o casnicie esuata :(
 

Chiar azi, chiar acum se implinesc cinci ani de cand a inceput povestea mea cand l-am cunoscut pe Ionut, venise acasa din strainatate (vorbisem deja la telefon cateva luni). Eram copii amandoi, eu aveam 17 ani el abia implinea 21. Ne-am iubit enorm, el a trebuit sa plece inapoi in Februarie dar s-a intors in Mai si ne-am casatorit cu 2 sapt inainte sa termin eu liceul. Visasem la o facultate, la o cariera..dar am lasat toate si am plecat cu el..visam sa avem cea mai frumoasa casnicie... nu a fost asa insa. El a devenit indiferent pt o perioada (poate ca si din cauza mea) eu plangeam intr-una, nu il intelegeam, m-am comportat ingrozitor... Amenintam mereu ca ma sinucid, ca vreau sa ne despartim... El a inceput sa imi ceara din ce in ce mai multe, parca simteam ca e tot mai distant. S-au intamplat multe, ce sa mai zic. Am ramas insarcinata si am aflat cand eram in luna a saptea ca el mai tine inca legatura cu fostele lui. Il acuzam mereu ca ma inseala (desi mi-a jurat ca nu s-a intalnit niciodata cu altcineva cat am fost impreuna). Il iubeam enorm dar ma comportam ca un copil desi gateam, faceam curat si aveam grija de copil... Aveam impresia ca fac totul perfect si ca doar el nu ma intelege dar nu era asa..

Mi-am gasit din nou de lucru cand avea copilul un an si jumatate...si cred ca asta a fost inceputul sfarsitului... Am intalnit un coleg care mi se parea ca imi da mai multa atentie(desi nu s-a intamplat nimic intre noi), eram rece cu sotul meu si am hotarat sa ma mut desi el m-a rugat de multe ori sa ma razgandesc. Mi-am gasit chiar alta casa dar mi-am dat seama ca nu o sa il ot lasa, pur si simplu nu puteam da cu piciorul atator ani impreuna. Ne-am impacat dar nu m-am schimbat.. Eram tot la fel de artagoasa, nu voiam sa merg cu el la ai lui, el ma jignea mereu, iesea in oras singur...pana cand a ajuns sa dea in mine... Am plecat in aceeasi seara, ne-am mai vazut intre timp apoi eu am mers in tara si a venit si el (am aflat abia cand a ajuns ac)olo si m-adurut enorm pt ca nu a vrut niciodata sa mearga cu mine).. Eu mi-am gasit pe altcineva si m-am hotarat sa il uit definitiv, el m-a mai cautat de cateva ori dar a renuntat. Intre timp m-am gandit mult la tot ce a fost, mi-am analizat comportamentul si mi-am dat seama ca am gresit enorm. Nu imi doresc nimic altceva decat sa ne impacam, sa invat sa ma comport si sa fiu o sotie adevarata asa cum am invatat cand am fost acasa.

Nu prea stiu ce simte el... pare uneori ca inca ma mai iubeste, mai vine si mai sta uneori pe la noi acasa dar zice ca nu poate trece peste hotararea pe care a luat-o si ca stie ca nu are cum sa ne fie bine. Acum e in tara... mi-e teama ca o sa isi gaseasca pe altcineva desi nu am nici un drept sa il judec daca ar face asta. Ma simt murdara si nenorocita am distrus tot ce a fost bun in el si in mine.. Si am atat de putini prieteni care sa ma inteleaga. Am mers la marturisit in postul asta dar sunt atat de putine lucruri pe care le poti spune parintelui in 10 min cand asteapta alti 30 de oameni la rand... In plus cea mai apropiata biserica ortodoxa romaneasca de aici e la vreo ora jumate cu trenul, ajung abia o data pe luna sau chiar mai rar.

Am fost crescuta sa fiu o crestina adevarata si am dat cu piciorul la toate invataturile de acasa, am pacatuit enorm si mi-am distrus casnicia... As vrea sa pot repara ceva dar, ah, e prea tarziu... Singura speranta imi mai ramane la Doamne Doamne, poate o sa schimbe El cu ceva hotararea sotului meu de a nu ne mai impaca niciodata.
Am fost de multe ori la ghicitoare si parca simt mereu nevoia de a mai merge din nou dar m-am hotarat sa nu mai merg, as vrea sa pot sa las tot in grija Domnului si sa faca El ce e mai bine pt amandoi si pentru Alex, mititelul meu...
Am nevoie de prieteni, de incurajari si de rugaciuni.. stiu ca pe buna dreptate o sa se gaseasca multi sa ma judece dar am nevoie de voi...

