eu unul cand simt nevoia sa ma rog intu in biserica incerc sa imi gasesc un scaun si... incepe cineva sa vorbeasca.. sincer imi piere si cheful. in casa Domnului nu se vorbeste.. Altadata stateam pe un scaun in fata unei icoane si vine femeia care statea la lumanari si imi spune sa ma mut pe alt scaun. cum e posibil asa ceva? tocmai oamenii care stau in biserica sa incalce astefel de reguli??? sincer m a durut. ma intrebam unde e credinta oamenilor.unde respectul? cand cineva se roaga nu il deranjezi pt nimic in lume... pt un timp nu am mai mers la biserica...

Articol ziar ,,Averea' din 23.10.06. citez:
"""AMBITII. Preotul Eliade Gaina (medalion), din Bucura-Mehedinti, a refuzat, sambata, sa boteze un copil, de suparare ca tatal micutului nu-i reparase masina distrusa intr-un accident rutier."""

din pacate nu e un caz singular... si ne mai miram de ce nu mai crede lumea in preoti, de ce ne spovedim, de ce nu mai exista duhovnici, calugari desavarvisiti...

ma intreb daca toti Sfintii ar fi trat in ziua de azi, cand ispita este atat de mare, ar mai fi ajuns sa fie luminati de Duhul Sfant.. Eu unul sunt sigur ca nu toti, iar cei care ar fi dus o viata in pustie, in rugaciune ar fi fost considerati nebuni...

Trebuie sa credem in Dumnezeu, nu in preoti. Preotii sunt oameni si toti oamenii fac pacate. Si ei raspund pentru pacatele lor. Si oricum pacatele lor nu sunt problema noastra. Chiar nu ma intereseaza. Nu exista om fara pacat. Singurul care n-a pacatuit a fost Iisus Hristos. Dar el este fiul lui Dumnezeu. Importatnt este sa ne para rau cu sinceritate de ce am facut, sa ne spovedim si sa incercam sa nu mai repetam pacatele deja marturisite. Daca avem sansa sa algem calea mantuirii, mai devreme sau mai tarziu in viata, o facem numai pentru noi. Fara ajutorul preotilor, fara prezenta noastra in Biserica la liturghie, conform credintei crestine (ortodoxe sau catolice) nu se poate. Si chiar nu trebuie si chiar nu avem voie sa judecam pe nimeni. Dumnezeu ne judeca pe toti si noi e bine sa ne rugam sa fie milostiv cu noi, cu apropiatii nostri, cu dusmanii nostri. Nu credem in Dumnezeu pentru ca e mai simplu si mai comod si de ce nu ... da mai bine, suna mai intelectual sa spui... eu am credinta mea. Dumnezeu sa ne ajute sa gasim duhovnicul potrivit si Biserica in care sa ne rugam si sa ne apropeim astfel de Dumnezeu, spre binele nostru, nu al preotului.

In "camara" inimii tale vei gasi loc, timp si liniste pentru rugaciune.
Este adevarat ce spui despre galagia din biserici, este un fenomen de care nu vei scapa in nici o biserica ortodoxa.
Este o problema de "organizare" as zice. Mai mult administrativa.
Lumea vine intr-un fel ca le muzeu si uita ca unii poate cauta linistea pentru a se ruga.
Si as zice ca asta vine din educatie. Lipsa. Cine ar trebui sa o faca?
Fiecare din noi cred pana la urma. Nu-i nici o rusine sa atragi atentia unui semen ca se afla intr-o biserica si nu este cazul sa vorbeasca in gura mare.
Pana acum anu am pus in practica acest lucru, dar imi propun.
Daca nu o facem noi, cine sa o faca in locul nostru? Preotul? Nu cred ca-l intereseaza.

