Am observat ca rugaciunea de lauda aduce mai multe foloase decit cea de cerere .
Am avut un servici foarte greu in sensul ca-mi solicita creierul la maxim eram atit de stresata ca nici acasa n-avea liniste , ma gindeam ca am gresit sau am uitat ceva . Parca traiam numai pentru servici . Intr-una din zile mergind la lucru mi-a venit in minte "Pre Tine te laudam pre ,Tine binetecuvintam .... " nu stiu prin ce minune ca nu prea ma rugam .(s-o fi rugat cineva pentru mine!? ).De atunci mi-am facut program ,in fiecare dimineata cintam pe drum aceeasi rugaciune (ma gindea cu parere de rau ca nu sint libera sa cint mai mult ). Si stiti ce s-a intimplat ? in scurt timp (citeva saptamini) am scapat ,am scapat de tot stresul .Nici nu-mi venea sa cred .De ce nu m-am rugat mai devreme ? Asi zice , incercati si voi ,mare putere are acest imn de slava.
Exista mai multe melodii .Mie mi-a placut mai mult corul Psalmodia ,dar si celelalte sint frumoase. Acest "Tine " , daca va dati bine seama de ce ziceti , va incalzeste inima ,vi se umezesc ochii ! Am scris ....poate e cineva interesat . Primesc si eu marturisiri , cu placere .

Asa este Maria,nici nu ne dam seama cat ajuta rugaciunea,ne avantam in cele lumesti ca niste roboti si uitam adevaratul sens al acestui tumultum de fapte si idei.Si eu am fost atacata odata de niste caini de paza,nu eram singura,dar era noapte si eram pe undeva intr-un sat din nordul tarii,am crezut ca nu mai scapam,dar n-am contenit sa spun rugaciunea catre Maicuta Domnului;"Imparateasa mea cea Preabuna si nadejdea mea Nascatoare De Dumnezeu,primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor,bucuria celor mahniti,acoperitoarea celor necajiti,vezi-mi nevoia,vezi-mi necazul,ajuta-ma ca pe un neputincios,hraneste-ma ca pe un strain,necazul meu i-L stii deci dezleaga-L precum voiesti,caci nu am ajutor afara de Tine,nici alta Mangaietoare Buna,nici alta pazitoare afara de Tine Maica Lui Dumnezeu,ca toate le poti cate le voiesti....asa stiam eu atunci sa ma rog in sinea mea...acum vre-o 15 ani.

De citiva ani obisnuiesc sa rostesc, atunci cind plec de acasa, o rugaciune inchinata Maicii Domnului.
In timpul studentiei spuneam tot timpul, mai ales in timpul sesiunilor, Tatal Nostru.
Imi amintesc - eh, tinerete, tinerete - ca la examenele orale, inainte de a alege un subiect de examen spuneam in gind Tatal Nostru si intindeam mina spre un bilet cu gindul ca Iisus si Maica Lui sint alaturi de mine. Si intotdeauna au fost alaturi de mine.:D

De unde ai stiut draga ca noua nu ne-a spus nimeni .
Parintii mei au fost crestini ,dar oameni simpli ,nu stiau nimic .
Si cind ma gindesc cite greutati m-ar fi ocolit cu mila Lui . Tie cine ti-a spus ?
Mie mama mi-a spus numai atit : sa tin minte Sfinta Cruce , ca daca ai Sf. Cruce sa
nu-ti fie frica de nimic . Mi-a folosit enorm de mult , dar foarte tirziu , intr-o incercare grea .In rest nimic ....nici un sfat .
Doamne ajuta !

maria55
Multi ani am fost rupt de biserica. Am mai povestit intr-o alta postare. Pur si simplu foarte multe au venit de la sine, sau mai bine spus de la Dumnezeu.
Imi aduc aminte ca, in urma cu ceva ani, eram ispitit de ceva si simteam ca cedez si mi-a venit un gind, sa rostesc Psalmul 50. Si l-am rostit multe saptamini, pina am scapat de acea ispita.
In studentie, cind eram in facultate imi impuneam un alt regim de viata, pur si simplu ma transformam intr-un alt om. Incercam sa nu supar pe nimeni, ma gindeam doar la examene, invatam si ma rugam.
Dar si petrecerea de dupa sesiune, compensa.....:D:D:D

