Ce este Harul ,mai pe inteles?
 

Harul Duhului Sfant mi se pare un lucru f misterios si tainic.
Am citit destule definitii ale Harului,si tot nu pot spune ca am inteles bine,tot mi se pare ceva tainic .
El e practic cel ce ne daruieste mantuirea,si aduce pe Hristos in noi.
M-ar bucura sa aflu opinii ale voastre mai docte sau mai personale,despre experienta voastra cu aceasta misterioasa entitate

Iustine, frate,
gustul mancarii nu vei reusi niciodata sa-l cunosti DOAR din miros sau vorbe..
Cauta sa-L castigi in tine prin faptele credintei ( pe care sunt convinsa ca le stii) si astfel vei intelege ce este Harul.:1:
Harul este imbracat in Smerenie. Iar Smerenia...tace.

Sunt multe marturii prin Paterice si Vietile sfintilor ale prezentei Harului in OM. Cum lucreaza, cum se manifesta, cum este recunoscut de cel ce sade langa unul care a dobandit Harul.. Nu stiu ce am mai putea adauga noi.
Cauta de afla, apoi daca mai poti...spune-ne si noua.


In rest...Rod si Bucurie!

Pai si l-ati simtit in viata dv? Ce este el de fapt ? Cum il simtititi?

Exista mai multe feluri de har, din cate am inteles:
- cel pe care il primeste preotul la hirotonie
- cel pe care il primeste duhovnicul cand este facut astfel.
- cel special, pe care il au unii preoti sau calugari de a vedea ceva, sau vindeca, etc.

Daca si noi crestinii, primim vreun har anume? Nu mi-e clar.
In primele doua cazuri harul se primeste la slujbe speciale (hirotonie etc.) de la cel de Sus.
Al treilea ii este daruit omului respectiv la nastere, sau mai tarziu, ca pe un talent/talant.
La noi ceilalti? As vrea sa aflu si eu.

Am sa ma folosesc de afirmatia Parintelui Staniloae- harul este manifestarea personala a iubirii lui Dumnezeu- nu trebuie perceput ca o energie impersonala. Iubirea, se simte, se traieste.

Fara har,ortodoxia nu ar valora mai mult decat celelalte secte
Deci fiecare crestin primeste harul,si nici nu poate face nimic fara el.
Dar ,deoarece harul se da numai prin sfintele Taine,numai ortodoxia este cea care mai primeste harul.
Apoi harul este si cel care face diferenta in vietiile noastre,si ne trece de la starea de cautatori ai adevarului,la starea de crestini.
Harul ne arata si cum sa ne rugam
Harul este binecuvantarea cea mare venita prin Duhul,de la insusi Domnul

De aceea,fiind asa important,si miezul mantuirii noastre,intreb si eu daca cunoaste cineva si mai bine acest subiect .

Dar cum se manifesta?Si de ce se transmite doar prin taine :botez euharistie?

Dupa cum spunea eduardd, "Harul este imbracat in Smerenie. Iar Smerenia...tace.". Nu vei gasi raspunsuri pe forum sau si daca vei gasi vor fi despre cum a experimentat un anume sfant Harul, sfant care a lasat ceva scris. De exemplu, in cartea "Intre Iadul deznadejdii si iadul smerenei", de Cuviosul Siluan Athonitul vei gasi raspuns. :)

Pai daca nu ne putem mantui fara har,voi nu ati avut parte de acest har?Sau ati avut dar nu se cade sa vorbiti? Sau tacerea e metoda de obtinere a harului? Ca nu inteleg.
Eu vorbesc ce inseamna harul in viata noastra cotidiana,chiar nu ne intalnim cu el?

ne mai invredniceste Dumnezeu si de aceasta, pe unii mai mult pe altii mai putin, dar nu se cade sa ne oprim CU RATIUNEA asupra prezentei Harului lui Dumnezeu. pentru cei mai sporiti, exista trepte ale rugaciunii - rugaciunea mintii, rugaciunea inimii... pentru noi, cei patimasi, ne rugam foarte mult doar cu buzele, iar atunci cand incercam sa indreptam MINTEA spre cuvintele rugaciunii, sa ne mai si concentram, parca atunci descoperim, de fapt, rugaciunea. de la concentrare si adunarea mintii pana la prezenta Harului e cale lunga. nu pot vorbi din ce imi este strain. atunci cand il simtim pe Hristos mai aproape de noi, se cade sa cadem si mai mult in rugaciune, in pocainta, in bucuria "cu cutremur" in fata acestor taine, si nu sa vorbim despre ele. lucrurile bune pe care le facem nu trebuie sa le vedem noi. noi sa ne vedem pacatele, ca in rest vede Dumnezeu tot, nu uita nimic. :) Daca vrei sa afli mai mult despre prezenta Harului, pe langa rugaciune, citeste din Sfantul Siluan sau din Sfantul Serafim de Sarov. acolo gasim MASURI LA CARE SUNTEM CHEMATI. Doamne ajuta!

am fost tentat sa iti mai spun sa "cauti harul in rugaciune", dar mi-am dat seama ca e gresit lucrul acesta. mi-am adus aminte de ce a spus parintele Arsenie Papacioc, ca fericirea nu este un scop in sine, ci este o urmare a pocaintei si a iertarii pacatelor. sa nu cautam cele inalte in rugaciune, caci ni le va da diavolul imediat, din pricina mandriei noastre, si putem fi ffff usor inselati chiar si in rugaciune. sa cautam cele smerite - POCAINTA. Doamne ajuta!

Sfantul Teofan Zavoratul ne sfatuieste sa nu fim niciodata multumiti de noi insine, daca vrem sa vietuim dupa modelul Sfintilor Parinti. Dupa multumirea de sine urmeaza mandria. Iar cand in suflet patrunde mandria, Duhul Sfant se retrage.

“Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa…”


Am auzit vorbindu-se adesea despre preoti cu Har. Oamenii simpli inteleg prin asta un preot care este luminat de Duhul Sfant pas cu pas, adevarat crestin cu vorba si cu fapta, ale carui rugaciuni sunt ascultate.

In cartea ,,Intre iadul smereniei si iadul deznadejdii'', Sfantul Siluan Athonitul dezvaluie niste experiente personale impresionante.

Sfantul Serafim de Sarov ne spune ca scopul vietuirii crestine este dobandirea Duhului Sfant. Pastrarea si inmultirea Darurilor Duhului Sfant este o problema cel putin la fel de anevoioasa ca si dobandirea Duhului Sfant.