Rugaciunea parintelui Arsenie Boca:

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca astazi toata ziua sa am grija sa ma leapad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac, si astfel, tinand la mine Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajuta-mi ca rugaciunea Prea Sfant Numelui Tau sa-mi lucreze in minte mai repede ca fulgerul de pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, ca iata mint in tot ceasul.
Doamne . Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intunerec.Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, si asa risipim in desertaciuni zilele noastre, umiliti si dosaditi pana la pamant.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi.Pune foc temnitei in care Te tinem, aprinde dragostea Ta in inimile noastre, arde spinii patimilor si fa lumina sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca nu ne dam seama ce nedesavarsiti suntem, cat Esti de aproape de sufletele noastre si cat Te departam prin nimiciile noastre, ci lumineaza lumina Ta peste noi ca sa vedem lumea prin ochii Tai, sa traim in veac prin viata Ta, lumina si bucuria noastra, slava Tie.
AMIN

Se stie ca rugaciunea spusa din inima, cu credinta, indaratnicie si perseverenta face minuni. Nu stiu daca chiar conteaza locul, acasa sau la biserica, pe strada sau langa o persoana draga aflata in mare cumpana sau suferinta.
Cand ma simt coplesita de necaz, de durere sufleteasca sau nedreptatea unei societati in care suntem condamnati sa traim, incep sa ma rog. Si ma rog pentru rabdare, pentru liniste sufleteasca si trupeasca, pentru pace si lumina. Dupa ce stau la masa, adesea ma rog Bunului Dumnezeu sa dea paine si celor necajiti. Parca ma simt vinovata ca eu m-am hranit bine, ca stau in casa, la caldura, cand mii sau milioane de oameni de pe intreg mapomondul nu au nimic din ceea ce mie imi face traiul mai usor, si totusi atat de des ma declar nemultumita.
In 1999, cand mama mea a facut pancreatita, abia ma mutasem in apartamentul in care locuiesc si o parte din lucruri erau inca impachetate. Acolo erau si iconitele. Eram prea coplesita de verdictul medicilor, sansele mamei de a supravietui unei asemenea boli, erau aproape nule. Am adus de la cumnata mea o candela care are o iconita a Sfantului Nicolae si nopti intregi vorbeam si ma rugam. Ii vorbeam Sfantului Nicolae ca unui prieten de la care asteptam cel mai mare ajutor: pentru mama mai voiam putin timp de viata. Sarmana de ea isi dorise niste lucruri pe care cu mult efort si renuntari si sacrificii, reusise sa le faca, dar doctorii dadeau din cap si ne sfatuiau sa ne rugam pentru ea si sa gandim pozitiv. Nu puteam accepta gandul ca mama nu va mai trai sa se bucure de ceea ce avea, de ceea ce-si dorise. Important era ca mama mea respira si eu nu am abandonat lupta, rugaciunea adica. Cu cat starea ei era mai grava, cu atat rugaciunea mea, a noastra ca nu sunt singura, era mai staruitoare... Si minunea s-a produs.
Spun minunea pentru ca cei care stiu pot spune ce boala cumplita este pancreatita si din asa ceva, nu prea se mai scapa cu viata. Dupa aproape doua luni de spitalizare si doua operatii grele, mama a iesit din spital pe propriile-i picioare si a mai trait, normal, fara restrictii si alte alea, aproape 6 ani.
S-a stins pe neasteptate, in numai cateva minute, pe 8 nov. 2004, de ziua Sf. Mihail Si Gavril... Atunci n-a mai fost timp de rugaciune...

Domnezeu s-o ierte!

Sa te auda Bunul Dumnezeu!
Pe 4 nov. ii facem parastasul de doi ani.

cititi si luati aminte:
acum cateva zile am avut ocazia sa stau de vorba cu un psiholog american de origine romana (a stat in Romania pana la 11 ani, ortodox). L-am intrebat la un moment dat daca i se pare normal homosesualii/lesbienele sa se casatoreasca si sa adopte/sa faca copii. Raspunsul lui a fost ca este foarte normal acest lucru si ca mai mult ca sigur si copiii mei o sa accepte homosexualitatea... ca homosexualitatea nu e o boala ci ceva normal... etc.
Sincer m a lasat fara replica...

Problema e ca noi aici discutam despre rugaciune. Si tu cu ce vii? De ce nu ai facut un topic nou?

Exista parerea sau convingerea ca daca ne rugam lui Dumnezeu cum se cuvine totul va fi in ordine ,vom avea liniste si pace etc .etc. Credeti oare intr-adevar ca Dumnezeu ne va purta de grija tot timpul ? Pai nu El spune ca "va voi trece prin foc si va voi curati " ? Si caderea isi are uneori rostul ei ,si necazul si ispita si toate .
in orice caz eu cred ca rugaciunea este o arma dar nu elimina lupta ? Dimpotriva ,cu rugaciune cu tot ,poti fi incercat greu de tot . Ce credeti voi ?

