Tot o forma de avort este si folosirea anticonceptionalelor. O sa fie un mesaj cam frapant pt cei care se ascund in spatele cuvintelor, dar sa fim cu luare aminte si sa dam mastile la o parte.

Pilulele anticonceptionale luate inainte de contact împiedica embrionul proaspăt format să se fixeze pe uter şi sa fie eliminat fără ca mama să ştie că a fost gravidă. In "Enciclopedia sexului" se arata ca "mini-pilulele pot împiedica şi ele ovulaţia, dar au şi efectul de îngroşare a mucusului cervical, împiedicând sperma să ajungă la un eventual ovul. Ele mai împiedică eventualul ovul fertilizat să se implanteze pe peretele uterului". Ce înseamnă asta? Înseamnă pur şi simplu că, în situaţiile în care nu reuşesc să împiedice ovulaţia, ucid embrionul, ucid pruncul. Adica sunt avortive. ???

Despre pilulele luate post contact se ştie că ucid embrionul mai precis acţionează la nivelul mucoasei uterine şi împiedică implantarea oului fecundat. Cum spunea Danion Vasile, "un astfel de avort "inocent" e mai uşor de suportat decât un avort chirurgical. Dar, în faţa lui Dumnezeu, avortul tot crimă rămâne".

Pr. Nicolae Tanase de la Valea Plopului, care a infiintat asociatia ProVita pt ajutorarea femeilor care renunţă să avorteze, dar care nu-şi pot permite un copil din motive social-economice si ii dau nastere copilasului care e dus la casele de copii infiintate de acest minunat Preot. Dupa niste ani, daca mama isi doreste sa-si ia copilasul, poate sa faca acest lucru. E extraordinar. Felicitari, Parinte! El spunea despre avorturile din timpul Sf. Liturghii: femeile care-si iau cu regularitate pilula pleacă la biserică după ce şi-au început ziua făcând dragoste şi embrionul este ucis după câteva ore, exact când mama "nevinovată" stă la slujbă. Groaznic!!!
:angry:
Despre sterilet, doctorii nu spun tot. Femeile care şi-au pus sterilet rămân cateodata gravide. Atunci embrionul moare tocmai pentru că a fost împiedicat să se dezvolte. În timp ce mama crede că s-a împiedicat formarea embrionului, nu creşterea lui. Oricum, impiedicarea formarii sau a cresterii inseamna tot a te impotrivi voii lui Dumnezeu, deci conlucrare cu diavolul. Asa ca aceste femei sa nu se mire ca la Judecata vor vedea poate ca sunt vinovate si de nu se stie cate vieti de copilasi pe care i-au ucis. :dontgetit:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit: "Biserica a considerat totdeauna drept un păcat foarte grav, egal cu avortul în gravitate, şi luarea de medicamente cu scop avortiv, barierele mecanice (steriletul şi anumite pilule, inclusiv RU 486), prin care se urmăreşte împiedicarea nidării ovulului fecundat pe pereţii uterului (acestea sunt practici avortive) şi medicamentele contraceptive, care, la rândul lor, au consecinţe nebănuite pentru trupul femeii" si pot sa duca la avort. ???

Doriti planificare familiala? Dumnezeu este cel mai in masura sa o faca. Dati-I si Lui bucuria de a face acest lucru si de a va face fericiti! Asta daca doriti sa va mantuiti, daca nu, vai si amar... Domnul sa ne dea la toti gandul cel bun si sa ne vedem cu totii in Imparatia Sa. :)

Elena

Bravo Elena! Numai ca acest mesaj al tau ar trebui afisat la intrarea in orice cabinet de O-G. Peste ce ai spus tu asi adauga si eu cate ceva. Folosirea steriletului poate da sterilitate secundara (daca il folosesc fete tinere mai tarziu se pot trezi ca nu mai pot avea copii ) si o serie de probleme locale. Iar folosirea pilulelor, daca nu se respecta acea perioada de 6 luni (cel putin) pana la conceptia unui copil, se pot naste copii cu malformatii grave.
Dar ambitia si mandria noastra ne face sa credem ca putem dejuca planurile pe care le are divinitatea pentru noi si credem ca putem face orice dupa bunul plac. Aveti grija dragilor ca nu e asa.
Sa auzim de bine!

Oficial SIDA este boala cea mai letala, pentru ca este foarte raspandita si nu poate fi tratata in majoritatea cazurilor (foarte putine exceptii). Dar, daca ne gandim ca defapt viata incepe din momentul in care cele doua celule sexuale: feminina - ovulul - si masculina - spermia - s-au unit, atunci neoficial locul 1 este preluat de un alt "virus" - pastila anticonceptionala.
Ca o concluzie as adauga ca nu numai inconstienta ucide, dar si dezinformarea ucide.

intr-adevar, pilula anticonceptionala ucide. bravo teodor pentru ca ai pus punctul pe i. anume dezinformarea. oamenii mai putin scoliti nu au cunostinte elementare si nu stiu ce pacat fac. dar ce facem cu sexul dinainte de casnicie? fie el cu anticonceptionale sau nu. este un pacat in sine si multa lume nu ia asta in considerare.

Draga "Va_iubesc",ai uitat sa adaugi la lista metodelor de oprire a dezvoltarii unei sarcini si metoda de "legare a trompelor" la femei,si metoda realizata prin operatie la barbati,si anume vasectomia.Spuneai ca sinodul bisericesc considera "un pacat foarte grav,metodele anticonceptionale",sincer ma cam indoiesc ca acestia sa le confere un caracter atat de sever dpdv religios,acestor metode.Sunt preotese care au facut cezariana,doua la numar,si apoi li s-a acceptat legarea trompelor pentru a preintampina riscul unei noi sarcini care ar fi pus viata femeii in pericol,bine-nteles,aceasta dezlegare s-a facut insotita de un anumit canon permanent.Am vrut sa-ti arat ca "se poate",stiu ca dupa opinia ta,acea preoteasa n-ar fi trebuit sa recurca la nasterea prin cezariana(datorita riscului de sarcina normala),ci ar fi trebuit sa riste nasterea normala pentru credinta ca Dumnezeu va avea grija de ea,si pe buna dreptate ar fi fost un risc mult mai mic fata de cel referitor la sarcina extrauterina,a carui evolutie o sustii cu atata vehementa.Eu am o prietena foarte credincioasa,care de asemeni a apelat la nastere prin cezariana pentru ca este prea slaba si s-a considerat ca nasterea poate sa se desfasoare cu probleme,astfel a facut doi copii,dupa care a apelat la metoda de legare a trompelor pentru a nu mai ramane insarcinata,bine-nteles cu acordul duhovnicului(probabil ar fi facut acelasi lucru si fara aceasta,nu stiu),duhovnic reprezentat de un Episcop-Vicar.Adaug faptul ca sotul acestei prietene este doctor.Pana la urma,daca TU personal vei putea accepta orice risc de acest gen din considerente religioase,profunde,pentru felul cum se observa ca gandesti,este ok,dar crede-ma,lumea,si implicit crestinii sunt mult mai realisti in zilele noastre,dar nici macar nu stiu daca esti casatorita...deci pana la probele contrarii!!!!!Singura metoda anticonceptionala acceptata de biserica este ABSTINENTA,dar aceasta ramane la latitudinea fiecaruia,si sincer uneori duhovnicii se mai conformeaza si felului de abordare a lucrurilor in functie de crednta,a enoriasilor,bine-nteles la limita acceptabilului,pentru ca ei sunt realmente cu picioarele pe pamant(duhovnicii).Uneori,bag de seama ca este vorba,mai degraba de naivitate decat de credinta,in anumite probleme dezbatute habotnic.Si in incheiere,as vrea sa amintesc o alta metoda anticonceptionala,folosita destul de frecvent,dar nu stiu cum sa ma exprim in termeni mai civilizati,pentru ca nu cunosc decat exprimarea populara....stiti voi!(a feri femeia),metoda asupra careia chir ca nu stiu daca biserica este exagerat de severa!!!!!!!!Ti-am mai spus,exista preoti si mireni credinciosi care au cate doi copii,si exsista preoti si mireni credinciosi care au cate 10 copii.......diferenta dintre ei tine doar de educatie si nu cred ca de abstinenta mai pronuntata la cei cu mai putin copii.