Asta am inteles din ce-am citit.
Deocamdata, Doamne ajuta sa-mi vad intunericul!

Ce am inteles pina acum?
Ca harul este strans legat de pocainta,si ca el locuieste in sufletele celor ce se pocaiesc.
Totodata,nu este posibil sa se vorbeasca despre har,deoarece,cineva care ar simti ca are harul ,ar avea totodata si smerenia,deci nu ar putea vorbi despre sine.
Dar atunci Sfantul Siluan de ce a vorbit,si ne-a lasat acel frumos indrumar de dobandire a harului,din care ,la indemnul vostru am citit si eu acum cateva fragmente ?
Am mai inteles ca rugaciunea si celelalte fapte nu sunt un scop ci doar mijloace in dobandirea aceluiasi har.Pai asta ma face cu atat mai mult sa vreau sa stiu ce e harul,daca el e insusi scopul rugaciunii.
Totodata stiu ca harul poate fi obtinut doar prin Taine,deci nici macar rugaciunea singura nu ar ajunge,daca ar fi lipsita de Taine
Apoi harul apare explicat in orice carte de dogmatica,deci nu cred ca e ceva tinut sub tacere .
Poate intrebarea daca simtiti harul e prea personala,si ar duce la mandrie.Dar nu puteti spune nici macar ce credeti ca e harul,fara sa aiba legatura cu persoana voastra?

Lucrarile lui sunt multiple. De ce prin Taine? Pentru Sfintele Taine sunt lucrarile prin care Hristos patrunde in noi spre sfintirea si tamaduirea noastra. Asa cum circula sangele in organismul nostru prin vene.

Siluan Athonitul a lasat scrierile sale singurului sau ucenic Arhimandritul Sofronie care le-a publicat dupa moartea sa. A si scris o carte despre el: "Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul."

"Cartea arhimandritului Sofronie reuseste sa scoata la iveala in mod luminos, la adevaratele ei dimensiuni teologice, profunzimea unica a experientei spirituale a Cuviosului Siluan, pe care modestia exemplara si smerenia desavarsita a schimonahului rus, viata sa exterioara de o perfecta "banalitate" monahala au ascuns-o chiar si pentru parintii si fratii propriei sale chinovii athonite. Pentru ca in arhivele de la Russikon despre Cuviosul Siluan exista doar urmatoarea insemnare:"

Parintele Siluan, schimonah. Numele civil: Semion Ivanovici Antonov, taran din gubernia Tambov, districtul Lebedinsk, satul Sovsk. Nacut in 1866. Sosit la Sfantul Munte in 1892. A indeplinit urmatoarele ascultari: la moara, la Kalamareia, La Vechiul Russikon si la economat. Decedat la 11/24 septembrie 1938." diac. Ioan I. Ica jr

eu am spus exact opusul, fratele meu. cautam pocainta, rugaciunea, iertarea pacatelor. daca vom simti in urma acestora harul lui Dumnezeu sau nu, asta nu e atat de important, ba chiar ne poate vatama acest gand. pocainta, pocainta, pocainta! :)

incearca sa nu rationalizezi atat lucrurile. Sfintii au vorbit despre har din experienta proprie. noi avem "cele smerite" de care trebuie sa ne preocupam. se vorbeste prea putin despre rugaciune, despre patimi, despre lupta impotriva patimilor, despre imprastierea mintii din timpul rugaciunii, sau despre multe alte probleme de care, aparent, am scapat cu desavarsire.
sigur, putem sa cautam invatatura despre har la Sfintii Parinti, dar sa o facem cu smerenie, sa o vedem ca pe o masura la care suntem chemati, nu ca un dar al lui Dumnezeu de care ne invrednicim asa usor. pocnim din degete, si gata, a venit harul. nu asa..
as recomanda tuturor cartea "Calea spre mantuire" de Sfantul Teofan Zavoratul. pentru mintile imprastiate ale noastre, este o scriere foarte limpede, scrisa in duhul parintilor din vechime. si mai ales - este o invatatura care parca "ne pune pe treaba", o putem lega cu vietuirea, daca avem vointa si daca ne ajuta Dumnezeu.

"Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. "
SFANTUL SERAFIM DE SAROV-DESPRE DOBANDIREA SFANTULUI DUH

m-ai prins! :)) eu acum mi-am dat seama ca vorbeam mai mult de un lucru particular. am vrut sa ma refer la ce simtim noi in momentul in care ne rugam, spre ce ne indreptam gandurile si cuvintele. spre Hristos! si cum ne indreptam spre Hristos? rugandu-L sa ne miluiasca pe noi, pacatosii. am vrut sa spun ca atunci cand ne rugam sa nu spunem "eu acum ma rog ca sa dobandesc har" sau "hai ca incep sa ma rog, ca prin rugaciune vine harul, deci stau aici cateva minute in genunchi si astept harul sa vina". Harul vine PRIN pocainta. deci noi cand ne rugam, mintea si inima sa ne stea numai si numai la pacatele noastre (pe langa rugaciunile pentru altii sau pentru felurite trebuinte binecuvantate). deci sa retinem cuvantul acesta - harul vine PRIN pocainta, NU DUPA pocainta. e o mare diferenta atat in felul in care intelegem rugaciunea, cat si in felul in care ne traim viata. Crestinul nu trece pe langa suferinta ci PRIN suferinta. Sper ca nu m-am pierdut in cuvinte, oricum iti multumesc pentru citat. Doamne ajuta!

Deci trebuie sa ne tinem de toate mijloacele care ne pot aduce harul.Dar sa nu ne iluzionam nici un pic ca putem noi in vreun fel ,sa determinam macar pe Dumnezeu , sa trimita harul. Toate acestea trebuie sa se petreaca intr-un consens,intre smerenia noastra si mila lui Dumnezeu.
Oi fi inteles bine?
Aceasta despre calea de dobandire, cumva personala ,a harului.
Dar cum apar Tainele in aceasta ecuatie,si cum vin si ele sa conditioneze harul?
Sectantii sau catolicii beneficiaza de har?
Toti crestinii ortodoxi ce se impartasesc ,beneficiaza ei de har?