Nu stiu de ce se tinde ca noi trebuie sa vedem in Dumnezeu un nene mare care sta si ne pandeste la colt, cu batul in mana, sa vada cum si ce gresim ca sa ne pedepseasca si, daca se poate, cat mai crunt.
Suntem oameni si suntem supusi greselii. Facem pacate pentru ca asa e in firea noastra. Dar, nu cred ca facem pacate pentru a ne primi neaparat pedeapsa. Nu cred ca Dumnezeu ne indeamna sa facem pacate pentru ca El sa puna apoi batul in functiune. Sa ne amintim de Biblie si, iar spun pentru a cata oara, ca Iisus i-a spus Mariei Magdalena ca mult ai gresit, mult ti se iarta. Noi nu trebuie sa facem pacate, trebuie sa ne infranam, sa ne oprim de la a face pacate, asta nu trebuie sa fie un indemn inteles gresit la a pacatui pentru ca nu se stie cum va fi pentru noi.
Rugaciunea fara actiune cred eu ca nu are nici un efect. Degeaba ma rog eu pentru sanatate, pace, lumina, reusita in anumite situatii etc. Daca nu si actionez pentru a le avea sau obtine, rugaciunea e zadarnica, pentru ca Dumnezeu da, uneori poate nemeritat de mult, dar si noi trebuie sa vrem si daca vrem trebuie sa actionam.
Un proverb nascut din intelepciunea milenara a poporului nostru spune ca: "Dumnezeu da, dar nu-ti baga si-n traista". Nu trebuie sa ignoram aceste perle de intelepciune pe care le-am mostenit si nici faptul ca cel mai mare filosof, mai drept si mai profund este poporul.

Silverstar ,
nu cred ca primele fraze au vreo legatura cu mesajul meu . Cred ca in viata asta trebuie sa crestem spiritual .Dar sint de parere ca nu poti creste fara sa te izbesti de multe ,pina nu "singerezi" nu cresti. Deci rugaciunea e numai un mijloc de intarire ,incercarile vor veni. Sint oameni care "cresc " fara sa fie incercati ?
Doamne ajuta !

Sigur ca rugaciunea este necesara, nu am negat asa ceva, dar nu trebuie sa fie o rugaciune pasiva. Nu trebuie sa astept sa vina Dumnezeu sa-mi puna pe masa un sac cu bani, daca vreau bani, intelegi? Eu trebuie sa muncesc, dar ca sa muncesc am nevoie de sanatate. Aici cred ca trebuie sa intervina si sa lucreze rugaciunea, in actiune si asta numai daca eu o fac. Si un hot are nevoie de actiune, nu-i asa? desi ceea ce face contravine normelor crestin-ortodocse.
Voiam sa mai spun ceva, un lucru pe care adesea il spun elevilor mei cand mai stam de vorba in afara orelor de curs si eu stiu de ce spun asta: credinta trebuie s-o porti mereu in suflet, de Dumnezeu ai nevoie mereu, nu trebuie sa-l gasesti pe Dumnezeu numai dupa ce te-a lovit pacatul, durerea sau te simti infrant, cazut si vrei sa te ridici.
Vezi, discutia asta este extrem de vasta, in sprijinul ei trebuie multe argumente. Eu am vorbit extrem de simplist si la modul general de aceea, poate nici nu se intelege bine ce-am vrut sa punctez.

Eu cred ca rugaciunea tine vie legatura noastra cu Dumnezeu. Chiar daca de multe ori ni se pare ca El nu ne aude si nu ne da ce ii cerem, stie Dumnezeu ce ne este de folos. Iar incercarile prin care trecem chiar sunt pt. curatirea sufletului si in acele momente trebuie sa ne punem nadejdea numai in Dumnezeu.Imparatia cerurilor o castiga numai cei ce duc lupta cea buna.Doamne ajuta!

V-am inteles pe amandoua ce vreti sa spuneti .Dar nu credeti ca indemnul "cautati mai intii imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor adauga voua !" ,e valabil si pentru mireni ?
Mioara ,cum ar putea sa arate acest indemn in viata de toate zilele ?
Doamne ajuta !