Ory:
Educatia nu reprezinta criteriu de mantuire.
Daca esti educat/inteligent/intelectual si asta te ajuta sa duci o viata crestineasca mai buna e perfect, mai bine de atat nu se poate. Dar daca tu, ca om educat/inteligent/intelectual, observi ca alti oameni la fel ca tine recurg la "metode neortodoxe" in anumite situatii si incepi sa-i imiti pentru ca acei oameni sunt educati/inteligenti/intelectuali si cica realisti, atunci mai bine preferi sa fii needucat/"neinteligent"/"neintelectual" dar sa te mantuiesti pentru ca respecti intocmai poruncile si Il lasi pe Dumnezeu sa ia decizii pentru tine (cine altcineva poate sa stie ce e mai bine pentru tine decat El ??). Cum faci asta? Prin multa credinta.
Concluzia: hai sa credem mai mult in Dumnezeu!

P.S.: Nu inteleg de ce incerci sa pui intr-o lumina buna metodele anticonceptionale? Te-ai folosit cumva de vreo una din ele? (Nu trebuie sa raspunzi neaparat)

"Concluzia:hai sa credem mai mult in Dumnezeu!" Ai dreptate,m-am avantat fara fara intelepciune in concluzii care nu-si au locul,mai ales aici,chiar daca realitatea este contorsionata,realitatea a ceea ce traim,pentru ca cele spirituale provin din cele trupesti,nu suntem duhuri care planeaza in univers in cautarea sensului,ar fi fost mai simplu sa fim.Acolo unde am zis ca totul tine de educatie,am vrut sa spun si de mentalitate,pentru ca intr-adevar CREDINTA e una,dar modul de a o percepe este cam individual,fapt care ne face diferiti,dupa cum se vede. Sincer,sa nu-mi fie spre lauda ca o cadere,dar nu am folosit niciodata anticonceptionale,nu am facut avort,si sper sa nu se intample,am un baietel mic care reprezinta ingerasul meu pamantean,trimis de Dumnezeu.Poate lucrul care m-a ferit de marele pacat al avortului a fost faptul ca mi-am inceput viata sexuala tarziu,si deci,cu spiritul responsabilitatii.Dar ce-i drept ma gandesc sa folosesc o metoda anticonceptionala pe viitor,nu stiu,pana acum am tinut la calendar,dar pe viitor nici eu si nici sotul meu nu mai vrem sa avem copii si trebuie sa ne gandim f.bine la evitarea unei situatii grave cum ar fi un avort.Nu stiu ce sa zic,nu ma simt puternica nici pentru conceperea unui alt copil,nici pentru metode anticonceptionale...Iar dpdv religios,mi-e teama de pacatul avortului si de alte pacate care genereaza durerea...dar nu de metode anticonceptionale,unele chiar inofensive,stii,de regula in astfel de probleme uneori ultimul cuvant il au de fapt barbatii langa care convietuim,caci daca ar fi dupa femei....n-ar mai reprezenta o dilema "sa alegem ori nu metodele anticoncept."

Draga ORY,imi pare bine sa aud ca nu ai facut avort si n-ai folosit metode anticonceptionale pana acum si sper sa n-o faci nici in viitor.Mi se pare admirabil vointa ta de a respecta viata intr-o lume in care multi nu o mai respecta,dar sper sa ai destula credinta si forta pentru a nu comite astfel de pacate grave.Recunosc,ai dreptate,barbatii sunt de multe ori de vina pentru ducere femeilor in pacat,deoarece si ei sunt in pacat.De aceea trebuie ca barbatul sa-l aiba cap pe Hristos,pentru ca el,fiind capul femeii s-o duca pe calea cea buna.Oricum,se pune prea mult accent pe dragostea fizica,asa ca daca cei doi soti se iubesc cu adevarat,asta nu trebuie sa fie un impediment in casnicia lor.Dragostea fizica este o consecinta a dragostei spirituale,nu un scop in sine,iar rostul ei este de a da viata.Iti doresc toate cele bune.

Sa fii iubita.

Ory draga,

Am ramas placut impresionata de sinceritatea ta. Multumim ca ti-ai deschis sufletul, in felul asta am putut sa intelegem mai bine de ce pledezi putin pt metodele anticonceptionale. O sa-ti raspund la cateva aspecte desprinse din mesajul tau, cu precizarea ca nu sunt cea mai in masura sa o fac, fiind (cred) mai mica decat tine si necasatorita, iar tu poate vrei pareri de-ale celor care se confrunta cu aceeasi situatie ca tine.

Spui ca ai un baietel mic pe care il compari cu ingerasul tau pamantean. Slava Domnului! Eu sunt sigura ca te-ai bucura si mai mult sa ai doi ingerasi. Si asta l-ar bucura si pe micutul tau mai tarziu, cand va invata ce inseamna sa imparta din ce are, sa are grija de surioara lui, sa se gandeasca si la ea, sa o ajute la lectii, etc. Adica l-ar responsabiliza, l-ar scoate din egoism, i-ar arata poarta spre iubirea de aproape, l-ar forma pt viata vesnica. Fac o paranteza. Eu sunt singura la parinti, fiindca mama nu a mai putut sa aiba copii. Deja si pt mine a facut un tratament super complicat, care ducea la un risc de 50% de a avea un copil cu probleme. Slava Domnului ca pt credinta parintilor n-am probleme... Apoi au mai incercat sa aiba un bebelus, chiar mama a ramas insarcinata si a pierdut sarcina. Traumatismul acestui moment i-a facut pe ai mei sa renunte la a mai apela la tratamente pt a ramane insarcinata. Am ramas singurica. M-as fi bucurat enorm sa am macar un fratior sau o surioara, dar n-a fost asa. Tu (impreuna cu sotul tau, evident) poti sa-i oferi micutul tau bucuria de a avea un suflet aproape (cand voi veti fi prea ocupati cu altele sau plecati la cele vesnice).

Spui ca nu te simti puternica nici pentru conceperea unui alt copil, nici pentru metode anticonceptionale. Asta inseamna ca in adancul inimii tale constientizezi ca anticonceptionalele sunt ceva neplacut lui Dumnezeu. Simti ca rugaciunea aceea din Taina Cununiei "si tu, mireasa, marita sa fii ca Sarra si binecuvantata ca Rebeca si sa te inmultesti ca Rahela, veselindu-te cu barbatul tau si pazind hotarele legii" nu ar mai fi adevarata. In inima ta e o lupta, lupta omului care il constientizeaza pe Dumnezeu si vrea sa faca voia Lui, dar in acealasi timp traieste in mijlocul acestei lumi care de multe ori se impotriveste acestei voi. Daca sotul tau ar fi credincios, problema nu s-ar pune, dar cred ca el nu e. Nu vreau sa intru in amanunte legate de acest aspect, dar eu cred ca daca tu doresti ca Dumnezeu sa fie prezent in casa voastra si sa fiti mereu in comuniune cu El, si sotul tau va intelege. Dumnezeu o sa vada dorinta ta de a fi dupa placul Lui si-I va da si sotului tau dorinta aceasta. Dar tu ai un rol major. Cum spunea Theodor, e o problema si de tarie in credinta. Iar apoi Dumnezeu se va ingriji sa va dea cele necesare pt a va descurca.