Nu te judeca nimeni,pune-ti speranta in Dumnezeu! :6: Cred ca tot ce s-a intamplat intre voi s-a datorat lipsei de maturitate, insa aveti un copil si asta trebuie sa va responsabilizeze. Tu ce doresti,de fapt? Sa te impaci cu el? Ia-ti un ragaz de gandire, analizeaza-ti comportamentul si apoi incearca sa nu mai faci aceleasi greseli. Incearca sa scapi de sub aceasta dependenta emotionala si sa fii o femeie sigura pe tine. Daca el va vedea ca te-ai schimbat, isi va reconsidera alegerea. Iar daca e sa fie pentru tine, va fi! Nu te mai duce la ghicitoare, ca iti atragi alte pacate!

In primul rand imi doresc sa nu mai fiu asa cicalitoare si sa il pot intelege... si mai ales sa ii pot arata atunci cand imi place ce face, sa nu mai fiu asa schimbatoare... Da, cred ca am nevoie de un timp de gandire, timp in care cu adevarat sa ma schimb. Imi e tare greu totusi sa stau departe de el, sa nu il caut pana cand nu o sa ma simt pregatita. E primul Craciun pe care il petrec fara el si, cum am zis imi e teama ca e cu altcineva... Dar asa cum ai spus daca e de sus sa fim din nou impreuna o sa fim. O sa ma rog neincetat in primul rand pt a reusi sa ma schimb si mai apoi pentru a reusi sa construiesc familia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna.

Ce e ciudat e ca in absolut nici un alt domeniu nu sunt asa, la lucru sunt apreciata (lucrez intr-un birou de contabilitate), am reusit sa ma mut singura intr-un apartament in timp ce aici majoritatea familiilor cu copii sau a celor singuri stau cate 6-7 in casa... Numai ceea ce mi-am dorit cel mai mult nu am: o familie fericita si frumoasa. Si e doar vina mea ca nu o am.

Pentru pacatele tale a ingaduit D.zeu sa ai de toate dupa dorinta numai pace si liniste sa nu ai in suflet. Tihna sufletului este cea mai de pret , nu se compara cu nimic pamintesc. Dupa parerea mea nu ai nevoie in primul rind de perieteni , de comunicare , de sustinere afectiva, de incurajari , de consiliere sau consulting. Mai intii de toate ai nevoie de un duhovnic bun , chiar daca el ar exista la capatul pamintului si nu o data pe luna iar mai apoi ai nevoie de D.zeu (de fapt El este prima nevoie !) si de traire ortodoxa curata pt. iertarea si ispasirea pacatelor . Trebuie sa revi la mentalitatea trainica si adevarata a ortodoxului autentic , cea pe care ai pierdut-o aproape , si sa te reapuci sa vietuiesti ortodox. Deja ai mentalitate occidentala sau transoceanica : afirmi ca mai intii ai nevoie de prieteni , de sfaturi , sa-ti reconstruiesti familia...si abia la urma de D.zeu. Viata omului nu are in centrul ei omul ci pe Hristos.
Nu te cert, ci imi spun parerea gindind ca esti satula de patimit. Un proverb romanesc spune ca ,,dupa plata si rasplata" , probabil ca asa ai si intimpinat . Dar cautindu-l pe D.zeu lucrurile se pot schimba . Se pot schimba nu neaparat in sensul in care vrem noi,ca iti vei redobindi fostul sot, de exemplu . Noi nu stim nici o data de la inceput ce voieste D.zeu cu noi si nici nu intelegem imediat de ce ne trimite ceea ce ne da. Abia mai tirziu se poate intimpla sa intelegem si sa constatam ca asa cum ne-a dat El a fost cel mai bine pt. noi in momentul si situatia respectiva. De aceea atunci cind ne rugam sa ne dea cite ceva nu trebuie sa ne rugam ca sa ne dea ceva anume ci sa ne dea ceea ce ne este noua spre mintuire !
Cauta in primul rind duhovnicul , tine legatura strinsa cu el si apoi...nu uita : ,, ...cautati mai intii imparatia lui D.zeu si dreptatea lui si restul se vor adauga voua" (Matei V.)

