doamne". Orice gand ne trece, sa-l mutam la Dumnezeu, cu vorbele noastre chiar. Sa nu se intelegea totusi ceva gresit din discutia noastra - sa nu se inteleaga ca rugaciunile canonice ar trebui eliminate. Doamne fereste! Dar e bine sa citim si din Ceaslov, dar sa mai zicem si de la noi. :) Doamne ajuta!

Mie imi place foarte mult rugaciunea, pentru ca exprima un gand de-al meu cu care ma joc de-a v-ati ascunselea de multisor. Ideea ca imi doresc sa fiu mantuita, "dar nu chiar in clipa asta", pentru ca imi este teama sa ma lepad de mine insami in felul in care ar trebui sa o fac. Sper doar sa aiba Dumnezeu mila de nerozia mea si sa-mi dea timp sa-mi revin.

legat de ultima parte, Dumnezeu nu este nici rece, nici rational, nici sentimental (in sensul omenesc pe care l-ai descris). Atitudinea lui Dumnezeu fata de noi, desi poarta pecetea dragostei, nu poate fi asemanata cu nimic din ce simtim, noi oamenii. Este o taina.

Sigur ca da, te va urmari El prin maracini si ghimpi, ca pe oaia cea pierduta, dar si cand te va gasi (desi eu cred ca te-a gasit deja) te va lua in brate doar pe tine, cea ranita...vine timpul fiecaruia - de ratacire, dar si de regasire...

Rugă ( pentru toţi cei de pe acest forum , membrii , cititori şi vizitatori )
 

Doamne , mă rog împreună cu toţi strămoşii Tăi după Trup , aşteptându-Te cu aşteptarea lor, dorindu-Te cu dorul lor, spre a mă bucura cu bucuria lor şi cu a celor ce Ţi s-au închinat în ieslea Bethleemului. Nu depărta de la noi harul Tău cel luminos care a strălucit pentru prima dată în Betleemul iudeii, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale Sfinţilor Tăi .
Fă ca acest Crăciun să aducă pentru cei credincioşi bucuria Naşterii Tale celei mai presus de înţelegerea omenească ! Amin ! +

Mulţumim Cristian.Frumoase cuvinte.Să audă Dumnezeu rugăciuna aceasta şi toate rugăciunile care pornesc din inimă.Crăciun fericit tuturor.

Multumim Cristi! Puternica este aceasta rugaciune!
Imi plac foarte mult rugaciunile din Psaltire, cele de dupa catisme. parca sunt o incununare Psalmilor, implinirea lor..

Dupa catisma 9 se rosteste, pe langa tropare:
"Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur stii suferinta ticalosului meu suflet si leacul acesteia, tamaduieste-l cum stii, dupa multimea milei Tale si a indurarilor Tale ! Caci din faptele mele nu-i cu putinta a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legaturi. Ci Tu, Cel ce ai venit sa chemi la pocainta, nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, ai mila si indurare si Te milostiveste spre dansul; rupe zapisul faptelor mele celor rele si urate si ma povatuieste la calea cea dreapta, ca umbland intru adevarul Tau, sa pot scapa de sagetile vicleanului si asa sa stau fara de osanda inaintea infricosatorului Tau divan, slavind si laudand preasfantul Tau nume, in vecii vecilor. Amin!"

Imi merg la suflet si "Plansurile Sfantului Efrem Sirul", sunt rugaciuni de-a dreptul zdrobitoare. Sfantul Efrem este un dascal al pocaintei! Rugaciunile se pot gasi aici:
http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/plansurile.htm

Doamne ajuta!

Transcriu o intamplare a unui monah, nu pentru senzationalul miracolulu - aviz cautatorilor de vedenii :) - ci pentru a cugeta la frumusetea celor inalte, frumusete atat de mangaietoare incat ne poate ajuta sa nu mai vedem asa zisa "frumusete" a patimilor.