Am vrur sa inchei pe astazi dar m-ai provocat .
Atunci crezi ca Dumnezeu ii iubeste pe unii mai putin de primesc daruri mai tirziu ?
Sau vede sufletul tau daca le primeste sau nu ? Ma uimeste ca te- a cercetat asa de tinar . Fii binecuvintat !

maria55
Si eu am crezut un timp ca iubirea Lui Dumnezeu pentru creatia Sa este graduala. Un om mai tinar decit mine m-a lamurit ca nu este asa. Prin jertfa Lui au fost rascumparate pacatele tuturor oamenilor, indiferent de rasa, sex, etnie, samd.
De multe ori nu percep sau nu inteleg lucrarea Lui asupra mea. Constientizez ca El a lucrat pentru binele meu mult mai tirziu si ramin uimit de iubirea si rabdarea pe care le are fata de mine.
NU am inteles ce ai vrut sa spui prin "Ma uimeste ca te-a cercetat asa de tinar."
Dar asta ramine pe miine.
Noapte buna.

Am vrut sa spun ca in tinerete mai tot omul rataceste , dar nu toti . Si daca te-a cercetat Dumnezeu asa devreme inseamna ce te-a iubit foarte mult dintotdeauna . Acum sint si mai trista ,imi dau seama ca prapastia in care am cazut eu a fost mult mai adinca decit credeam .
Doamne ajuta !

maria55
Cu adevarat spun ca am fost un om nebun, rupt de Dumnezeu.
Stiu ca este pacat sa spun depre cineva sau despre propria persoana ca este/sint nebun/a, dar chiar asa am fost.
Inca trag ponoasele celor facute in trecut, stiu asta si accept faptul ca trebuie sa-mi platesc pacatele. Prefer sa se intimple asta pe pamint, nu in cer.

Esti sigur "ca accepti" ? Nu stiu cine esti ,ai familie etc ? Daca zici ca accepti , inseamna ca n-ai primit lovitura decisiva , sa simti ca nu mai ai aer , sa simti ca ca s-au epuizat toate rezervele , sa simti "bolovanul" care-ti atirna in piept . Trebuie sa fim constienti ca oricind se poate si mai rau . Numai in cazul in care nu mai are ucigasul in ce sa loveasca decit in tine insuti , atunci poti sa zici , toate le accept .Dar ce vei face daca vei vedea ca toti in jurul tau care-ti sint dragi ca sint loviti (poate din cauza ta) , iar pe tine te ocoleste pentru lovitura cea de pe urma ca sa fie si mai decisiva ?
Cum accepti suferinta celorlalti , ca sa fiu mai explicita ?
Eu pot sa spun ca nu am nici o putere sa ma impotrivesc ,dar daca intr-adevar am acceptat-o nu stiu .
Doamne ajuta !

Imi permiteti sa intervin si eu?
Interesanta discutie. Din mai multe puncte de vedere.
Am experimentat rugaciunea in mai multe forme. Eu prefer acum una singura: Rugaciunea Inimii si Tatal Nostru din cand in cand. Si multumirea pentru orice mi se intampla.
Maria 55 zici ca ai constatat ca rugaciunea de lauda este mult mai de ajutor decat cea de cerere.

Mi-a ramas "o pilda" contemporana.
Stii care este deosebirea intre Dumnezeu si om?
Daca Dumnezeu isi doreste un Maserati il are imediat. Daca un om isi doreste acelasi lucru este foarte posibil sa nu se intample niciodata. De ce? Dumnezeu nu-si pune bariere, obstacole, care sunt proprii mintii omenesti. Noi gandim: nu e posibil, nu vom avea niciodata banii, este foarte scump, nu-l merit pentru ca sunt modest etc.