Imi vine in gand ideea "Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc". Acesti crini ai campului cresc in Israel numai langa izvoarele de apa. Cand se spune priviti la crinii campului, se arata ca Dumnezeu se ingrijeste de noi daca si noi dorim sa crestem langa izvorul Hristos. Nadajduiesc ca si tu impreuna cu familia ta sa fiti ca acesti crini crescuti langa izvorul mantuirii. :)

Cu drag, Elena

Va_iubesc,sincer nu stiu cu ce sa incep ca sa-ti pot raspunde la frumoasa ta scrisoare cu indemnuri atat de placute.Sincer,nu doar din motive de comoditate nu as dori sa mai fac un copil,chiar daca nu m-a ajutat absolut nimeni la cresterea lui,si au fost zile cand chiar aveam mare nevoie de ajutor(cu toate ca am 6 frati si mama),majoritatea dintre frati fara copii.Dupa cum am specificat,suntem 7 frati in familie,si din pacate nu pot sa spun ca ma mandresc cu acest lucru pentru ca exista multa neintelegere intre noi,dispret as putea spune,si acestea datorita unor banale motive,ori datorita invidiei si egoismului.Dar,adevaratul motiv pentru care imi este cumva teama de conceperea unui alt copil este faptul ca in timpul sarcinii am fost destul de sensibila,am avut depresii si stari de anxietate care mi-au provocat insomnii cumplite,ajungeam si la 48 de ore nedormite,au fost cosmarul vietii mele,acele stari.Dupa nstere m-am linistit,dar pe nesimtite au venit si depresiile post natale,am simtit ca nu mai am putere,m-am gandit cu groaza ca nu voi fi in stare sa-mi cresc puiul in aceasta situatie...numai eu stiu cum am luptat si cat am incercat sa-mi pastrez cumpatul si discernamantul,am stiut intotdeauna ca cea mai mare forta sta in mine insumi,insuflata de Dumnezeu,n-am vrut sa apelez la doctori in acest sens.M-a intrigat intotdeauna faptul ca oamenii care apeleaza la doctori in plan psihic,nu-i vad vindecandu-se,ba din contra parca si mai mult li se accentueaza starea,ori dezvolta alte si alte afectiuni,ca sa nu mai spun ca mi-era teama de posibilitatea de-a capata si problema de dependenta de pastile calmante ori somnifere,lucru care-l detestam categoric.Am recurs foarte rar la o pastila pentru somn,cand ma simteam extrem de epuizata,dar,ulterior am evitat-o.Acum ma simt realmente bine,AM LUPTAT EXTREM DE MULT,si-am incercat,totusi sa nu dau intaietate acestei probleme si sa iau viata ca atare,sa merg inainte cu lucrurile care trebuie sa ne-nconjoare zi de zi,si astfel am reusit sa ma remediez.Dar cred ca am ramas cu ceva sechele,cu o oarece teama,in unele momente,practic banale, incep sa am palpitatii si sa-mi tulbur linistea interioara fara logica,incerc sa le ignor,dar imi dau inima peste cap,si mi-o chinuie si obosesc.Uneori am incercat sa-mi definesc starea,chiar si dpdv medical si este posibil sa fie vorba de fobie sociala,pentru ca ma agit atunci cand sunt nevoita sa planific ceva in legatura cu anumite persoane(fie ele si foarte apropiate),planificarea realizandu-se de regula pentru a 2 a zi.Este greu de inteles,dar cu asta ma confrunt si sincer imi cam schimba viata,si-mi slabanogesc puterile.Si totusi,deseori ignor asemenea momente,si reusesc sa traiesc normal,si m-am resemnat cu neputinta de a-mi putea pe deplin controla viata pentru un echilibru mult mai frumos,pentru ca viata mea este intr-adevar frumoasa si probabil trebuia sa lupt si eu cu ceva mai intens,ca sa poata Dumnezeu sa-mi ceara mai mult.Deci,ca sa intelegi,mi-e teama ca nu voi putea face fata unei alte sarcini,si cu atat mai mult cresterii a doi copii.Intr-adevar copii sunt tare dragalasi,cel putin cocutele sunt adevarate pansamente sufletesti,nu stiu daca poti simti in viata atata atasament si -ti trsalta sufletul atat de puternic,cum este la imbratisarea omuletului tau.Sotul meu este cat de cat credincios,si un om intelegator,Slava Domnului,nu mi-as fi dorit mai mult,dar sincer nu prea are rabdare cu copii,il iubeste foarte mult pe norocel dar nu ar mai dori alti copii,oricum el este maleabil.Cu-adevarat,tare i-ar prinde bine un fratior sau o surioara la puiul meu,observ ce mult il atrage copii de pe strada si vrea sa se joace cu ei,dar crede-ma nu stiu daca as putea face fata,doi nu inseamna,nicidecum unul,responsabilitatea se dubleaza.

Sarmana femeie .S-a gindit cineva serios la ea ? Faceti o pauza si meditati ,explicati-mi si mie acest mister ? Pina la urma ajung sa spun ca Sf.Petru , nu se merita sa te casatoresti si..... stim ce ia raspuns Iisus ?
Doamne ajuta !

maria55,sincer nu stiu ce-ai vrut sa spui!,dar pana la a-mi parea rau ca m-am casatorit este cale lunga.Probleme de tot felul are toata lumea,nu consider ca fac vre-o exceptie,dar aceasta "toata lumea"traieste in continuare cu familia cu care a ales sa fie,si totul este f.bine,nu vad de ce as balansa vre-o problema cu acceptarea singuratatii,ca sa nu mai spunem ca nimeni nu are de unde sa stie ce intalneste in cale cand porneste pe un drum.Eu sunt ok,si nu fac o tragedie din ceea ce am marturisit,se mai intampla,mai ales in zilele noastre destul de frecvent.Dar pana la urma chiar nu stiu ce-ai vrut sa spui,ori in ce sens ai exprimat compatimirea,poate a fost sarcastica,nu stiu,este posibil,avand in vedere faptul ca sunt oameni care trec prin enorm de multe incercari si nu dispera.Si chiar nu stiu ce i-a raspuns Iisus lui sf.Petru,spune-mi tu.

Scuze maria55,acum am recitit mesajul dau si mi-am dat seama ca nu-mi era adresat mie personal,ci in general femeilor,fiindca tpicul are in vedere tocmai problemele femeilor,"sarmanelor femei",asa este,din pacate problemele nu sunt singulare,ele atrag asupra lor altele,si altele,ca sa nu mai spunem ca se mai vorbeste vag de contributia barbatilor la acest gen de probleme ale femeilor,si anume contraceptia ori avortul,am spus vag pentru ca niciodata nu sunt luati in serios ca adevarati partasi la "problemele femeilor".Ca sa nu mai spunem de nasterea de fii,cat de grea este,este o durere inimaginabila pentru cel care n-a suportat-o.Se spune ca femeia este lasata pentru nasterea de fii,iar barbatul sa lucreze pamantul,astazi femeia naste si fii si lucreaza si pamantul cot la cot cu barbatul,femeia a devenit independenta prin indrazneala ei si puterea de-a-si forma un statut in societate inainte de casatorie,sau dupa...mai concret,de-a deveni independenta dpdv financiar.Se spune ca daca ai plantat un pom,ai facut o casa si un copil,inseamna ca ti-ai facut menirea pe pamant,dar bine-nteles si daca ai avut Marea bucurie de a-L cunoaste pe Dumnezeu...eu am facut toate acestea,nu-mi ramane decat sa am rabdarea si credinta de-a le pastra,atata timp cat ingaduie Bunul Dumnezeu,caci pe drept,fara El totul e nimic.Iertati-ma inca o data caci am inteles gresit si m-am avantat intr-un raspuns neadecvat.Un inceput de saptamana frumos si folositor va doresc tuturor!,si aveti grija de clipa care costa atat de mult.

Ory draga,

Multumita tie am inteles mai bine ca nasterea poate sa implice multa jertfa din partea mamei. Slava Domnului ca totul s-a finalizat cu bine si te bucuri de imbratisarea "puiului" tau si de iubirea sotului tau. Din asta se vede ce inseamna binecuvantarea lui Dumnezeu in casa voastra.

