Ce profesie v-ar placea sa aveti?
 

Buna tuturor,
Am stat si m-am analizat in ultima vreme, mi-am analizat viata. Sunt intr-o stare f proasta care e alimentata de multe lucruri si imi gasesc cu greu echilibrul. Nu imi mai gasesc exuberanta de alta data (asta daca consideram ca am fost eu exuberanta vreodata) si nici puterea sa zambesc si sa fiu placuta cand ma intalnesc cu oameni cu care alta data aveam o relatie, fie ea chiar si doar o conversatie, buna si asta datorita profesiei pe care o am si care nu-mi hraneste deloc sufletul. Pe mine, munca care o fac acum nu ma pune deloc in valoare, ma simt total nemotivata si mai mult decat atat de cele mai multe ori lucrez 7 zile pe saptamana, in medie 10 ore pe zi din aceasta cauza nici nu reusesc sa separ f bine serviciul de viata personala
Mi-as dori f mult sa profesez in invatamant, imi plac mult copiii si chiar am facut studii in domeniu, dar, in acelasi timp, cu salariu din invatamant, n-as reusi sa ma intretin singura. De asemenea, mi-ar placea sa am alaturi oameni cu aceeasi mentalitate pe care o am eu...e f greu sa fii privit ca un ciudat la serviciu pentru ca tii post sau pentru ca mergi duminica la Biserica si alte lucruri asemanatoare.
Sunt multe de spus, dar as vrea sa discutam despre ce profesie sau ce functie v-ar placea sa aveti. Daca vreti, puteti sa mentionati in ce domeniu lucrati acum,daca nu discutam doar despre ce v-ar bucura sufletul-in ce domeniu ati profesa cu drag.
Astept sa dicutam despre acest subiect.
Doamne ajuta !

Din cite stiam, salariile in invatamint s-au marit la aprox 2000 de lei sau chiar mai mult , nu?
Tu, cam de ce suma ai nevoie pentru intretinerea ta?

salariul in invatamant e cam de 900-1000 de eli pt cei cu vechime pana in 10 ani si fara grade. Pt. cei cu gradul I si cu vechime asemanatoare e pana in 1500 lei
Salariul de 2000 il ai cam dupa o viata in invatamant.
Nu prea e de invidiat.

de astfel de salarii in invatamant stiu si eu.

maniucu,
Te inteleg perfect cum te simti. Am avut si eu servicii care pur si simplu ma sufocau, nu mai aveam viata personala, aveam impresia ca nu imi mai traiesc propria viata , ci pe a altuia. Am facut ce am facut si le-am schimbat pt. ca o viata am si e pacat sa mi se iroseasca asa. Nu pot sa iti dau acelasi sfat pt. ca nu iti cunosc situatia si mai e si criza asta cand e o binecuvantare sa ai un serviciu , chiar daca nu ne place prea mult.
Pune-ti un ban de-o parte si cand s-o mai slabi criza, fa-ti curaj si cauta-ti un serviciu care sa iti ofere mai mult timp liber.

avand in vedere ca doar pe chirie dau 300 de eur la care se adauga si celelalte cheltuieli pe care nu le poti evita..cu siguranta nu m- as descurca cu un salariu de 8-9 mil cat as putea avea daca as intra in invatamant.

intr-adevar, nu e tocmai intelept de a renunta la serviciu in vremurile de criza, dar vreau un job care sa-mi aducá satisfactii ,sa plec la muncá de drag si sa mai am puterea sa vin acasa cu zambetul pe buze ..

gand la gand cu bucurie:)
chiar si eu ma confrunt in perioada asta cu probleme asemanatoare. sunt economist de profesie, dar m-am angajat ca educator din cauza ca cineva mi-a facut o oferta buna.*(10 mil plus reducere ptr unu din cei doi copii la gradi).problemele au aparut dupa ce am inceput serviciul:nu mi-a fost permis nici o initiativa, nici un proiect, toate au fost barate, inclusiv subiectele de la lectie.pe cat de drag mi-a fost lucrul cu copiii pe atat de mult m-au dezgustat toate astea, am inceput sa ma sint frustrata din cauza ca nu puteam sa pun in practica nici o idee.mi se tot resprosa ca sunt o incepatoare si ca nu trebuie sa mai iau in itiative. en fine.. ce sa mai zic. stau in dubii in prag de sarbatori ca nu stiu ce sa fac, mi s-a propus un post de ajutor de bucatar , pe 300 ron :(dupa sarbatori tot la aceeasi instituite. probabil voi accepta pana gasesc ceva mai bun. dar e sigur ca nu voi mai intra in sistemul asta NICIODATA! m-a dezgustat...