cauta in cartea parintelui Staniloae - "Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe", unde ni se prezinta treptele spre care suntem chemati. se incepe cu PURIFICAREA (patimi, despatimire, purificarea de patimi prin virtuti), mai apoi se trece la ILUMINARE (Darurile Sfantului Duh, contemplarea, rugaciunea curata), iar in final se ajuge la DESAVARSIRE, la UNIREA CU DUMNEZEU, la INDUMNEZEIRE. Acestea sunt treptele. Cei mai multi dintre noi ne poticnim la patimi si avem impresia ca acolo ramanem. :) Insa suntem chemati permanent spre indumnezeire, spre sfintenie, oricat de departe ni s-ar parea asta
Consensul de care vorbesti este mai mult o IMPREUNA LUCRARE dintre voia noastra si harul lui Dumnezeu. Nu putem fi mantuiti daca noi nu vrem. si vedem ca vrajmasul urla spre noi cu tot felul de ispite, deci nu este de ajuns sa zici o data "DA!" si gata, te-ai mantuit. inseamna ca e nevoie de SILIRE. insa aceasta nu se poate face decat prin impreuna lucrare cu harul lui Dumnezeu. nu putem nici sa facem totul cu fortele noastre, nici sa cerem ajutor de la Dumnezeu, cand noi nu depunem nici un efort. asta e mai mult cerseala..
Harul este primit de fiecare om in parte la SFANTUL BOTEZ, prin TAINA MIRUNGERII DIN BISERICA ORTODOXA SI IN NICI O ALTA PARTE. Il primim, adica il avem ca pe ceva INTERIOR, ne raportam la ceva dinlauntrul nostru, nu la ceva strain, exterior. in afara Bisericii lui Hristos nu exista harul acesta, omul incercand sa ajunga la el, insa ii este exterior, iar atunci e mult mult mai greu.
Catolicii au pierdut, la schisma, harul LUCRATOR al Bisericii. Dumnezeu se poate milostivi spre oricine, dar acest har lucrator exista doar in ortodoxie.
Euharistia nu reprezinta, cum se poate intelege usor, o incarcare a bateriilor, care ne scapa de probleme, ne ajuta in vreun necaz, sau altceva. NU! Sfanta Impartasanie reprezinta comuniune cu Hristos. Petrece in noi si petrcem in El. Este cea mai mare minune care se petrece pe pamant, este centrul vietii crestine, chiar daca astazi se spune ca e bine sa te impartasesti doar de 4 ori (maxim) pe an... despre harul care ne vine de aici, ma tem ca nu pot sa vorbesc caci nu cunosc. poate sa iti explice un preot mai bine. Doamne ajuta!

Multumesc andrei_im,cam la acest gen de discutie ma gandeam cand am deschis acest thread.Adica mai rupta din teologia dogmatica.
Orcum ,am aflat mai multe,si anume acele exemple de induhovnicire ale sfintilor ale caror scrieri mi le-ati recomandat
Cateva detalii totusi:

"se incepe cu PURIFICAREA (patimi, despatimire, purificarea de patimi prin virtuti),"
Purificarea aceasta ,la randul ei are nevoie de har,ca noi nu putem nici macar sa punem inceput mantuirii noastre fara har .Adica chiar si la nivelul nostru incepator,avem nevoie de har.

"Harul este primit de fiecare om in parte la SFANTUL BOTEZ"
Pai deci acelasi har de care vorbim,pe de o parte tindem spre el,pe de alta ,il avem chiar de la inceput. Pe de o parte doar parinti sfinti,si capabili de smerenie ating acest har,pe de alta il avem toti cei botezati ortodox
Explicati-mi si mie va rog,e vorba de alte 'intelesuri' ale cuvantului har?

avem nevoie de har mereu. prin voia noastra legata de harul lui Dumnezeu scapam sa zicem de... patima betiei, dar tot de la harul lui Dumnezeu vin darurile Duhului Sfant, de care s-au invrednicit Sfintii. avem nevoie de har si cand plecam la facultate, sau la servici. peste tot! de aceea avem nevoie de rugaciune neincetata.
nu este vorba de alte intelesuri. cred ca acest har interior pe care il primim la Botez are legatura cu Imparatia Cerurilor care se afla inauntrul nostru. Daca ai observat in picturile catolice (sau chiar in unele icoane ortodoxe secularizate), toti "sfintii" se roaga cu ochii spre cer, de parca ar astepta sa le arunce Dumnezeu ceva. este o reactie zic eu fireasca, pentru nu exista har in biserica catolica, si atunci sufletul se arunca spre el ca ceva strain de el. in ortodoxie, aflam din filocalie despre rugaciunea lui Iisus pe care parintii o rosteau cu capul in jos, cu barbia in piept. este o aplecare spre inima, este o dorinta de indumnezeire a TOT, a intregii firi omenesti. undeva am citit ca nu trebuie sa privim spre cer asteptand pe Dumnezeu, caci cerul este salasul vrajmasilor nevaturi, care ne vor cere socoteala in vamile VAZDUHULUI. undeva in Pateric am citit de un sfant care douazeci de ani cat a vietuit in manastire, nu si-a ridicat privirea nici sa se uite la pridvorul bisericii!
e o mare diferenta aici. din cate stiu (e posibil sa ma insel), prin rugaciunea lui Iisus, batem la usile inimii pe care le-am inchis prin pacate si patimi, pentru a-L descoperi pe Hristos acolo. cred ca asta inseamna Imparatia dinlauntrul nostru. va rog sa ma corectati daca gresesc.

Frate Iustin,
iata ce mi-a spus parintele nostru duhovnic.
Harul si Darul sunt doua lucruri/stari diferite. Trebuie foarte clar stabilit asta pentru a nu da prilej de sminteala.
Harul il primeste doar preotul la Hirotonie in momentul punerii mainilor.
Prin acest Har el leaga si dezleaga la sfanta Taina a Spovedaniei.

Trebuie mare atentie la exprimare fratilor.
Harul este doar unul. Este cel pe care Insusi Mantuitorul l-a lasat Apostolilor in ziua Cincizecimii.

Darurile si Harismele insa, sunt de multe feluri. Pe acestea le intalnim in Paterice si in Vietile Sfintilor. Probabil fratia ta la acestea te referi cand intrebi ce este Harul.


Spunea parintele Paisie Aghioritul in cartea sa "Patimi si Virtuti" ca orice Dar ( sau patima) poate fi folosita in scop bun daca exista ravna cea buna.
Pe langa cartea Sfantului Siluan ( amintita de colegii de forum) iti recomand si cartea "Patimi si Virtuti". Acolo vei gasi o analiza amanuntita a Virtutilor (Darurilor).

Cred ca nu este asa...

