O intrebare
 

De ce lacrimezi cand te rogi uneori? De exemplu eu astazi mam rugat si am inceput cu o lacrima mica apoi am inceput sa simnt ceva ciudat si am inceput sa plang cum se plange normal. Dupa ce am termiant cu plansul ma simteam usurat sa zic asa si parca zambeam si tot ma rugam chiar daca plangeam. Dar acum cand stau in fata unei icoane imi vine sa lacrimez si astazi mam suparat pe papagali mei ca nu ma lasau sa imi fac niste treaba si mam suparat eram nervos dar mam calmat si inainte sa ies afara sa dau zapada am stat cateva secunde in fata unei icoane imi dadea o lacrima si cand am zis ca " Am suparat pe Dumnezeu caci am pacatuit astazi, am fost nervos pe papagali." , am inceput sa lacrimez destul de mult.

AS vrea un raspuns daca este bine asa ceva sau daca nu este bine.

darul acesta al lacrimilor este un dar de mare pret. Trebuie sa ne dam seama, totusi, daca este un dar de la Dumnezeu, sau este deznadejde. Apostolul ne invata ca lacrimile varsate pentru Dumnezeu, sunt doar lacrimile de pocaina, atunci cand ne pare atat de rau pentru pacatele noastre, si simtim atat de puternic ca am gresit fata de Hristos, pe Care ar trebui sa Il iubim. Pot fi si lacrimi de disperare, care ne indreapta spre rugaciune si pe care insasi rugaciunea le va sterge. Insa lacrimile deznadejdii, ale disperarii indreptate spre nimic, nu aduc nimic bun. Este vorba de "intristarea lumii acesteia", asa scrie in Scriptura, daca nu ma insel. Sa nu uitam ca diavolul ne poate insela si aici. Daca ne aflam pe drumul pocaintei si vrem sa sporim in rugaciune, chiar diavolul ne poate da lacrimi (cand noi de fapt nu am ajuns la pocainta) pentru a cadea in pacatul mandriei. Cel mai bine iti va spune un duhovnic daca lacrimile tale vin de la Dumnezeu sau nu. Si un sfat prietenesc - acest subiect este unul de mare taina pentru noi si nu trebuie sa-l discutam pe un forum. Sper sa nu te supere, caci nu am vrut sa te critic. Lacrimile sunt un margaritar atat de frumos, incat trebuie sa il pastram in mare taina. Si nu uita - vorbeste cu duhovnicul!!! Doamne ajuta!

dar nu este prima oara cand lacrimez cand ma mai rog........dar niciodata nu am lacrimat ca acum.....

fratele meu, ce ti-am spus mai sus? pastreaza asta in sufletul tau, si numai cu duhovnicul (in care lucreaza harul lui Dumnezeu) sa o discuti. forumul acesta e mai mult un forum "liberal" decat unul crestin ortodox, este o jungla unde multi oameni pot sari pe tine cu ocari sau batjocuri pentru aceste cuvinte. Roaga-te lui Dumnezeu sa iti lumineze mintea, spune-i "Doamne, eu ca om ma pot insela in orice clipa, arata-mi Tu ce este drept". Si vorbeste cu duhovnicul!!

da am inteles.

am inteles sa traiti! :)) iarta-ma frate daca am fost prea dur. Dumnezeu sa iti ajute sa sporesti in rugaciune! Sarbatori fericite!

Sarbatori fericite si tie !!!

Ma scuzati, cum adica "liberal"? Si de ce sa sara pe el daca plange?

am spus ca este "liberal" pentru ca in majoritatea discutiilor, in loc sa ne simtim ca acasa, intre prieteni, cand vorbim despre aceste lucruri ne mai trezim cu cate un ateu care tranteste o replica de genul "plangi pentru ca esti prost, numai prostii cred in Dumnezeu si in pacate", sau cu sectari care spun "plangi pentru ca nu ai aflat credinta adevarata, vino la noi, ca noi nu plagem ci radem si dansam mereu" si tot asa... chiar si de la frati ortodocsi, care saracii de ei sunt chinuiti de invidie, poate primi vorbe urate. Am spus mai sus, este un margaritar de mare pret acest dar al lacrimilor. Tine de intimitatea omului.

Uite dani2004 si andrei_im nu va certati acum pentru asa ceva.Aici eu am fost devina pentru ca nu am stiu ca este un dar atata de mare de la Dumnezeu si am spus. Nu trebuie sa va certati acum, si daca se trezeste un ateu sau altceva , putin imi pasa mie ce zice el, cunosc destui atei care imi zic fel si fel de porcarii dar nu ma iau dupa ei eu imi vad de viata si Credinta mea in Dumnezeu nu o poate darma nimeni.

ma bucur mult pentru tine ca ai ajuns sa nu te mai afecteze ce zic altii. iata ca Dumnezeu lucreaza! ma rog pentru tine sa iti dea si darul pocaintei, caci vad ca spre asta vrei sa te indrepti. si toti ar trebui sa facem asta. nu mi-am dorit sa ma cert cu nimeni. daca te-ai suparat, dani imi cer iertare, nu asta am intentionat. in legatura cu replicile pe care le-ai putea primi de la altii, e adevarat ca nu trebuie sa dam ascultare, ba chiar sa ii multumim lui Dumnezeu pentru ocari. eu m-am referit strict la problema care te-a interesat pe tine, la "margaritarul" lacrimilor, caci Dumnezeu ne spune "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi". Doamne ajuta si Sarbatori pline de bucurie!