Sigur ca e valabil si pt. mireni ca doar nu exista doua Evanghelii ci numai una iar cuvintele ei sunt pt toata lumea. Nu stiu daca eu sunt in masura sa-ti raspund la intrebare dar cred ca trebuie sa avem mereu gandul la Dumnezeu si sa ne curatim inima de pacate ca sa o putem face lacasul lui Dumnezeu care va veni sa locuiasca in ea. Caci imparatia lui Dumnezeu incepe de aici de pe pamant pt. fiecare si cine nu s-a intalnit cu Hristos aici pe pamant( in inima sa) nu se va intalni cu El nici dupa moarte.Doamne ajuta!

De ce darul rugaciunii persista numai in manastiri .Sint oameni ca au fost dati afara din manastire ,pe vremea comunistilor , au intemeiat familii s-au casatorit dar au uitat sa se roage ? Este mediul cel care indeamna la rugaciune ? Dece n-au luat cu ei rugaciunea in lume ? Prin darul rugaciunii inteleg acea comunicare continua cu Dumnezeu . Cum se poate transmite in lume mesajul rugaciunii , importanta ei , ca nu se poate trai fara ea ?
Doamne ajuta !

"De ce darul rugaciunii persista numai in manastiri"?
Simplu: pentru ca oamenii care si-au dedicat viata numai lui Dumnezeu, de asta au facut-o, ca sa se roage. Nu? Poate mai sunt si alte cauze, dar eu nu le stiu. Poate eu interpretez lucrurile prea simplist, dar nu vreau sa le complic.
Sa vorbim despre laici sau mireni, mi se pare ca inseamna acelasi lucru. Nu se poate spune despre toti ca nu sunt credinciosi. Dar, acesti oameni au un loc de munca. Cum crezi ca acesti oameni ar putea face fata la birou, catedra sau intr-o fabrica daca gandul lor ar fi vesnic la rugaciune? Cine ne-ar mai face painea, imbracamintea sau becul?
Nu putem cere, ar fi absurd, ca lumea sa stea numai cu rugaciunea in gand. Dumnezeu, Biblia spune sa ne rugam, dar omul trebuie sa-si castige hrana zilnica prin forta bratelor sale si-as spune si a mintii pentru intelectuali. Despre munca tot in Biblie se vorbeste.
Atunci? Eu cred ca omul cu adevarat credincios are un timp al rugaciunii. Fiecare-si are un timp al lui pe care si-l stabileste singur.
Si iar ma intorc, si iar spun ca trebuie un echilibru in toate. Si asta e valabil pentru laici. Cei care-si duc viata in post si-n rugaciune in manastiri sau pustie stiu ce sa faca. Eu nu pot spune decat sa se roage si pentru cei care nu o pot face in fiecare minut al existentei.

Nu cred ca lipsa de timp este de vina .Ne fura imaginea .
Doamne ajuta !

darul rugaciunii exista peste tot.este normal ca la manastire sa fie o atmosfera mai propice rugaciunii deoarece calugarii sunt mult mai iubitori de Dzeu decat noi.de asta se si fac calugari.din pacate nu toti se duc la manastire pt ca au si chemare.se mai duc si pentru ca nu au unde sa stea, pe ca s au suparat pe viata, pe oameni, etc. acestea sunt cei care nu au luat rugaciunea cu ei, s au casatorit etc... Adevaratii calugari au ramas calugari in sufletul lor pana la sfarsitul vietii, nu s au casatorit si traiau in rugaciune. oriunde te poti ruga inclusiv in camera ta... nu stiu daca rugaciunea spusa in biserica este mai 'bine auzita' decat cea de acasa dar eu unul in biserica simt mai mult prezenta lui Isus si ma pot concentra mai bine asupra rugaciunii.

catre dorinel ,
nu vorbeam de adevaratii calugari ca si cei de care povestesc eu n-au fost calugari ,au uitat si ei sa se roage o vreme , dar acum traiesc in credinta .Un preot spunea ca mai tot omul are perioada lui de ratacire .
In fine , voiam sa spun ca asi fi vrut ca cei cu har sa-i molipseasca si pe cei fara ,(vorbesc de cei care au har )dar vad ca lumea ,cu ispitele ei , ameteste mult prea repede .
Doamne ajuta !