visul meu de o viata era medicina. si azi sufar ca nu am putut sa o fac din cauza ca m-am casatorit devreme, iar medicina ca si familist cu copii mici nu prea se imbina. asta e....

sper sa gasesc ceva bun, care sa imi pemita sa ma misc liber, sa imi ofera posibilitate inteprinderii de proiecte noi, sa fie pro creativitate, libertate de expresie. dar poate ca acestea sunt concepte utopice.

dar ms, ca ai deschis sb. mi-a prins bine sa mai zic cuiva ce am pe suflet

exista si asa ceva? ca eu nu mai indraznesc sa sper...

maniucu,
ti-am mai zis, te inteleg perfect. Sfatul meu e sa actionezi intelept, adica sa iti faci niste rezerve de bani care sa iti ajunga la cheltuielile macar pe 2-3 luni, doar asa te poti inhama sa iti dai demisia si sa cauti de lucru in alta parte. Si nu e obligatoriu sa te duci in alt domeniu , dar macar sa ai mai mult timp liber pe care sa il petreci cu familia, prietenii sau pur si simplu pt tine, pt sufletul tau. Cand te duci la serviciu, du-te cu speranta ca zbuciumul asta se va sfarsi intr-un viitor apropiat si ca va urma o perioada mai placuta. Eu asa ma incurajam cand nu imi placea la serviciu, imi ziceam ca trebuie sa mai suport un timp si apoi imi va fi mai bine.
Cat priveste invatamantul , ia-ti gandul. Din pacate, e un domeniu in care nu ai prea multe satisfactii, nici materiale, nici spirituale. Copiii nu mai sunt interesati de nimic, obraznicia atinge cote maxime, respect din partea nimanui...

Da, si eu am lucrat in invatamant, am " suferit" multe critici legate de faptul ca nu se merita, salarii mici ...timp in care profesorii ar trebui sa se reprofileze daca tot vor bani si de asta nu pot ei trai...

Ce mi-as dori eu sa fac, si ce as putea deveni...ar fi sa devin pictorita, insa lenea m-a impiedicat sa fac si ceva in sensul asta...

De cand am absolvit liceul de arta, am pictat doar niste icoane, mai desenam copiilor la scoala si un tablou...unul singur...de care sotul meu este foarte entuziasmat, insa eu stiu ca aveam altceva in minte si a iesit altceva...dar asta din cauza ca mi-am iesit din mana!

Sper ca in viitorul apropiat, cu ajutorul lui Dumnezeu sa ma si pun pe treaba!

Asa este, insa lucrurile se schimba cand profesorul incearca sa stabileasca o legatura cat de cat apropiata cu e, sa gaseasca niste canale de comunicare nu numai legate de lectia la zi...cel putin asta am observat eu!

cred ca cel mai important este sa ne alegem o meserie care chiar ne place. si indiferent ce alegem, sa le facem pe toate cu frica lui Dumnezeu. Eu am avut o profesoara de istorie in liceu care preda cu atata dragoste elevilor, si castiga cat castiga orice profesor. Ii placea sa treaca de la istorie, la povesti din copilarie, apoi iar la istorie si in final ne mai povatuia ce sa facem in viata, inainte sa sune clopotelul. :) foarte multa dragoste avea aceasta femeie pentru meseria ei si pentru noi, elevii. Sunt unele persoane care au o chemare speciala spre cariera didactica si nu cred ca ar trebui sa dea la o parte acest dar, din motive financiare. Doamne ajuta!

Din pacate, nu e vorba ca unii profesori abandoneaza sau tind sa abandoneze aceasta meserie din dorinta de a castiga mai mult, ci pur si simplu pt. ca nu toti au o locuinta. Nici o banca nu iti ofera credit cu salariu de 1000 de lei pe luna si nici o chirie de 300 euro( pe o garsoniera) nu o poti plati cu 250 euro pe luna.
Asta e realitatea!

Daca as mai avea odata 15 ani, chiar ca nu stiu ce m-as face.
Mi-au placut calculatoarele, m-am facut IT-ist.
E bine, e rau?
Ca meserie e ok, e frumoasa, e bine pozitionata pe piata salariilor.
Dar cred ca pe copilul meu nu l-as incuraja sa se faca IT-ist.