Asa si cu rugaciunea. In America s-au facut experiente, cu grupuri de voluntari, care s-au oferit sa experimenteze rugaciunea ca mijloc de rezolvare a problemelor lor. Dupa o perioada s-a constatat ca nu se schimbase nimic in viata acelor oameni. Totusi, cercetatorii detineau informatia ca rugaciunea este cel mai puternic instrument al omului pentru rezolvarea problemelor. Oamenii nu stiau de fapt sa se roage. Rugaciunile lor se bazau pe cerere, Doamne fa-ma sanatos, Doamne da-mi ..., etc. Lucru total gresit, pentru ca nu se intampla nimic. De aceea oamenii isi pierd increderea, adica ei cer si nu li se da? Asa gandesc majoritatea. Si atunci doar au multumit pentru ceea ce doreau sa aiba, s-au rugat ca si cum tot ce doreau exista deja implinit. Si rugaciunea a avut efect imediat.
Intr-o alta abordare este vorba de lipsa de pretentii, de asteptari. Daca ceri, inseamna ca pretinzi, astepti ceva si este total gresit.
In momentul cand mintea iti este golita de ganduri, chiar in momente de stres maxim (si sa recunoastem este nevoie de un efort pebtru a te detasa de probleme) poti sa te rogi cu inima curata, adica fara nici o pretentie, fara nici o asteptare, ca un cer senin fara nori. Si rugaciunea este miracol instantaneu al vietii tale. Si atunci vei crede cu toata inima ta si ca muntii pot fi mutati din loc, numai credinta sa ai.
De ce ni se intampla tot timpul ceva care tulbura cursul lin al vietii? Pentru ca sa ne intarim statea de seninatate, sa invatam sa ne pastram sufletul curat, fara asteptari de la viitor doar cu dorintele si pasiunile noastre. In cazul in care apare o "bariera" de fapt trebuie sa multumim, si sa "trecem" prin probleme cu seninatate, ca si cum nu ar fi ale noastre.
Noi nu suntem datori fata de ceilalti. Datoria suna a obligatie, contract. Suntem "datori" fata de noi insine. Sa ne maturizam, sa privim totul din alta perspectiva, sa ne golim sufletul si mintea de toate gandurile negative, ura, dusmanie, gelozie, etc. Abia atunci prea plinul nostru se va revarsa si asupra celor din jurul nostru, care, fara sa-si dea seama se pot transforma in jurul nostru.
Fara predici prea multe, fara lozinci si batut cu pumnul in piept.
Si inca ceva. Nu te poti impotrivi curentului de apa. Mai bine te lasi purtat de valuri, pana vei fi in siguranta. Si, cu timpul, nu o sa mai simti curentul de apa, si o sa intelegi ca a te impotrivi de fapt, nu are nici un sens.

Dumnezeu sa te ajute ca ai zis frumos acolo.

As mai adauga cuvintele Parintelui Paisie de la Sihla care spunea"...miluiti-va intai pe voi si apoi pe altii.." , care a fost un cuvant de invatatura pentru mine, eu cel care vroiam sa-i ajut pe toti si sa-i salvez si pe cei de pe Titanic daca s-ar fi putut.
Dar aceste cuvinte m-au intors la rugaciune si am zis: Doamne cand ai nevoie de mine eu sunt aici te slavesc. Prin rugaciune ne facem bine intai noua. Desi Dumnezeu ne miluieste, extrapoland cuvantul prin rugaciune ne miluim, adica avem grija in primul rand de noi, abia apoi vom sti cum sa avem grija de altii.

Doamne ajuta.

Draga , Parintele era parinte , noi sintem mireni . Nu-i acelasi lucru sa vorbesti despre vrabia de pe gard sau cea din mina ta . Pentru mine a accepta inseamna a nu suferi . Am o boala ,ma doare trupul dar sufletul e linistit pentru ca stie importanta ei . Nu-i acelasi lucru cind sufera o persoana scumpa tie . Nu zici lasa , ca asa se va mantui . Sau poate ca zici in gindul tau , stiind ca nimic nu-i fara rost ,dar aceasta stare de lucruri nu-ti inlatura suferinta . Vei suferi cu cel iubit tie de cite ori zice "vai" . Daca nu ,inseamna ca nu-l iubesti .
E adevarat ca pina la urma devii imun , nu te mai doare nimic ,dar asta nu e acceptare este , nu stiu cum s-o numesc ,neputinta ,resemnare , intelegerea sensului....
Acceptarea dupa parerea mea presupune bucurie . Nu ma pot bucura pentru suferinta mamei mele de exemplu . Eu nu pot ,si nici indiferenta nu pot sa fiu .
In ce priveste experimentarea rugaciunii ,nu este proprie crestinismului .Nu voi primi ,eu cel putin ,niciodata ceva daca o fac cu gindul "ia sa vedem ce se intimpla " . Niciodata nu am asteptari prea mari . Se poate sa primesc in 30 de ani ce vreau acum sau niciodata .Mai nou gasesc ca e mai bine sa zic "faca-se voia TA" pentru ca nu sint convinsa ca stiu mareu ce vreau .
Sa stiti ca dela teorie la practica e diferenta . Am vazut ingineri care nu stiau sa bata un cui.
Doamne ajuta !