Rugaciunea neincetata inseamna sa avem mereu gandul nostru catre Dumnezeu. Am gasit in postarea de azi a lui antiecumenist (si-mi cer permisiunea sa redau aici) exact acest lucru.Este extras din "Invataturile duhovnicesti ale Sf. Petru Damaschin":"Pentru ca orice ar face cineva, e dator sa aiba pomenirea Celui ce a facut lucrul acela. De pilda, tu cel dintre noi cand vezi lumina, nu uita pe Cel ce ti-a daruit-o; cand vezi cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt, da lauda si slava Celui ce le-a facut; cand imbraci o haina, cunoaste al cui e darul si mareste pe Cel ce poarta grija de viata ta. Si simplu, orice miscare sa-ti fie prilej pentru slava lui Dumnezeu si iata te rogi neincetat, si prin aceasta sufletul se "bucura totdeauna", dupa Apostol. Caci pomenirea lui Dumnezeu il veseleste pe el, zice Sfantul Doroftei, aducand marturie cuvantul lui David: "Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit".

Cum poti tu sa vorbesti despre rugaciune, credinta si Dumnezeu, cand porti in suflet atata rautate si ura. Cred ca pe acesti oameni prefacuti ii numea Iisus Christos farisei. Tu crezi ca eu sunt un om fericit?

Ce faci, ma urmaresti de acum ca sa ma ataci? Nu ma cunosti deci nu ma judeca. Pana nu ai spus despre clarviziune(care este clar inselare diavoleasca, orice ai crede tu-parerea ta proprie in care crezi mai mult decat in parerea Bisericii) nu ti-am spus nimic,desi nu totdeauna am fost de acord cu ce ai scris. Si este a doua sau a treia oara cand te legi de postarile mele. Nu-i nimic,inseamna ca astazi a scapat alt forumist, caci eu voi fi subiectul tau principal.Doamne ajuta!

Mioara mi-a placut masajul tau .
Daca voi amindoua va veti ruga una pentru alta ,va garantez ca un pic mai jos o sa va cereti scuze . Nu stiti puterea rugaciunii ca doar de ea vorbeam .
Silvestar sa stii ca n-ar exista conflicte intre oameni daca nu si-sr baga coada stii tu cine . Sa nu ma faci si pe mine una cu pamantul , dar sustin ca daca credem in Dumnezeu , ne leaga mai multe decit ne desparte .
Pace si liniste de la Cel ce ne iubeste !

Nu, Maria, nu-ti fa nici o problema. Tocmai, vorbeam despre rugaciune si puterea rugaciunii.

Biblia spune:"Neincetat va rugati".Cum?Orice facem:fie ca lucram,fie ca mancam,fie ca vorbim,sa le facem spre slava lui Dumnezeu.Si atunci implinim ortopraxia.Cea mai importanta rugaciune este la Biserica si anume:Sfanta liturghie,apoi sfintele taine,cele sapte laude si altele.Rugaciunea de acasa[numita si particulara]este o prelungire a celei din Biserica numita si liturghia dupa liturghie.La sfarsitul sf. liturghii preotul zice:"cu pace sa iesim".si noi raspundem:"intru numele Domnului",marturisind astfel cum va fi viata noastra pana la urmatoarea liturghie.In realitate???lucrurile nu stau chiar asa.Si atunci ce-i de facut?Sa invatam rugaciunea vamesului:Milostiv fii mie pacatosul!:(Si cu ajutorul lui Dumnezeu vom sta cand ne tine EL!DOAMNE AJUTA!:)

Rugaciunea este mijlocul de comunicare al nostru cu Dumnezeu, de apropiere de el. Sfiinti au cunoscut o mare inaltare duhovniceasca numai cu ajutorul rugaciunii. Nu stiu daca e vorba de o inclinatie innascuta in sensul ca harul rugaciunii este dobandit din nastere, dar stiu ca fara rugaciune, sfintii nu ar mai fi fost sfinti. Foarte putini ajung sa fie desavarsiti, adica sa fie cu trupul pe pamant si cu mintea in Rai. Sa va dau un exemplu cum erau Sfintii de demult:
Sf. SERAFIM de SAROV a trait pe la 1800 in RUSIA. Ani de zile a trait in pustnicie. La un moment i s a oferit un post de staret pe care l-a refuzat, insa in drum spre coliba lui din padure i a parut rau ca a refuzat.
Si s a rugat la Dumnezeu sa l ierte pentru aceasta parare de rau 3 ani. dar nu oricum, ci continuu.toata ziua si toata noaptea. TREI ANI DE RUGACIUNE NEINTRERUPTA. Se oprea doar pentru a manca niste paine uscata si sa doarma o ora, doua. A fost un calugar desavarsit. Arsenie Boca in timp in timp ce era la Athos a fost vizitat de Serafim care l-a invatat tot... iar boca la randul lui a uimit lumea cu minile lui, cu sfaturile lui, cu intelepciunea lui...
Toti sfintii au facut minuni:au vindecat boli, au dat orbilor vederea, etc...
TOATE ASTEA AU FOST OBTINUTE NUMAI PRIN RUGACIUNE