Intr-o tara civilizata mi-ar placea sa fiu medic. In Romanica cred ca nu mi-ar place sa fiu medic, pentru ca spitalele sunt prea infecte si ca sa rezisti trebuie sa mai devi si insensibil (parerea mea). Apoi nu stiu daca as rezista, ca sunt cam fricos si sperios.
Dar mi se pare meseria cea mai frumoasa.
Si cred c-ar trebui platita cel mai bine.
Si aici ai posibilitatea sa-ti deschizi un cabinet al tau.

Apoi Arhitect. Stiu cativa arhitecti, e o meserie frumoasa...

Apoi ar mai fi preot. Nu stiu daca e trecuta la meseri, dar e si ea pe acolo pe langa medicina.
Si ea, ca si doctorul ajuta mult pe oameni.

Eh, fiecare cu talantii lui...cred ca problema ar trebui sa fie nu atat ce-am vrea noi sa fim, ci ce vrea El pentru noi... este greu sa intelegem de la inceput ce plan are cu fiecare dintre noi...

Nu imi permit sa dau sfaturi dar cateodata e bine sa inveti din prostiile altora. Sigur, ideal e sa faci ceea ce iti place si pentru ce te-ai pregatit. Adica, omul potrivit la locul potrivit pe care il si sfinteste.
traim vremuri extrem de dificile iar previziunile pentru 2010 sunt sumbre. Asa ca, m-as gandi nu de 2 ci de 9 ori inainte sa iau decizii. Experienta mea foarte trista: am fost director adjunct de institutie publica. Salar mare (nu am nimic cu nimeni dar in administratia publica se castiga foarte bine si se munceste 3 ore din 8, am lucrat 12 ani in administratie si am vazut multe), avantaje, eram recunoscuta, stimata, apreciata, aveam perspective, etc. Ei, am vrut mai mult (si mai repedesi) si am luat cea mai proasta decizie din viata mea: sa demisionez si sa incep alaturi de sotul meu si un asociat (care a fost de fapt "creierul" ideii) o afacere pe cont propriu. Pe scurt, afacerea nu a mers, am cheltuit toti banii pe care-i aveam si am ajuns acum sa traim din mila parintilor (multumim Celui de sus ca avem parinti!), am pierdut 2 ani din viata pe care nu stiu daca ii vom recupera si suntem terminati psihic si fara sperante pentru viitor. Ca toti tinerii, ne-am facut si noi planuri - o casa, un copil dar s-au toate pe apa sambetei. Cu chiu cu vai sotul meu a gasit de lucru cu salar minim pe economie (desi si el are o facultate). Problema e ca eu nu gasesc absolut nimic, sunt inginer si mi se cere exeprienta de productie dar eu am lucrat in administratie asa ca diploma si experienta nu ma ajuta la nimic. daca va veti uita pe site-urile de recrutare veti vedea si 2000 de candidati pe un post. E jale asa ca nu va runcati cu capul inainte. Orice schimbare pe care o faci trebuie sa fie "in sus", sa evoluezi nu sa-ti dai palme. E clar ca tot de administratie sunt atrasa pentru ca la asta ma pricep cel mai bine insa nu as refuza acum nici un job numai sa putem supravietui (nici macar nu pot sa spun sa traim decent).

Da, probabil ca acum nu e timpul.
Cel putin stii ca ai incercat. Nu te mai roade gandul, daca incercam, ce-as fi facut.
Desi banuiesc ca inca te mai roade, ca daca incercai acum 3 ani alta era treaba, sau poate peste 3 ani.

Pe mine inca mai ma roade, dar eu de fiecare data am incercat cu jumatate de masura.
N-am avut curajul sa renunt la serviciu, ci am incercat numai in timpul liber, care nu merge.

Si eu tot economist sunt de profesie, dar nu ma multumesc deloc..nu pot sa zic ca e greu ce fac ca ma duce capul,dar nu fac nimic cu drag plus ca am un program extrem de incarcat la servciu.
educatoare ai fost la o gradinita particulara sau la stat?
eu ma gandeam ca o gradinita particulara ar fi solutia pt mine...dar inca nu am curaj pt o asemenea schimbare.

eu cred ca da..am prietene care se duc cu drag la serviciu..tocmai de asta indraznesc inca sa sper ca se poate si pt mine sa fie asa.

cel mai mult ma tem, in cazul in care as ramane fara serviciu, nu ca nu ma pot intretine o perioada de cateva luni 2-3..nu mai mult, dar pt ca as avea intrerupere la cartea de munca :(
ma gandeam la varianta cu invatamantul particular...poate acolo exista alta mentalitate.

Imi pare rau ca treceti prin asa ceva! DUmnezeu sa va ajute!
Lidia, inca o data se adevereste ca nu se da vrabia din mina pe cioara de pe gard!
Americanii au o vorba, de... a nu lasa jobul de ZI pentru proiectele care par momentan atragatoare!