Nu sunt in masura sa-ti raspund la mesajul tau: nu sunt nici casatorita, nu sunt nici avansata spiritual, nu am "calitati" care sa ma faca sa am un cuvant de spus. Totusi m-as lega de o afirmatie de-a ta. Spui "mi-e teama ca nu voi putea face fata unei alte sarcini, si cu atat mai mult cresterii a doi copii". Teama nu este un sentiment specific unui crestin. Noi avem incredere ca Dumnezeu ne ajuta, ca El e langa noi, ca El nu a mintit cu nimic. Fii tare si vezi dincolo de teama, priveste soarele de dupa furtuna, fii sigura ca Dumnezeu o sa te ajute sa poti sa cresti copilasul pe care El vi-l da. Daca n-ai putea sa mai faci fata nasterii si cresterii unui alt copilas, Dumnezeu nu ti-l va da. Fii sigura de asta! Si sa privesti nasterea ca o conlucrare, nu esti numai tu acolo. Lasa-I un loc si lui Dumnezeu!

Eu cred ca in inima ta ai dori inca un copilas, fiindca il iubesti tare mult pe "norocel". Spui "cu-adevarat, tare i-ar prinde bine un fratior sau o surioara la puiul meu, observ ce mult il atrag copiii de pe strada si vrea sa se joace cu ei, dar crede-ma nu stiu daca as putea face fata, doi nu inseamna, nicidecum unul, responsabilitatea se dubleaza". Responsabilitatea trebuie privita prin prisma mantuirii, tu trebuie sa-i creezi un cadru in care copilul tau sa se poata mantui. Ce-i vei raspunde copilasului tau cand o sa te intrebe la o varsta suficient de mare de ce nu are frati? Cum vei raspunde la tristetea din privirea lui cand va afla ca ai folosit anticonceptionale si el nu s-a putut bucura de o surioara? Si mai ales cand o sa-i spui ca toate astea au fost ca sa te dedici mai mult lui? O sa se simta culpabil de situatie si f indurerat ca Dumnezeu a fost intr-un fel inlaturat din casa voastra.

Stiu ca o sa zici ca mi-e usor sa vorbesc, ca n-am astfel de probleme si e simplu sa-mi dau cu parerea. In viata noastra de ortodocsi, casatoriti sau necasatoriti, in manastire sau nu, avem de luptat GREU pentru a ramane in comuniune cu Dumnezeu. Dar nimic nu e mai minunat. NIMIC! Fiindca daca te predai in mainile Lui, simti ca El lucreaza si nu tu, El are grija si nu tu, El gestioneaza totul si nu tu... EL revarsa din oceanul lui de iubire in viata noastra. De noi depinde daca stam departe de acest ocean, daca ne udam numai mana sau intram cu totul.

Desi sunt cam departe si nici nu te cunosc, ma incumet sa-i fiu nase de botez pt surioara lui "puisor" (asta daca nu aveti nasi). :D

Cu drag,
Elena

Dragele mele, Ory si Elena
va rog sa ma scuzati ca intervin in discutia voastra dar oarecum eu am provocat-o ,asi vrea sa mai zic ceva .
Ory vorbesti de nasteri grele , dar de cele 9 luni ai uitat ? De starea grea de zi cu zi si mersul des la toaleta pentru ca nimic nu vrea sa ramana in stomac . O femeie daca vrea sa traiasca crestineste ar trebui sa nasca 14-15 copii .O viata intreaga cu burta mare etc etc ...Elena zice sa mai faci unul pentru ca sa existe un fratior .Stii
Elena ca copii de astazi intreaba "pentru ce m-ai adus in lumea asta ",nu de ce n-am
un frate ??? Si eu am intrebat-o pe mama la fel acum ... de ani .M-am rugat la Dumnezeu sa ma ierte .Bine , si dupa ce a mai facut unul ( sau 2 sau 3 )ce face ? Ce-i recomanzi? Revine iar la "normal ", se impotriveste voii lui Dumnezeu . Pina cind ? Elena te-asi ruga sa-mi spui ,trebuie nascuti copii crestini , sau din cauza ca sa nu se faca avorturi se recomanda nasterea?
Arsenie Boca spune intr-o predica "nu va lipiti inima de ei " .Eu nu stiu ce inseamna asta, poate vreo mama sa priceapa acest limbaj? Daca ai avea 100 de copii adoptati si numai unul este al tau ,in caz de boala sau altceva vei suferi pentru toti , dar numai o data iti va trece sabia prin inima . Elena spune datorita tie a inteles.....abia acum . Ma uimeste ! Noi mirenii nu putem da sfaturi valabile pentru manastiri ,nici calugarii sau necasatoritii nu stiu unele lucruri .De aceea exista preoti de mir ,pentru ca ne inteleg mai bine . Iisus a spus : "ii vom recunoaste dupa faptele
lor" .Adica vreau sa spun ca faptele ar convinge mai mult decit vorbele .Cine are astazi 14 copii ? Ii innumeri pe degete .Darurile au fost impartite,nimeni nu le cunoaste pe toate .Eu accept ideia ca printre noi , pe pamant vreau sa spun , sint ingeri ,in trup si suflet ,care traiesc de azi pe maine, fara griji pamintesti ,trimisi de Dumnezeu ca sa ne vorbeasca .Ei n-au nevoie de experienta .De aceea accept orice sfat , numai cu explicatie corespunzatoare , si pentru ziua de miine.Iar sint rationala , ma va vindeca si pe mine Domnul la vremea potrivita .
ACUM , departe de mine gindul de a indemna pe cineva la avort , niciodata ! Asi merge mai departe si asi zice . Casatorie , sau nu (binenteles nu curvie). Daca te casotoresti , barbat sau femeie ,trebuie sa accepti ideea ca s-ar putea sa ai un numar mare de copii . Nu vrei sa-i ai , nu te casatori ,traieste in abstinenta .Sau exista alta cale crestineste vorbind , cine imi spune ??? Deci sa le spunem lucrurilor clar pe nume . Daca asi fi avut claritatea asta la 20 de ani...dar parintii nu stiu cum sa scape de noi , si-ti dau drumul cind ai mai multa nevoie de sprijin . Sa-i ierte Dumnezeu .
Ma iertati ca am intervenit ,dar as vrea ca tineretul de azi sa fie bine informat ce inseamna o cale sau alta ,nu numai cu frinturi de sfaturi .
Va rog sa nu -mi sariti in cap stau prost cu inima .
Oricum , indiferent cit de tare ma ve-ti lua ,Domnul sa va binecuvinteze !

Maria,
casatorie nu inseamna obligatoriu 15 copii. Daca sotii tin posturile si toate perioadele care trebuie tinute (plus graviditatea si cei doi ani de alaptare), si cand cred ca ii depaseste nr de copii aleg viata de curatie, iata ca nu mai sunt neaparat 15. Femeia tine mai usor, barbatul trebuie de la inceput sa fie crestin, nu mascul. Si-apoi, fiecare om se naste cu bucata lui de paine. Tinerii nu trebuie indemnati spre comoditate (deja foarte raspandita), ci invatati ca tot ceea ce conteaza cere o jertfa, o truda.

Nu ma refeream la bucata de piine ,nici la comoditate si nici la putinele familii care tin post sau unde sotul este crestin .Problema e mult mai vasta si necuprinzatoare .Cum sa facem sa nu mai gresim in fata lui Dumnezeu ? Copii se nasc la virsta la care lipseste intelepciunea (nu vorbesc de exceptii) .De aceia sfintii s-au nascut mai intotdeauna din parinti batrini . Nu ne ramine decit sa punem mina sa ajutam unde este nevoie ca nu va schimba nimeni fata lumii . Si totusi ramin la parerea mea "sarmana femeie " !
Doamne ajuta!