Daniela87, cu tot respectul, desi nu raspund la asemenea "thread-uri" voi face o exceptie. Asemenea probleme nu se rezolva pe forumuri, e foarte usor sa te plangi si foarte greu sa gasesti o rezolvare. TU si NIMENI ALTCINEVA, tu esti cel mai bun arbitru al tau. Am raspuns la mesaj pentru ca am vazut ce a scris zaharia_2009. Am o intrebare, tu in afara de citatele din biblie stii sa te raportezi si la altceva? Tare as vrea sa vad cum poti purta o conversatie si fara citatele alea. Sa nu mai zic de duhovnici sau cum le spuneti voi. Ce frumos motivezi zaharia_2009, arunci acolo in vant, pai Dumnezeu a vrut...pentru pacatele tale...foarte stas sintagmele. Oricat de greu iti e Daniela, toate raspunsurile se afla in sufletul tau. Tine minte, nu avea incredere decat in tine. Mult succes!

Draga Daniela87
 

Am citit thread-ul postat de tine si sincer imi pare nespus de rau pentru suferinta ta. Faptul ca vezi greselile tale si te intorci cu fata la Dumnezeu sa te ierte si sa te ajute este un pas bun pe calea cea dreapta. Noi toti gresim intr-ul fel sau altul dar Tatal nostru se bucura pentru noi si are mila de noi cand ne indreptam spre el cu cainta si rugam pe el sa ne ajute, dar cum ai spus si tu Daniela , sa faca Domnul cum crede el de cuvinta.

Eu sper ca Dumnezeu va avea mila de tine si te va ajuta sa treci peste durerea care te apasa acum.Ma rog pentru tine si pentru micutul tau, ca Domnul sa-ti duca liniste si pace si sa te ajute cum gaseste el de cuvinta.Doamne ajuta!!!!

Sa nu disperi, sa iti pui toata credinta in Domnul si sa accepti tot ce-ti va da El, ca El stie mai bine ce ne trebuie si ce e bine pentru noi.Pace si fericire tie si la micutul tau . Sarbatori fericite!!!!

Buna
 

Eu sunt intr-un fel in situatia sotului tau...dar acum trebuie sa dai tu tot din tine pentru a salva ce se poate salva;lasa ghicitorile cauta-l si roaga-te la Maica DOMNULUI...Fa acum tot ce trebuia sa faci inainte si cred ca lucrurile se pot schimba.DOAMNE AJUTA_TI!!!

Va multumesc tuturor pentru incurajari si pentru critici de-o potriva. Imi pare bine ca am nimerit pe acest forum, e greu sa intalnesti aici persoane care sa iti vorbeasca de Dumnezeu si de rugaciune. Da, am incredere ca El o sa faca ce-i mai bine pentru toti trei, chiar daca nu o sa fie ce vreau eu. Sper ca o sa se intample cevasa fim toti impacati si mai ales mititelul meu care intreaba non-stop de tati al lui sa fie fericit.

Pai cred ca ar trebui sa incepi prin a-i spune lui toate astea si vezi ce zice..

Re
 

As zice sa ai incredere in Dumnezeu, in primul rand. Daca nu poti merge la Sfanta Liturghie in fiecare Duminica o poti asculta ori la radio live, chiar si pe net, din cate stiu. Ori o descarci si asculti din calculator. O spovedanie deasa, pe cat potisibil la 4 saptamani, e binevenita.
Dumnezeu sa va ajute!

Asmosis, o tot dam in sus si-n jos cu raspunsul ca "raspunsul e in sufletul tau". Sufletul acela la care te referi tu e foarte narcisic si raporteaza totul la sine, facand in mare parte abstractie de persoana celuilalt. Pe care si-l poate doar imagina, reconstitui din bucati, insa esenta ii este inaccesibila.
Daca tie ti se intampla ceva, nu o sa fie nici un raspuns in sufletul tau, nu o sa poti clinti muntii sau schimba situatia, fara a apela la o instanta externa, obiectiva, care iti cunoaste atat mecanismele tale intime cat si pe ale celorlalti implicati in situatie.