Din ce am citit si inteles,harul este lucrarea Sfintului Duh,sau o energie necreata,izvoritoare din fiinta dumnezeiasca a Sfintei Treimi si nedespartita de ea.

Ca o imagine,precum lumina izvoraste continuu din Soare,nefiind despartita de el,dar care genereaza si intretine viata in plante ( fotosinteza ),animale,oameni ( caldura si lumina...) etc.

Sau Iisus Hristos pe muntele Tabor,la Schimbarea la Fata...

In harul dumnezeiesc,ca lucrare, este prezenta si Persoana care lucreaza,deci Dumnezeu...caci nu exista lucrare fara lucrator.Iar la capatul celalalt,se imprima si in cel pentru care se lucreaza,omul spre exemplu...luminindu-se ( mintuindu-se si acesta )

Ca imagine...prin harul dumnezeiesc,Dumnezeu se face ca o maica cu infinite cordoane ombilicale la capatul carora traiesc fiii ei.Viata maicii si a fiilor ei se intrepatrund...

Despre harul simtit sau nu ( simtirea trairii lui Dumnezeu in om,ca fiinta compusa )...cred ca este precum cei cu ochii sanatosi sau orbii la vederea luminii soarelui.

Frumos si bine spus, multumesc. Sper sa nu strice descrierea aceasta un link:
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...-sfantului-duh

Cam academic articolul ala :)
Mai repede se intelege din Teologia dogmatica.

Cum spune fratia ta :)

Harul este lucrarea Duhului Sfant in noi,oamenii .
Dupa Inaltarea lui Hristos la ceruri,mantuirea a continuat prin lucrarea Duhului Sfant,adica prin har.Nu doar faptul ca Iisus a existat,si cuvintele care le-a spus,si care au ramas in Evanghelie, sunt suficiente pentru mantuire.Ci implinirea cu adevarat a cuvintelor lui Hristos,e facuta dupa Inaltarea Sa,prin Duhul Sfant,desavarsitorul.
Numai prin har,Hristos este unit cu noi,cu firea Sa omeneasca desavarsita dupa jertfa si invierea Sa,si acestea prind viata in noi.Numai prin har(si nu prin intelepciunea lor),pescarii au ajuns apostoli.
Atunci cand harul lucreaza in om,el sporeste anumite insusiri ale omului cum ar fii:intelepciunea,intelegerea,sfatul,puterea. Acestea se numesc daruri ale harului.
Deci intelepciunea sau alte daruri,nu vin nici acestea de la noi,ci sunt daruite de Duhul Sfant noua,prin lucrarea Sa in noi.Prin har suntem indemnati sa citim,prin har intelegem,prin har rodim apoi.Si noi citim cuvinte ale unor oameni sfinti,care la randul lor au fost sfintiti prin acelasi har. Si chiar de nu citim,harul ne daruieste capacitatea de a aduce rodele care sa duca la mantuire:credinta ,blandetea,infranarea,facerea de bine.
Pina si inceputul credintei noastre,nu e provocat de noi,ci tot de har.
Noi trebuie doar sa ne rugam pentru acest har,sa ne smerim pentru a il primi,si apoi sa conlucram cu el.
Dar,cum se da harul?Prin citirea tuturor cartilor sfintilor?Nu .Prin rugaciunile noastre ?Nu numai.Prin faptele noastre bune? Nu . Dar atunci?Ce trebuie mai mult decat aceasta sa facem?
Simplu.Un gest vazut. Sa ne botezam(cei mai multi am facut asta,prin nasii nostri,cand eram mici) ,si sa credem ca painea se poate preface in Trupul Domnului ,si sa ne impartasim cu Trupul Sau. Doar atat trebuie sa facem,si harul Duhului,prin care lucreaza Tatal si Fiul,va cobori in noi. Si nu numai ca va veni,dar ne va si ajuta apoi:sa ne rugam,sa intelegem,sa invingem patimile,sa facem binele .De aici insa va interveni si conlucrarea noastra,adica recunoasterea harului si lucrarea impreuna cu el.
Exista si reversul.Fara aceste simple si usoare Taine,harul nu se afla in noi,indiferent de credinta si intelepciunea noastra.Vorbesc de cei care le refuza,nu de cei care nu le cunosc..

Harul vine prin unirea noastra cu Dumnezeu , prin supunerea voii noastre in fata voii lui Dumnezeu si reprezinta darul,samanta si lucrarea Duhului Sfant in om prin cooperarea cu Dumnezeu.Harismele reprezinta darurile Sfantului Duh , care vin prin golirea sinelui si lepadarea de sine.Omul se impartaseste de harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine, prin care Duhul sadeste si trimite harul Sau.Harul mai vine si prin credinta, prin credinta in Iisus Hristos , atunci cand prima data il descoperim si credem in Hristos in orice om, indiferent de religie, insa prin supunerea asupra ereziilor si a falselor virtutii acesta se ascunde si se murdareste.Harul reprezinta inzestrarea virtutiilor in individ.Exista diferite nivele de partasie a harului si a virtutiilor.Precum si virtutiile se dobandesc nu toate odata, unele le primim acum , altele mai tarziu ,iar pentru altele trebuie sa muncim si le dobandim in timp.De fapt asta trebuie sa facem noi incontinuu sa muncim prin supunerea in fata voii lui Dumnezeu , sa crestem si sa inmultim harul primit.Pentru ca de har putem beneficia si prin prisma faptelor bune.Cred ca de harul lui Dumnezeu orice om poate sa beneficieze intr-un anumit fel sau altul si la un anumit nivel sau altul.Insa harul lui Dumnezeu se gaseste in Biserica si lucreaza prin Biserica.Este singurul loc unde se gaseste deplinatatea adevarului si locul de partasie cu Hristos si Imparatia Cerurilor.Pentru omul Bisericii, harul se naste in viata lui prin Sfanta Taina a Botezului , care este si usa de intrare in Biserica.

Danut7
Ai subliniat foarte bine partea care urmeaza dobandirii harului,anume conlucrarea cu harul spre sporirea virtutiilor
Dar despre dobandirea harului,eu cred ca nu se poate capata decat in Biserica ,prin sfintele Taine.Pana nu te botezi,nu ai decat un ajutor spre a te indrepta inspre dobandirea harului,dar nu harul insasi.Diferiti oameni,din afara orodoxiei,pot fi intelepti ,buni,blanzi etc.
Dar harul lui Dumnezeu e mai mult de atat.E dobandirea acelor virtuti,pentru ca omul sa se uneasca cu Hristos,sa ajunga sa fie in Trupul Sau,si asemenea Lui,si El in noi.
Deci nu exista bunatate in sine,virtute in sine,nu exista undeva un om sfant,dar care sa nu fie ortodox.
Exista doar o lucrare a harului,spre desavarsirea chipului lui Hristos ,in noi.
"Ramaneti in Mine,caci in afara Mea, nimic nu veti face"
Harul este doar cel care ne tine in El,si ne face sa rodim.