Maria 55 ne legam prea mult de cuvinte ca sa le mai putem deprinde sensul.
A experimenta rugaciunea este doar o forma de exprimare. Important este ca te rogi.
Un preot roman care a scris cateva carti, indrumar, despre rugaciunea inimii in zilele contemporane, care este "autorizat" de Biserica sa scrie, vorbeste despre "atletul" rugaciuni, ca de un sport al mintii pentru inceput. Si mai vorbeste, cu multa inlegere si dragoste de aproapele ca nu conteaza cat ne rugam, numai sa ne rugam zilnic, constant chiar daca o luam ca pe un exercitiu la inceput. Omul are 87 de ani cred si este deosebit de realist. Traieste printre oameni si o si dovedeste. Dorinta lui este raspandirea rugaciunii si intelegerea rolului ei neasemuit in viata noastra. Cu negativisme nu o sa cuceresti niciodata inima unui tanar care se uita la filme de groaza, se drogheaza si mai stiu eu ce face. Ce argumente poti folosi in acest caz. Trebuie cumva sa ajungi la inima lui. Intelepciunea pe care o ai iti va permite acest lucru.

De mult timp incerc sa rostesc Rugaciunea Inimii incontinuu, dar, din multe motive, nu reusesc.
Am citit de starea de desavirsire la care ajung Sfintii. Fiecare bataie a inimii se suprapune pe rostirea neincetata a rugaciunii. Am inteles ca ei se roaga si in timp ce dorm.
Acesta inseamna rugaciunea de slava, cind fiecare fibra a corpului tau se inalta la cer prin rugaciune.

Eu stiu de o singura rugaciune de slava, care trebuie adresata Lui Dumnezeu in situatiile de cumpana:
"Domnul a dat
Domnul a luat
Fie numele Domnului binecuvintat."

Daca gresesc, va rog sa ma corectati.

daca imi permiti Petrurar,
Citeste intai cu luare aminte Treptele rugaciunii scrise de parintele Cleopa.
Rugaciunea o incepi intai cu limba, si se numeste rugaciunea limbii. Din cate am vazut eu, se incepe cu inceputul si nu prea poti sari peste etape (trepte). Ca sa ajungi la rugaciune incontinuu, trebuie sa depasesti rugaciunea mintii si sa ajungi la etapa a IV a, rugaciunea de sine miscatoare. Atunci inima se roaga "singura", chiar si atunci cand dormi. Nu mai are legatura cu mintea. Dar aceasta este, parintele Cleopa zicea pentru unul la 10.000 de oameni.
deci nu toti trebuie sa ajungem la aceasta etapa. Important este sa ne rugam cat putem noi de mult dar zilnic.
Si inca ceva, rugaciunea incontinuu nu o mai rostesti, ci ea "curge", inima deja se roaga singura pentru tine. Si in timpul asta tu poti face orice alte activitati (mai putin sa inveti). Daca sunteti studenti, nu prea se pot combina, rugaciunea cu invatatura pentru ca atata timp cat inima ta se roaga, mintea trebuie sa fie golita de ganduri.
De aceea, treptele superioare de rugaciune vin odata cu varsta. Cand nu mai ai de invatat, nu te mai tulbura nici hormonii, nici frustarile.
Asa ca nu este de mirare ca nu reusesti. Este foarte normal. Nu schimba rugaciunea, important este sa perseverezi. Este o proba a tariei de caracter.

CM,
multumesc pentru completare.
Domnul sa va binecuvinteze.
Astept si in viitor sa-mi aratati unde gresesc sau unde nu stiu ceva.
In aceasta seara ma simt foarte bine. Va doresc si voua buna dispozitie.
Doamne Ajuta !

foarte putini reusesc sa ajunga la acea stare de desavarsire deorece cand pornesti pe un astfel de drum atunci incep si ispitele... si dureaza ani de zile

Maria55, te citez referitor la suferinta:
"E adevarat ca pina la urma devii imun , nu te mai doare nimic ,dar asta nu e acceptare este , nu stiu cum s-o numesc ,neputinta ,resemnare , intelegerea sensului..."

Noi spunem in asemenea situatii: M-a intarit Dumnezeu!
Arsenie Boca zice: " Suferinta pentru altii este stalpul de care se reazama propasirea universala a omenirii".
Suferinta poate sa ne bucure doar constientizand efectul ei de purificare a sufletului pentru a-l face vrednic de sfintenia lui Dumnezeu, ca s-l citez iarasi pe Parintele Arsenie Boca.