Subscriu

Poi da daca te simti vinovata si crezi ca ruptura dintre voi a fost cauzata de tine dute si cere-ti iertare si nu il lasa sa se arunce in bratele altei femei ce ai vrea sa faca si el saracu.......dute si repara ce ai stricat cu voia si cu nestiuta.
Eu te inteleg ai fost tinara si acum ai mai crescut, apoi mergeti amandoi si va spovediti. Succes si sarbatori cu pace.

De spus i-am spus... Si asta ma nelinisteste cel mai mult ca nu stie prea bine ce vrea. Zice ca a luat o hotarare pe care nu o poate schimba, ca nu mai poate sa mai fie cu noi... I-am cerut apoi sa imi spuna clar ca nu vrea sa mai fim niciodata impreuna ca sa pot sa inchid capitolul asta si sa imi vad de viata fara regretul ca poate ar mai fi existat vreo ultima sansa si nu am luat-o in considerare dar mi-a spus ca nici asta nu imi poate spune pt ca ii e teama ca mai tarziu o sa regrete. Simt ca ar vrea sa ne vada doar din cand in cand, sa stie ca suntem aici indiferent ce decide el si intre timp el sa se bucure de libertate si sa nu il intrebe nimeni nimic. Nici nu stiu ce fac, sa continui asa cu toata nehotararea asta nu mai rezist.Am decis sa las lucrurile sa decurga cum o fi, sa il las pe Doamne-Doamne sa faca ce stie El ca e mai bine... Trecutul nu am cum sa il schimb, pot doar sa regret si sa ma shimb de acum incolo. Iar daca lui ii place mai mult viata pe care o are acum...asa sa fie.

Subscriu
 

Spune-i tot ce simti, spune-i tot ce doresti si recunoscandu-va greselile faceti un pas inainte! Trebuie sa comunicati! In fata lui Dumnezeu nu sunteti despartiti si CRED ca Dumnezeu va va reintregi familia... dar rugaciunea :63: uneste-o cu o comunicare sincera cu sotul tau:5:!
DOAMNE AJUTA!

Chiar daca i-ai spus mai spune-i! Nu cred ca mai ai ceva de pierdut dar eu zic sa lupti pentru familia ta!

Pot doar sa ma rog sa fie bine. Asa cum am zis mai devreme de discutat am discutat mult. Stau ca pe spini acum cand ma gandesc ca e singur in tara de sarbatori... Dar ce-o vrea Dumnezeu! Sper ca in curand sa se schimbe ceva in toata situatia asta pt ca ma simt tare singura, nimic nu imi doresc mai mult decat sa am o familie. Doar ca nu mai vreau sa mai fie cum a fost, atata cearta, atata nepasare din partea lui, incapatanare din partea mea... Doamne-ajuta sa fie bine, orice-ar fi.

Cu iubire
 

Draga Daniela,
Oare de ce am impresia ca tu de fapt nu il mai iubesti pe omul asta? Poate pt ca nici nu ai spus-o. Te-ai referit la copil, la o familie asa, ca imagine, nicidecum ca ceea ce reprezinta familia de fapt.
Nu te critic si nu te judec, Dumnezeu sa nu ma lase sa emit vreo judecata !
Parerea mea de femeie care a trecut prin asta este urmatoarea: vezi-ti mai fata de viata ta !
Vezi de copilul tau, de servici, de curatenie si de ce mai pregatesti de Sfintele Sarbatori. Invita la tine vecini, colegi si chiar si pe sotul sau "fostul" ca nu am inteles care e stadiul acum. Incarca-te cu iubire, iubeste-ti copilul, iubeste-ti colegii, prietenii, casa, si chiar si pe tine. Si iarta ! Invata sa ierti, ca asta e cel mai important. Iarta-l pe el, dar mai ales, iarta-te pe tine si nu te mai judeca ! "Cine esti tu, robule, sa judeci robul altuia?" Ne judeca Iisus pe noi pe toti, nu avem noi voie sa o facem. Deci: iarta-te pe tine, greselile tale si faptele tale. Priveste-te cu mila cu care iti privesti copilul cand face o pozna. Pe el, cel mic il mangai si il ierti si ii mai si explici ce sa faca ca sa nu mai greseasca, nu? Asa sa faci si cu tine: fa-ti cadouri, alinta-te, bucura-te de ceea ce ai si daruieste iubire.
Acum am sa iti spun de ce ti-am dat aceste sfaturi:
In momentul in care tu esti incarcata cu sentimente frumoase, pe fata ta se intipareste o lumina speciala, un zambet special va aparea acolo si va refuza sa plece si toata lumea, absolut toata lumea va simti schimbarea din tine. Doar ca trebuie sa o faci cu sinceritate si din tot sufletul.
Hai sa iti dau definitia cea mai curata a dragostei, pe care ai s-o gasesti in Biblie, Corinteni 13.4 - 13
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest in parte” se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar ramin aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.