Irina77,esti mama?Nu stiu concret ce-ai vrut sa spui cu perioada de graviditate si cea de alaptare,ai vrut sa spui ca ele constituie o metoda de contraceptie cumva?In primul rand perioada de alaptare se rezuma de regula la un an-un an si doua luni,si in al 2lea rand este eronata teoria conform careia ea ar reprezenta o modalitate sigura de contraceptie,se stie ca se poate ramane insarcinata si in timpul alaptarii.Ca sa nu mai spun ca exista si cazuri in care alaptarea naturala nu se mai realizeaza din anumite motive care nu depind de mama(exclus cazurile cand mamele refuza sa alapteze)si anume;sanii nu produc lapte,ori nu produc lapte suficient,sau pur si simplu copilul refuza categoric alaptarea si astfel apare involuntar intarcarea.Iar in timpul sarcinii,exista doar anumiti factori optimi care pot favoriza continuarea vietii sexuale pana in luna a 7a,dar se asuma un oarecare risc pentru sarcina in cazul in care aceasta este purtata cu dificultate.Ce frumos vorbesti!Daca un cuplu drept credincios considera sa se opreasca la un anumit numar de copii,atunci sa hotarasca sa traiasca in curatie din acel moment!Tare frumos graiesti!,si iarasi te intreb,de aceasta data,esti maritata? Daca un cuplu se casatoreste la 18 ani,si pana la 25 de ani au deja 3 copii si hotarasc sa se opreasca la acestia trei,inseamna ca trebuie sa continuie convietuirea in curatie de la 25 de ani??? Caci pana la urma aceasta ar constitui cea mai adecvata metoda de contraceptie dpdv religios.Hai sa fim seriosi,nici macar un barbat credincios n-ar accepta asa ceva,cel putin daca ar avea aceasta mentalitate religioasa nu s-ar mai insura si ar fi in manastire.Citesc numai povesti nemuritoare pe-aici,cu toate ca sunt adepta echilibrului si-a curatiei,ma uimeste ce citesc, pentru ca traiesc in aceasta lume,si cand ies afara ma pocneste-n fata o realitate total diferita pe care nu pot s-o ignor.Tind sa cred ca unora le place doar sa vorbeasca,in nestiinta de cauza,mi-ar placea sa stiu si ce fapte au in acest sens,sau daca au habar din experienta despre ce vorbesc.

Pentru Maria: noi aici vorbim deocamdata despre CUM SA NU NE OMORAM COPIII. O femeie ajunge in fata avortului din motive mult mai simple si mai pragmatice decat teama ca nu cumva copilul sa nu fie sfant.
Ziceti ca nu e vorba aici de familiile crestine, dar aduceti vorba despre nasterea sfintilor-pai asta e o contradictie.
Aduceti apoi in discutie problema ajutorului -pai cel mai mare ajutor exact asta este:
sa promovezi familia crestina prin toate mijloacele.
Si inca ceva: atitudinile autocompatimitoare de genul "sarmana femeie" nu ne duc departe. Ar trebui preferate cele de genul "alta marturie", de pe www.sfintii-arhangheli.ro

Pentru ory: perioada de graviditate si alaptare trebuie respectate de barbat (=abstinenta) pt ca se produce dauna duhovniceasca fatului/ copilului. Gasiti in Cartea parintelui Arsenie Boca "Cararea imparatiei" detalii pertinente.
In privinta intrebarii, viata mea personala nu e subiect de discutie pe forum, dar va pot spune ca am experienta, ca da, astfel de oameni exista. Numai ca, asa cum spunea Steinhardt, crestinismul nu e pt caldicei. Nu e usor, dar merita. Iar sfintii nu se nasc oricum, ca sa revin la ce spuneam Mariei.

...iar daca noi personal nu vrem (nu ca nu putem) sa urmam anumite lucruri ar fi bine macar sa le respectam, nu sa le luam in bataie de joc drept "povesti nemuritoare".

irina77,eu nu am luat in deradere anumite invataturi reale,am numit "povesti nemuritoare",sugestii si lucruri care practic au disparut din secolul acesta,cum ar fi parerea ta(si nu reprezinta o invatatura reala)ca un cuplu sa se opreasca din impreunare,chiar si la o varsta inca tanara se intelege,in momentul in care hotarasc sa nu mai faca copii.Aceasta mi se pare o absurditate...cel putin pentru vremurile noastre chiar si crestine.Am trait printre preoti si crestini tot mai apropiati de biserica si n-am auzit la nimeni sa adopte aceasta metoda.Pana la urma problema contraceptiei ramane un subiect tabu pentru biserica,pentru ca nici chiar ea n-o mai poate tine in frau la adevaratele valori religioase,se merge mai degraba pe evitarea avorturilor.Nu mai face nimeni sacrificii spirituale de genul"daca o nastere este cu risc,atunci risc sa mor pentru Dumnezeu decat sa fac cezariana si sa nu suport durerea,si ulterior sa ajung la legarea trompelor,si deci la o forma sigura si ireversibila de contraceptie",absolut nimeni nu mai gandeste asa,nici femeile foarte credincioase,si cu atat mai putin preotesele.Bine-nteles ca un forum nu reprezinta prilej de discutii bazate pe experiente personale,am observat,un forum este un loc de discutii subiective in care majoritatea nu sunt in stare sa spuna mai mult decat citate,si iar citate ale unor preoti,unii au ajuns sa-i divinizeze mai mult pe acestia decat pe cel care este "Calea Adevarul Si Viata".Fii fericita "irina77" ca tu vrei si poti sa tii invataturile,asa cum au fost date ele,nealterate,dar peste ani si ani sa-ti amintesti de mine....Am trait zeci de ani inmijlocul si sub povata bisericii,sau mai bine zis,al oamenilor ei,si uite-asa ei m-au invatat in cele din urma ce-nseamna ura si dragostea,ce-nseamna nepasarea si dezgustul,ce-nseamna ipocrizia si prostia...ei m-au invatat ce-nsemna faradelegea si indrazneala,durerea si deznadejdea,si tot ei m-au invatat ce-nseamna bucuria si realismul,speranta si credinta,smerenia si infranarea......toate acestea prin fapte si simtiri.Deci,credinta este un lucru prea intim ca sa o fluturam ca pe o pancarda,cu-atatea si-atatea citate.Nicaieri nu te lepezi in realitate de lume ori de firea omeneasca supusa greselii,peste tot oamenii sunt oameni,daca vrei sa fii credincios,fati-l prieten pe Domnul,colaboreaza cu El pentru un echilibru decent al vietii,fii credincios atat cat sa nu ajungi fatarnic,ori chiar sa te minti pe tine insuti,si mai ales fii smerit.Dumnezeu insasi s-a dat pe Sine exemplu pentru cele propovaduite pe pamant,s-a dat si jertfa,noi nu facem decat sa vorbim,ori chiar sa strigam in gura mare ceea ce scrie-n carti,cat despre jertfa PAUZA,suntem mai nepasatori decat cei care n-au citit macar o carte religioasa.Puteti sa-mi sariti in cap,dar asta este o realitate simtita si traita de toti!

Cred ca a fi smerit inseamna, intre altele, sa nu pui experienta ta personala despre ce se poate sau nu mai presus de invatatura Bisericii. Imaginati-va ca intra multi tineri aici si citesc ce-ati scris- ii descurajati de la inceput. Repet: cunosc familii care au ales curatia de la o varsta relativ tanara, din considerente duhovnicesti. Deci SE POATE.

Si eu cunosc familii care traiesc o ortodoxie autentica si vad ca se poate si e atata pace si bucurie ca ai tot sta langa ei. Si sa nu credem ca daca ne lasam in voia lui Dumnezeu, El ne va da 15 copii. El nu ne da decat ce putem sa ducem, nimic mai mult. Am o prietena care a ramas insarcinata dupa 7 luni de la nunta, alta care s-a casatorit acum 6 luni si inca nu are nici o veste desi tare mult isi doresc un bebelas, si alta care s-a casatorit acum un an si o luna si inca nu se intrevede nimic.