Prin har se înteleg lucrarile lui Dumnezeu realizate asupra credinciosilor, atât prin Sfintele Taine cât si actiune nemijlocita individuala asupra fiecaruia. Harul nu este o proprietate transmisa omului ci o actiune a lui Dumnezeu. Harul personal este o calauza si învatator al credinciosului dar dupa cum spune Sf. Siluan sunt rare sufletele ale caror Calauza este Domnul (pentru ca sunt rari oamenii ce se încredinteaza pe ei însisi total lui Dumnezeu).

De asemeni har mai sunt numite si experientele vederii Luminii necreate.



Din cunostintele mele, despre harul individual cel mai mult si mai explicit a vorbit Sf. Siluan (selectii din capitolul dedicat Harului):

Despre har


N-am adus în mănăstire decât păcatele mele şi nu ştiu de ce Domnul mi-a dăruit, pe când eram încă tânăr înce­pător, atât de mult har al Sfântului Duh, că sufletul şi tru­pul meu erau pline de har, şi harul era ca la mucenici, şi trupul meu dorea să sufere pentru Hristos.
Nu cerusem de la Domnul pe Duhul Sfânt: nici nu şti­am că este Duh Sfânt, cum vine şi ce lucrează El în suflet, dar acum scriu cu bucurie despre aceasta.
O, Duhule Sfinte, drag eşti Tu sufletului! Nu e cu putinţă să Te descriu, dar sufletul cunoaşte venirea Ta şi Tu dai pace minţii şi dulceaţă inimii.
Domnul spune: „învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 19]. Aceasta o spune Domnul despre Duhul Sfânt: căci numai în Duhul Sfânt îşi găseşte sufletul odihna desă­vârşită.
Fericiţi suntem noi, creştinii ortodocşi, pentru că mult ne iubeşte Domnul şi ne dă harul Duhului Sfânt şi în Du­hul Sfânt ne dă să vedem slava Lui. Dar ca să păstrăm ha­rul, trebuie să iubim pe vrăjmaşi şi să mulţumim lui Dum­nezeu pentru toate întristările.
Domnul a chemat la pocăinţă un suflet păcătos, şi acest suflet s-a întors spre Domnul, şi El 1-a primit cu mi-lostivire şi i S-a arătat lui. Domnul e foarte milostiv, sme­rit şi blând. După mulţimea bunătăţii Lui, El nu şi-a adus aminte de păcatele sufletului, şi sufletul L-a iubit până la capăt şi se avântă spre El cum zboară pasărea din colivia ei strâmtă spre tufişurile înverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu, un Dum­nezeu milostiv, mărinimos şi dulce, şi L-a iubit până la sfârşit şi după mulţimea dogorii iubirii e atras nesăturat spre El, pentru că harul Domnului e nesfârşit de dulce şi el încălzeşte mintea, inima şi tot trupul neputincios.
Şi dintr-o dată sufletul pierde acest har al Domnului; şi atunci el se gândeşte: „Trebuie să fi întristat pe Stăpânul. Voi cere mila Lui, poate îmi va da din nou acest har, pen­tru că sufletul meu nu mai doreşte nimic din această lume decât pe Domnul”. Iubirea Domnului e atât de arzătoare încât o dată ce a gustat-o, sufletul nu mai doreşte nimic altceva, şi dacă o pierde sau dacă harul slăbeşte, ce fel de rugăciuni nu va înălţa atunci sufletul către Dumnezeu do­rind să afle din nou harul Lui. Astfel, Cuviosul Serafim din Sarov a stat în genunchi pe o stâncă, zi şi noapte, vreme de trei ani de zile, rugând pe Dumnezeu să aibă milă de el, păcătosul, pentru că sufletul lui cunoscuse pe Domnul şi gustase harul Lui şi L-a iubit până la sfârşit.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul e atras spre El de iubire, şi dogoarea acestei iubiri nu-i îngăduie să-L uite nici ziua, nici noaptea, nici măcar pentru o singură secun­dă. Iar dacă noi iubim atât de puţin pe Domnul şi sufletul nostru năzuieşte atât de arzător spre El, atunci cine va descrie plinătatea iubirii Maicii Domnului pentru Fiul şi Dumnezeul ei? „Spune-ne, Preacurată, cum îl iubeai pe Fiul şi Domnul Tău şi care au fost rugăciunile Tale când Fiul Tău s-a înăl­ţat la cer?”
Nu putem înţelege aceasta.
Domnul iubeşte sufletul fericit care păzeşte curăţia su­fletească şi trupească şi-i dă harul Duhului Sfânt, şi acest har leagă sufletul să iubească pe Dumnezeu atât, încât din pricina dulceţei Duhului Sfânt el nu se mai poate rupe de Dumnezeu şi nesăturat năzuieşte spre El, pentru că iubi­rea lui Dumnezeu nu are sfârşit; deşi cunosc un om pe care Domnul Cel Milostiv 1-a cercetat cu harul Său şi, dacă l-ar fi întrebat pe el Domnul: „Vrei să-ţi dau un har mai mare?”, sufletul care e neputincios în trup ar fi spus: „Doamne, Tu vezi că dacă e mai mare, nu-1 sufăr şi mor!”. Omul nu poate să poarte plinătatea harului; aşa pe Tabor, ucenicii lui Hristos au căzut cu faţa la pământ din pricina slavei Domnului.
................
Când sufletul este în Duhul Sfânt, el este plin şi nu mai tânjeşte după cele cereşti, pentru că împărăţia cerurilor este înăuntrul nostru [Le 17, 21], fiindcă Domnul a venit şi s-a sălăşluit întru noi [In 14, 23]. Dar dacă sufletul pierde harul, atunci el tânjeşte după cele cereşti şi cu lacrimi îl caută pe Domnul.
Înainte de a fi atins de har, omul trăieşte gândind că totul e bine şi în bună rânduială în sufletul lui; dar când harul îl cercetează şi locuieşte în el, atunci se vede pe sine cu totul altfel, iar când harul îl părăseşte din nou, numai atunci îşi dă seama în ce mare nenorocire se găseşte.
Un fiu de împărat a plecat departe la vânătoare şi, pierzându-se în codrul des, nu s-a mai putut întoarce la palatul său. Multe lacrimi a vărsat căutând calea, dar nu a găsit-o. Pierdut în codrul sălbatic, el tânjea după împăra­tul, tatăl Iui, şi după împărăteasa, maica lui, după fraţii şi surorile lui. Cum să trăiască el, fiul de împărat, într-un co­dru sălbatic şi des? Hohotea cu amar, gândindu-se la viaţa sa de altădată în palatul tatălui său şi suspina cu putere după mama sa.