Deci: lasa nefericirea si tristetea, pune-ti nadejdea in Iisus cel prin care toate se implinesc si cauta sa traiesti ca un bun crestin, ..."si toate vi se vor adauga voua"

Se pare ca ati omis cu totii,atunci cand i-ati dat sfaturi,un "amanunt":omul asta folosea abuzul psihologic,verbal,iar in ultima instanta cel fizic visavi de ea.Indiferent ce greseli ar avea o femeie,un astfel de comportament nu se justifica.
Ba,mai mult,nici nu cred ca greselile ei au fost atat de mari,cat el i-a inoculat un permanent sentiment de vina pentru a o putea manipula mai usor.
Sotul tau este un om obsedat de control,iar ceea ce simte pentru tine ma indoiesc ca este iubire.
Daniela,gandeste-te bine daca vrei sa ai o familie in care tu sa fii abuzata in acest fel,iar copilasul tau sa asiste la asta.Sansa ca astfel de oameni sa se shimbe pur si simplu este aproape nula.

nasol....Doamne ajuta!....mergi inainte, Dumnezeu Te ajuta!

Sa nu descurajezi, desi iti este greu! Stie Dumnezeu de ce a ingaduit sa treci prin aceasta incercare... Ai incredere ca Dumnezeu este mai aproape de noi cand suferim si ne ajuta atunci cand stie EL ca e cel mai bine pentru noi. Intre timp nu trebuie sa neglijam rugaciunea ci sa staruim in rugaciune precum femeia cananeianca!:53::1:

:) Multumesc tuturor pentru incurajari...

Zicea cineva ca nu mai iubesc... Imi e greu sa vb despre iubire pt ca, asa cum ai spus iubirea daruie totul iar eu ma simt egoista pt ca imi vreau mie binele in primul rand. Nu pot sa ma vad cu altcineva si daca as sti ca ii e mai bine fara mine si ca ar fi fericit atunci nici nu m-as mai apropia de el, asta simt...nu stiu daca asta e iubire totusi.
Spunea cineva mai devreme ca e genul de om caruia ii place sa detina controlul... Asa e in mare parte, dar eu l-am cunoscut si altfel. Si cred ca daca as fi fost eu diferita, daca m-as fi rugat mai mult pt el nu s-ar fi ajuns aici. Acum imi e teama de omul pe care il vad in fata mea dar stiu ca nu e decat rezultatul anturajului si a problemelor pe care le are. As vrea macar sa vad ca isi revine, acum trece printr-o perioada mai dificila.

Doamne ajuta.