Asa ca sa nu credem ca Dumnezeu traieste numai in ceruri si nu stie cu ce probleme ne confruntam noi aici si cand putem sa avem un copil. El e mai aproape decat ne putem imagina. Numai duhul acestei lumi ne poate face sa credem ca putem noi sa ne organizam toata viata si ca noi stim mai bine ce e de facut, adica filozofia de a pune omul in centrul universului, in loc sa-I lase locul lui Dumnezeu.

Fratilor, daca vrem ca voia noastra sa fie o indeplinire a voii Lui, atunci EL revarsa binecuvantarea LUI peste noi, peste familiile noastre, peste intreaga omenire. Sa ne decidem ce vrem sa fim si unde vrem sa fim, sa nu mai jucam teatru cu masca de crestini ortodocsi, dar comportamente de atei, astfel inducandu-i si pe altii in eroare.

Elena

Vreau sa cer iertare daca am suparat pe cineva .Am crezut ca se poate discuta mai calm ,dar prea s-au aprins spiritele . Va rog sa ma iertati daca am spus ceva care a produs vrajba .Recunosc ,nu sint decit un om pacatos . Va rog din inima sa ma iertati !in special pe tine Elena imi pare nespus de rau . Iarta-ma ! Nu stiu cum fac "ma lovesc " mereu de tine poate pentru ca .. .....te iubesc in Iisus Hristos !
Va doresc pace si impacare in Cel care ne iubeste .
Doamne binecuvinteaza !

SA stii ca ai perfecta Dreptate
Lucrurile stau intocmai

Este adevarat ca daca ne rugam lui Dumnezeu avem binecuvintarea Lui .
Noi nu stim sa ne rugam ,sau daca aflam cum ar trebui sa facem ,e prea tirziu . Tineretul nu se roaga , vorbesc de majoritate .
Intre rudele mele este o familie cu 14 copii . Ea a lucrat la sapa toata viata ,s-a ingrijit de primii , restul s-au crescut unul pe altut ,au fost saraci foarte dar le-au primit pe toate asa cum au venit .Noi ceilalti, am conlucrat fiecare mai mult sau mai putin cu deavolul ,caci nici o metoda nu este nevinovata . Nu cunosc familie sa fi trait liber .Repet , noi n-am stiut sa ne rugam ,nu ne-a invatat nimeni.
Pe o femeie care a nascut (caci iti tremura inima de durere , nu stii va rezista sau va crapa )n-o poti convinge ca trebuie sa se increada in Dunmezeu prin post si rugaciune , trebuie sa fie extrem de credincioasa (amindoi).Un asemenea cuplu nu e reprezentativ .Sa nu spunem cum ne-am dori , sa vorbim de realitate .
A enumera pe degete ,si eu stiu o familie ,si eu , si eu citeva nu e esential .
Ma doare cind preotul face bilantul la sfirsitul anului , "poporul roman a facut ....atitea chiuretaje " . Vom da socoteala pentru toate . Este nevoie de multa pocainta . de multe lacrimi din partea fiecarei femei , pentru ea si pentru toate indiferent cum traieste sau a trait . caci rugindu-te pentru altele te ocroteste Dumnezeu si pe tine ,tu care esti acum in mijlocul vietii . Numai asa primim iertare .
Am avut ocazia sa fiu la capataiul unor muribunzi ,dintre care si 3 femei (cu multe probleme in viata ). Nu vreau sa sperii pe nimeni dar de atunci mi-a disparut risul .nu mai cunosc scest cuvint . De acea vreau sa spun la cine vrea sa auda .Se vor prezenta toti deavolii la patul nostru si vor cere sufletul nostru ,daca nu cerem iertare la Iisus Hristos ,nu e de gluma .
Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea intelepciune si lacrimi de pocainta , si cine poate sa se roage sa se roage pentru toate si pentru toti . N-am sa mai revin in aceasta problema .Am considerat ca trebuie sa mai fac aceasta completare pentru ca imi apasa sufletul .
Dumnezeu sa ne ierte !

Si pe mine sa ma iertati daca "m-am aprins" si sa nu o luati in nume personal.

(preluat de pe www.avort.net)
Ce să facem dacă nu ne dorim copii? Cum să ne ferim?

Vă daţi seama că nu vă recomand nici un mijloc de contracepţie. În momentul în care v-aţi căsătorit, v-aţi luat acest jug asupra voastră, chiar dacă staţi într-o garsonieră. Eu sunt convinsă că Dumnezeu vă vede acest neajuns şi poate nu vă dă copii, dar nu vă feriţi. Vreau să vă spun un lucru: am văzut atâţia tineri şi cu copii şi fără, care au născut toţi copiii pe care i-a dat Dumnezeu, 1, 2, 3, unii mai mulţi. În momentul în care a intervenit îndoiala: uite, nu mai pot, n-am spaţiu, n-am bani, în momentul acela au început să aibă avorturi şi 7 pe an. Rar se poate aşa ceva. În momentul în care vrei avorturi, o să ai. În momentul în care vrei naşteri şi copii, o să ai.

Dar Dumnezeu nu-ţi dă mai mult decât poţi. Fiecare copil, după părerea mea, e o cruce şi Dumnezeu îţi dă câte poţi duce. Nu-ţi dă nici 10, nici 20. îţi dă câte poţi. Important este să te laşi în mâna Lui.

Am văzut mame care la al şaptelea copil au făcut avort. În momentul acela au pierdut tot. Chiar dacă au făcut şase copii înainte. La al şaptelea copil au făcut avort. Şi am avut eu mame care au păţit la fel. S-au dus la mari duhovnici şi au zis: „Ce mă fac? M-au părăsit toţi copiii, mi s-a întâmplat mult rău”. Şi a zis părintele: „Ai făcut cumva un avort?” „Da” „Ei, pentru acest avort nu te vei mai bucura nici de ceilalţi”.

În momentul în care vă feriţi, indiferent cu ce, tot ajungeţi la un avort. Şi gândiţi-vă, această boală sufletească apare asupra voastră. Rugaţi-vă, Dumnezeu vede că nu puteţi, dar nu vă feriţi. Nu vă feriţi. Nu fiecare contact sexual duce la o sarcină. Nu fiecare ovul eliminat, chiar dacă e matur, e fecundabil. Ştiinţific s-a dovedit că ovulele, chiar şi mature, nu pot fi fecundate, nu se ştie de ce. Nu orice ovul poate fi fecundat, nu oricând. Trebuie anumite situaţii.

Discutând cu mame care au 5, 6 sau 7 copii, pot să vă spun că după 2-3 copii nu s-au protejat niciodată. Am discutat cu părinţi care au un copil sau doi. Nu s-au protejat niciodată nici după aceea. Cred că mă repet: În momentul în care crezi că ai destui copii şi nu mai doreşti, în momentul acela apare acea voie a ta proprie şi în momentul acela am observat, şi la mame şi la tinere, că apar probleme în familie. Până la divorţ, să ştiţi. Avortul poate duce la divorţ. Şi pe urmă rămâneţi singură cu acei 2 sau 3 copii. Am văzut mulţi divorţaţi din cauza aceasta. Avortul se repercută nu doar asupra mamei, ci şi asupra tatălui şi a copiilor.