"Un frate, rugandu-se odata cu mintea, a ajuns la aceasta vedere duhovniceasca: a vazut demoni multi ca nisipul marii cu chip de soldati, care se napusteau asupra fratelui cu multa ura, ca sa-l nimiceasca de pe fata pamantului. Atunci acesta s-a infricosat de asaltul napraznic al demonilor si a fugit intr-o biserica, cerand ajutorul Mantuitorului Hristos si Maicii Domnului. Si cum a intrat in biserica, iata, vede pe Mantuitorul si pe Maica Domnului ca vii in incoanele imparatesti, sezand amanoi ca doi imparati preaslaviti pe tronurile slavei.
Si indreptandu-si de indata privirea spre Domnul Hristos, Il vazu pe Acesta plin de bucurie si frumusete, precum se spune "Frumos cu frumusetea cea de la fii oamenilor". Pe langa acea frumusete de negrait si minunata a fetei Sale dumnezeiesti preacurate, mai era imbracat si cu alta slava si de o lumina mai curata si mai stralucitoare decat lumina soarelui, precum spune "Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina" (Psalmul 103, 2). Fratele nu putu sa mai priveasca la Hristos, precum nu mai poate cineva sa priveasca a doua oara la soare, pentru ca ochii lui erau orbiti, ci numai I se inchina si saruta preacurata Lui mana dreapta, cu cutremur si cu bucurie. Se indrepta apoi fratele spre Preasfanta Fecioara, i se inchina, saruta mana sa feciorelnica si preacurata, indraznind sa-si ridice ochii si sa priveasca preasfanta eu fata. Lumina si slava Domnului Hristos semanau cu lumina si slava Preasfintei Fecioare cat seamana lumina fulgerului cu cea a soarelui. Adica slava Preasfintei Fecioare era mai putin blanda privirii, asa incat fratele, indreptandu-si pentru a doua oara privirea spre preacinstita ei fata, ochii lui nu au orbit, asa cum nu orbesc atunci cand se uita putin la un fulger.
Domnul nostru Iisus Hristos statea ca pruncul odihnindu-Se pe bratul sfant al Preacuratei ca pe un tron de heruvimi, iar Preasfanta Fecioara il privea pe fratele cu privire milostivitoare si preadulce. Preadulcele Iisus era atat de frumos si de placut la vedere intru toate, si atata slava imprumuta Preasfintei Fecioare cu imparateasca Lui asezare in bratele ei, si atat de mult se potrivea Cel preacurat cu cea preacurata, Cel nepatat cu cea nepatata, Domnul si Stapanul cu Doamna si Stapana, Cel prealaudat cu cea prealaudata, Cel preacinstit cu cea preacinstita, Cel preafeciorelnic cu cea preafeciorelnica, adica Iisus cu Fecioara Maria, cum se potriveste mireasma trandafirului cu frumusestea acestuia. Domnnul Iisus privea la fratele cu multa dulceata si iubire. Si iarasi, asa cum este cu neputinta ca cel ce tine in mana un trandafir si il miroase, sa nu se bucure de frumusetea lui si sa nu se impartaseasca de mireasma lui, tot asa si fratele, privind pe Mantuitorul Hristos si pe Maica Domnului si privit fiind de Acestia, era cu neputinta sa nu se impartaseasca de Harul Lor si sa nu se bucure de mangaierea Lor. Atunci, luand curaj de la privirea cea blanda a Preasfintei, fratele a strigat catre ea: "Preasfanta Fecioara, Preacurata, Maica Domnului meu, Stapana mea preadulce, cum sa scap de demonii care ma urmaresc?" Iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, izbavitoare celor ce scapa catre ea, raspunzand fratelui, i-a zis: "Cu numele Fiului meu si cu numele meu sunt biruiti si nimiciti demonii cei ce s-au lepadat". De indata, fratele a facut inchinaciune, a iesit din biserica si a inceput sa spuna din inima: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie". Iar demonii, fara intarziere, au fugit neputinciosi si au pierit din fata fratelui."

In continuare, iata ce a vazut Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, unul din sfintii care au fost rapiti la Rai:
(Trebuie sa citim cu luare aminte descrierea Sfantului Andrei. Nu trebuie sa o luam nici ca pe o imagine literala a Raiului ("exact asa este Raiul"), nici ca pe o simpla alegorie. Pur si simplu, asta a vazut Sfantul, asta au putut vedea ochii lui. Frumusetea si bucuria raiului o vad deplin dreptii care adorm intru pazirea poruncilor lui Dumnezeu.)