daca ai sti Daniela cati oameni pe aceasta planeta au probleme asemenea tie!
Aici e frumusetea vietii - sa treci prin incercari din care sa iesi cu lectia invatata.
Eu nu sunt de acord cu o mare parte din cei care ti-au dat sfaturi.
Parerea mea este ca iubirea se invata permanent, toata viata. Si chiar si pe cei care nu ne plac trebuie sa invatam sa-i iubim.
Constatam de-a lungul vietii ca ceea ce consideram odata ca fiind iubire, acum e "altceva".
Iubirea este cel mai greu lucru de invatat pentru om. Si doar punandu-ne la incercari, Dumnezeu ne probeaza cat am asimilat din manifestarea iubirii.
Pentru cei care au ales sa se "indumnezeiasca" in cupluri, lectia este mai grea, dar si rasplata e pe masura. Dar trebuie sa fie ambii parteneri constienti de misiunea comuna.
Concluzii:
-incearca sa intelegi ca fara sacralizarea relatiei de cuplu corabia casniciei pluteste in deriva si se izbeste de stanci sfaramandu-se. (asta a produs si mai produce inca ateismul in societatea moderna)
-nu mai fi atat de ingrijorata ca s-ar duce la alte femei. Lasa-l sa se duca si ai rabdare sa se intoarca (daca ti-ai propus sa-l iubesti si sa continui alaturi de el viata de cuplu). In acest timp roaga-te neincetat pentru el sa-l ajute Dumnezeu sa se trezeasca si sa aleaga ce e mai bine pentru toti - nu neaparat intoarcerea la tine). Roaga-te pentru iertarea ta si a lui, pentru toate greselile facute vreodata.
-daca se va intoarce, sigur se va intoarce "imbogatit", precum fiul ratacitor. Daca nu atunci continua-ti viata ca o buna crestina si straduieste-te sa-i dai cea mai buna educatie hristica baietelului vostru, continuand sa-ti iubesti mai departe "fostul" sot.
-nu te grabi sa accepti repede un alt barbat in viata ta, ca s-ar putea sa se repete istoria.
-cauta si citeste carti despre relatia crestina in familie si despre cum se rezolva problemele inerente ale acesteia, fara a se ajunge la despartire.
-incearca sa-i accepti pe barbati in viata ta asa cum sunt si nu sa-i modelezi dupa "sablonul" tau. E valabil si pentru "el", oricine ar fi, de aceea ar fi buna o discutie si cu acesta dar daca nu se poate...
-"rabdare, rabdare, rabdare" (cum spunea regratatul pr. Cleopa)

Doamne ajuta Daniela,

Cind esti in pericol, strigi mai cu foc, cind esti intr-o problema te rogi mai cu foc. Striga la Maica Domnului cum poti, dar striga din inima spune-i ei ce ne spui noua sau ce i-ai spune sotului tau si crede-ma Maica Domnului va aranja lucrurile cum e mai bine pentru voi. Important e sa nu tii mortis la o idee: sa va impacati sau nu..pt ca fereasca Dumnezeu de mai rau. Zi Maicii Domnului pt ca ea e cea mai buna mama posibila si daca ne poarta de grija in toate maruntisurile, sa ne lase ea cind e vorba de astfel de situatii? Imposibil!!!
Spune-i si copilasului tau sa se roage, el e prunc curat si pt ei mai tine Dumnezeu lumea...
Oamenii iti dau sfaturi in fct de pct lor de vedere sau fiecare mai vedem si prin prisma patimilor noastre, dar Maica Domnului niciodata nu o sa-ti vrea raul...
Striga din suflet la Ea si o sa vezi minunile Ei!!

Draga daniela, incerc sa te ajut si eu cum pot. Am remarcat ca nu esti
foarte sigura de iubirea ta. Ambii ati facut greseli si cred ca vina pentru
situatia actuala e a amandurora. Sa stii ca de cele mai multe ori iubirea
e parazitata de tot felul de pacate: egoism, gelozie, cicaleala, capriciu,
fantezie, plictiseala si multe altele. Poate ar fi bine sa te rogi Lui Hristos
si Maicii Domnului sa-ti dea o iubire curatita de acele scaderi. Si ar fi bine
daca ar accepta si el sa se roage. Sa nu-l presezi cu intoarcerea, ci acum
doar sa accepte sa se roage si apoi veti vedea. Iubirea curata ai s-o
recunosti, pentru ca e blanda si jertfelnica. Nu mai ceri, ci doar daruiesti.
Dumnezeu sa-ti ajute!
Iertare.

Draga mea Dani, am citit cu atentie tot ce s-a scris referitor la problema ta si vreau sa-ti spun cum as proceda eu. In primul rand, se spune ca atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa, iti deschide o fereastra. Sincer sa-ti spun, eu nu am crezut acest lucru si ani de zile am ratacit de colo colo cu tot felul de relatii pasagere care doar imi chinuiau sufletul. Cineva a spus ca daca nu ai liniste in suflet, nu ai nimic. Asta cam asa e.
In alta ordine de idei, tu acum esti incrancenata in suflet incercand din rasputeri sa-l aduci inapoi. Ei bine asta se vede foarte clar de catre el si de ceilalti si asa nu o sa ajungi niciunde. Culmea e ca atunci cand renunti sa mai fortezi lucrurile se va intampla o minune. De fapt e o lege a firii, sa lasi lucrurile sa decurga de la sine. Incearca sa te rogi la Maica Domnului, ajuta foarte mult, eu m-am rugat de multe ori si acum o fac inainte sa ma duc la servici de fiecare data. Daca plec la servici fara sa ma rog nu sunt bun de nimic in ziua aceea.
Invata-l pe copilul tau sa se roage si o sa te simti si tu mai linistita.
Si in final, incearca sa-l lasi deoparte pe fostul , un barbat care isi loveste femeia e nedemn de numele de barbat, plus ca o va mai face si nu numai o data de acum inainte. Cum am spus si in alte postari, am cunoscut multi ticalosi si stiu cum gandesc.
Sarbatori Fericite, ei si apropo, in perioada asta se petrec cele mai multe minuni... asa ca... never say never :)