Unde a ti mai auzit voi in ziua de azi astfel de oameni, astfel de minuni? Unde a ti mai auzit azi ca un preot, un calugar a mai redat unui orb vederea sau a vindecat vreun paralitic??? Nu zic ca nu exista duhovnici buni. Va asigur ca exista. Dar unde a ti mai auzit de astfel de minuni care se obtin numai prin RUGACIUNE??? Daca cititi vietile sfintilor veti vedea ca sunt pline cu asfel de minuni. Si pe vremea aceea nu exista nici televizor, nici ziar, nimic. Poate ca nu m ai exista... Imaginati va o stire de genu ,, preotul cutarica l a inviat pe cutarescu la 5 zile dupa ce a murit’’. Pare incredibil nu? De astazi cand exista atatea surse de informatie nu se mai intampla astfel de minuni?
Raspunsul ar fi ca nu mai exista astazi asfel de oameni cu credinta asa de mare ca a sfintilor care in viata lor pamanteana au uimit lumea cu minunilor lor. De ce.. nu stiu. Ori exista dar stau in chilia lor si se roaga..
In trecut de asta se intamplau minuni ca sa creada lumea in Dzeu.
Va dati seama cati s ar intorce la Dzeu daca ar vedea o astfel de minune.
Astazi avem nevoie de o minune mai mult ca oricand. Imaginati-va ca bisericile noastre ortodoxe din satele stramosilor noastrii sunt inchise din lipsa de credinciosi care se duc la sectanti, adventisti etc.. SUNT PARASITE PENTRU SECTANTI. O astfel de biserica este din satul Putna langa manastirea Putna... DUREROS...
Eu unul ma indoiesc vor mai exista vreodata oameni care vor face asfel de minuni. Chiar cred ca biserica si mai ales rugaciunea va ocupa tot mai putin loc in inima oamenilor

Cunosc pe cineva care a facut mai multe avorturi . De la Pasti e pe patul de moarte si nu poate muri . Plinge tot mereu ...I-a terminat si pe cei din jur saracii , ca nu dorm zi si noapte ingrijind-o. Se fac multe rugaciuni pentru ea .
Ma gindeam ca ar fi bine daca ne-am ruga si noi ,cit mai multi .
Eu nu sint in aceeasi localitate ,dar e bine daca mai stam citeodata la capul unui muribund .Ne mai piere samanta de cearta , devenim mai ingaduitori .O chiama Elisabeta .
Dumnezeu sa-si faca mila de ea !

Da, Maria ai dreptate cand spui ca trebuie sa ne rugam pentru cei in suferinta. Dar eu cred ca trebuie sa ne rugam pentru iertarea pacatelor ei, nu ca sa moara, nu - ca asta chiar nu stiu.

Si, apropo de motivul care crezi tu ca o tintuieste la pat. Cu 23 de ani in urma sotul unei colege de-ale nostre, profesor de mate, era pe bicicleta, s-a impiedicat, a cazut de pe bicicleta, s-a lovit si a paralizat. Cei doi copii aveau doar cativa ani. A trait paralizat asa de atunci pana saptamana trecuta cand a murit. Barbatul acela nu a facut avorturi. Atunci? Cum e posibil?

Eu n-am facut decit un indemn la rugaciune ,restul e un comentar omenesc ,cine stie pentru ce sufera ,nu cunosc eu inima omului . Va rog sa ma iertati nu vreau sa fiu grsit inteleasa . Poate a iertat-o Dumnezeu de mult ,poate sufera pentru altii din neam ,nu stiu . Si nu am zis rugati-va ca sa moara ...fiecare intelege cum poate !
Doamne ajuta !