Am fost acum în Craiova şi după ce am povestit de sindromul post-avort mi-a venit un om în vârstă, un bărbat care mi-a spus: „Doamna doctor, parcă mi-aţi spus viaţa familiei mele. Am 3 copii. Al 4-lea eu mi l-am dorit, nevastă-mea nu, fără voia mea s-a dus şi a făcut avort. După acest avort n-a durat mult, a intrat în schizofrenie, acum este internată la psihiatrie. Problema este că încep să mi se îmbolnăvească şi ceilalţi 3 copii”. Dintr-un singur avort. A fost la Craiova. Vă spun că mereu mi se confirmă ceea ce spun. Nu se exteriorizează. Niciodată nu veţi vedea pe o fişă medical㠄sindrom post-avort”. Nici la schizofrenie, nici la psihoze, nici la alte depresii. Am văzut medici care au atacuri de panică după avort. Şi să ştiţi că au ajuns să se drogheze în fiecare seară cu medicamente şi nu scapă de aceste atacuri de panică. Au făcut un singur avort sau două. Dacă vă feriţi, indiferent cu ce vă feriţi, tocmai asta faceţi. Apare îndoiala şi o să aveţi fie un avort, fie o sarcină nedorită. Să nu vă gândiţi că o să am 2-3 copii, după aceea ce fac? Aşteptaţi să vedeţi câţi o să aveţi şi rugaţi-vă să vă dea Dumnezeu cât puteţi purta. Alt răspuns nu cred că vă pot da.

Trebuie o mare tărie sufletească pentru a merge pe această cale, este o singură cale, fără stânga, fără dreapta, este o cale drept înainte cea a Ortodoxiei în duh şi în adevăr. Nu cred că există altă cale, decât alta care ne va face să suferim şi care va duce la pierderea sufletelor noastre şi ale copiilor noştri. Fiindcă trebuie să ştiţi, şi copiii noştri suferă. Un singur copil dacă vom naşte şi restul îi omorâm, el va fi un supravieţuitor, cum zice un părinte, şi va lua asupra lui toate acele păcate şi să nu ne mirăm că va muri sau se va îmbolnăvi.

Dr. Christa Todea-Gross - Conferinţă la Oradea 2004

Atat de interesant mi s-a parut articolul postat de tine, IRINA77, incat mi-am luat indrazneala de a-l corecta. Te rog frumos sa ma ierti dar nu puteam sa lipsesc pe altii de acest adevar spus de un medic.
Ce sa facem daca nu ne dorim copii? Cum sa ne ferim?

Va dati seama ca nu va recomand nici un mijloc de contraceptie. In momentul in care v-ati casatorit, v-ati luat acest jug asupra voastra, chiar daca stati într-o garsoniera. Eu sunt convinsa ca Dumnezeu va vede acest neajuns si poate nu va da copii, dar nu va feriti. Vreau sa va spun un lucru: am vazut atatia tineri si cu copii si fara, care au nascut toti copiii pe care i-a dat Dumnezeu, 1, 2, 3, unii mai multi. În momentul în care a intervenit îndoiala: uite, nu mai pot, n-am spatiu, n-am bani, în momentul acela au început sa aiba avorturi si 7 pe an. Rar se poate asa ceva. În momentul în care vrei avorturi, o sa ai. În momentul în care vrei nasteri si copii, o sa ai.

Dar Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti. Fiecare copil, dupa parerea mea, e o cruce si Dumnezeu îti da cate poti duce. Nu-ti da nici 10, nici 20. îti da cate poti. Important este sa te lasi în mana Lui.

Am vazut mame care la al saptelea copil au facut avort. În momentul acela au pierdut tot. Chiar daca au facut sase copii înainte. La al saptelea copil au făcut avort. Si am avut eu mame care au patit la fel. S-au dus la mari duhovnici si au zis: „Ce ma fac? M-au parasit toti copiii, mi s-a întamplat mult rau”. Si a zis parintele: „Ai facut cumva un avort?” „Da” „Ei, pentru acest avort nu te vei mai bucura nici de ceilalti”.

În momentul în care va feriti, indiferent cu ce, tot ajungeti la un avort. Si ganditi-va, aceasta boala sufleteasca apare asupra voastra. Rugati-va, Dumnezeu vede ca nu puteti, dar nu va feriti. Nu va feriti. Nu fiecare contact sexual duce la o sarcina. Nu fiecare ovul eliminat, chiar daca e matur, e fecundabil. Stiintific s-a dovedit ca ovulele, chiar si mature, nu pot fi fecundate, nu se stie de ce. Nu orice ovul poate fi fecundat, nu oricand. Trebuie anumite situatii.

Discutand cu mame care au 5, 6 sau 7 copii, pot sa va spun ca dupa 2-3 copii nu s-au protejat niciodata. Am discutat cu parinti care au un copil sau doi. Nu s-au protejat niciodata nici dupa aceea. Cred că ma repet: În momentul în care crezi ca ai destui copii si nu mai doresti, în momentul acela apare acea voie a ta proprie si în momentul acela am observat, si la mame si la tinere, ca apar probleme în familie. Pana la divort, sa stiti. Avortul poate duce la divort. Si pe urma ramaneti singura cu acei 2 sau 3 copii. Am vazut multi divortati din cauza aceasta. Avortul se repercuta nu doar asupra mamei, ci si asupra tatalui si a copiilor.

Am fost acum în Craiova si dupa ce am povestit de sindromul post-avort mi-a venit un om în varsta, un barbat care mi-a spus: „Doamna doctor, parca mi-ati spus viata familiei mele. Am 3 copii. Al 4-lea eu mi l-am dorit, nevasta-mea nu, fara voia mea s-a dus si a facut avort. Dupa acest avort n-a durat mult, a intrat în schizofrenie, acum este internata la psihiatrie. Problema este ca încep sa mi se îmbolnaveasca si ceilalti 3 copii”. Dintr-un singur avort. A fost la Craiova. Va spun ca mereu mi se confirma ceea ce spun. Nu se exteriorizeaza. Niciodata nu veti vedea pe o fisa medicala „sindrom post-avort”. Nici la schizofrenie, nici la psihoze, nici la alte depresii. Am vazut medici care au atacuri de panica dupa avort. Si sa stiti ca au ajuns sa se drogheze în fiecare seara cu medicamente si nu scapa de aceste atacuri de panica. Au facut un singur avort sau doua. Daca va feriti, indiferent cu ce va feriti, tocmai asta faceti. Apare îndoiala si o sa aveti fie un avort, fie o sarcina nedorita. Sa nu va ganditi ca o sa am 2-3 copii, dupa aceea ce fac? Asteptati sa vedeţi cati o sa aveti si rugati-va sa va dea Dumnezeu cat puteti purta. Alt raspuns nu cred ca va pot da.

Trebuie o mare tarie sufleteasca pentru a merge pe aceasta cale, este o singura cale, fara stanga, fara dreapta, este o cale drept înainte cea a Ortodoxiei în duh si în adevar. Nu cred ca exista alta cale, decat alta care ne va face sa suferim si care va duce la pierderea sufletelor noastre si ale copiilor nostri. Fiindca trebuie sa stiti, si copiii nostri sufera. Un singur copil daca vom naste si restul îi omoram, el va fi un supravietuitor, cum zice un parinte, si va lua asupra lui toate acele pacate si sa nu ne miram ca va muri sau se va îmbolnavi.

Dr. Christa Todea-Gross - Conferinţă la Oradea 2004

Inca o data iertare Irina77 pt indrazneala!

N-ai pt ce sa-mi ceri iertare, chiar iti multumesc frumos, eu n-am avut ragazul sa corectez. Doamne ajuta!

Irina a gasit un site foarte bun legat de aspecte referitoare la avort, viata copilului, a mamei, urmari, etc. Site-ul este:
www.truthtv.org

Am gasit un articol "Pill causes breast cancer? Measurable statistically significant connection". Se explica efectul nociv al anticonceptionalelor: cancerul de san.