Aşa, şi mai mult încă, se întristează şi tânjeşte sufletul atunci când pierde harul.
.............
Cocoşul de la ţară trăieşte într-o mică ogradă mulţumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboară în înălţimi şi vede de sus depărtările azurii, cunoaşte multe ţări, a văzut pă­duri şi câmpii, râuri şi munţi, mări şi oraşe; dacă însă îi tai aripile şi-1 pui să trăiască împreună cu cocoşul în ograda de la ţară, cât de mult îi vor lipsi cerul albastru şi stâncile pustii!
Aşa şi sufletul, când este părăsit de harul pe care 1-a cunoscut, e nemângâiat în nimic şi nu-şi găseşte odihna.
Domnul „nu ne-a lăsat orfani”, ca o mamă iubitoare care nu-şi lasă orfani copiii, ci ne-a dat Mângâietor pe Du­hul Sfânt [In 14,16-18] şi El ne atrage nesăturat să iubim pe Dumnezeu şi să tânjim după El, şi cu lacrimi îl caut ziua şi noaptea.
O, cât de rău îi este sufletului când pierde harul şi în-drăznirea; atunci în plânsul inimii strigă după Dumnezeu: „Când voi vedea iarăşi pe Domnul şi mă voi desfăta de pa­cea şi iubirea Lui?”
..........
Domnul îşi retrage adeseori harul Lui de la suflet şi prin aceasta povăţuieşte cu milostivire şi înţelepciune sufletul, pentru care în mari chinuri şi-a întins braţele pe cruce, ca el să fie smerit. El lasă sufletul să-şi arate alege- rea liberă în lupta cu vrăjmaşii noştri, dar prin el însuşi sufletul e lipsit de putere pentru a-i birui şi, de aceea, sufletul meu e trist şi tânjeşte după Domnul şi îl caută cu lacrimi.
............
Prin el însuşi omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu, de aceea s-a zis: „Cereţi şi vi se va da” [Mt 7, 7]. Dacă nu cerem, ne chinuim pe noi înşine şi ne lipsim de harul Duhului Sfânt; fără har însă, sufletul se tulbură mult, pentru că nu înţelege voia lui Dumnezeu.
Pentru a avea harul, omul trebuie să fie înfrânat în toa­te: în mişcări, în cuvinte, în priviri, în gânduri, în hrană. Şi oricui se înfrânează îi vine în ajutor învăţătura din cuvân­tul lui Dumnezeu, care spune: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”.
...........
Păstraţi harul lui Dumnezeu: cu el viaţa e uşoară, totul se lucrează bine, după Dumnezeu, totul e plin de dragoste şi bucurie, sufletul are odihnă în Dumnezeu şi merge ca printr-o grădină minunată în care trăieşte Domnul şi Mai­ca Domnului. Lipsit de har, omul nu e decât pământ pă­cătos, dar cu harul lui Dumnezeu omul se aseamănă după minte îngerilor.
.............
Slavă Domnului că ne dă să înţelegem venirea harului şi ne învaţă să cunoaştem pentru ce vine harul şi pentru ce se pierde. Sufletul celui ce păzeşte toate poruncile va simţi întotdeauna harul, chiar dacă e puţin. Dar el se pierde uşor pentru slava deşartă, pentru un singur gând de mân­drie. Putem să postim mult, să ne rugăm mult, să facem mult bine, dar dacă pentru aceasta vom cădea în slavă de­şartă, vom fi asemenea unui chimval care răsună, dar înă­untru e gol [Co 13, 1]. Slava deşartă face sufletul gol pe dinăuntru şi e nevoie de multă experienţă şi de o îndelun­gată luptă pentru a o birui. în mănăstire am cunoscut din experienţă şi din Scripturi vătămarea slavei deşarte, şi acum, ziua şi noaptea, cer de la Domnul smerenia lui Hris-tos. Aceasta e o ştiinţă mare şi neîncetată.
Războiul nostru e şi crud, şi greu, şi totodată simplu. Dacă sufletul iubeşte smerenia, el sfărâmă toate cursele vrăjmaşilor noştri şi ia toate întăriturile lor. în lupta noas­tră duhovnicească trebuie să ne uităm de asemenea cu gri­jă să nu ne lipsească muniţiile şi proviziile. Muniţiile sunt această smerenie a noastră, iar proviziile sunt harul dum­nezeiesc; dacă le pierdem, duşmanii ne biruiesc.
Războiul e crâncen, dar numai pentru cei mândri: pen­tru cei smeriţi, dimpotrivă, el este uşor, pentru că ei îl iu­besc pe Domnul, iar El le dă o armă puternică: harul Du­hului Sfânt, de care vrăjmaşii noştri se tem, fiindcă îi arde cu focul lui.
.........
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...#_Toc411864249

Citeşte Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca Despre îndumnezeirea omului prin har.Vei găsi multe răspunsuri.
Dacă cineva a simţit harul din cei care scriu pe forum fii sigur că are şi suficientă smerenie pentru a păstrea aceasta pentru el, căci a spune este mândrie (am spus cam acelaşi lucru pe care l-a spus Jenica dar cu alte cuvinte)

Am sa citesc,multumesc.Am desprins 2 abordari pina acum .
Unii care vorbesc despre har ca despre o taina,pentru ca este neaparat insotit si de smerenie si smerenia e tacuta.Acest har vine mai ales la anumiti oameni sfinti,cel mai sugestiv parandumi-se din ce mi-ati recomandat sf Sefaim de sarov dar probabil si la ceialalti e la fel Teofan zavoratul,sf Siluan etc. Acestia,simt mai mult harul,au darul de a scrie despre aceasta lucrare minunata a Duhului,si au smerenia de a astepta totul de la Duhul
A 2 a abordare ,este harul explicat in manualele de Teologie .Bineanteles ca e vorba de acelasi har.Fara acel har,noi nu putem face nimic ,nici macar nu ne putem numi crestini.Deci logic acel har ar trebui sa il avem fiecare din noi,care am primit sf Taine.Cel mult ,noi toti,nu simtim acest har asa ca sfintii,sau nu lucram cu el,si nu rodestein noi.Dar lucrarea Duhului este una,si pentru cel mic si pentru cel mare.
Traditie1
Multumim pt citatul din sf Siluan,foarte graitor,despre ce inseamna harul lui Dumnezeu in cei ajunsi la varsta sfinteniei.