Dupa mult timp mi-am dat seama ca CEL MAI BUN JOB este cel platit bine unde te duci cu miinile in buzunar si iesi fluierind fara sa-l iei cu problemele aferente acasa cu tine, si-ti culegi cecul la fiecare doua saptamini...fara stres, fara dureri de cap, urmariri de clienti, etc

Faptul ca nu esti exuberanta se poate datora probabil temperamentului tau flegmatic sau melancolic. Dar nu e o problema pentru ca fiecare tip de temperament are bune si rele. Si pe mine ma privesc ciudat altii pentru ca merg la biserica etc etc. N-au decat, a inceput sa nu-mi mai pese. Aptitudinile mele, dupa cum am descoperit pana acum, sunt inclinate spre domeniul IT si mi se pare interesanta ideea sa fiu webdesigner. Pana o sa aleg la ce facultate sa intru, se mai schimba multe.
Numai bine!

Am lucrat în mai multe domenii foarte diferite unele de altele.Am învăţat din mers am lucrat şi am învăţat pentru a mă putea descurca în munca pe care am făcut-o.Mi-a plăcut tot ce am lucrat şi am convingerea că nu noi suntem cei care ne alegem profesia ci aceasta ne alege pe noi pentru a cunoaşte un anumit grup de persoane sau pentru a ne pune în faţă situaţii folsitoare pentru evoluţia noastră spirituală.

Mie mi-ar placea sa am o casuta la tara.
Sa stau acasa si sa-mi ingrijesc gradina. Sa ma bucur de soare imbracata cu o rochie de in si cu o palarie de paie. Sa nu fiu nevoita sa ies din "raiul" meu decat la mare nevoie.
Cand vin copii de la scoala si sotul de la servici, eu sa le asez masa apoi sa stam de vorba pe veranda.
Sa am un "loc secret" unde sa pictez.

Lista "dorintelor" ar putea continua, dar ma opresc aici pentru a nu supara pe Doamne Doamne cu aceste "copilarii" ale mele.

Farmacist, bibliotecar, traducator, librar, redactor intr-o/pentru o editura.
Am facut altele mai pamantesti in schimb.

da ,era o gradi particulara ca la stat nici nu se pune problema sa nu ai fac de stiintele educatiei. dar nu e asa utopic cum m-am asteptat. cu toate ca mis atat de dragi copiii, sistemul m-a ranit. trebuie sa te supui sefului, care are cu totul alta facultate terminata, deci habar nu are de educatie. nu e roz, dar poate ca nu e asa peste tot...

Lore, nu e asa peste tot:1: Si eu am lucrat la gradi la particular si puteam fi cat de creativa doream, numai sa iasa bine lectia.
Eu merg cu f mult drag unde lucrez acum (e un call-center) si asta pt ca am colegi f de treaba, tineri toti, veseli, cu personalitate, care mai de care. Eu nu tin post, dar stiu sigur ca daca as tine ar respecta-o si nu m-ar privi deloc ca pe o ciudata. Salariul e f mic dar imi place ce fac si e destul de lejer, in comparatie cu munca pe care o depuneam la facultate de a asimila atatea cunostinte. Aici mai degraba aplic. Si inca ceva care ma ajuta foarte mult...incerc sa imi fac treaba cat de bine pot si rezultatele se vad si atunci sunt multumiti si altii, si eu:1: Dar intr-adevar, relatiile cu colegii si cu sefii sunt importante zic eu.