Eu am intrebat la modul cat se poate de serios: intr-o atare situatie, te rogi pentru sanatate, nu, te rogi cum?

Eu m-as ruga pentru mantuirea sufletului ei sau efectiv zicand: "Doamne, Tu Care o vezi pe roaba ta Elisabeta care e in suferinta, revarsa mila Ta peste ea!" sau orice altceva. Stie Dumnezeu mai bine decat noi de ce sufera ea si de ce are nevoie. Sau cum m-a invatat un bun prieten din Grecia, un om de vreo 80 de ani, ucenic al Pr. Porfirie, sa zic rugaciunea inimii pt celalalt: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-o pe roaba ta Elisabeta". Nu putem sa zicem "pacatoasa", ca nu avem dreptul noi sa o judecam.

Domnul sa Se milostiveasca spre ea si spre noi!
Elena

Aha, multumesc, Elena sunt lucruri pe care nu le stiu si cu parintele de la scoala nu ma vad zilnic ca sa-l intreb. Eu am ore mai mult la clasele de liceu si merg dimineata la scoala.

Sper ca acest comentariu al meu sa nu fie cu suparare. Precizez dinainte ca nu ma iau de nimeni, dar consider ca numai prin discutii se poate ajunge la rezultate pozitive, caci mai multe capete dau o idee mai buna decat unul singur.
Asa ca imi dau si eu cu parerea.

dorinel 78: - intr-adevar, doamna cu lumanarile a gresit. Dar supararea dumneavoastra nu vine din putin egoism? Nu cumva, fara sa va dati seama, v-ati considerat important atunci? Legatura cu Dumnezeu se face oriunde si oricand, totul e ca noi sa avem gandul catre El.
- daca ar fi trait in ziua de azi, sfintii ar fi ajuns mai devreme sfinti. Ar fi avut parte de mai multe experiente condensate in mai putin timp. Probabil ar fi murit mai repede, caci Dumnezeu nu poate suporta atata suferinta. El nu e ala care da cu biciul si nu vrea sa ne vada tristi, dar nici incompententi. Ne da fiecaruia cat poate duce, nimic mai mult.
- minunile se fac prin oameni si numai atunci cand oamenii nu pot interveni apar cele "supranaturale". M-am intrebat si eu de ce? Mi-am dat seama ca Dumnezeu e discret si ca trebuie sa ne puna la incercare credinta. Daca fiecare om ar incerca sa ii ajute pe cei din jur, fara sa astepte rasplata, atunci ar fi o minune. Atunci am fi cu totii mai buni. Minunile nu apar decat cand e si credinta. Si apoi, nu s-au facut destule minuni in trecut? Cate ne-ar mai trebui ca sa credem? Eu consider ca in ziua de azi o minune ar fi de prisos. Tot nu am accepta-o si am cauta o explicatie "stiintifica". Dar minuni exista! Chiar Silverstar ne-a povestit una din miile de minuni care se intampla, dar pe care le ignoram.

maria55:- rugaciunea e comunicarea cu Dumnezeu. Atat. Daca un copil isi roaga parintele sa nu isi faca tema pentru a doua zi, parintele accepta? Evident ca nu! Pacatul si indreptarea lui sunt tema noastra, experienta pe care o dobandim pentru a capata intelepciune. Caci numai cand am ajuns la adevarata intelepciune ne-am atins scopul. E absurd sa crezi ca Dumnezeu te pedepseste pentru pacatele tale. O face cand nu esti constient ca n-ai procedat bine. Cand ti-ai dat sincer seama, si-a atins scopul. Numai cand esti convins ca ceva nu e bine nu mai repeti.