o lamurire
 

Diavolul e mincinos de aceea ghicitoarele zic si multe minciuni.Nu te mai du la ele ca faci un pacat f.mare.Apuca-te serios de postit negru,de citi acatistul MAICII DOMNULUI pt sotii ce sunt in despartire sa se impace din nou.Da litii.Situatia ta este ca plata pt pacate dar nu e o problema asta ,se poate remedia totul daca faci ce trebuie.Nu lelai rugaciuni,ci roaga-te serios.O cruce nu se leapada.Si cu altul de ai fi ,ai avea parte de incercari.Gandeste-te la copilul tau trist ca nu are parintii langa el amandoi.Prea usor abandoneaza tinerii azi o cruce.Orice problema se rezolva cu rugaciune si nu abandonand.Copiiii sufera,devin fricosi,nesiguri pe ei uneori se inraiesc,nu se adapteaza vietii daca nu sunt sustinuti de mici.E adevarat ca sunt si situatii extreme,dar NU FACET NICI UN PAS FARA A INTREBA PA DUMNEZEU CE SA FACETI SI VETI PRIMI RASPUNS NEGRESIT.INCEARCA SA POSTESTI O ZI NEGRU SI SA CERI POVATUIRE DE SUS.INVATA-TE IN ORICE SA TE SFATUI CU DUMNEZEU SI NU ABANDONA IN FATA PROBLEMELOR,CI INFRUNTA-LE CU POST,RUGACIUNE,LITII,PROSCOMIDII.E GREU,DAR CE SA FACEM?ASTA E VIATA.TRAGEM AICI,CA SA NE FIE BINE DINCOLO

Parere personala
 

Daniela,daca el se mai intereseaza de voi e bine,inseamna ca samanta iubirii nu a murit.Cred ca trebuie de asemeni sa analizezi compatibilitatile dintre voi,daca sunt putine va fi greu.Trebuie sa stiti exact ceea ce vreti.Cat despre bataie...e trist insa ...
Cunosc un prieten care si-a lovit sotia o singura data.L-am condamnat.Apoi am aflat ca sotia lui avea un amant si impreuna cu acesta l-au amenintat ca daca va vorbi ceva despre relatia lor(pe care sotul o descoperise intamplator) il va termina.Sotul din disperare a lovit-o crezand ca poate de frica ea se va opri.Gresala mare!dupa mai bine de 20 de ani de casnicie se vor separa.Au ajuns la concluzia ca nu au nimic in comun,si chiar nu au.Analizati bine inainte de a porni la drum.

Da...si eu cred ca inca tine la mine chiar daca e incapatanat si vrea sa-si dovedeasca singur ca nu e asa. Vrea parca sa traiasca tot ce nu a trait cat am fost impreuna: cluburi, masini scumpe, prieteni de tot felul, bani castigati usor, hainele cele mai ciudate samd... cam asa arata viata lui in momentul de fata. Nu se vede insa in ochii lui ca e fericit chiar daca are tot ce spune ca isi doreste. Eu am totusi credinta ca invataturile pe care le-a primit acasa si rugaciunile mele si ale mamei lui (care desi a fost impotriva mea stiu ca se roaga pt el si stiu ca ii vrea binele) o sa il schimbe. In momentul de fata simt o liniste ciudata, parca apasatoare... Dar stiu ca nici o rugaciune facuta din suflet nu ramane neascultata. Si daca o sa inceapa sa il iubeasca pe Dumnezeu si sa mearga din nou la biserica asta mi e suficient, chiar daca nu o sa se mai intoarca la noi. Poate asa a fost sa fie, sa nu fim impreuna dar sper sa-si revina cu picioarele pe pamant si sa inteleaga ce inseamna adevarata bucurie.