Felicitari, ai un dar pentru care multa lume nu il are. Dar asa cum spune lumea, acest dar se tine tainuit, caci altfel nu il vei mai avea spre folosul tau. Sa nu primesti laudele celorlalti, si nici felicitarea mea de mai sus. Bafta!

Eh, eu una recunosc - te invidiez pentru ca ai darul lacrimilor...

Daca lacrimile izvorasc din parerea de rau pentru pacate nu cred ca ar trebui dezvaluite decat inaintea duhovnicului... ca sa nu cadem in inselare!

Mai inainte de a cerceta daca este chiar un lucru de taina aceasta manifestare sau daca este din mila si dragostea lui Hristos spune-mi te rog frate, cind ii superi pe oameni, pe aproapele, pe parinti, pe frati ori pe surori, pe profesori la scoala ori chiar pe duhovnic la fel de mult si de profund plingi ca si pt. papagali ? Plinsul este de sapte cauze dintre care in doar o singura situatie se identifica mila si pronia divina ! Restul este inselare. Pt. documentare mai buna si mai facila citeste la parintele Cleopa . Desi sansa este mica s-ar putea totusi sa fi in dragostea divina aleasa. Exact cum au spus si fratii mai sus : doar duhovnicul te poate cerceta si lamuri !

mai. asta cu papagali ca am plans a fost dupa aceea. prima data eu ma rugam si incepeam sa lacrimez si deodata am inceput sa plang normal..... asta cu papagali ma luat asa deodata cand stateam in fata icoanei si incepeam sa lacrimez.

Am inteles ca trebuie sa ma duc la un duhovnic si asa am sa fac, sa lamuresc acest lucru.

Cel care se pocăieşte cu adevărat , trebuie să simtă durere în inimă pentru păcatele sale, să aibă întristare şi zdrobire de inimă. Această întristare, care zdrobeşte inima şi de multe ori stoarce lacrimi fierbinţi , este socotită ca cea dintâi jertfă pe care o aduce omul pentru păcatele sale . "Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit , inima înfrântă şi smerită", ne spune proorocul David, iar Sf. Pavel în cartea sa către Corinteni spune : "Întristarea pentru Dumnezeu naşte pocăinţă neschimbăcioasă, iar întristarea lumească , naşte moarte" .

Tu ar trebui sa te cunosti daca esti f sensibil. Exista persoane care plang cu mare usurinta daca ceva le emotioneaza. Atunci este firesc sa planga si in rugaciune, dar nu stiu daca acesta este darul lacrimilor.
"Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu." (Par. Cleopa)

normal eu nu sunt o persoana sensibila....... am devenit asa mai sensibil de cand am inceput sa ma rog de cam atunci.

Si ce sa faca atunci cei care nu reusesc sa-si zdrobeasca inima incat sa planga de fiecare data cand se roaga?

Parintele drag Cleopa ne lamureste despre taina lacrimilor, si, din cate imi amintesc eu, spune si ceva nu chiar de bine de cei care nu pot sa "isi zdrobeasca inima", cred ca l-ai citat fara sa iti dai seama, si niste sfaturi pe care pot sa le urmeze. Nu mai tin minte ce carte e, am cautat pe net si nu am gasit decat asta: http://treptelerugaciunii.blogspot.c...e-lacrimi.html , insa aici nu contin sfaturile ce le-ai cerut tu. Poate vei reusi sa gasesti cartea, cauta!

@Darkanian: eu am citit cartea respectiva a lui Cleopa in care se vorbeste despre lacrimi, din cate imi amintesc si simt eu cred ca lacrimile tale au fost bune, nu au fost firesti. Pentru ca tu ai plans de ce te-ai maniat, nu pt ca i-ai suparat pe papagalii suduiti. Dar ia aminte bine, sa nu cumva sa cazi pe treapta mandriei, ca automat iti dispare darul! Nu primi nicio lauda de pe acest forum sau de la oricine altcineva, si acum de fiecare data trebuie sa te autoinspectezi sa nu cumva sa ti se urce la cap acest lucru! Tot timpul trebuie acum sa te verifici: oare eu sunt mandru acum ca plang? Si tot asa. Era mai bine daca nu incepeai acest topic. Acum ca la-i inceput, trebuie sa fi mai atent la tine sa nu cazi in pacatul mandriei.

Moshule, iti multumesc pentru ca macar ai incercat sa-mi raspunzi cat de cat...:8:, multumesc...

Acuma foarte serios vorbind, acest dar al lacrimilor se cere prin rugaciune, cum ajungem la el daca avem inima impietrita?