"...Si m-am vazut pe mine in raiul cel frumos si minunat... Ma minunam cu mintea si cu inima de podoaba cea nespusa a dumnezeiescului rai si, umbland pe acolo, ma bucuram. Si erau acolo livezi foarte multe cu pomi inalti... Nu este cu putinta a asemana frumusetea acelor pomi cu nici un pom de pe pamant... Dupa aceasta, o spaima a cazut peste mine si mi se parea ca stau deasupra tariei cerului, iar un tanar imbracat in porfira, a carui fata era ca soarele, umbla inaintea mea. Si umbland eu dupa dansul, am vazut o cruce mare si frumoasa ca un curcubeu ceresc, iar imprejurul ei stateau cantareti in chipul focului, ca o vapaie, si intr-o cantare dulce Il slaveau pe Domnul, Care a fost rastignit pe cruce. Iar tanarul care mergea inaintea mea, apropiindu-se de cruce, a sarutat-o, apoi mi-a facut semn ca si eu s-o sarut... Dupa ce am sarutat-o m-am umplut de o negraita dulceata si am simtit un miros mai placut decat al raiului. Apoi ducandu-se crucea, m-am uitat in jos si am vazut sub mine un adanc mare... El (calauza), intorcandu-se catre mine a zis: <<Nu te teme, caci ni se cade sa ne ducem mai sus!">>
Si mi-a dat mana si mi se parea, cand am luat mana lui, ca ne aflam mai sus de a doua tarie. Acolo am vazut barbati minunati, a caror fericire si bucurie este negraita de limba omeneasca... Si indata, mai sus de al treilea cer ne-am aflat, unde am auzit si am vazut multime de puteri ceresti cantand si slavind pe Dumnezeu. Apoi am mers inaintea unei perdele care stralucea ca fulgerul, inaintea careia stateau niste tineri inalti si infricosati, cu chipul ca vapaia focului... SI mi-a zis tanarul care ma ducea <<Cand perdeaua se va da la o parte, atunci il vei vedea pe Stapanul Hristos, deci sa te inchini scaunului slavei Lui>>. Iar eu, auzind acestea, ma bucuram si tremuram, caci o negraita bucurie si spaima m-au cuprins pe mine... Si iata ca o mana de vapaie a ridicat perdeaua si am vazut pe Domnul meu - precum odata Prorocul Isaia - sezand pe un scaun inalt si stralucitor, iar serafimii stateau imprejurul Lui. Si era imbracat intr-o haina rosie, avand fata prealuminata si cu ochi preadulci se uita spre mine. Si vazandu-L, am cazut cu fata in jos inaintea Lui, inchinandu-ma prealuminatului si infricosatului scaun al slavei Lui. Insa ce fel de bucurie m-a cuprins atunci la vederea Lui, nu pot grai... Si zaceam inaintea Stapanului meu cu cutremur. Apoi au cantat ostile ceresti o cantare preaminunata. Dupa aceasta, nu stiu cum, iarasi m-am aflat umbland in rai. Cand Sfantul Andrei s-a gandit ca nu o vazuse pe Maica Domnului in ceruri, un inger i-a spus: "Oare pe Imparateasa cea preastralucita a puterilor ceresti ai vrut a o vedea aici?Nu este acum aici, caci s-a dus in lumea incercata de primejdii, ca sa le ajute oamenilor sa-i mangaie pe cei nenorociti."

Nu stiu daca am mai trecut pe-aici vreodata, dar si mie mi-a placut foarte mult aceasta rugaciune. Cu ajutorul Dorinei, am indraznit sa o mai prelucrez un pic si s-o invat pe dinafara, fiindca pare scoasa din adancul sufletului, cu toata cainta si smerenia.
Dumnezeu sa binecuvinteze pe cel care-a conceput-o pentru intaia oara si sa ne ierte si pe noi pentru adaugirile pe caream indraznit sa le facem...

Iata, Doamne, Tu si eu!
Sunt un pacatos si-un rau!
Ce-a ajuns zidirea ta ?...
Nu sunt om. Sunt o lichea!

M-am pierdut si plang cu jale
Ca m-am abatut din cale.
Am inima impietrita
Si-s o oaie ratacita!

M-am spurcat in asta lume
In desfrau, placeri si glume…
Stii ca nu te mai iubesc
Si nici vrednic sa-ti vorbesc


Pleaca, Doamne de la mine!
Mult Te-am suparat, stiu bine
Am uitat de Crucea Ta
Ba chiar am fugit de ea!

N-am iubire, ci am ura,
Numai rautati in gura.
Voia ta nu stiu s-o fac
Nu-ti pot fi, Doamne, pe plac.

Stiu ca esti mereu cu mine.
Stiu ca poti sa ma faci bine.
Te-as chema, dar n-am ce-Ti da!
De-ai venit... nu mai pleca.

Duhul Tau cel bun si Sfant
Da-mi-l mie pe pamant ;
Te rog, nu ma lepada,
Doamne, de la fata Ta.

Nu suntem decat noi doi :
Tu in cer, eu in noroi.
Sunt bolnav si ticalos
Fa-ma, Doamne, sanatos.

Nu pleca, chiar daca-ti cer
Vegheaza-ma Tu din cer!
Tu ma certi, Tu ma ridici ;
Fara Tine suntem mici.

In cuvinte, sunt sarac
Fii slavit, Doamne in veac
Tatal, Fiul, Duhul Sfant,
Cum in cer, si pe pamant!

Foarte frumoasa!!!

Dumnezeu tatal meu binecuvanteaza-ma.
 