Parerea mea e sa te multumesti cu ceea ce ai si cu starea in care esti, sa le primesti pe toate (si rele si bune) cu inima deschisa si sa nu iti pierzi nadejdea in Dumnezeu! Ne poarta El de grija! Oare nu a spus El :"Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui si toate celelalate se vor adauga voua."?? Ingrijeste-te de suflet si de mantuire (atat a ta cat si a celor apropiati), ca de trup automat se ingrijeste Dumnezeu.
In timpul in care esti mai libera inalta si o rugaciune catre Dumnezeu! Lipeste-te mai mult de cele ale lui Dumnezeu, chiar daca in unele sarbatori si duminica vei fi nevoita sa lucrezi (roaga-te si munceste).
Din putinul tau incearca sa faci pe cineva fericit! Sa iti spun o intamplare! Un om se intampla sa aiba 9 copii; nevasta lui mai astepta inca unul. Traiau foarte modest, multumind tot timpul lui Dumnezeu pentru cele ce le aveau. Singura lor problema era ca nu aveau o locuinta a lor, ci erau nevoiti, sarmanii sa stea in chirie, si fiind si multi, mai greu, caci cei care dadeau in chirie locuinte cautau oameni care sa nu aibe copiii multi ca nu cumva sa le strice locuintele (sa vezi cum lucreaza Dumnezeu si ingaduie ca omul sa fie incercat). Intruna din zile nemaisuportand situatia s-a dus la preotul locului sa isi planga starea, ba ca sunt nevoiti sa se tot mute, ca muncesc din greu sa le dea copiiilor de mancare si toate cele. Preotul care era destul de intelept l-a sfatuit pe barbat sa se roage lui Dumnezeu caci nu il va lasa pe el la greu si l-a intarit cu cuvantul dupa cum se cuvenea unui preot. In drum spre casa (ca omul nostru statea undeva la sat) s-a oprit in statie sa astepte autobuzul. In momentul acela se facu ca trece pe langa el un barbat care vindea bilete de loto. Acesta l-a indemnat pe omul nostru sa isi incerce "norocul" si sa cumpere un tichet. Fiind om cu frica de Dumnezeu a refuzat motivand ca nu se cade unui crestin sa joace la astfel de jocuri. Vanzatorul vazand ca nu vrea s-a indepartat. In timpul acesta, omul nostru si-a spus: " Mai, daca barbatul care vinde bilete nu are ce sa manance si isi castiga painea din asta; macar sa ii cumpar biletul, chiar daca nu il iau, ca sa aiba bani pentru mancare." Zis si facut; a alergat dupa vanzator(ca acesta se indepartase deja foarte mult), i-a dat banii pentru un bilet si a dat sa plece. Vanzatorul fiind si el credincios l-a rugat sa isi ia biletul ca asa se cuvine. Dupa multe insistente omul nostru a acceptat biletul si a pornit spre statie (ca se apropia autobuzul). Mai tarziu a aflat ca biletul lui este castigator, fapt care l-a ajutat foarte mult sa scape de situatia in care se afla (si-a luat casa, a ajutat si alte familii nevoiase, si culmea ca a trimis un plic cu bani vanzatorului care ii daduse biletul castigator). Intamplarea a avut loc foartea aproape de timpul nostru. Sa vezi ca foarte frumos lucreaza Dumnezeu in viata noastra!
De aceea nu cred ca trebuie sa ne ingrijim asa de mult de trupul acesta (chiar daca ai copii, sot, si altele). Rabdare si ai sa vezi ca situatia ta se va ameliora si va deveni mai buna! Nu iti cauta meserii dupa castig .... ori nu vei gasi , ori vei gasi dar nu vei fi fericita! Stie Dumnezeu mai bine cele ce iti trebuie tie in momentele astea! Nu uita ca suntem trecatori si ca trebuie sa ne folosim de toate cele lumesti ca sa dobandim pe cele ceresti! Iertati si Doamne ajuta!

Sunt multe. Mi-ar placea sa lucrez intr-un laborator din Romania. Sa descopar prin putinul instrumentelor pe care le avem, nevazutul din lucruri. Si sa beau cafea nechezol, facuta nu la filtru, ci intr-un ibric tocit de generatii.

Mi-ar placea sa fiu postas. Nu la oras, ci la tara. Sa merg pe jos, nu cu bicicleta. Imi place ca aici oamenii au portile deschise si zambesc. As avea toate sansele, ca vietuind printre acesti oameni, sa mor zambind.

Mi-ar placea sa fiu bibliotecar. Sa locuiesc printre cuvinte nerostite.

Voi reveni. Dar indiferent de profesie, imi doresc sa fiu om de omenie.

Draga mea,
 

Invatamantul particular e mai jalnic fata de cel de stat. In orasul meu exista si gradinita particulara si scoala generala si liceu... Alta situatie materiala exista intr-adevar dar nu te gandi ca elevii sunt cu mai putine fite si ca nu trebuie sa fii la cheremul parintilor... ca doar platesc. Cunosc pe cineva care este la aceasta scoala si nu are un salariu mai mare ca un invatator/profesor de la o unitate scolara de stat insa trebuie sa nu miste in batatura de la 8 la 15.
Poti incerca un concurs de titularizare si abia apoi sa pleci de la locul tau de munca ca sa nu ai lipsa in crtea de munca. Vara iti poti lua concediu itit depui dosarul si daca da Dumnezeu si te titularizezi merita sa faci pasul altfel ramai unde esti! Si daca faci acest pas singurul beneficiu care il obtii sun vacantele caci banii sunt mai putini...