am primit acest mesaj de la un user,cititi si iertati!
 

ai intrebat despre ce este harul acum reo doua saptamani, eu astazi am vazut.. harul il trimite Dumnezeu si ca sa vindece anumite rani, deobicei la noi cei patimasi el sta ascuns caci noi imediat ne -am trufi, altfel viata la care suntem chemati este o disfrutare de fericire mai presus de fericire.. de ce spun asta? eu sunt mandru si nu iti voi ascunde mai ales aici pe net as fi pe de-o parte ipocrit sa acopar ceva ce nu este al meu caci harul nu se obtine, e drept ca se da mai mult la cei ce se nevoiesc dar nu pentru asta se da dovada sunt eu care dupa niste caderi groaznice, mi-am facut harcea parcea viata ,sufletul, familia, tot tot tot, si m-am indreptat catre Dumnezeu, si traiam un sentiment de vinovatie foarte acut, aveam ochii incinsi in continuu ..intr-o zi dupa ce m-am intalnit cu sora mea intorcand-ma acasa cu troleibuzul.. gandindu-ma la ingrozitoatele mele fapte si la bunatatile cu care m-a reprimit Dumnezeu, intocmai ca pe fiul risipitor, caci sora mea imi daduse si bani ,vesti bune, isi ceruse tot ea iertare pentru grselile mele si asta mi-a incarcat constiinta..mergeam in picioare cu teoleibuzul, asta vara se intampla si stateam in picioare, nu puteam sa stau jos.. m-a cuprins o umilinta si fara hohote d genul ala de plans ho ho ho, ala am descoperit mai apoi ca este mandrie curata caci da majoritatea plansurilor sunt de la satana vezi sfantul nil ascetul.. ne planhgem de mila din iubire de sine.. acum plangeam sincer pentru pacate ca niciodta simteam ca fac asta pentru prima oara in viata mea si ca inima mea simte pentru prima oara.. in cateva secunde mi s-a incins in dreptul inimii carnale in interiorul cum sa-l numesc, duhovnicesc acolo unde simtim sentimentele de bucurie de tristete, ei acum era viu acest sentiment deci de alta natura si s-a incins exact ca un cui de foc caci aveam sa aflu aceasta expresie mai tarziu, eu nu stim despre aceste lucruri aboslut nimic, nu le poti banui inainte de ale trai..dar iata totusi cum a fost.. am uitat sa spun ca incepusem sa spun rugaciunea aveam cam o luna de cand ma aucasem serios dupa invataturile sfintilor parinti si cand spuneam miluieste-ma pe mine pacatosul la cuvantul miluieste-ma inima lua foc si mai tare ca si cand eu ceream aceasta mila si El mi-o dadea.. era atat de placut de pasnic, de bland, de linistitor, de plin si de ritmic.. bataile inimii erau ca un vals care imi incalzea tot trupul, incepand cu sira spinarii, apoi tot trupul i toate ungherele sufletului si o voce spunea ca un tunet bland in interiorul inimii dar miscand pe cuvintele rigaciunii toata fiinta mea Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul.. izbucnea din acest cui totul si a atins niste cote ca nu mai simteam daca traiesc sau nu, daca mai trece timpul, totul era fericre si umilinta dulce, inima era atat de bucuroasa la auzul NUmelui Domnului ca nu pot explica acest lucru.. Domnul imi facuse aceasta vizita ca sa imi vindece adancile rani.. am simtit caci m-a lasat sa vad cat si cum ne iubeste si pentru cene-a creat.. eu sau El eram tot una, asta mi-a dat cea mai mare bucurie, eu simteam ce simte El si El simtea ce simt eu, eu ma bucuram de El, El se bucura ca ma bucur si El se pocaia pentru suferinta meamai tare decat o faceam eu.. si inca ceva.. ma iubea mai mult decat se iubeste pe El sau decat se iubesc persoanele divine intre ele.. noi suntem mai importanti decat El insusi.. asta mi-a usurat inima... m-am rugat si la Maica Domnului, am profitata de ocazie, de fapt am simtit ca Dumnezeu vrea sa mi-o prezinte.. "fiule. iata Mama ta".. si ea ma iubea exact la fel ca el cu singura diferenta ca avea aroma specifica dar la fel de intens l fel de mult si de frumos..asta a tinut aproape o jumatate de ora prima oara caci asa mi-a provocat o spartura in suflet.. lumea nu mai exista in acea perioadastai sa dau enter si mai scriu unul, da ca am impresia ca are o limta..