silverstar:- eu nu cred ca adevarata rugaciune e numai in manastiri. Daca omul acela care ne face painea, imbracamintea sau becul le face bine, sa fiti sigura ca el se roaga, chiar daca nu-si da seama. O rugaciune, in opinia mea, nu inseamna sa stai in genunchi la o icoana, ci sa te adresezi lui Dumnezeu sincer, convins ca El te aude.
Mi s-a intamplat sa vad un om care taia lemne si era atat de nervos pe Dumnezeu, incat a inceput sa-L injure. Sunt sigura ca Dumnezeu a apreciat mai mult vorbele lui decat ale unui fatarnic care isi citeste textele din carti in fiecare dimineata si in fiecare seara, doar pentru a se pune bine cu El. Poate parea ciudat, dar omul acela a avut curajul sa spuna sincer ce gandea, fara frica, fara a se gandi la consecinte. Desi injura, omul acela se ruga in felul sau. Cauta un raspuns la o problema. Si sunt sigura ca, pana la urma, Dumnezeu i-a raspuns. Pentru ca El asta isi doreste, sa Il intrebam de cate ori avem problema, de orice temeri, de orice suparari sau nelamuriri, dar fara sa ascundem nimic, nici chiar supararea fata de El. Numai prin comunicare se pot rezolva lucrurile, iar El stie asta (normal, nu?) Dar, ce e important, zic eu, rugaciunea nu trebuie facuta dupa tipic. Vorba parintelui Arsenie Papacioc: "tipic, tipic si la inima nimic."

Maricica ,
nu pot sa fac legatura , nu stiu la ce te referi ?

Cred ca ceva nu s-a inteles bine. Ca trebuie sa ne rugam, da! indiscutabil. Cum? Fiecare hotaraste pentru el. Dar, locul rugaciunii permenente nu poate fi in lumea laica. Si-am sa-ti dau un exemplu: de acasa pana la scoala merg pe jos cam vreo 50 de minute, timp in care spun rugaciuni sau, pur si simplu, stau de vorba cu Dumnezeu. Poate parea ciudat, dar cam asta fac...
Din clipa in care am intrat in scoala, toata atentia mea este indreptata asupra copiilor, a elevilor mei pentru ca daca eu merg acolo, intre copii, apoi eu sunt raspunzatoare pentru ei si merg acolo pentru ca pe langa faptul ca eu mi-am dorit aceasta profesie, a vrut-o si Dumnezeu pentru mine. Chiar daca sunt platita, prost, putin, umilitor, ca nu scrie nicaieri sa nu mincesc, mie mi-e frica de Dumnezeu daca se intampla ceva cu copiii mei in timp ce locul meu e intre ei. Si copiii mei, elevii mei au varste diferite, intre 9 si 17, 18 ani, elevi de liceu. Responsabilitatile mele sunt foarte mari. Cum crezi tu ca eu m-as putea ruga in timp ce predau, ascult etc.?
Sa nu mai vorbesc de cel ce conduce avionul, tine bisturiul in mana, coase haine sau da! de cel care ne coace painea. Furat de rugaciune poate arde painea in cuptor.
Viata laica, mireana nu se poate compara cu viata dintr-un asezamant religios. Si, daca nu am ales sa traim intr-o manastire, atunci sa fim oameni si sa ne purtam in consecinta!

Ptr. Maricica ,
Ce inseamna "Atat" ?
"numai cind esti convins ca ceva nu e bine nu mai repeti" .
Nimic nu se poate explica printr-o singura fraza . Poti de exemplu sa nu mai repeti ceva pentru ca nu mai poti (boala ,batranete ,conditii schimbate) ,nici vorba de convingere .
Si cind esti constient ca "n-ai procedat bine" ce se intampla , se sterg toate ?
Fara pocainta nu se sterge nimic .
Doamne ajuta !

silverstar:Imi cer scuze, poate n-am fost eu prea clara. O rugaciune nu inseamna, dupa mine, numai gandul constient la Dumnezeu, adica cele 50 de minute pe care le petreceti rostind rugaciuni. Eu cred ca rugaciunea e ceva mult mai profund, e un gand atat de mult afundat in sufletul nostru, incat, fara sa ne dam seama ne rugam. Faptul ca dumneavoastra va faceti atatea griji pentru copiii pe care-i educati e rugaciune. O faceti sincer, nimeni nu va stie, dar va doriti din tot sufletul ca ei sa fie bine. Stiti, undeva in Biblie, spunea Iisus tocmai despre rugaciune: sa nu ne rugam ca paganii care cred ca daca spun vorbe multe vor fi ascultati, ci sa spunem scurt ceea ce dorim, pentru ca Tatal stie dinainte de ce avem nevoie. Sper ca acum am reusit sa fiu mai clara si imi doresc sa nu va fi suparat in vreun fel. Daca am facut-o, chiar imi pare rau.