Acest efect a fost deja explicat de Pr. Arsenie Boca. As completa cu efectele nocive expuse de Pr. Arsenie Boca in cartea "Ridicarea casatoriei la intaltimea de Taina" legate de "blestematitia ferelii de zamislire". El spune: "Prostata (la barbati) sintetizeaza saruri ale acidului glutamic, substante absolut necesare sistemului nervos, atat al barbatului cat si al femeii. Dar nu le prepara decat barbatul! Aici este explicatia, fundamentata biologic, in temeiul careia femeia este atarnatoare de barbat. Fara substantele lui endocrine, ea se degenereaza nervos, mintal, etc. Dar asta cere ca sa nu existe "fereala" de a avea copii.

Mai arata Parintele ca in organismul feminin se afla foliculina, un hormon toxic si cancerigen. Este toxic la nivelul creierului (dand dureri de cap) si cancerigen la nivelul sanului sau uterului. Numai de la 4 copii nascuti in sus, acest hormon nu mai e nociv. Asa ca anticonceptionalele ar trebui uitate!!!

Deci fratilor si surorilor, Dumnezeu ne-a lasat tot ce ne trebuie ca sa fim sanatosi si fericiti. Acum de noi depinde sa alegem ce dorim. Asteptam sa ne anuntati cand mai apare cate un crestin in familiile voastre! Prietena mea care s-a casatorit acum 7 luni tocmai mi-a spus ca va avea un bebelus. Erau atat de emotionati amandoi...Radiaza de bucurie si de multumire fata de Dumnezeu. Si eu ma bucur de bucuria lor. :):D:) V-am spus ca sa va bucurati si voi si sa lasati si voi sa traiti astfel de minuni.

Va imbratisez,
Elena

spuneti ca Dumnezeu nu va da mai multi copii decat puteti sa cresteti...Ei bine in cazul in care nu stiati, biologic vorbind, acest lucru este gresit. Daca toti ar gandi ca voi ar aparea suprapopularea. Decat sa am 30 de copii care sa imi moara de foamne,mai bine am unul si ii ofer aceluia sansa unei vieti reusite. Si ce face o fata de 14 ani care este violata si ramane gravida? este obligata sa isi distruga viata si sa faca un copil pe care nu are cu ce sa il creasca, si pe care nu il poate iubi pentru ca ii aminteste zilnic de chinul la care a fost supusa? Isi neaga ea singura sansa de a duce o viata normala? Este la alegerea fiecarei femei daca vrea sau nu copii, si nu ar trebui judecata de noi. Dar chiar sunt curioasa ce ar trebui sa faca fetita de 14 ani

Draga Erzbet,

O sa incerc sa raspund la afirmatiile tale:

>spuneti ca Dumnezeu nu va da mai multi copii decat puteti sa cresteti...Ei bine in cazul in care nu stiati, biologic vorbind, acest lucru este gresit.

Poate biologic vorbind, cu ratiunea noastra, este gresit. Dar ratiunea noastra este diferita de ratiunea lui Dumnezeu, Care vazand ca doresti sa fii implinitor al voii Lui, iti va da ce-ti este de folos si crucea cea mai usoara. Oricum, 30 de copii nu poti sa ai daca urmezi in toate invataturile de credinta. Fiindca o femeie nu ramane insarcinata imediat, poate sa dureze luni, chiar ani. Hai sa zicem un an. Apoi 9 luni pana apare bebe. Pe urma perioada de alaptare care e tot de infranare. Deci sa zicem cam 2,5-3 ani pentru a avea un copilas si a ajunge la a ramane din nou insarcinata. Uite ma gandesc la mine, daca ma casatoresc pe la 30 de ani, in 15 ani pot sa am cu voia lui Dumnezeu 5-6 copilasi. Eu mi-as dori 6: 3 fetite si 3 baietei, dar cum randuieste Domnul. S-ar putea sa nu pot sa am copii, nu stiu, toate le las in mana Lui si le primesc cu bucurie. Deci oricum nu se ajunge la 30!!!

>Decat sa am 30 de copii care sa imi moara de foamne, mai bine am unul si ii ofer aceluia sansa unei vieti reusite.

Nu stiu ce inseamna pentru tine o viata reusita. Sa-i cumperi casa si masina pentru copil? Sa-i iei lucruri de marca si cea mai buna mancare? Mancarea cea mai buna este cuvantul lui Dumnezeu si implinirea lui, haina cea mai buna este acoperamantul harului Duhului Sfant, casa cea mai buna este in Imparatia lui Dumnezeu. Daca imi iubesc cu adevarat copiii doresc sa aiba viata vesnica, nu niste nimicuri in lumea de aici. Adica viata reusita de care vorbesti tu nu are nimic reusit pentru vesnicie. Fiindca acest copil singur pe care vrei sa-l ai, mai devreme sau mai tarziu va afla ca el e cauza omorarii fratilor lui, el este cel care a stat timp de 9 luni intr-un cimitir si de aceea se naste in lanturile pacatelor parintilor si in frica acelui cavou, el este cel care nu stie ce inseamna sa imparta ceva cu cineva ca nu are cu cine, el este cel care nu stie cine e aproapele lui si Cine e Dumnezeu si ce este iubirea. Asta vrei pentru copiii tai? Eu nu!!!

>Si ce face o fata de 14 ani care este violata si ramane gravida? este obligata sa isi distruga viata si sa faca un copil pe care nu are cu ce sa il creasca, si pe care nu il poate iubi pentru ca ii aminteste zilnic de chinul la care a fost supusa?

Intotdeauna in discutiile acestea se aduc exemple extreme. S-a mai discutat asta pe topicul despre avort. Te-as ruga sa te uiti. Cred ca 99,9999...% din femeile care fac avort nu se afla intr-un caz limita. Iar in cazul de fata, daca chiar nu poate sa creasca copilasul, sa-l nasca si exista fie la Valea Plopului la Pr. Tanase loc unde sa-l duca, fie sunt atatea liste de asteptare ale persoanelor care nu pot avea copii si doresc sa infieze. Eu cunosc o familie aici care a incercat toate tratamentele posibile si de vreo 2 ani vrea sa infieze, dar...n-are de unde!!!

Domnul sa ne lumineze gandurile si inimile!

Elena

Nakupenda!

Omul e liber sa aleaga sa creeze sau sa distruga.
Neam dobandit acest drept.
De asta sau creat si aceste medicamente dar nu orcine le foloseste.

:) Sa stii ca inteleg romaneste mai bine decat swahili. Si eu va iubesc pe toti, chiar daca se mai intampla sa nu fim pe aceeasi lungime de unda, sa ne mai contrazicem in cautarea Adevarului, sa mai fiu si poate prea dura in exprimare...toate le facem ca sa fim vesnic impreuna in Minunata Imparatie a Domnului.

Elena

:)

Si cu suprapopularea ce facem? Deigur, sunt razboaie, avem nevoie de soldati, blamam avortul si generam razboaie. Inca nu am auzit Biserica ortodoxa luan atitudine impotriva razboielor actuale sau impotriva trimiterii soldatilor nostri pe front, la lupta.
pt "va iubesc": Sa iti dea Dumnezeu cati copii iti doresti, si sper sa reusesti sa ii cresti....pentru ca inainte de a-i invata rugaciuni, trebuie sa ii hranesti

Am cautat capitolul despre familie , nu l-am mai gasit ,asa ca postez intrebarea aici
cine poate sa-mi raspunda ?
Sf.Ap. Pavel spune casatoritilor ca e bine sa nu se desparta alfel copii lor sint nelegitimi .
Ce inseamna acest lucru din punct de vedere spiritual , pentru acesti copii , sau ca sa zicem asa ,cei nascuti din curvie ?
Au sanse de mantuire ? mai grele ? nu au credinta ? etc.....
maria

Nu mi se pare normal sa punem asa problema, daca mai au sanse sa se mintuiasca? Ce vina au micutii de ei ca parintii sunt dusi cu pluta. Problema este ca li se modeleaza un fel de viata anormal, personalitatea sufera si ii vezi prin scoli cum incep sa-si exprime golul asta din viata prin manifestari mai ciudate. Scolile sunt pline de ei saracii
Domnul sa-i ocroteasca.