Doamne Dumnezeul nostru,
Una din pacatosii pamantesti
Madalina-Daniela este numele ei;
Nu stie cum sa-Ti multumeasca si sa Te prea slaveascsa.
Ea in Tine si-a pus nadejdea,
Zi de zi alaturi sa-i fii.
Ea Te chiama si Te iubeste pana va muri.
Urca a ei privire catre cer si-Ti zice:

Tu esti Tatal meu,
Ajutorul meu,
Trimite-mi ,te rog,harul Tau;
Acum iti trimit,si eu,acolo pe taramul Tau....aceasta poezie.

Mila Ta nesfarsita
Este Sfanta pentru mine.
Uita-te,te rog,in jos si
BINECUVANTEAZA-MA.











ACEASTA POEZIE ESTE COMPUSA DE MINE ACUM 8ANI.DACA CITITI PRIMA LITERA DE LA FIECARE VERS VETI FORMA O PROPOZITIE IMPREUNA CU ULTIMUL CUVANT.ATI DESCOPERIT FRAZA?

Tu zici că cele două degete reprezintă natura umană şi cea divină a lui Hristos. Mai departe, altcineva spune că semnifică puntea binelui şi cea a răului. Interesante interpretări!

Când eram mică, la noi în clasă umbla zvonul că cele două degete sunt Adam şi Eva îngenunchiaţi în fata Sfintei Treimi (celelalte 3 degete unite). O interpretare plină de poezie făcută de nişte copii...

Cand am citit aceste randuri am simtit durere. Nu tristete, ci mai mult decat tristete. Durere.

Sa mergi odata in Roma si sa vizitezi catacombele San Callisto. Sa atingi cu mana ta roca aceea vulcanica in care au fost ingropati cei ce si-au dat viata pentru Hristos. sa-ti plimbi mana in gropile si firidele unde au zacut trupurile acestor oameni care odata au trait si au gandit asa cum traiesti si gandesti si tu, dar al caror sfarsit a fost dovada suprema a dragostei de Dumnezeu. Si-au dat viata pentru a-L marturisi. Au preferat sa moara decat sa se lepede de crediinta. Au preferat sa fie omorati decat sa arunce o vorba asa, necugetata, la adresa Lui Hristos, a Lui Dumnezeu. Asta in timp ce noi vorbim si iar vorbim, fara sa ne gandim macar o clipa la greutatea, adevarul si importanta cuvintelor pe care le rostim.
Linga cripta episcopilor, unde sint ingropati episcopii martiri - adica acei oameni carora Dumnezeu insusi le-a dat Harul deplin al Apostolilor, iar ei din dragoste si-au dat viata pentru El - exista mormantul Sfintei Cecilia. Aceasta sfanta a suferit moartea martirica pe vremea imparatului Diocletian (anii 244 - 311). Si atata dragoste avea pentru Hristos incat in timp ce i se taia gatul, ea canta (de aceea cei din Roma o considera ocrotitoarea muzicii corale). Noi ortodocsii o praznuim pe 22 noiembrie.
Sa mergi acolo in catacombe si sa vezi statuia ei in cripta care i-a gazduit trupul, cu degetele de la o mana impreunate in trei, ca si cand le tine pentru a-si face cruce, insemnand Sfanta Treime, iar la cealalta mana isi tine cele doua degete intinse insemnand cele doua firi ale Lui Hristos, si apoi sa te gandesti la tine - la cate ai face tu pentru Hristos! Sa te intrebi daca ai fi in stare sa mori pentru El sau daca ai fi in stare sa faci vreodata un asemenea scarificiu, sa-ti dai viata pentru cineva, asa cum a facut aceasta Sfanta! Si dupa ce iti raspunzi constiintei tale la aceste intrebari, dupa ce ii vei atinge cu mana ta mormantul, apoi sa vii sa ne spui cum e cu poeziile facute de copii...!

Îmi pare rău că m-ai înţeles greşit şi ţi-am pricinuit durere. Nu a fost în intenţia mea să jignesc sentimentele nimănui. Eu doar încercam să descriu o stare de spirit şi un fapt petrecut cu mulţi ani în urmă.

Nu, nu am fost la catacombe şi nici nu cred că voi ajunge vreodată. Implicit, nu am avut cum să trec prin acea experienţă pe care - bănuiesc - că ai avut-o tu. Însă pot să-mi închipui, cred eu, destul de bine.

Expresia mea a fost o metaforă. O metaforă ce s-a născut din propria mea experienţă, şi anume, din trăirile din copilărie. Refuz să cred că ţi-ai uitat cu totul copilăria, refuz să cred că ai uitat starea de poezie caracteristică acelei perioade a vieţii. Şi mă îndoiesc că există incompatibilitate între credinţă şi această stare de spirit.