asa.. cum spuneam asta a fost prima oara.. am mai trait asta de inca vreo 5v ori o data a fost cam 12 ore de la 12 noaptea pana a doua zi la 12.. si mult mai intens.. Dumnezeu nu retrage El darurile dar noi le inchidem accesul mandrindu-ne.. asa le-am pierdut eu..au fost de multe feluri intr-una din ele vedeam prin ochii Sai lumea.. se facea ca soarele nu mai stralucea, ca oamenii erau fantomatici si imi venea sa-i opresc si sa le sarut picioarele de mila pe care o simteam.. si traim cu atata dezinvoltura aceasta stare dar nu avem de unde sa stim, fiecare dar venea si-mi explica sau imi anula defectele sau ranile mele.. in alta la rostitul cuvintelor Iisus Hristos sau Fecioara Maria imi izbucneau lacrimile dar nu le vedeam adica fata ramanea uscata eu ma stergeam in continuu simteam ca am deja ochii ca ceepele si cand ma frecam pe fata eram uscat, ma uitam in oglinda nimic.. asa m-am spovedit deltfel.. ca am fost la manastire ca sa caut indrumare..toate starile ma faceau sa cred ca sunt pentru totdeauna si usor usor, nu brusc ca sa nu cazi in deznadejde ci fara sa te raneasca asa se retragea harul..in acele momente am spus simti ce simte El esti ferict ca El ba inca si mai mult vazand cat de bun este El cu o fatura asa de mica si de insemnata ca noi ba inca si murdara ca eu nu aveam nimic in comun cu aceasta maretie.. iar El ma respecta ca pe unul de rangul sau, ba chiar mai mult, nu stiu cum sa explic, dar Dumnezeu este atat de Smerit, de Bland, iar iubirea lui nu e am uitat sa subliniez nu e ce numim noi iubire! nu! Doamne bine ca nu! este cu ttul altceva! in iubirea Lui El se transmite adica exact cum raza pleaca din soare ei mai mult , El intreg nu partial se oferea sa traiasca prin mine nu mai vroia sa traiasca prin El, nu stiu cum sa spun asta, era fierbinte la un mod fiintial, frigeam ,ardeam de iubire, unul pentru celalalt si cu cat ma smeream mai tare se oferea,in anumite momente eram El intreg fara nici cea mai mica separare adica am simtit ca m-am parasit cand a plecat nu ca a plecat un Altul.. Intelegi? asta este foarte important nu o pot explica caci noi iubim exact pe dos, este doar o idee si noi il consumam pe celelalt , suntem reci si nu ne unim..nu mai stii care cine e, dar amestecatura asta nu e deloc haotica, dimpotriva ,ea este o bucurie,si toate su bucurau in jurulnostru, obiectele animalele , imi zambeau, plantele, toate erau si uimite parca excalamau un AAAAA!!!PRIVITI! ce Dumnezeu avem!eh.. cam atat frate Iustin.. sper ca ti-ai facut o parere despre cum e Raiul.. unii nu pot intelege de ce nu sunt femei in rai., apropo femeile nu faceau nici cat o ceapa degerata, toate la un loc inmultite la infinit, nu existau.. Dumnezeu este Totul, este Plenitudinea.. nu iti poti dori mai mult.. eu imi amintesc ca spuneam asa: Doamne, ai mila sa nu ma arzi de tot cu dragostea ta ca simteam ca nu mai imi simt trupul, trupul era coplesit ca intr-o oboseala placuta dar participa si el insa foarte cuminte si secundar si pe cat ii ceream sa aiba mila mai tare ma ardea iubindu-ma cazi intr-un fel de lesinuri dar aceste lesinuri sunt invers, ele te trezesc, te trezesti din ce in ce si viata capata niste cote ce sa spun? contrare a ce traim noi acum.. "bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri" ..toate suferintele din lume sunt nimic pe langa o secunda de fericire cu Dumnezeu.. as muri de mii de ori , de fapt visez la mucenicie si stii de ce?cu cat e mai mare durerea fizica noi adica cu cat ne rastignim , traim adica prin noi mai putin , ca durerea ne obliga sa ne retragem in inima si asta inseamna smerenie, iar smerenia , deschide usa Harului..nevoieste-te frate si nu uita ca asta se face mergand spre iad nu spre rai, adica de Dumnezeu pe masura ce te pierzi te apropii pe masura ce te vezi mai pierdut de El esti mai apropae.. ca si eu vroiam sa revin la acea stare si fugeam catre cer si m-am dat cu tampla de cer de cateva ori.. e pus inger acolo.. singura cale e a lui hristos.. spre iad, in jos.. iadul ne curata mintea, ne vedem cat de urati suntem.. asa se dobandeste Duhul Sfant, da nu se dobandeste ca se da in dar insa nu se da la lenesi..
Dumnezeu este iubire frate , fa-te mic si vei simti mari bucurii!!
amin!

Dar Maica Domnului unde traieste acum ?

din rugaciunile de seara:

...Toate Sfintele Femei:mironosite,mucenite,tematoare de Dumnezeu si fecioare,care ati slujit lui Hristos cum se cade,rugati pe Dumnezeu pentru mine pacatosul.

Dinsele unde traiesc acum ?

raspuns lui Iustin
 

"Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine DE LA VOI, ci ESTE DARUL LUI DUMNEZEU.

NU prin fapte ca sa nu se laude nimeni." Citat din Efeseni 2:8,9

Cat de simplu pare si totodata cat de complicat este pt unii, harul este darul nemeritat al lui Dumnezeu pt omenire, pt noi, pt fiecare om in parte.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE IN EL( adica in Iisus Hristos) sa nu piara ci sa aiba viata vesnica ( cu alte cuvinte, sa fie mantuit)." Citat din Biblie din Evanghelia dupa Ioan 3:16.
Pentru ce sarbatorim Craciunul, Pastele, sau mai bine zis ce sarbatorim in aceste sarbatori? Oare nu Nasterea( pe 25 decembrie) si Moartea si Invierea Mantuitorului ( de Pasti) ?
Intrebarile care se pun sunt simple: Pt ce S-a nascut Iisus Hristos? Pentru ce/cine a murit si inviat El?
Oare nu pt noi, oamenii, care eram morti in pacatele noastre? Iisus Hristos este cheia oricarei intrebari pe care o aveti. El S-a nascut, a murit si a inviat pt noi!! Si-a dat viata Lui la Golgota, pe o cruce pentru ca noi sa avem viata, si sa o avem din belsug, pentru ca noi sa traim eliberati de pacate, sa avem o relatie cu Dumnezeu-Tatal, sa avem iertare si siguranta vietii vesnice prin Iisus Hristos.

"Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica. Si Eu Il voi invia in ziua de apoi." Evanghelia dupa Ioan 6:40

Cititi Biblia-singura carte capabila si indreptatita sa dea raspunsuri la orice intrebare, nelamurire. Ea este Cuvantul lui Dumnezeu pt noi, Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pt vietile noastre. " Cercetati Scripturile( Biblia) pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine." Evanghelia dupa Ioan 5:39

CITITI BIBLIA!

Or fi probabil în fundul Iadului, după părerea unora care CRED doar că Harul vine în autobuz, pe bancheta din spate.
Dar ce ne facem cu atâtea Sfinte?
Să fi greşit Dumnezeu destinaţia lor?
Ce facem cu Sfânta Teodora de la Sihla, cu Maria Egipteanca, cu Fecioara Maria - cea mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care este Doamna Raiului, cea imediat după Sfânta Treime, ce facem cu Împărăteasa Elena, cu Cuvioasa Parascheva etc.?
Să scriu toată lista de femei?
Ar însemna să nu mai termin nici mâine.

Mă tem că pe domnul X l-a luat gura înaintea minţii, să-mi fie cu iertare.
O mai mare ofensă ca aceasta nu am mai citit pe undeva...