De dat in mine a dat pt cel mai stupid motiv pe care l-a gasit: a venit acasa de la lucru si a gasit vase nespalate in chiuvea si dezordine in dormitor si a inceput sa faca poze ca sa arate ce lenesa sunt eu (poate parea lauda dar la capitolul curatenie mi s-a spus de multe ori ca exagerez, pur si simplu se intamplase in ziua aia sa merg in oras, era ultima mea zi de concediu). Eu i-am luat aparatul foto si l-am aruncat (stiu, greseala mea) si el a inceput sa dea. A fost doar un motiv ca sa plec, incepuse deja sa iasa cu ai lui si sa stea plecat pana la 3-4-5 dimineata, etc...
Nu vreau sa gasesc scuze nici mie nici lui dar am actionat fiecare la manie, fara sa ne gandim la consecinte si nu ne-am chinuit nici unul sa il intelegem pe celalalt...

De diferiti...da, cred ca suntem diferiti la gusturi, nu ne plac aceleasi filme, muzica, etc(eu sunt mai ciudata de felul meu). In schimb simtim la fel, asta o stiu cu siguranta chiar daca el incearca sa se ascunda, am avut tp sa il cunosc in 5 ani.

Acu... Faca-se voia Ta Doamne, asta-i tot ce pot zice. Imi e mia de Alex cand spune seara la rugaciune: "Doamne-doamne, please can I have my daddy back?".. Oricum, cu siguranta o sa se intample ce e mai bie pt toti 3.

Multumesc tuturor pt sfaturi si un calduros La Multi Ani!

bai, la multi ani, dar mai bine ai sta singura....eu in locul tau ziceam asta la vista...

Pai si eu simt uneori ca trebuie sa fac asta.... Dar ce o sa fac dupa? Cum o sa pot trai cu regretul ca nu am facut tot posibilul sa se intoarca, sa fie credincios? Cum o sa pot trai cu gandul ca (desi a avut intotdeauna inclinatie sa faca tot felul de "afaceri", i-au placut distractiile si nu ii placea la biserica) in loc sa il sprijin si sa il ajut sa fie altfel l-am impins si mai tare in pacate si in bratele altora? Cum o sa pot sa imi iert toate astea? NU STIU!

De nu o sa se intoarca la mine...asta e. Dar as vrea macar sa se intoarca la Dumnezeu ca e mai important de o mie de ori decat impacarea noastra...

Sa iti ajute Dumnezeu sa reusesti sa il intorci la credinta!

Mie mi se pare totusi ca te sacrifici in van, sincer, si probabil motivul e doar faptul ca inca il iubesti in ciuda tuturor defectelor care il caracterizeaza.

Ai spus ca intotdeauna a fost asa cum e acum, pot sa te intreb de ce te-ai maritat cu asa un om, dar acum afirmi ca tu l-ai impins " spre ceea ce era dintotdeauna"?:7:

Doamne ajuta!

Nu am zis ca a fost intotdauna asa... I-au placut banii si afacerile si foarte influentat de prietenii pe care ii are acum. Spun ca l-am impins mai mult spre viata asta pt ca la inceput mergea la biserica, mergea la spovedit desi ca orice om avea defectele lui... Eu l-am judecat pt toate si mai mult m-am indepartat si eu de credinta si nu i-am fost un exemplu bun... A vrut sa ne impacam si sa o luam de la inceput acu vre-un an si eu nu am vrut, apoi m-am intors eu dar era prea tarziu... Of Doamne, sper sa vad o schimbare in curand ca mult nu mai rezist asa. Suntem amandoi in tara acum, in acelasi oras si mi se aduc la cunostinta toate "cararile" lui, s-a vopsit rosu acum in cap... nu il mai recunosc. Sa mai fim impreuna nu prea mai sper, dar macar sper sa isi revina, sa fie macar un om la locul lui... Tare va multumesc pt sfaturi si vorbe bune, pomeniti-ne si pe noi in rugaciunile voastre ca avem nevoie, o sa fac si eu acelasi lucru pt toti cei care au nevoie.